PARTAJ BUNURI COMUNE

Prin decizia civila nr. 230/18.07.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-parata GGM.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei A la data de 15.05.2012 sub numarul 4046/740/2012, reclamantul PFI a chemat in judecata pe parata GGM solicitand instantei ca prin hotararea ce  va pronunta sa dispuna partajul bunului comun detinut de parti in cote de ½, constand in  imobilul apartament situat in A, str. D, bl. 591, sc. C, et. 1, ap. 46, judetul T.
In motivare, reclamantul a aratat  ca in perioada 1991 - 1995 a fost casatorit cu parata, iar in anul 1993 a dobandit impreuna cu aceasta apartamentul indicat mai sus cu cote de contributie de ½ , dar pana in prezent nu s-a realizat partajul intrucat a asteptat finalizarea studiilor copiilor.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 673 ind. 1-14 C. proc. civ. .
In sustinere, au fost atasate cererii inscrisuri, in copie.
La data de 21.02.2013, parata a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat ca instanta sa stabileasca ca in masa bunurilor comune realizate de ea si reclamant, alaturi de apartamentul din A, sunt cuprinse si bunurile imobile si mobile, ramase in posesia reclamantului si primite de acesta prin tranzactia incheiata de parti in cadrul dosarului civil nr. 1359/1995 al Judecatoriei A; totodata, s-a solicitat sa fie impartite bunurile comune prin atribuirea in natura, in concordanta cu aceeasi intelegere facuta de parti.
In fapt, parata-reclamanta si-a motivat cererea aratand ca in anul 1994 s-a separat definitiv de paratul-reclamant, iar in anul 1994 s-a pronuntat divortul. Din casatorie au rezultat doua fete, care, fiind minore la acea vreme, i-au fost incredintate, tatal lor (sn. reclamantul-parat) fiind obligat la plata unei pensii de intretinere.
Parata-reclamanta a precizat ca initial, a mai existat o actiune de partaj bunuri comune, finalizata cu o tranzactie in urma careia reclamantului-parat i-au revenit un imobil, un autoturism si toate bunurile mobile, insa prima hotarare de partaj fost desfiintata.  In fapt, situatia dintre parti a ramas oricum aceeasi, respectiv parata-reclamanta a ramas cu apartamentul, masina de spalat "Automatica", aragaz cu butelie, boiler, iar reclamantul-parat cu toate celelalte bunuri comune, inclusiv casa din comuna M, judetul T.
Bunurile pe care parata a solicitat sa fie introduse in masa de impartit alaturi de imobilul apartament si care au ramas in posesia reclamantului sunt o casa de locuit compusa din doua camere si dependinte, la care au fost aduse multiple imbunatatiri, situata in comuna M, judetul T si curtea aferenta acesteia in suprafata de 1000 mp avand ca vecini la R - FR, la A - Drum comunal, la MN - fost teren CAP; aceasta casa a fost refacuta aproape complet in timpul casatoriei, s-a edificat gard, sapat fantana, amenajat gradina (s-au plantat 4000-500 fire trandafiri si 50-60 de pomi),  covor persan grena cu negru, congelator; doua butelii (din care una ruseasca),  2 galerii,  masa bucatarie si 6 scaune,  tv color "Prafex",  aparat video,  3 oale Kukta, 3 lustre, aspirator "Rino", un candelabru, lambriuri din lemn, autoturism marca "Wartburg".
Parata-reclamanta a solicitat ca bunurile sa fie impartite in cote de ½ fiecare, iar in ceea ce priveste lotizarea, a considerat ca tranzactia incheiata in dosarul nr. 1359/1995 isi pastreaza valabilitatea, fiind un acord de vointa incheiat in fata instantei, pe care reclamantul-parat nu l-a contestat niciodata.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 119 si urmat. C. proc. civ. anterior. In sustinere, a parata-reclamanta a depus la dosarul cauzei, in copie, sentinta civila nr. 2799 din 05.08.1997 a Judecatoriei A, Incheierea nr. 235 din 29.01.1998 si decizia civila nr. 235/13.02.1998 a Tribunalului Teleorman.
La data de 04.04.2013, parata-reclamanta a depus o cerere precizatoare, aratand ca nu este de acord cu valoarea de 90000 ei pe care reclamantul a dat-o apartamentului din A. A mai aratat ca valoarea imbunatatirilor aduse de ea apartamentului este de 12000 lei, insa cuantumul real urmeaza a fi stabilit prin expertiza si  evaluat bunurile comune mobile ramase in posesia reclamantului la suma totala de 10000 lei.
Reclamantul-parat a formulat intampinare la cererea reconventionala, solicitand respingerea ca nefondata,  mentionand ca tranzactia din 1996 a fost facuta in frauda creditorului BS prin sentinta nr. 2799/1997 tranzactia  fiind anulata, solutie mentinuta prin decizia 235/1998, astfel ca orice sustineri privind legalitatea tranzactiei incalca autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti anterior mentionate. In conditiile in care parata doreste si impartirea altor bunuri, urmeaza sa dovedeasca existenta acestora in patrimoniul comun, dar aceste bunuri nu mai exista in prezent; aspectul ca sunt indicate in practicaua sentintei nr. 1748/1999 este irelevant in prezenta cauza, intrucat prin aceasta sentinta s-a respins cererea de partaj, asa incat, in perioada 1999 - 2013 ele au ramas intr-o prezumata posesie comuna, in realitate inexistenta si nedovedita.
A mai afirmat reclamantul-parat ca toate bunurile mobile au ramas in apartamentul ce face obiectul partajului si nu cunoaste cate din aceste bunuri mai exista fizic sau ce valoare ar avea ele in prezent.
 In privinta casei situate in comuna M si terenului aferent, s-a sustinut ca nu au fost si nu sunt bunuri comune.
La data de 08.04.2013, prin serviciul registratura, reclamantul parat a mai depus si intampinare la cererea completatoare a cererii reconventionale, solicitand respingerea acesteia ca prescrisa, in principal, si ca nefondata in subsidiar, cu motivarea ca imbunatatirile de care aminteste parata nu confera acesteia decat un drept de creanta asupra contravalorii acestora, drept pe care il putea exercita in termen de 3 ani de la data realizarii acestor lucrari, asa incat dreptul la actiune s-a prescris. Se sustine ca nu exista nicio imbunatatire adusa apartamentului in ultimii 3 ani, parata justificandu-si necesitatea acestor reparatii prin degradarile produse de reclamant, situand astfel temporal aceste lucrari undeva dupa anul 1996.
In cursul cercetarii judecatoresto a fost administrata proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimoniala, precum si proba cu expertiza tehnica judiciara specialitatea constructii - raportul de expertiza tehnica intocmit de expert DT.
Reclamantul-parat a renuntat la sustinerea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune al paratei-reclamante in solicitarea contravalorii imbunatatirilor aduse apartamentului.
Prin senrinta civila nr. 1226/03.04.2014, Judecatoria A a admis in parte actiunea principala avand ca obiect partaj bunuri comune formulate de reclamantul PFI in contradictoriu cu parata GGM, a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta GGM in contradictoriu cu reclamantul-parat PFI, a dispus iesirea din indiviziune a partilor atribuind paratei-reclamante  imobilul-apartamentul cu nr. 46,  identificat potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 9002/27.07.1993 de catre Notariatul de Stat judetean T, situat in mun. A, str.  D, bl. 591, sc. C, et. 1, jud. T, imobil evaluat conform raportului de expertiza tehnica intocmit de expert judiciar DT, a obligat pe parata-reclamanta  la plata sumei de 21 362 lei catre reclamantul-parat, cu titlu de sulta, a obligat pe reclamantul-parat la plata sumei de 1808,8   lei catre parata-reclamanta, cu titlu de cheltuieli de judecata. A obligat pe reclamantul-parat la restituirea ajutorului public judiciar acordat sub forma scutirii taxei judiciare de timbru datorate,  in valoare de 1551 lei.
          Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin incheierea din data de 19.12.2013-filele 133-136, pronuntata in conformitate cu disp. art. 673 ind. 6 C. proc. civ., s-a admis in parte actiunea introductiva formulata de reclamantul-parat si cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta, respectiv a constatat ca  partile se afla in indiviziune cu cote egale de contributie, asupra apartamentului cu nr. 46,  identificat potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 9002/27.07.1993 de catre Notariatul de Stat judetean T, situat in mun. A, str.  D, bl. 591, sc. C, et. 1, jud. T. Totodata, instanta a constatat ca imbunatatirile aduse imobilului apartament nr. 46,  identificat potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 9002/27.07.1993 de catre Notariatul de Stat judetean T, situat in mun. A, str.  D, bl. 591, sc. C, et. 1, jud. T,  constand in inlocuire ferestre din lemn cu tamplarie tip termopan, inlocuire usa intrare cu usa metalica, inlocuire instalatie sanitara si de scurgere, inclusiv montat gresie, faianta, cada, w.c., bideu, montat gresie, faianta in bucatarie, inlocuire instalatie electrica, renovare balcon, lucrari de zugravit, precum si orice alta imbunatatire adusa imobilului in ultimii 8-10 ani, reprezinta  dreptul propriu al paratei-reclamante, valoarea acestora constituind dreptul sau de creanta impotriva reclamantului-parat.
In conditiile in care casatoria reclamantului-parat  cu parata-reclamanta, incheiata la data de 09.02.1991,  a  fost desfacuta prin sentinta civila nr. 1456 din data de 25.04.1995-filele 3, 4, pronuntata de Judecatoria A, inainte de intrarea in vigoare a Codului Civil (s.n. 01.10.2011), regimul comunitatii bunurilor dobandite in timpul casatoriei este guvernat de legea in vigoare la momentul dobandirii bunurilor, respectiv art. 30  Codul familiei, o astfel de solutie  fiind in acord cu  Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, care la art. 33 prevede ca disp. art. 340 (ref. la bunurile proprii) si ale art. 341 din Codul Civil (2011) sunt aplicabile si casatoriilor in fiinta la data intrarii in vigoare a Codului Civil, ori de cate ori actul juridic sau faptul juridic in temeiul caruia a fost dobandit bunul intervine dupa aceasta data.
Avand in vedere cota egala de contributie a partilor la dobandirea bunurilor comune, precum si  solicitarile ambelor parti care s-au infatisat la judecata personal si/sau prin aparatori,  instanta, in considerarea probei cu inscrisuri, coroborat cu declaratiile martorilor propusi de parata-reclamanta si, retinand ca au fost formulate propuneri de lotizare a apartamentului cu nr. 46,  identificat potrivit contractului de schimb autentificat sub nr. 9002/27.07.1993 de catre Notariatul de Stat judetean T, situat in mun. A, str.  D, bl. 591, sc. C, et. 1, jud. T, in raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit in cauza (filele 149-155) care sa confirme modalitatea concreta in care a fost utilizat si intretinut pana in prezent  acest bun imobil ce reprezinta masa partajabila, instanta a apreciat toate aceste aspecte drept criterii pentru iesirea partilor din indiviziune si atribuirea bunurilor, in temeiul art. 673 ind. 9 C. proc. civ. .
Instanta a retinut  raportului de expertiza tehnica judiciara specialitatea constructii intocmit in cauza de expert DT, prin care a  fost evaluat imobilul - apartament,  expertul realizand evaluarea in doua etape: 5.1. evaluarea bunurilor fara imbunatatiri si 5.2. imbunatatiri facute de parata-reclamanta PGM la apartament, fiind respectate dispozitiile instantei din incheierea de admitere in principiu (filele 133-136).
Imbunatatirile aduse apartamentului de parata-reclamanta, constand in inlocuire ferestre din lemn cu tamplarie tip termopan, inlocuire usa intrare cu usa metalica, inlocuire instalatie sanitara si de scurgere, inclusiv montat gresie, faianta, cada, w.c., bideu, montat gresie, faianta in bucatarie, inlocuire instalatie electrica, renovare balcon, lucrari de zugravit,  sunt mai degraba lucrari necesare si utile unei normale folosinte a unui imobil, pentru evitarea degradarii acestuia si, implicit, a deprecierii valorii sale de circulatie. Instanta a retinut ca odata evaluat imobilul identificat mai sus, potrivit cotei egale de contributie a partilor la dobandirea lui, si in contextul preocuparii paratei-reclamante in a asigura o folosire normala acestuia prin efectuarea de imbunatatiri simple,  nerezultand ca imobilul ar fi comod partajabil in natura, va fi  atribuit paratei-reclamantei, care urmeaza a plati sulta reclamantului-parat,  in valoare de 21 362 lei, cuantum rezultat prin aplicarea cotei de ½ la valoarea apartamentului, de 42724 lei, in urma deducerii creantei paratei-reclamante.
        Prin atribuirea bunului din masa partajabila, instanta a facut aplicarea art. 740 si urmatoarele Cod civil (1864), precum si a art. 673 ind. 5 C. proc. civ. (1865), aplicabil cauzei conform art. 3 Legea nr. 76/2012. Retinand cota egala de contributie a partilor la dobandirea apartamentului-bun comun, dar si dreptul de creanta propriu al paratei-reclamante, a stabilit ca aceasta  din urma are un drept valoric de 30 338 lei (21 362 +8 976) si primind bunul imobil in valoare de 51 700 lei, datoreaza sulta catre reclamantul-parat in suma de 21 362 lei.
          Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, instanta a valorificat principiul disponibilitatii ce sta la baza procesului civil, raportat la disp. art. 274 si art. 276 C. proc. civ., asa incat a obligat paratul la plata sumei de 1 808,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, potrivit cotei sale de contributie, retinand ca onorariul expertizei judiciare incuviintate si administrate a fost achitat de fiecare parte (filele 140, 142), insa desi solutionarea litigiului profita ambelor parti deopotriva, se impune o distinctie in privinta admiterii partiale a cererii reconventionale formulate de parata-reclamanta,  referitor la retinerea dreptului de creanta a acesteia, iar asupra acestui  capat de cerere, reclamantul-parat a cazut in pretenti si urmeaza a suporta contravaloarea taxei judiciare datorate si achitate (fila 59) si, partial, onorariu avocatial.
      Intrucat reclamantul-parat urmeaza a dobandi un drept de creanta a carui valoare depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public judiciar acordat sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru datorate, in cuantum de 1551  lei (conform evaluarii masei partajabile-51 700 lei-, realizate de expertul tehnic-fila 152), instanta l-a obligat pe reclamantul-parat la restituirea catre stat a ajutorului public judiciar acordat, dupa ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, astfel cum statueaza disp. art. 50 ind. 2 O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal parata-reclamanta GGM criticand solutia pentru nelegalitate si netemenicie solicitand admiterea recursului, casarea in parte a sentintei atacate cu retinerea in masa partajabila si a celorlalte bunuri solicitate prin cererea reconventionala, respectiv imobilul casa de locuit situat in com. M, jud. T cu toate imbunatatirile, covor persan, congelator, doua butelii aragaz, doua galerii, masa de bucatarie cu 6 scaune, tv color Prafex, aparat video, trei oale Kukta, trei lustre, aspirator Rino, candelabru, lambriuri din lemn, autoturism marca Wartburg.
In motivarea recursului s-a aratat ca in mod gresit a stabilit instanta masa bunurilor de impartit, intrucat in cauza au fost depuse actele doveditoare, respectiv hotarari judecatoresti, tranzactie. Sustine recurenta ca instanta de fond trebuia sa analizeze foarte atent hotararile judecatoresti depuse care trebuiau coroborate cu celelalte probe. Sustine recurenta ca tranzactia ce a facut obiectul dosarului nr. 1350/1995 al Judecatoriei A  si de care instanta de fond nu a tinut cont este rezultatul vointei ambelor parti din prezentul dosar, nefiind niciodata atacata de vreunul dintre ei, ci de un tert presupus creditor personal al intimatului.
Dovada imobilului din com. M si a calitatii acestuia de bun comun a fost facuta in cauza, aceasta casa fiind situata langa cea a parintilor recurentei prezumandu-se astfel natura sa . sustine recurenta ca tranzactia semnata de ambele parti si care a fost depusa in dosarul initial de partaj este o dovada solida a naturii si existentei bunurilor invocate prin cererea reconventionala.
In drept au fost invocate disp. art. 299, 304/1, 312 C. proc. civ.
In dovedire a fost propusa proba cu incrisuri, expertiza, martori.
Intimatul PFI a formulat intampinare solicitand respingerea ca nefondat a recursului.
In motivare s-a aratat ca imobilul casa de locuit situat in com. M si terenul aferent nu au fost niciodata bunuri comune, ci au fost dobandite de intimat anterior casatoriei, pretul fiind achitat in totalitate de el, nefacandu-se nici o dovada nici in sensul naturii de bun comun a sumei de bani platita cu titlul de pret. Martorul B a relatat faptul ca nu cunoaste cu ce bani a fost achizitionat acel imobil nestiind daca parintii recurentei, oameni nevoiasi au contribuit cu ceva. Casa a fost instrainata de intimat in data de 21.03.1996 ulterior desfacerii casatoriei celor doi soti, parti in dosar.
Sustine intimatul ca cererea de introducere la masa de impartit a acestui bun care apartinea la momentul cererii reconventionale unui tert este inadmisibila, in conditiile in care recurenta nu a solicitat si introducerea tertului in proces.
Tranzactia din anul 1996 a fost expresia unei fraude la lege aspect retinut cu putere de lucru judecat de catre instanta de judecata care a aratat ca tranzactia a fost incheiata cu intentia de se crea stare de insolvabilitate. Aceasta este lipsita de valoare probatorie atata timp cat a fost intemeiata pe intentie frauduloasa. Mai arata intimatul ca la momentul 30.08.1996 cand a fost incheiata tranzactia, imobilul in discutie fusese instrainat inca din 21.03.1996.
In privinta bunurilor mobile se arata ca existenta acestora la un moment dat in patrimoniu devalmas nu a fost dovedita prin nici un titlu. De asemenea, recurenta nu a facut dovada ca acestea ar mai exista in prezent in natura. Martorul B nu a putut specifica cu certitudine bunurile a caror existenta o sustine recurenta.
Martorul M nu cunoaste detalii ale relatiei dintre parti decat incepand cu perioada 2005  pana in 2013; martorul B are relatii indirecte auzite.
Nu au fost invocate dispozitiile legale incidente.
Nu au fost propuse probe noi.
In cursul cercetarii judecatoresti a recursului nu au fost administrate probe noi.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate prin prisma motivelor invocate si avand in vedere prevederile art. 304 C. proc. civ., instanta apreciaza ca solutia instantei de fond a fost data cu aplicarea si corecta interpretare a dispozitiilor legale incidente pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Vazand argumentele de sustinere a criticilor afirmate in contra hotararii instantei de fond, instanta le incadreaza din punct de vedere legal in limitele disp. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciind hotararea ca fiind lipsita de temei legal prin gresita apreciere a probatoriilor administrate in cauza.
Conform disp. art. 129 teza finala coroborate cu disp. art. 167 C. proc. civ., partea are obligatia sa-si probeze pretentiile si apararile prin mijloace de proba legale, pertinente, concludente si utile cauzei si in conditiile de admisibilitate prevazute de textele in vigoare.
Fata de obiectul prezentei cauzei - partaj judiciar, partile erau tinute de a face dovada existentei bunurilor atat la momentul introducerii actiunii, cat si anterior in patrimoniul devalmas, obiectul partajului putand sa-l formeze numai bunuri care au fost dobandite de soti, prin contributie comuna, in timpul casatoriei.
Se constata, in raport de criticile afirmate de recurenta, ca aceasta isi fundamenteaza pretentiile pe un mijloc de proba apreciat ca esential si anume o tranzactie incheiata intre partile prezentului dosar in anul 1996 cand, incluzand in masa partajabila si un imobil casa de locuit din com. M, partile  ar fi recunoscut natura de bun devalmas al acestuia. Insa instanta apreciaza ca acea tranzactie nefiind validata de o instanta de judecata, nu poate fi retinuta ca o dovada pertinenta si concludenta in sustinerea pretentiilor recurentei.
Prin sentinta civila nr. 2799/05.08.1997 pronuntata de Judecatoria A in dosarul nr. 3640/1996 si mentinuta de Tribunalul T prin decizia civila nr. 235/13.02.1998 pronuntata in dosarul nr. 3168/1997 - f. 96-105 dosar de fond , instanta de judecata a admis actiunea revocatorie formulata de un tert creditor si a anulat sentinta judecatoreasca prin care se luase act de tranzactie apreciindu-se asupra caracterului fraudulos al tranzactiei, dedus din  actiunea de partaj desfasurata in lipsa creditorului si in dispretul drepturilor acestuia.
In acest context, instanta apreciaza ca nu se poate vorbi nici macar de puterea de inceput de dovada a acestei tranzactii, intrucat desi aceasta emana de la partea careia ii este opusa, intentia de fraudare stabilita in mod irevocabil printr-o hotarare judecatoreasca nu poate fi neglijata; un inscris se poate bucura de o anumita valoare probatorie daca a fost intocmit in limitele legii. Or in cauza intentia ambelor parti a fost aceea de a incalca legea, asa incat unul dintre partasii la frauda, in speta recurenta nu poate invoca propria atitudine nelegala pentru a obtine in prezentul dosar protectia juridica a legii. Intentia frauduloasa poate fi retinuta si de prezenta instanta dedusa din  faptul ca tranzactia intervenita la data de 30.08.1996 a vizat  imobilul  casa de locuit din com. M care fusese instrainat prin contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1428/21.03.1996 - f. 82 dosar fond.
De altfel, chiar de ar fi retinuta valoarea probatorie a tranzactie ca inceput de dovada scrisa, aceasta nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba, cu atat mai mult cu cat imobilul casa de locuit din com. M a intrat in patrimoniul intimatului anterior incheierii casatoriei cu recurenta. In ciuda sustinerilor recurentei de comunitate asupra acestui bun, instanta constata ca imobilul in discutie a fost achizitionat in anul 1990 - f. 67 contract de vanzare cumparare autentificat sub nr.4883/15.08.1990, casatoria partilor intervenind abia la data de 09.02.1991  astfel cum atesta hotararea de divort - f. 3 dosar fond, in cauza recurenta nefacand nici o dovada a contributie comune la achizitionarea imobilului in vederea incheierii casatoriei.
In ceea ce priveste bunurile mobile de care face vorbire, de asemenea nu se poate sustine critica recurentei in sensul ca a facut dovada acestora. Fiind vorba de o actiune de partaj, se impune cu necesitate ca existenta acestora sa fie cert atestata, atat anterior actiunii, in patrimoniul comun, cat si la momentul introducerii actiunii.  Nici unul dintre martori nu a putut furniza informatii de individualizare a bunurilor invocate de recurenta, si nici recurenta nu a putut prezenta inscrisuri in acest sens. Fundamentarea unei solutii de retinere in masa partajabila a unor bunuri nu poate fi exclusiv rezultatul unor prezumtii simple cu atat mai mult cu cat nu se face in cauza dovada nici macar a  faptului vecin si conex celui ce se doreste a fi dovedit.
Fata de toate aceste considerente, instanta a respins, ca nefondat, recursul declarat.