Imprumut de consumatie. Dovada existentei imprumutului.

Reclamantul M.I. a chemat in judecata pe paratul M.M. pentru a fi obligat la plata sumei de 6.000.000 lei cu titlu de imprumut nerestituit rectualizata conform indicelui de inflatie.
Judecatoria Tulcea a admis actiunea retinand ca, reclamantul a dat paratului, in prezenta mai multor martori, suma de bani pentru a achita un transport catre SC"Perla Moldovei"SA a lotului de box si, desi suma a fost incredintata cu titlu de imprumut, paratul a refuzat sa restituie banii motivand atitudinea sa, ca fiind consecinta unei liberatiuni pe care reclamantul a facut-o in sprijinul sportului tulcean.
Recursul declarat de parat a fost admis, tribunalul retinand ca dovada imprumutului de consumatie este supusa regulilor generale, astfel, daca valoarea lucrului imprumutat fara unirea lui cu dobanzile ( art. 1192 Cod civil) depaseste suma de 250 lei, dovada se poate face numai prin inscris autentic sau prin inscris sub semnatura privata (art. 1191 alin. 1 Cod civil), deci nu prin alte inscrisuri, martori sau prezumtii.
Dovada cu martori este admisibila numai daca imprumutatul consimte la aceasta, daca imprumutatorul dovedeste ca la momentul incheierii contractului a existat o imposibilitate (art. 1198 Cod civil) fie si morala de a se preconstitui un inscris sau o imposibilitate de a conserva inscrisul doveditor preconstituit.
Tot astfel, dovada cu martori si prezumtia este admisibila cand exista un inceput de dovada scrisa provenind de la imprumutat sau reprezentantul lui si care face verosimil faptul pretins.
Intrucat contractul are ca obiect o suma de bani sau lucruri fungibile si este unilateral, inscrisul doveditor al contractului, pentru a avea deplina forta probanta ca inscris sub semnatura privata, trebuie sa fie scris in intregime de catre imprumutat sau cel putin acesta sa adauge la finele actului, cuvintele "bun si aprobat" (unul sau altul din aceste cuvinte, ori o forma echivalenta) aratand in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca, cu singura exceptie a inscrisului autentic.
In speta, partile nu au redactat un inscris autentic sau sub semnatura privata cu care sa fie facuta dovada imprumutului si nici nu exista vreuna din exceptiile comune de la regula instituita de art. 1191 alin. 1 Cod civil.
In mod gresit a considerat prima instanta ca factura fiscala si chitanta existenta in dosar constituie inceputuri de dovada scrisa in sensul art. 1197 alin. 2 Cod civil, aceste inscrisuri fiind emise in mod unilateral de o societate comerciala, fara sa se arate cine este beneficiarul transportului de persoane si cine trebuie sa achite suma consemnata in numele persoanei de la care s-a primit suma in litigiu.
Potrivit art. 1197 alin. 2 Cod civil, se numeste inceput de dovada scrisa orice scriptura a aceluia in contra caruia s-a format petitia sau a celui ce el reprezinta si care scriptura face a fi de crezut faptul pretins, or, cele doua inscrisuri nu indeplinesc conditiile prev.de art. 1197 alin. 2 Cod civil pentru a fi considerate inceputuri de dovada scrisa care sa poata fi coroborata si completata cu declaratii de martori si prezumtii.
Pentru aceste considerente, recursul a fost admis si a fost modificata sentinta, in sensul respingerii actiunii ca nefondata.        
 (decizia civila nr. 305/09.05.2003 pronuntata de Tribunalul Tulcea)