Drept Civil. Recurs

Drept Civil. Recurs
 Exceptia autoritatii de lucru judecat

Principiul puterii lucrului judecat, rezultand din art. 1201 cod civil, impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitia procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, pronuntata intr-un alt proces.
In doctrina se precizeaza ca puterea lucrului judecat are un aspect pozitiv pentru partea care a castigat procesul, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotararea definitiva intr-o noua judecata, fara ca aceasta instanta sa mai poata lua in discutie existenta dreptului si un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, intrucat nu mai poate repune in discutie dreptul sau intr-un alt litigiu.
Art. 1202 cod civil instituie prezumtia legala a puterii lucrului judecat si prevede faptul ca aceasta scuteste de orice dovada pe cel in favoarea careia opereaza si, totodata, nu este admisibila nici o dovada in contra prezumtiei.

Decizia civila nr.1208/3.12.2012, dosar nr. 6328/288/2011

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Rm. Valcea la data de 11.05.2011 reclamanta BM a chemat in judecata pe paratii FE si BD, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa constate caracterul simulat al contractului de credit bancar nr. 741/19.08.2004, incheiat intre partile acestui litigiu, pe de o parte, si BCR, pe de alta parte, in sensul ca persoana imprumutata si adevaratul beneficiar al creditului contractat este parata FE. Cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca la data contractarii creditului in valoare de 4500 de euro, sotii BM si BD erau afini (cuscri) cu parata FE, copii lor fiind casatoriti. In acea perioada, parata FE i-a rugat sa faca un credit la banca, avand nevoie urgenta de bani. Parata nu putea obtine un credit, intrucat locuia si muncea in Italia. Cu acea ocazie, aceasta s-a angajat sa garanteze imprumutul cu apartamentul sau si sa plateasca ea personal ratele la banca pana la restituirea integrala a imprumutului. Reclamanta a mai invederat ca, fiind in relatii bune si dorind sa o ajute, aceasta impreuna cu sotul sau au acceptat obtinerea creditului, astfel ca la data de 19.08.2004 au incheiat contractul de credit in care sotul sau, paratul BD, are calitatea de imprumutat, reclamanta, de coplatitor, iar parata, de girant cu ipoteca. Suma obtinuta, de 4500 euro, a fost ridicata de la banca de catre parata FE, aceasta fiind imputernicita de BD pentru a-i administra contul curent, prin Conventia de cont curent din 20.08.2004. Reclamanta a sustinut ca parata a luat banii si a beneficiat de ei cum a dorit, platind de la bun inceput ratele, din august 2004 pana in septembrie 2005. In luna septembrie 2005, relatiile dintre copiii familiilor B si F s-au deteriorat, acestia despartindu-se in fapt, situatie in care parata a refuzat sa mai plateasca ratele, iar banca a trimis reclamantei si sotului sau notificare pentru plata ratelor. In final, dupa ce o parte din bani au fost platiti si de sotii B, parata FE a achitat intreg debitul, dupa care a formulat cerere de chemare in judecata impotriva lui BD, pentru a-i restitui suma de 4280 euro platiti de aceasta catre banca. Reclamanta a mai aratat ca plata ratelor de catre parata, de la inceput, din proprie initiativa, coroborat cu incheierea conventiei de cont curent si ridicarea banilor de catre parata, personal, precum si folosirea banilor de aceasta, pentru a cumpara o masina pe numele fiicei sale, sunt dovezi ale caracterului simulat al contractului, in sensul ca singurul si adevaratul beneficiar al creditului contractat este parata FE. In speta, e vorba de un mandat fara reprezentare, respectiv un mandat simulat prin interpunere de persoane.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1175 si art. 1198 alin. 3 Cod civil.
Parata FE a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, invocand exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si puterea lucrului judecat.
In motivarea intampinarii, parata a aratat ca reclamanta nu este parte in contractul de imprumut, care s-a incheiat intre numitul BD si BCR Valcea, iar calitatea reclamantei si a paratei de garanti ai imprumutului nu le confera calitatea de parte in contract. De asemenea, parata a sustinut ca in cauza exista putere de lucru judecat cu privire la soarta contractului, in sensul ca, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, a fost respinsa cererea paratului BD, sotul reclamantei, avand acelasi obiect - declarare simulatie contract de cont bancar.
Exceptia puterii de lucru judecat este apreciata de instanta ca fiind o aparare de fond, urmand a fi analizata ca atare.
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 10345/15.12.2009 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosar nr. 5158/288/2008, ramasa irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin  dec. civ. nr. 862/R/14.09.2010 pronuntata de Tribunalul Valcea, instanta a respins ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant BD in contradictoriu cu reclamanta-parata FE, avand ca obiect actiune in declararea simulatiei contractului de credit nr. 741/19.08.2004.
Pentru a hotari astfel, instanta a statuat ca paratul-reclamant a contractat de la Banca Comerciala Romana un credit pentru nevoi personale, in suma de 4500 euro, pe o perioada de 120 de luni. Reclamanta-parata a figurat in calitate de "girant cu ipoteca".
In plus, reclamanta-parata si-a asumat si calitatea de fidejusor, astfel incat, pe langa calitatea sa de proprietar al bunului ipotecat, a produs creditului si o garantie personala.
Din adresa si inscrisurile insotitoare, emisa de BCR, reiese ca intreaga suma reprezentand creditul a fost ridicata de reclamanta-parata, in baza unei imputerniciri exprese a paratului reclamant, la data de 28.08.2004.
De asemenea, din examinarea chitantelor de plata a ratelor de imprumut, reiese  ca o parte din sumele de bani a fost platita de reclamanta-parata, iar o parte de paratul-reclamant.
Din probele administrate in cauza, instanta a retinut ca, in realitate, destinatia concreta a sumei de bani contractate a fost aceea de a cumpara un autoturism copiilor partilor, respectiv in vederea practicarii taximetriei de catre fiul paratului-reclamant. Creditul a fost contractat de paratul-reclamant desi reclamanta parata avea o conditie materiala buna, deoarece, in urma discutiilor din familie, s-a dorit implicarea materiala si a familiei ginerelui, respectiv a paratului-reclamant si a sotiei sale.
Aceste aspecte reies fara putinta de tagada din declaratiile martorelor audiate, care se coroboreaza cu alte inscrisuri, de valoare probatorie incontestabila, precum intampinarea fiului paratului reclamant din dosarul 5667/2007 (fila 203) sau din declaratiile date de aceeasi persoana in cursul cercetarilor penale care l-au privit si care s-au finalizat prin neinceperea urmaririi penale (fila 208 si urm.).
Instanta, concluzionand asupra situatiei de fapt, a retinut ca paratul a fost cel care a contractat imprumutul, iar in consideratia bunelor relatii precum si a unei situatii juridice specifice, astfel cum declara martora CE, care au determinat imposibilitatea ipotecarii propriului sau apartament, reclamanta s-a obligat personal impreuna cu paratul ca fidejusor renuntator la beneficii, aducand, totodata propriul apartament pentru a se inscrie garantia reala pretinsa de banca.
Institutia de drept aplicabila in viziunea sustinerilor paratului-reclamant este, in realitate, mandatul fara reprezentare. Intr-adevar, din moment ce paratul-reclamant pretinde ca adevarata beneficiara a creditului era reclamanta-parata, iar tertul nu cunostea eventualitatea unei intelegeri oculte, operatiunea nu este simulatia prin interpunere de persoana de drept comun, ci mandatul fara reprezentare: banca nu a stiut ca in drept contracteaza cu paratul-reclamant (mandatar ocult), iar in fapt, ea contracteaza cu reclamanta (mandant ocult) care sa primeasca beneficiul asumat.
Cum si mandatul fara reprezentare este tot o simulatie prin interpunere de persoane, o forma specifica a acestei institutii, actiunea reconventionala este, prin urmare, admisibila.
Cu privire la temeinicia actiunii in declararea simulatiei, instanta a apreciat ca trebuia sa se faca dovada certa a existentei intelegerii secrete dintre parti, a actului ocult, esential in mecanismul simulatiei.
Regula generala in dovedirea simulatiei intre partile sale ori succesorii sai universali este proba cu inscrisul secret (contrainscrisul). In cauza nu exista un asemenea inscris. Cu toate acestea, instanta a acceptat proba testimoniala, retinand o imposibilitate morala de preconstituire a unui inscris avand in vedere relatiile apropiate dintre parti, interpretand, in extenso, art. 1198 pct. 3 din C.civ.
Chiar si in liberate deplina de probatiune, paratul-reclamant nu a facut dovada existentei vreunei intelegeri oculte cu reclamanta parata. Dimpotriva, din declaratiile martorelor audiate reiese, impotriva celor mentionate de parat in cererea sa, ca reclamanta-parata nu a avut niciodata  nevoie de bani pentru a justifica un pretins imprumut.
Mai mult, instanta a retinut ca sustinerea reclamantei-parate in sensul efectuarii platii pentru inlaturarea riscului de a pierde apartamentul  este justificata in concret.
In consecinta, instanta a retinut ca beneficiarul imprumutului a fost paratul reclamant, neexistand in cauza nici o intelegere secreta intre parti cu privire la adevaratul beneficiar al creditului contractat.
Chiar daca, ulterior, suma imprumutata a fost folosita pentru achizitionarea unui autoturism copiilor partilor, acest aspect nu are nici o relevanta in cauza, deoarece destinatia concreta a sumei de bani nu are relevanta in raportul juridic dedus judecatii intre imprumutator, imprumutat si garant.
Pentru aceste considerente, cererea reconventionala avand ca obiect actiune in declararea simulatiei a fost respinsa, ca neintemeiata.
In prezenta cauza, instanta a constata ca  obiectul si cauza litigiului dedus judecatii, precum si motivele invocate de reclamanta BM cu privire la caracterul simulat al contractului de credit, sunt identice cu cele ale litigiului care a facut obiectul dosarului nr. 5158/288/2008, solutionat prin sentinta civila nr. 10345/15.12.2009, mai sus mentionata.
Cum in dosarul nr. 5158/288/2008 parti au fost doar paratul BD si parata FE, iar in prezenta cauza reclamanta este BM, sotia paratului BD, reclamanta nefiind parte in litigiul anterior solutionat, instanta nu poate retine ca fiind intervenita autoritatea de lucru judecat a sentintei civile nr. 10345/15.12.2009, nefiind indeplinita conditia identitatii de parti.
Ceea ce retine insa instanta este puterea de lucru judecat a acestei sentinte civile, astfel cum prevad dispozitiile art. 1200 pct. 4 si art. 1202 alin. 2 Cod civil, puterea de lucru judecat fiind acea manifestare procesuala a autoritatii de lucru judecat ce constituie prezumtia, mijlocul de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti.
Sentinta civila nr. 10345/15.12.2009 se impune cu putere de lucru judecat in prezenta cauza, iar prin efectul sau pozitiv demonstreaza modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune  intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis.
Principiul autoritatii de lucru corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararilor  judecatoresti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa se pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Or, prin introducerea acestei noi cereri de chemare in judecata, avand ca obiect constatarea caracterului simulat al contractului de credit asupra caruia instanta a statuat deja anterior, reclamanta tinde sa lipseasca de efectele juridice ale lucrului judecat hotararea anterioara, prin care s-a stabilit irevocabil ca nu a existat o simulatie a contractului, ca nu a existat o intelegere secreta intre parti cu privire la adevaratul beneficiar al creditului contractat.
Avand in vedere ca prin sentinta civila nr. 10345/15.12.2009 s-a statuat irevocabil, in urma analizarii probelor administrate in cauza (declaratii de martori si inscrisuri), ca respectivul contract de credit incheiat intre partile acestui litigiu, pe de o parte, si Banca Comerciala Romana, pe de alta parte, nu a fost un contract simulat si ca adevaratul beneficiar al creditului a fost paratul BD, solicitarea reclamantei in prezenta cauza a aceluiasi lucru, constatarea caracterului simulat al contractului, pentru aceleasi motive, aduce atingere puterii de lucru judecat.
Singura proba ce poate fi administrata in prezenta cauza este proba cu inscrisuri, reprezentate de cuprinsul dosarului nr. 5158/288/2008, administrarea oricaror alte probe solicitate de parti in cauza, testimoniala si interogatoriu, fiind de natura sa creeze riscul stabilirii unei situatii de fapt diferite decat cea anterior stabilita de instanta si, pe cale de consecinta, riscul pronuntarii unei hotarari diferite, lucru care, astfel cum am aratat mai sus, este impiedicat de prezumtia absoluta de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, retinand ca s-a facut dovada ca nu a existat caracterul simulat al contractului de credit si ca persoana imprumutata si adevaratul beneficiar al creditului nu este parata FE, cererea reclamantei a fost respinsa, ca neintemeiata.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, constatand ca reclamanta este partea care a cazut in pretentii, instanta a fost obligata aceasta la plata catre parata FE a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, conform chitantei nr. 41/24.06.2011 depusa la fila 45 dosar.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti pronuntata de Judecatoria Rm.Valcea, a declarat recurs in termenul legal, reclamanta considerand ca solutia pronuntata este nelegala.
Considera recurenta ca motivarea instantei este contradictorie intrucat pe de o parte, a retinut ca nu exista autoritate de lucru judecat, iar pe de alta parte, isi intemeiaza solutia pe disp. art. 1200 pct.4(care vizeaza autoritatea de lucru judecat) si art. 1202 al.2 cod civil, care vizeaza prezumtia legala a autoritatii de lucru judecat.Dupa cum chiar instanta a retinut, in speta nu opereaza aceasta prezumtie legala, nefiind indeplinita conditia identitatii de parti.
In consecinta apreciaza ca nu ii poate fi opozabila sentinta anterioara si ca atare, aceasta putere este numai relativa, nefiind in prezenta unei prezumtii legale ce nu poate fi rasturnata prin nici o dovada.
In fine, recurenta apreciaza ca in mod gresit instanta nu i-a permis sa-si dovedeasca actiunea cu orice mijloc de proba restrangandu-i probatoriul la inscrisuri si in mod nelegal si-a intemeiat hotararea pe existenta unei sentinte anterioare, astfel ca, practic, nu a cercetat fondul cauzei impunandu-se casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata nu a depus la dosarul cauzei intampinare.
Analizand recursul formulat, Tribunalul a retinut ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 1201 cod civil elementele autoritatii de lucru judecat cuprind identitatea de obiect, identitatea de cauza si identitatea de persoane.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca cele doua cereri, intre aceleasi parti si in aceeasi calitate, sa aiba acelasi obiect si aceeasi cauza. Prin obiect se intelege beneficiul juridic ce se reclama sau scopul imediat ce se urmareste, in ambele procese, prin actiune sau pe cale de exceptie si care trebuie sa fie unul si acelasi.
Principiul puterii lucrului judecat, rezultand din art. 1201 cod civil, impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitia procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, pronuntata intr-un alt proces.
In doctrina se precizeaza ca puterea lucrului judecat are un aspect pozitiv pentru partea care a castigat procesul, in sensul ca se poate prevala de dreptul recunoscut prin hotararea definitiva intr-o noua judecata, fara ca aceasta instanta sa mai poata lua in discutie existenta dreptului si un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, intrucat nu mai poate repune in discutie dreptul sau intr-un alt litigiu.
Art. 1202 cod civil instituie prezumtia legala a puterii lucrului judecat si prevede faptul ca aceasta scuteste de orice dovada pe cel in favoarea careia opereaza si, totodata, nu este admisibila nici o dovada in contra prezumtiei.
In speta, in mod corect, instanta de fond a retinut ca in cauza nu exista autoritate de lucru judecat, nefiind indeplinita tripla identitate de obiect, cauza si parti, respectiv faptul ca in cauza anterioara a figurat ca reclamant BD in timp ce in cauza de fata reclamanta este sotia acestuia BM, parata fiind aceeasi.
Insa constatand ca obiectul si cauza actiunii de fata, precum si motivele invocate de reclamanta recurenta cu privire la caracterul simulat al contractului de credit sunt identice cu cele din cauza ce a facut obiectul dosarului5158/288/2008 , pronuntandu-se sentinta civila 10345/15.12.2009, a retinut in mod corect , in temeiul art. 1202 al.2 cod civil ca cele statuate in aceasta hotarare judecatoreasca au intrat in puterea lucrului judecat si nu mai pot fi contrazise.
De asemenea, in mod corect a procedat prima instanta cand a respins probatoriul solicitat de reclamanta recurenta in conditiile in care, potrivit art. 1202 al.2 cod civil, nici o proba nu poate fi primita in contra  prezumtiei legale a puterii lucrului judecat.
Ca atare, motivarea instantei de fond nu este nicidecum contradictorie ci corect argumentata cu respectarea legii si a principiilor de drept, motiv pentru care recursul a fost gasit  nefondat.