ART. 1000 alin 3 Cod procedura civila. Chemarea in judecata a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, pentru acordare de despagubiri.

ART. 1000 alin 3 Cod procedura civila. Chemarea in judecata a Statului Roman prin Ministerul Finantelor Publice Bucuresti, pentru acordare de despagubiri. Dosar nr_..
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA

DECIZIE Nr. 195/2014
Sedinta publica de la 03 Martie 2014
Completul compus din:
PRESEDINTE X
Judecator X
Grefier X

 Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantii reclamati B.N, S.C si D.G. impotriva sentintei civile nr_. din _ pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu in dosarul nr. _. in contradictoriu cu intimatul parat S.R prin M.F.P.B.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit apelantii reclamati B.N,S.C si D.G, fiind reprezentati de avocat M.I si intimatul parat S.R prin M.F.P.B.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, s-a depus de catre aparatorul apelantilor chitanta nr. 14346911-62-0056 din 03.03.2014 privind achitarea taxei judiciare de timbru in cuantum de 4034 lei, dupa care, constatandu-se apelul in stare de judecata, s-a acordat cuvantul:
Avocat M.I pentru apelantii reclamanti a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii pentru sumele solicitate de reclamanti, sume ce reprezinta cuantumul cu care au fost reduse cheltuielile de judecata de instanta de recurs prin decizia nr. _.. pronuntata de ICCJ in dosarul nr. _., hotarare vadit ilegala deoarece in recurs nu se puteau analiza motive de netemeinice, cum ar fi cuantumul cheltuielilor de judecata, ci doar motive de nelegalitate, fapt aratat si prin alte decizii ale instantei supreme.
Ca temeiul raspunderii il constituire art. 6 CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO si art. 1000 alin.3 din Codul civil anterior privind raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, in cauza nu exista autoritate de lucru judecat, hotararea precedenta fiind pronuntata impotriva unui alt parat si pe un alt temei, diferit de cel din prezenta cauza. Solicita cheltuieli de judecata constand in cuantumul taxei judiciare achitate.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de 23.04.2013, sub nr. _., reclamantii B.N, S.C si D.G. au chemat in judecata paratul S.R prin M.F.P, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 24.000 lei catre B.N, 9.500 lei catre S.C si 5.750 catre D.G, cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparare in dosarul nr. _., cu cheltuieli de judecata, efectuate in prezenta cauza.
In motivare au aratat petentii ca prin sentinta civila nr. _., pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. _. a fost admisa in parte actiunea formulata impotriva paratei X, care a fost obligata la plata drepturilor de autor de 463.069 lei catre reclamantul B.N, 192.945 lei catre reclamantul S.C si 115.767 lei catre reclamantul D.G sume ce vor fi actualizate la data platii efective si s-a respins cererea privind acordarea de dobanzi, iar parata a fost obligata la plata sumei de 48.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamantul B.N, 19.000 lei catre reclamantul S.C si 11.500 lei catre reclamantul D.G.
Ca, impotriva sentintei civile nr. _ a Tribunalului Gorj au declarat apel atat reclamantii cat si parata X si prin decizia nr. _. pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. _. a fost respins apelul declarat de X si a fost admis apelul declarat de reclamanti, fiind schimbata in parte sentinta in sensul ca a fost admisa cererea referitoare la plata dobanzii, a fost obligata parata la achitarea dobanzii legale incepand cu data introducerii actiunii - 12.07.2007 si pana la data platii si au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
In continuare a aratat ca impotriva deciziei nr. _. a Curtii de Apel Craiova a declarat recurs parata X, iar prin decizia nr. _. pronuntata de ICCJ Sectia Civila si de Proprietate intelectuala in dosarul nr. _. a fost admis recursul, fiind modificata decizia recurata in sensul ca a fost admis apelul si schimbata in parte sentinta nr. _. a Tribunalului Gorj si a fost obligata parata la 24.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamantul B.N, 9.500 lei catre reclamantul S.C si 5.750 lei catre reclamantul D.G, fiind pastrate celelalte dispozitii ale sentintei si respectivei decizii si astfel au fost reduse cheltuielile de judecata reprezentand onorariu aparator, cu 24.000 lei catre reclamantul B.N, 9.500 lei catre reclamantul S.C si 5.750 catre reclamantul D.G, motivandu-se ca fata de dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civila si retinand ca problemele de drept supuse cenzurii instantei au mai fost dezlegate intr-un proces anterior, dosar nr. _., cu obiect similar, sumele acordate reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata sunt disproportionat de mari fata de amplitudinea si complexitatea activitatii depuse de aparatori.
Au sustinut reclamantii ca prin pronuntarea deciziei nr. _. a ICCJ in dosarul nr. __ s-au aplicat gresit dispozitiile art. 274 alin. 3 Cod proc. civila deoarece cuantumul cheltuielilor de judecata reprezinta motiv de netemeinicie a hotararii recurate care nu pot fi analizate in recurs, fata de dispozitiile art. 304 alin. 1 Cod proc. civila, care prevad ca in recurs, modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, iar practica ICCJ este constanta cu privire la faptul ca in recurs nu poate fi analizat motivul ce vizeaza cuantumul cheltuielilor de judecata ce urmeaza a fi suportate de partea care a cazut in pretentii, deoarece reprezinta un motiv de netemeinicie ce nu poate fi analizat fata de disp. art. 304 alin. 1 Cod proc. civila.
Cu titlu de exemplu a fost amintita decizia nr. _. pronuntata de ICCJ in dosarul nr. _. prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul I.G.D si parata X impotriva deciziei nr. _. a Curtii de Apel Craiova, cu privire la cheltuielile de judecata retinandu-se ca aprecierea instantei asupra dimensiunii cheltuielilor de judecata ce urmeaza a fi suportate de partea care a cazut in pretentii, reprezinta motive de netemeinicie ce nu pot fi analizate in recurs fata de disp. art. 304 alin. 1 Cod proc. civila. S-a mentionat si decizia nr. 451/27.01.2012 pronuntata de ICCJ in dosarul nr. _. prin care s-au respins ca nefondate recursurile formulate de reclamantul B.N si parata X impotriva deciziei nr. 477/14.12.2010 a Curtii de Apel Craiova, retinandu-se cu privire la cheltuielile de judecata ca disp. art. 274 alin. 3 Cod proc. civila, permit instantelor sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor ori de cate ori va constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
Au apreciat reclamantii ca instanta de fond a facut uz de aceste dispozitii,ceea ce a permis instantei de apel constatarea aplicarii criteriilor legale in sensul reducerii cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanti cu plata onorariului de avocat,confirmand totodata si temeinicia solutiei din perspectiva proportiei de reducere aplicate, iar aceste din urma evaluari nu pot fi cenzurate de instanta de recurs care exercita exclusiv un control de legalitate pentru cazurile expres si limitative prevazute de art.304 Cod proc. civila.
In acelasi sens au mentionat si decizia nr.2662 din 06.04.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr_..
Au sustinut ca prin pronuntarea deciziei nr.2551/2010 a I.C.C.J., prin care au fost reduse cheltuielile pentru aparare, le-a fost incalcat dreptul prevazut de art.6 din CEDO privitor la un proces echitabil, de catre o instanta independenta si impartiala, fiind evident faptul ca in spete similare pronuntate de aceeasi instanta, motivul de recurs vizand cuantumul cheltuielilor de judecata a fost respins ca inadmisibil.
Ca, prin reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata achitate aparatorului, I.C.C.J a adus o evidenta atingere notiunii de bun si a obligatiei statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligatie asumata de catre Romania prin Protocolul Aditional nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
In drept cererea a fost intemeiata pe disp. art. 274 alin. (3) si 304 alin 1 Cod proc. civila, art. 1000 Cod civil, art.6 din CEDO si art.1 din Protocolul Aditional nr.1 la CEDO.
Spre dovedire au fost depuse la dosarul cauzei, in copie, sentinta civila nr. 185/07.10.2008 pronuntata de Tribunalul Gorj, decizia nr.174/28.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Craiova si decizia nr.2551/27.04.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. _.., decizia nr. 2221/13.04.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. _.., decizia nr. 451/27.01.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr__, decizia nr. 2662/06.04.2012 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr__.
Legal citat in cauza, paratul S.R, prin M.F.P, a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a S.R reprezentat prin M.F.P avand in vedere faptul ca in raportul juridic procesual in cadrul caruia a fost solutionata irevocabil problema lichidarii cheltuielilor de judecata reprezentand onorarii avocatiale calitate de parti au avut X, B.N, S.C si D.G (nu S.R), iar obiectul prezentei cauze il reprezinta partea din onorariile avocatiale ce nu a fost acordata, intrucat prin decizia nr. 2551/27.04.2010 Inalta Curte de Casatie si Justitie a redus cheltuielile de judecata la care a fost obligata X de la 48.000 lei la 24.000 lei, de la 19.000 lei la 9.500 lei, de la 1500 lei la 5.750 lei.
Ca art. 274 C.proc. civ. permite ca partea sa solicite restituirea cheltuielilor de judecata pe calea unei actiuni separate, intr-un proces distinct, insa aceasta nu poate fi formulata decat in contradictoriu cu partea adversa din litigiul in care au fost ocazionate aceste cheltuieli si nu cu un tert asa cum este S.R reprezentat de M.F.P.
A invocat, de asemenea, inadmisibilitatea actiunii raportat la obiectul cauzei avand in vedere faptul ca aceste cheltuieli au fost solicitate si acordate in cadrul dosarului nr. _., fiind atributul exclusiv al instantei sa se pronunte asupra cuantumului acestor cheltuieli si a precizat ca a constata admisibila o asemenea actiune echivaleaza cu repunerea in discutie a unei chestiuni asupra careia o instanta nationala, in speta Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat in mod irevocabil (chiar daca nu in sensul care si-ar fi dorit reclamantii si chiar in ipoteza in care in spete similare solutiile ar fi fost contrare).
S-a invederat ca motivele invocate de reclamanti cu privire la existenta unei practici neunitare la nivelul instantei supreme asupra modului de solutionare a motivului de recurs privitor la cuantumul cheltuielilor de judecata nu sunt de natura sa conduca la admisibilitatea unei asemenea actiuni in pretentii, iar pe de alta parte, cuantumul onorariului avocatial solicitat ca si cheltuiala judecata in dosarul nr. _. nu se incadreaza in notiunea de bun cum este definit de art. 1 din Protocolul 1 nici sub aspectul unei sperante legitime, acelasi articol cerand ca ingerinta autoritatii publice in exercitarea drepturilor la respectarea bunurilor sa fie legala, legalitatea presupunand existenta unor norme interne suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor, fara a se putea sustine de catre reclamanti ca nu au avut in vedere si posibilitatea ca instanta de judecata sa procedeze la diminuarea cheltuielilor de judecata reprezentand onorarii avocatiale, cu atat mai mult cu cat din chiar cuprinsul deciziilor anexate de acestia reiese faptul ca instantele de fond si de control judiciar au procedat, in diverse etape procesuale la aplicarea dispozitiilor legale ce le permit sa diminueze cheltuielile de judecata atunci cand le apreciaza ca fiind disproportionate in raport cu valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
La data de 08.07.2013, reclamantii au formulat raspuns la intampinare prin care au solicitat respingerea ca neintemeiata a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si inadmisibilitatii, sustinand in esenta ca o actiune pe cale separata impotriva X  nu mai poate fi promovata, existand autoritate de lucru judecat, iar diminuarea nelegala a cheltuielilor de judecata s-a datorat culpei ICCJ, care potrivit art.1 alin.(4) din Constitutia Romaniei este parte a Statului Roman.
Prin sentinta civila nr. 6026 din 12.09.2013 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu in dosarul nr. _.. a fost respinsa cererea formulata de reclamantii B.N, S.C si D.G in contradictoriul cu paratul S.R prin M.F.P.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca potrivit art 274 alin 1 C pr civ ,,partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata", iar principiul care rezulta din dispozitiile legale mentionate, impune ca toate cheltuielile suportate cu procesul sa fie restituite, indiferent ca acestea sunt cerute pe cale accesorie sau pe cale principala .
Drept expresie a principiului disponibilitatii, consacrat de art. 129 alin. 6 C.pr.civ., cheltuielile de judecata nu se acorda din oficiu, ci numai la cerere, asa cum prevede, de altfel, chiar art. 274 alin. 1 C.pr.civ.  In cazul in care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecata ori, desi au fost cerute, instanta a omis sa se pronunte asupra solicitarii, partea le poate cere pe calea unei actiuni separate, in termen de 3 ani de la data ramanerii definitive a hotararii prin care i s-a dat castig de cauza, in temeiul art. 998 C.civ.
Fundamentul juridic al acordarii cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuala a partii "care cade in pretentii".
Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul are dreptul sa asiste si sa reprezinte orice persoana fizica sau juridica, in temeiul unui contract incheiat in forma scrisa, iar pentru aceasta activitate avocatul are dreptul la onorariu, element care trebuie mentionat obligatoriu in cuprinsul contractului de asistenta juridica, conform art. 127 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat.
Asadar, cuantumul onorariului platit de client avocatului sau este stabilit prin contractul de asistenta juridica, iar depunerea in proces a originalului chitantei de plata a onorariului, emisa in baza contractului de asistenta juridica, naste prezumtia ca acesta este onorariul stabilit prin contractul de asistenta juridica pentru respectiva cauza.
Asa cum a statuat pe acest aspect Curtea Europeana a Drepturilor Omului in bogata sa jurisprudenta ( Cauza Costin impotriva Romaniei, Cauza Strain si altii impotriva Romaniei,  Cauza Stere si altii impotriva Romaniei, Cauza Raicu impotriva Romaniei, Cauza Petre impotriva Romaniei), se poate afirma ca si in dreptul intern partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli in temeiul art. 274 C.pr.civ., decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil.
Alineatul 3 al art. 274 C.pr.civ. stipuleaza ca judecatorii au dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile avocatilor, potrivit cu cele prevazute in tabloul onorariilor minimale, ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata valoarea pricinii sau munca indeplinita de avocat.
In speta a retinut instanta ca prin decizia  nr. 2551/27.04.2010, ICCJ Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala uzand de aceste dispozitii legale a redus cheltuielile reprezentand onorariu de avocat, obligand parata la 24.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamantul Bercea Nicolae, 9.500 lei catre reclamantul S.C si 5.750 lei catre reclamantul D.G.
Ca nu poate fi retinuta sustinerea reclamantilor in sensul ca aceste cheltuieli de judecata constand in plata onorariului de avocat nu pot fi cenzurate de instanta de recurs care exercita exclusiv un control de legalitate pentru cazurile expres si limitative prevazute de art.304 Cod proc. civila, motivat de faptul ca in cazuri similare ICCJ s-a pronuntat in acest sens, intrucat in Romania jurisprudenta nu este izvor de drept, precum si ca  litigiul dintre parti a fost transat irevocabil cu privire la cheltuielile de judecata la care sunt indreptatiti reclamantii in dosarul nr. _.. al Tribunalului Gorj.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii B.N, S.C si D.G solicitand casarea sentintei si rejudecarea cauzei in fond si sa fie obligat S.R. prin M.F la plata sumelor solicitate prin actiune, precum si la cheltuielile de judecata din prezentul litigiu.
In motivarea recursului, reclamantii au aratat ca sentinta cuprinde motivare straina de natura pricinii intrucat nu au solicitat obligarea X la despagubiri pentru aprecierea necorespunzatore a cuantumului onorariilor cuvenite aparatorului, ci pentru ca ICCJ nu avea dreptul sa mareasca sau sa micsoreze onorariile pentru aparare, analizarea cuantumului onorariului pentru aparare constituind motiv de netemeinicie a unei hotarari ce nu poate fi analizat in recurs, precum si ca disp. art. 274 alin. 3 nu puteau fi aplicate de judecatorii investiti cu judecarea recursului, in raport de dispozitiile art. 304 alin. 1 Cod procedura civila.
Ca este gresita motivarea potrivit careia litigiul dintre parti a fost transat irevocabil cu privire la cheltuielile de judecata la care sunt indreptatiti reclamantii in dosarul nr. _.. si ca urmare, va fi respinsa actiunea, intrucat in speta nu opereaza autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2551/27.04.2010 a ICCJ, in respectiva cauza figurand ca parti reclamantii, X ca parata, iar in actualul litigiu este parat X.
Prin incheierea de sedinta din 03.02.2014 s-a calificat calea de atac ca fiind apel intrucat actiunea a fost formulata la 23.04.2013, este supusa dispozitiilor noului Cod de procedura civila si sentinta poate fi atacata doar cu apel conform art. 466 Cod procedura civila.
Tribunalul, verificand actele si lucrarile dosarului, constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins in temeiul art. 480 alin. 1 cod procedura civila pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au solicitat obligarea S.R la plata  sumelor de 24.000 lei, 9.500 lei si 5.750 lei, sume cu care au fost reduse cheltuielile de judecata ce li s-au acordat in dosarul nr_.. cu motivarea ca in mod eronat ICCJ a admis recursul X si a diminuat cheltuielile de judecata, intrucat, ca instanta de recurs, aceasta exercita exclusiv un control de legalitate pentru cazurile expres si limitativ prevazute de art. 304  C.proc.civ., iar motivul de recurs era unul de netemeinicie, ca ICCJ este putere judecatoreasca si potrivit Constitutiei Romaniei este parte a Statului Roman, si, cum culpa admiterii recursului apartine in totalitate instantei supreme, statul roman este cel tinut sa raspunda.
Deci, reclamantii sustin ca li s-a cauzat prejudiciu ca urmare a unei solutii gresite in cadrul unei judecati, prin hotararea pronuntata in recurs de ICCJ si solicita ca statul sa raspunda patrimonial pentru repararea acestui prejudiciu.
Apelantii reclamanti au stabilit fundamentul juridic al cererii de chemare in judecata, sustinand, atat la fond, cat si in apel, ca au formulat o actiune in raspundere civila delictuala, avand ca temei de drept ar.1000 alin.3 C.civil.
Aplicarea dispozitiilor ar.1000 alin.3 C.civil presupune in primul rand indeplinirea condi?iilor  prevazute de art.998-999 C.civil privind raspunderea civila delictuala.
Pentru antrenarea raspunderii civile delictuale in conditiile art.998-999 C.Civil este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In ceea ce priveste fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, aceasta este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Desi de natura a aduce prejudicii unui drept subiectiv, fapta cauzatoare nu are caracter ilicit, prin urmare nu se pune problema angajarii raspunderii civile, atunci cand ea a fost savarsita in indeplinirea unei prevederi legale ori cu permisiunea legii.
De asemenea, aceasta fapta trebuie sa fie imputabila autorului ei, adica autorul sa fi avut o vina atunci cand a savarsit-o, actionand deci cu vinovatie.
Ori, in cazul de speta, reducerea cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat nu poate constitui in sine o fapta ilicita, atata timp cat exista dispozitii legale care prevad posibilitatea acestei reduceri (art.274 alin.3 C.procedura civila anterior) si nu reprezinta o abatere de la normele procedurale savarsita cu vinovatie in vreuna din formele sale.
Modul de interpretare si aplicare de catre judecatori a dispozi?iilor art.274 alin.3 si art.304 alin.1 C. procedura civila nu poate constitui un fapt ilicit in sensul art.998-999 C.civil.
In acest sens, are relevanta si ca apelantii reclamanti nu au formulat nici o sesizare disciplinara catre Consiliului Superior al Magistraturii ori vreo plangere penala prin care sa fi reclamat aspecte care sa atraga sanctionarea disciplinara ori penala a judecatorilor pentru fapte de natura neglijentei sau imprudentei cu care ar fi actionat in cursul solutionarii recursului. Lipsa oricarei sesizari impotriva magistratilor de caz constituie implicit o recunoastere tacita a faptului ca in cauza acestia au ac?ionat cu respectarea si limitele normelor legale, nefiind vorba despre savarsirea unei fapte ilicite comise cu vinovatie.
Apelantii reclamanti nu se pot prevala nici de dispozitiile art.1000 alin.3 C.civil, deoarece definitoriu pentru calitatile de comitent si prepus este existenta raportului de subordonare , ceea ce presupune posibilitatea pentru comitent dea da instructiuni , de a directiona, indruma si controla activitatea prepusilor, acestia din urma avand obligatia de a urma indrumarile si directivele primite.
In speta nu se poate retine existenta unui raport de subordonare, de prepusenie, intrucat art.124 al.3 din Constitutie prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, iar art.2 alin.3 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor arata ca judecatorii sunt independenti, se supun numai legii si trebuie sa fie impartiali.
Principiul independentei judecatorilor implica cerinta solutionarii litigiilor fara nici o ingerinta din partea vreunui organ de stat sau din partea vreunei persoane, precum si ca nimeni nu poate dea dispozitii, sa faca sugestii sau sa impuna judecatorilor cum sa solutioneze un anumit litigiu .
Rezulta asadar ca dispozitiile art.998-999 si art.1000 alin.3 C.civil, care constituie dreptul comun pentru raspunderea civila delictuala, nu pot constitui temei al raspunderii statului pentru repararea prejudiciilor produse prin erori judiciare.
Tocmai de aceea, pentru respectarea art.52 alin.3 din Constitutie, potrivit cu care statul raspunde patrimonial, in conditiile legii, pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, exista dispozi?ii cu caracter special prin care sunt prevazute conditiile si situatiile in care se antreneaza raspunderea patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.
Astfel, art. 96 din Legea 303/2004  prevede ca statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, ca pentru repararea prejudiciului persoana vatamata se poate indrepta cu actiune numai impotriva Statului reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, dar si ca  dreptul persoanei vatamate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare savarsite in alte procese decat cele penale nu se va putea exercita decat in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotarare definitiva, raspunderea penala sau disciplinara, dupa caz, a judecatorului sau procurorului pentru o fapta savarsita in cursul judecatii procesului si daca aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciara.
Cum in cauza nu exista vreo astfel de hotarare, care sa fi stabilit in prealabil raspunderea penala sau disciplinara a magistratilor, nu poate fi antrenata nici raspunderea patrimoniala a statului.
Cheltuielile de judecata stabilite printr-o hotarare judecatoreasca impotriva carei se putea exercita o cale de atac nu se incadreaza in notiunea de bun cum este definit de art.1 din Protocolul 1 Aditional  la CEDO sub aspectul unei sperante legitime, deoarece reclamantii puteau avea in vedere posibilitatea reducerii cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocatilor prin prisma dispozitiilor art.274 alin.3 C.p.civila, norma juridica suficient de clara si accesibila.
Nu a rezultat nici incalcarea art.6 CEDO privind dreptul reclamantilor la un proces echitabil, devreme ce nu s-a dovedit in nici un fel afectarea independentei si impartialitatii instantei care a solutionat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge ca nefondat apelul  civil declarat de apelantii reclamati B.N, S.C si D.G impotriva sentintei civile nr.6026 din 12.09.2013 pronuntata de Judecatoria Tg.-Jiu in dosarul nr. _.. in contradictoriu cu intimatul parat S.R prin M.F.P.B .
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 03.03.2014, la Tribunalul Gorj.