Respectarea principiului disponibilita?ii . solu?ionarea cauzei in limitele investirii - art 22 alin 6 Cproc.civ.

Respectarea principiului disponibilita?ii . solu?ionarea cauzei in limitele investirii -  art 22 alin 6 Cproc.civ.
Se apreciaza ca instanta de fond nu a solutionat pe fondul cauzei capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, dispunand in mod gresit, exercitarea acesteia asupra minorului FDV in mod exclusiv de catre tatal acestuia FD in conditiile in care o astfel de cerere nu a fost formulata de catre niciuna dintre parti.
 In acest context se observa ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incalcat dreptul de dispozi?ie al partilor, respectiv dispozitiile art. 9 alin. 2 c.proc.civ, care arata ca obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.
In acelasi context, conform art. 22 alin.6 NCPC, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca atare, instanta judecatoreasca este obligata sa statueze asupra celor solicitate de catre parti, fara a putea depasi, ca regula, cadrul procesual trasat de catre acestea in exercitarea actiunii civile, atat sub forma cererilor in justitie, cat si a apararilor.
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA

DECIZIE Nr. 309/2015
Sedinta publica de la 12 Martie 2015
Completul compus din:
PRESEDINTE MAC
Judecator RBT
Grefier CB Pe rol fiind pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc in sedinta publica din 05.03.2015 privind judecarea actiunii formulata de reclamanta TI.N in contradictoriu cu paratii FD si  PLE dupa admiterea apelului  declarat de apelanta TI.E impotriva sentintei civile nr.644 din 09.09.2014 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosar nr. _ si  anularea in parte a sentintei civile avand ca obiect modificare masuri privind copilul.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
Procedura de citare  legal indeplinita din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea de amanare a pronuntarii din data de 05.03.2015, ce face parte integranta din prezenta decizie.
 
TRIBUNALUL
     
Asupra actiunii de fata:
Prin actiunea civila inregistrata la Judecatoria Novaci la data de 05 martie 2014, sub numar dosar  _ , reclamata TI.N a chemat in judecata pe paratul FD solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului de catre reclamanta, stabilirea locuintei minorului la domiciliul reclamantei si paratul sa fie obligat la plata contributiei privind cheltuielile de crestere si educare ale minorului.
In motivarea actiunii a aratat ca, in fapt, prin sentinta civila nr. 1374 din data 04.10.2006, pronuntata de Judecatoria Novaci, judetul Gorj in dosarul nr. _, definitiva si irevocabila s-a dispus incredintarea minorului FDV, nascut la data de 13.06.2001, spre crestere si educare paratului.
A mai aratat ca paratul isi desfasoara activitatea la I.M.S.A.T Bucuresti si de doi ani de zile lucreaza in strainatate, Franta, Slovenia, ca din anul 2006 pana in prezent  reclamanta s-a ocupat permanent de cresterea si educarea minorului, paratul neavand nici o contributie nici financiara nici afectiva fata de minor.
De asemenea a mai aratat ca in anul 2013, minorul a fost victima unui accident rutier, fiind internat la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Craiova.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile CEDO, art. 403 si 399 C.civ.
Prin incheierea sedintei publice din data de 13 mai 2014, in baza dispozitiilor art. 78 Cod proc. civ. instanta  dispus introducerea in cauza, in calitate de parata a numitei PLE ,mama minorului.
Paratul legal citat nu a formulat intampinare, insa prin procurator a solicitat respingerea actiunii si administrarea probei testimoniale.
Parata PLE desi s-a prezentat in instanta la un termen, nu a formulat intampinare nu a solicita sa fie administrate probe si nici nu a formulat aparari
In cauza, a fost audiat minorul in Camera de Consiliu, drept pentru care s-a incheiat procesul verbal (fila 65), au fost audiati martorii PP, TE, CE si DDM si s-au intocmit anchete psihosociale la domiciliile reclamantei .
Prin sentinta civila nr. 644 din 09.09.2014 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. _  s-a admis, in parte, actiunea civila, avand obiect modificarea masurilor luate cu privire la copil, formulata de reclamanta TN, contradictoriu cu paratii FD si PLE. S-a dispus, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari, urmatoarele modificari ale masurilor luate cu privire la minorul FDV, nascut la data de 10 iunie 2001,stabilite anterior prin Sentinta civila nr. 1374, din data de 04 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Novaci, in dosar _, dupa cum urmeaza: autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata in mod exclusiv de tatal acestuia, Filip Dumitru; s-a stabilit locuinta minorului FDV, nascut la data de 10 iunie 2001,la bunica paterna,reclamanta TN care va exercita supravegherea minorului si va indeplini toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestuia; a fost obligat paratul FD la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , in cuantum lunar de 500 lei, iar parata PLE la plata pensiei de intretinere in cuantum lunar de 159 lei in favoarea aceluiasi minor, incepand cu data de 05 martie 2014 pana la majoratul minorului sau noi dispozitii ale instantei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca din casatoria paratilor FD si PLE a rezultat minorul  FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, care prin Sentinta civila nr. 1374 din data de 04 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Novaci, in dosar _ a fost incredintat acestora spre crestere si educare, ca din probele administrate in cauza, nu s-a facut dovada unei situatii exceptionale, care sa impuna, plasamentul copilului la o alta persoana, in speta, bunica paterna.
A retinut instanta ca din depozitiile martorilor DDM si CE a rezultat ca tatal minorului s-a interesat de minor, caruia i-a dat diverse sume de bani si i-a adus bunuri, venind inclusiv in tara din strainatate cand acesta a avut un accident, neimpunandu-se astfel ca o alta persoana sa exercite drepturile si indatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copilului, parte a autoritatii parintesti, motiv pentru care, cererea reclamantei de exercitare a autoritatii parintesti asupra minorului, a fost respinsa fiind apreciata neintemeiata.
Totodata, a retinut ca din declaratiile martorilor audiati in cauza, a rezultat ca parata nu s-a interesat dupa despartirea partilor, de copilul sau minor, care a ramas cu tatal, pe care nu l-a sunat, nu l-a vizitat si caruia i-a trimis bani sau produse insa , concluzia pe care a retinut-o instanta este aceea ca paratului nu-i este total indiferenta soarta minorului, cu care a mentinut legatura, acesta dovedind a fi interesat inclusiv prin participarea in cadrul prezentului proces cand s-a opus admiterii actiunii si a solicitat administrarea de probatorii.
Nici cu prilejul citarii in prezenta cauza mama parata nu s-a aratat mai interesata de soarta minorului, nedepunand intampinare si nesolicitand a fi administrate probe si nici dreptul de a exercita autoritatea parinteasca asupra minorului, atitudinea total indiferenta a paratei fata de copilul sau minor fiind apreciata de instanta ca motiv temeinic care sa impuna exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului in mod exclusiv de catre tatal parat, astfel incat s-a dispus ca pe viitor autoritatea parinteasca asupra minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001 sa fie exercitata in mod exclusiv de tatal acestuia, paratul FD .
Asa cum s-a retinut mai sus, instanta in cazul sesizarii sale cu o cerere in temeiul art. 46 din Legea nr. 76/2011, este obligata sa analizeze conditiile pe care fiecare dintre parinti, sau in cazul alin. 3 al articolului 400 Cod civil persoanele acolo indicate,  le ofera copilului, in vederea stabilirii locuintei acestuia.
 Potrivit dispozitiilor coroborate ale art. 400 alin.2 Cod civil, stabilirea locuintei copilului minor trebuie sa se faca la unul dintre parinti, potrivit interesului sau superior, in situatia in care minorul a locuit cu ambii parinti pana la divort iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol in mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire, respectivele persoane urmand sa exercite supravegherea minorului si sa indeplineasca toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestuia.
 In speta, din coroborarea probatoriului administrat in cauza, tinand cont de concluziile rapoartelor de ancheta sociala efectuate in cauza, si de depozitiile martorilor audiati, instanta a apreciat ca este in interesul superior al minorului ca locuinta acestuia sa fie stabilita la bunica paterna, reclamanta din prezenta cauza, acolo unde minorul de altfel locuieste in prezent, aceasta solutie fiind in acord cu optiunea exprimata de minor cu ocazia ascultarii sale in Camera de Consiliu, avand in vedere consimtamantul exprimat in mod nemijlocit in fata instantei de respectiva persoana ruda cu minorul, urmand ca aceasta sa exercite supravegherea minorului si sa indeplineasca toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestuia.
Avand in vedere solutia la care s-a oprit instanta in privinta locuintei minorului, au fost obligati ambii parati din prezenta cauza sa presteze intretinere copilului lor minor.
 Din probatoriul administrat a rezultat ca paratul este preocupat de soarta minorului insa nu s-a dovedit ca acesta isi executa obligatia de intretinerea a minorului in natura, prin asigurarea celor necesare traiului, precum si a cheltuielilor pentru educare, invatatura si pregatire profesionala, motiv pentru care acesta a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in bani ce a fost calculata prin raportare la venitul mediu net pe ultimele 6 luni obtinut de acesta, potrivit adeverintei de la fila 43 dosar.
Prin aplicarea procentului de ¼  la  venitul mediu net pe ultimele 6 luni obtinut de parat de 2242 lei, se ajunge la suma de 560,20 lei, suma care a fost apreciata de instanta  ca fiind prea mare in conditiile in care si mamei parate ii revine obligatia de intretinere apreciind ca suma de 500 lei cu titlu de pensiei de intretinere in sarcina paratului  este in masura sa satisfaca necesitatile minorului privind cresterea si educare intr-un grad ce poate fi apreciat ca bun.
            In privinta paratei nu a rezult ca aceasta si-ar indeplini in vreun fel obligatia de intretinere fata de minor, motiv pentru care si in privinta acesteia s-a stabilit ca executarea sa aiba loc prin stabilirea unei pensii de intretinere in bani. Nu s-a dovedit ca aceasta lucreaza astfel ca pensia de intretinere a fost stabilita la venitul minim pe economie.
In temeiul dispozitiilor art. 516 alin.1, coroborate cu cele ale art. 524, 525 alin. 1, 527, 529 si 530 Cod civil, instanta a obligat pe paratul FD la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, in cuantum lunar de 500 lei, incepand cu data de 05 martie 2014 si pana la majoratul minorului sau noi dispozitii ale instante iar pe parata PLE la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, in cuantum lunar de 159 lei,  incepand cu data introducerii acesteia in cauza, 13 mai 2014 si pana la data de 01.07.2014 si apoi in cuantum lunar de 167,50 lei, incepand cu data de 01.07.2014  si  pana la  majoratul minorului sau noi dispozitii ale instantei.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamanta TI.N si parata PLE .
Prin apelul declarat, apelanta TN a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii, respectiv a se dispune exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului de catre reclamanta - bunica paterna.
In motivarea apelului, a aratat ca instanta de fond nu a apreciat in mod corect probele administrate in cauza si a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a dispus ca autoritatea parinteasca asupra minorului FDV sa fie exercitata in mod exclusiv de paratul FD, tatal minorului, fara ca la dosarul cauzei sa fie formulata vreo cerere reconventionala de catre acesta in sensul exercitarii autoritatii parintesti.
A precizat ca desi la dosarul cauzei s-a administrat un probatoriu complet din care rezulta ca s-au schimbat in totalitate elementele de baza care au determinat masura de ocrotire existenta stabilita prin sentinta nr. 1374/2006 in dosarul _ , iar noile imprejurari intervenite dovedesc ca se impune o modificare a masurii incredin?arii minorului.
A aratat ca instanta de fond nu a dat eficienta anchetelor psihosociale efectuate la domiciliul din Tg-Jiu si Bumbesti-Pitic care evidentiaza faptul ca paratul are un comportament agresiv atat fata de minor, cat si fata de bunica paterna, a ignorat declaratia minorului data in fata instantei cu prilejul audierii sale, ocazie cu care acesta a aratat ca tatal sau este in strainatate si ca nu i-a cumparat nimic.
A sustinut ca prin masura adoptata de instanta de fond in sensul ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata in mod exclusiv de catre parat, a fost nerespectat interesul superior al minorului, transformandu-l pe acesta intr-un obiect al disputelor, cu atat mai mult cu cat paratul, desi citat cu mentiunea prezentarii la interogatoriu, nu a fost prezent la instanta de fond.
Apelanta parata PLE in cadrul apelului declarat, a criticat sentinta instantei de fond in sensul ca au fost apreciate in mod gresit probele administrate la dosar si ca in mod eronat a fost obligata aceasta la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV care a fost incredintat tatalui parat, din moment ce acesta din urma nu a fost obligat la plata pensiei de intretinere catre minorul incredintat apelantei parate.
Apelanta TN a formulat intampinare fata de apelul declarat de apelanta parata PLE ,prin care a aratat ca lasa la apreciere solutia cu privire la acesta.
Prin decizia civila nr.1360/04.12.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosar nr. _ a fost admis apelul declarat de apelanta reclamanta TI.N impotriva sentintei civile nr. 644 din 09.09.2014 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. _, in contradictoriu cu apelanta parata PLE si intimatul parat FD .
A fost anulata in parte sentinta privind capatul de cerere referitor la exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta si retine cauza spre rejudecarea acestui capat de cerere.
Au fost mentinut restul dispozitiilor sentintei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parata PLE ,impotriva sentintei civile nr. 644 din 09.09.2014 pronuntata de Judecatoria Novaci in dosarul nr. 265/267/2014, in contradictoriu cu apelanta reclamanta TI.N si intimatul parat FD .
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea de chemare in judecata, reclamanta TNa solicitat instantei sa se dispuna exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului de catre reclamanta, stabilirea locuintei minorului la domiciliul reclamantei si paratul sa fie obligat la plata contributiei privind cheltuielile de crestere si educare ale minorului.
Prin sentinta apelata, s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta si s-a dispus, incepand cu data ramanerii definitive a prezentei hotarari, urmatoarele modificari ale masurilor luate cu privire la minorul  FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, stabilite anterior prin  Sentinta civila nr. 1374, din data de 04 octombrie 2006, pronuntata de Judecatoria Novaci, in dosar . _, dupa cum urmeaza: autoritatea parinteasca asupra minorului sa fie exercitata in mod exclusiv de tatal acestuia, FD; s-a stabilit locuinta minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, la bunica paterna, reclamanta TN care va exercita supravegherea minorului si va indeplini toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestuia;
A fost obligat paratul FD la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, in cuantum lunar de 500 lei, incepand cu data de 05 martie 2014 si pana la majoratul minorului sau noi dispozitii ale instantei si a fost obligata parata PLE la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , nascut la data de 10 iunie 2001, in cuantum lunar de 159 lei,  incepand cu data introducerii acesteia in cauza, 13 mai 2014 si pana la data de 01.07.2014 si apoi in cuantum lunar de 167,50 lei, incepand cu data de 01.07.2014  si  pana la  majoratul minorului sau noi dispozitii ale instantei.
Se apreciaza ca instanta de fond nu a solutionat pe fondul cauzei capatul de cerere privind exercitarea autoritatii parintesti, dispunand in mod gresit, exercitarea acesteia asupra minorului FDV in mod exclusiv de catre tatal acestuia FD in conditiile in care o astfel de cerere nu a fost formulata de catre niciuna dintre parti.
 In acest context se observa ca instanta de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, fiind incalcat dreptul de dispozi?ie al partilor, respectiv dispozitiile art. 9 alin. 2 c.proc.civ, care arata ca obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor.
In acelasi context, conform art. 22 alin.6 NCPC, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca atare, instanta judecatoreasca este obligata sa statueze asupra celor solicitate de catre parti, fara a putea depasi, ca regula, cadrul procesual trasat de catre acestea in exercitarea actiunii civile, atat sub forma cererilor in justitie, cat si a apararilor.
Aceasta regula este dezvoltata in art. 397 alin.1 C.pr.civ, care stipuleaza ca instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cererilor deduse judecatii, ea neputand acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut.
 Nerespectarea acestei obligatii de catre instanta, conduce la nulitatea hotararii care, de altfel, este unul dintre remediile procesuale pentru vatamarea suferita de parte.
Tribunalul constata incidente in cauza disp. art. 480 alin. 6 C.pr.civ., nerespectarea disp. art. 397 C.proc.civ, reprezentand un motiv de nulitate, altele decat cele mentionate la art. 480 alin.5 C.proc.civ, motiv pentru care va fi anulata in parte sentinta instantei de fond privind capatul de cerere referitor la exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta si va fi retinuta cauza spre rejudecarea acestui capat de cerere.
Referitor la apelul declarat de apelanta parata PLE ,tribunalul constata ca criticile exprimate nu sunt  intemeiate, astfel ca in temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ. va dispune respingerea acestuia apelului ca nefundat.
Tribunalul retine ca in mod corect instanta de fond a interpretat dispozitiile art. 516 C.civ. conform caruia obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, rudele in linie dreapta, intre frati si surori, precum si intre alte persoane anume prevazute de lege, dar si dispozitiile art. 499 alin. 1 C.civ., 524 si 525 C.civ.
Dispozitiile art. 400 alin.3 cod civil, prevad ca in mod exceptional, si numai daca este in interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude or persoane, cu consimtamantul acestora, ori la o institutie de ocrotire, iar conform art. 402 Cod civil, instanta de tutela, prin hotararea de divort, stabileste contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare , invatatura si pregatire profesionala a copiilor.
In situatia in care instanta stabileste locuinta copilului la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamantul acestora, cum este cazul spetei de fata,  dispozitiile art. 499 alin.1 cod civil prevad expres ca ambii parinti vor fi obligati sa plateasca, solidar, contributia catre persoanele la care instanta a stabilit locuinta,
Tribunalul apreciaza ca in mod corect instanta a dispus obligarea ambilor parinti ai minorului la prestarea intretinerii in favoarea acestuia in conformitate cu dispozitiile art. 529 C.civ., precum si cu inscrisurile existente la dosar din care reiese cuantumul veniturilor obtinute de parinti, din moment ce a fost stabilita locuinta minorului la bunica paterna, reclamanta TN,care urmeaza sa exercite supravegherea minorului si sa indeplineasca toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si invatatura acestuia.
Nu este intemeiata sustinerea apelantei exprimata in cadrul motivelor de apel in sensul ca nu ar trebui obligata la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului FDV , din moment ce paratul FD nu a fost obligat la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului incredintat mamei parate, deoarece dispozitiile art. 499 alin.1 C.civ. obliga parintii la prestarea intretinerii catre copilul lor minor, apelanta avand posibilitatea solicitarii pe cale separata, a pensiei de intretinere pentru minorul incredintat acesteia.
Cu ocazia  rejudecarii capatului de cerere referitor la exercitarea autoritatii parintesti de catre reclamanta, tribunalul a incuviintat proba testimoniala solicitata de parti, in cadrul careia au fost audiati martorii TM si TS pentru reclamanta, precum si CE si DDM pentru paratul FD .
Tribunalul constata ca potrivit art.397 C.civ. autoritatea parinteasca se exercita si dupa divort de ambii parinti in comun, ceea ce inseamna ca drepturile si indatoririle parintesti care privesc atat persoana cat si bunurile copilului apartin in continuare in mod egal ambilor parinti, acestia exercitandu-le numai in interesul superior al copilului si fiind raspunzatori pentru cresterea acestora, deoarece ei au in primul rand indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori.
De la aceasta regula codul civil actual a prevazut exceptii reglementate de disp.art.398 si 399 C.civ., adica autoritatea parinteasca poate fi exercitata de catre un singur parinte asa cum arata art.398 C.civ. si art.399 C.civ.
Acest ultim text arata ca in mod exceptional instanta de tutela poate hotari plasamentul minorului la ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamantul acestora sau intr-o institutie de ocrotire.
Acestea exercita drepturile si indatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copiilor.
Se constata astfel ca disp.art. 399 din Noul Cod civil reglementeaza situatia de exceptie in care instanta de divort dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de alte persoane, insa textul nu prevede in ce ipoteze s-ar putea lua o astfel de masura grava, marginindu-se sa  mentioneze ca ea poate fi luata doar in mod exceptional.
In contextul noului cod civil aceasta este o masura similara celei prevazute de art.42 alin.2 C.fam, astfel incat doctrina si jurisprudenta dezvoltate pe baza textului mentionat pot fi valorificate si in interpretarea acestor dispozitii.
Astfel, masura exceptionala prevazuta de acest articol ar putea fi luata numai in cazul in care comportamentul sau imoralitatea parintilor ar impune-o cu necesitate, neglijenta manifesta a parintilor fata de copii, violenta fata de acestia, conduita imorala ar putea constitui astfel de motive.
Cu alte cuvinte, trebuie sa se constate ca exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti sau de catre unul singur dintre ei nu este in interesul superior al copilului. In orice caz simplul atasament al minorului fata de alte persoane, de bunica paterna cum este cazul in speta de fata, precum si atasamentul acesteia fata de  minor, nu constituie motive suficiente pentru care instanta sa dispuna exercitarea drepturilor parintesti de catre reclamanta.
Din probele administrate la dosarul cauzei a rezultat intr-adevar  ca minorul FDV se afla in prezent la domiciliul bunicii paterne, care se ocupa in mod exclusiv de cresterea si educarea acestuia, ca parata PLE ,mama minorului nu l-a vizitat de o perioada considerabila de timp, ca tatal acestuia lucreaza la o societate comerciala care are contracte atat in tara si in strainatate, presupunand deplasarea acestuia pe perioade diferite de timp,dar si ca nici unul dintre parinti nu contribuie la cresterea acestui minor.
Este adevarat ca  martorii au relevat existenta unei legaturi stranse intre bunica, reclamanta TN si minorul FDV , insa instanta nu va putea dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre aceasta, avand in vedere ca disp.art. 399 NCC prevad in mod imperativ ca instanta de tutela poate hotari plasamentul minorului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, din moment ce o asemenea solicitare, cu referire expresa la plasament, nu a fost formulata de catre reclamanta.
Totodata, se retine ca nu s-a dovedit in cauza comportamentul sau imoralitate parintilor, precum nici neglijenta parintilor fata de minor.
Pentru aceste considerent si in temeiul art. 399 NCC, tribunalul va respinge cererea formulata de reclamanta privind exercitarea autoritatii parintesti cu privire la minorul FDV.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge actiunea privind exercitarea autoritatii parintesti formulata de reclamanta TN, cu domiciliul in ... si cu resedinta in ... in  contradictoriu cu paratii PLE ,domiciliata  in _, FD, cu domiciliul in .... . 
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la 12 Martie 2015.