Anulare sentinta cu retinere spre rejudecare. Incalcarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii.

Anulare sentinta cu retinere spre rejudecare. Incalcarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor si in acelasi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut , fara a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca atare, desi dispozitiile legale sus enun?ate arata ca instanta judecatoreasca este obligata sa statueze asupra celor solicitate de parti, fara a putea depasi cadrul procesual trasat de catre acestea in exercitarea actiunii civile, atat sub forma cererilor in justitie cat si a apararilor, instanta de fond a incalcat aceste dispozitii prin pronuntarea sentintei atacate.
Totodata, se constata ca , prin recalificarea obiectului cererii de chemare in judecata din partaj de bunuri comune in pretentii, din oficiu, instanta a incalcat si principiul contradictorialitatii prevazut de art. 14 C.pr.civ., care arata la alin.1 ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel, iar la alin.5 ca instanta este obligata sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Dosar nr
Cod operator 2443
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA

Decizia nr. 691
Sedinta publica din 28 mai 2015
Completul constituit din:
Presedinte
Judecator
Grefier
Pe rol se afla judecarea apelului declarat de apelantul parat R D impotriva sentintei civile nr. 17 din 08.01.2015 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti in dosarul nr. _ in contradictoriu cu intimata parata R I si cu intimata reclamanta M E R, avand ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns apelantul parat R D, personal si asistat de avocat P N, in baza imputernicirii avocatiale nr.0058259 din 27.05.2015, depusa la dosar in sedinta publica, lipsind intimata parata R I, reprezentanta de avocat P N, in baza imputernicirii avocatiale nr.0058250 din 27.05.2015, depusa la dosar in sedinta publica  si intimata reclamanta M E R, reprezentata de avocat M B I, in baza imputernicirii avocatiale nr. 0058070 din 28.05.2015, depusa la dosar in sedinta publica.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza instantei ca prin serviciul registratura, la data de 11.05.2015, apelantul parat a depus la dosarul cauzei chitanta nr. 8241/04.05.2015 emisa de Primaria Tg-Carbunesti, privind achitarea taxei judiciare de timbru.
Avocat M B I depune la dosar chitanta nr.170 din 28.05.2015, privind plata  onorariului de avocat.
Interpelate partile arata ca nu mai au alte cererii de formulat, exceptii de invocat si probe de administrat, astfel incat instanta declara deschise dezbaterile asupra apelului formulat.
Avocat P N, pentru apelantul parat R D a aratat ca in realitate instanta de fond a fost investita cu un partaj de bunuri comune si din oficiu, fara a fi pusa in discutie recalificarea cererii de chemare in judecata, a recalificat cererea ca fiind o cerere in pretentii incalcand mai multe principii de drept, printre care principiul disponibilitatii si al contradictorialitatii, precum si al dreptului de aparare. A aratat ca s-a dispus conceptarea din oficiu a numitei R I, in calitate de parata, in cauza ar fi putut fi vorba de o cerere de interventie fortata  prev. de art. 68 C.pr.civ., insa o astfel de cerere poate fi formulata numai de parti si nu de instanta din oficiu. Precizeaza ca nu s-a solicitat restituirea sumei de 1050 euro de  nici o parte, insa instanta s-a pronuntat doar cu privire la aceasta suma si nu cu privire la cererea avand ca obiect partaj de bunuri comune. A solicitat admiterea apelului,  modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii aratand ca din probele administrate nu rezulta ca partile ar fi realizat impreuna bunurile a caror partajare se solicita.
De asemenea, a aratat ca R I a trimis celor doi soti sume de bani pentru edificarea gospodariei si in aceasta situatie partile ar fi avut la indemana doar un drept de creanta.
Avocat M B I, pentru intimata reclamanta M E R a solicitat respingerea apelului cu cheltuieli de judecata, aratand ca  intimatei trebuie sa i se retina o cota de contributie la edificarea bunurilor  comune intrucat aceasta a ingrijit gospodaria timp de 10 ani, prestand diferite munci si in plus a fost ajutata si de membrii familiei sale.
Avocat P N, in replica, a aratat ca sentinta instantei de fond se impune a fi anulata si trimisa cauza spre rejudecare.

TRIBUNALUL Asupra apelului civil de fata.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Carbunesti la data de 26 noiembrie 2013, sub nr. .., reclamanta M E R a chemat in judecata pe paratul R D, solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa  dispuna partajarea bunurilor comune realizate in timpul casatoriei respectiv: un beci cu o camera deasupra din lemn, baie, bucatarie, dotate cu gresie, faianta, cada, 2 boilere electrice, masina de spalat, mobila bucatarie, lada frigorifica, combina frigorifica, 2 sobe teracota, TV plasma, doua aragazuri, mobila sufragerie, fantana, gard beton si fier, hidrofor la fantana si instalatie in casa, centrala pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperis, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundatie de beton si tevi de fier, cotet pasari si porci, platforma de beton in curtea casei, magazie de lemne, instalatie de apa curenta in casa.
A mai mentionat reclamanta ca aceste lucrari au fost facute la imobilul casa de locuit proprietatea mamei paratului in care a locuit pana a plecat la munca in Italia.
De asemenea, a mai aratat ca i-a trimis paratului intre lunile ianuarie - august 2012 suma de 1050 euro cu care paratul a construit peste drum de locuinta: o baie si bucatarie dotate cu cabina de dus, soba tip semineu, usa si geam termopan, un gard pe lungimea de 37 m. din tabla si teava patrata bunuri pentru care solicita partajarea.
Pentru dovedirea actiunii, reclamanta a depus la dosar facturi fiscale, chitante privind expedierea unor sume de bani, sentinta civila nr. 106 din1 5.01.2013 a Judecatoriei Tg-Carbunesti,
La data de 13.12.2013 reclamanta si-a completat actiunea conformandu-se rezolutiei din data de 27.11.2013, iar la data de 23.12.2013 a depus la dosar chitanta privind achitarea taxei de timbru
In cauza a formulat intampinare paratul prin care a solicitat respingerea actiunii, aratand ca toate bunurile mobile si imobile mentionate in actiune sunt ale numitei R I, iar reclamanta nu a fost niciodata angajata in campul muncii.
In acelasi scop a mai mentionat ca reclamanta a urmat cursurile unei facultati si ale scolii de soferi cu banii trimisi de el din SUA
In sedinta publica din data de 27 martie 2013 s-a luat o declaratie paratului  care a fost consemnata si atasata la dosar (f.48).
In sedinta publica din data de 24 aprilie 2014 au fost audiati martorii La termenul din data de 22 mai 2014 a fost audiat martorul D C declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (f.69).
Prin incheierea de sedinta din data de 22 mai 2014, instanta a dispus conceptarea si citarea in cauza in calitate de parata a numitei R I, retinandu-se ca bunurile imobile s-au edificat pe terenul acesteia.
La data de 15.09.2014, parata R I a depus la dosar intampinare (f.77).
La data de 19 octombrie 2014 s-a luat un interogatoriu reclamantei M R E la solicitarea paratului R D, interogatoriul fiind la fila 66 din dosar
Cu aceasta ocazie reclamanta a mentionat ca a locuit impreuna cu paratul R D din vara anului 2001 pana in luna ianuarie 2012 cand a plecat in Italia, reintorcandu-se in tara pe data de 20 ianuarie 2013 cand se pronuntase hotararea de divort
In perioada mentionata, respectiv vara anului 2001 pana in luna ianuarie 2012, reclamanta a aratat ca nu a fost incadrata in campul muncii si ca a locuit in imobilul casa de locuit al paratului R D unde se ocupa de treburile gospodaresti in sensul ca crestea pasari, un porc pe fiecare an si a muncit gradina in suprafata de aproximativ 5 ari.
A mai precizat ca in perioada anilor 2007-2009 a urmat cursurile facultatii de psihologie, iar cheltuielile ocazionate de aceste cursuri au fost suportate de R D.
In perioada anului 2012 - 2013 a fost plecata la munca in Italia de unde a trimis 1000 euro cu care s-au realizat o bucatarie, o toaleta si un gard de tabla ondulata.
Incepand cu anul 2012 nu a mai locuit si nu s-a mai gospodarit impreuna cu paratul intrucat a fost plecata in Italia si de unde a trimis suma de 1.000 euro asa cum a mentionat anterior.
Aceeasi reclamanta a relatat ca nu s-a incadrat in perioada anilor 2001-2012 intrucat paratul a refuzat sa o ia cu el in SUA, motiv pentru care a fost nevoita sa plece in Italia
Tot reclamanta a precizat referitor la cursurile Facultatii de Psihologie ca au fost cursuri la distanta si se prezenta doar la examene in cadrul Facultatii Spiru Haret din Tg-Jiu.
In  anul 2008 a urmat cursurile scolii de soferi amatori care au fost platite tot de catre paratul R D, acestea ridicandu-se la suma de 600-700 lei.
A mai aratat reclamanta ca pasarile si porci pe care ii crestea in gospodarie le folosea pentru consumul propriu in afara de faptul ca mai vindea oua ( f.83).
Prin sentinta civila nr.17 din 08.01.2015 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti in dosarul nra fost admisa in parte actiunea avand ca obiect partaj bunuri comune  formulata de reclamanta M E R, impotriva paratilor R D si R I.
A fost obligat paratul R D sa plateasca reclamantei suma in cuantum de 1050 euro sau contravaloarea in lei la data platii
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca in timpul casatoriei s-au realizat bunurile din actiune la care o contributie mai mare a avut-o paratul R D si mama sa R I care lucrau in SUA
Martorii audiati in cauza au relatat aceasta stare de fapt, mentionand ca reclamanta, in aceasta perioada, se ocupa de treburile gospodaresti.
De altfel, chiar reclamanta, prin interogatoriul tinut la data de 16.10.2014 a scos in evidenta aceasta realitate.
Coroborand probele de la dosar, instanta a retinut ca desi, reclamanta a efectuat activitati casnice, in perioada casatoriei, paratul a sprijinit-o financiar sa urmeze cursurile unei facultati si ale unei scoli de conducatori auto.
In atare situatie, instanta a retinut ca a intervenit o compensatie in ce priveste contributia partilor cu privire la bunurile mentionate in actiune pana in luna ianuarie 2012.
Incepand cu luna ianuarie 2012, reclamanta a plecat la munca in Italia de unde a trimis paratului R D suma de 1050 euro ce a fost investita in unele constructii din gospodarie.
De altfel, in aceasta perioada, paratul a si introdus actiune de divort impotriva paratei, in care sens s-a pronuntat sentinta civila nr. 106 din 15.01.2013 a Judecatoriei Tg-Carbunesti data in dosarul nr_..
Intrucat partile s-au despartit in fapt dupa inceputul anului 2012, instanta a apreciat ca se impune obligarea paratului R D la plata sumei de 1050 euro catre reclamanta, suma pe care aceasta i-a expediat-o din Italia.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul R D, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii formulata de reclamanta.
In dezvoltarea motivelor a aratat ca sentinta pronuntata este nelegala in raport cu prevederile art. 9 alin. 2 si art. 397 alin. 1 C.pr.civ. avand in vedere ca instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii prin pronuntarea acestei sentinte, principiu care arata ca partile pot determina nu numai existenta procesului prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului, ci si continutul procesului prin stabilirea cadrului procesual in privinta partilor, obiectului si cauzei.
Arata ca cererea de chemare in judecata initiala a avut  ca obiect partaj de bunuri comune, ca pe parcursul judecarii cauzei  nu s-a pus problema modificarii cererii de chemare in judecata din partaj de bunuri comune in pretentii, insa cu toate acestea prin sentinta apelata a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 1050 euro sau contravaloarea in lei la data platii.
Totodata, a aratat ca instanta nu a pus in discutia partilor recalificarea cererii de chemare in judecata fiind incalcat  in mod evident principiul contradictorialitatii dar si dreptul la aparare al sau prevazut in art. 13 C.pr.civ.
In continuarea motivarii arata ca dreptul la aparare reprezinta un principiu constitutional consacrat in art.24 din Constitutia Romaniei, in continutul caruia se include si dreptul oricarei parti din proces de a propune probe, de a face aparari si de a-si prezenta sustinerile in scris si oral.
Apreciaza ca prin modalitatea in care instanta de fond, din oficiu si dupa acordarea cuvantului pe fond a modificat obiectul cererii de chemare in judecata din partaj de bunuri comune in pretentii, i-a incalcat dreptul la aparare in sensul ca nu a mai avut nici o posibilitate de a se apara.
Apelantul a precizat ca asa cum rezulta din cupoanele de expeditiei a sumei de 1050 euro din Italia  reclamanta a trimis aceste sume dupa data de 01.01.2012, respectiv data despartii in fapt, aspect care rezulta fara putere de tagada din hotararea de divort atasata la dosarul cauzei si din raspunsul la interogatoriu al paratei.
Astfel, a rezultat in mod clar ca aceasta suma de bani nu putea fi trimisa cu scopul realizarii bunurilor comune din moment ce partile erau despartite in fapt si pe rolul instantei se judeca actiunea de divort
A mai precizat apelantul ca  partile nu au mai realizat nici un bun comun in timpul casatoriei invocand in acest sens disp. art. 577 alin. 1 C.civ. conform caruia proprietarul imobilului devine si proprietarul constructiilor, plantatiilor si oricaror altor lucrari efectuate asupra acelui imobil.
Intimata parata R I a formulat intampinare fata de motivele de apel si a solicitat admiterea apelului aratand ca terenul pe care sunt edificate constructiile aratate in cererea de chemare in judecata este proprietatea sa, ca toate bunurile mobile si imobile sunt  bunuri proprii ale sale realizate prin contributia exclusiva a sa.
Arata ca in perioada in care au locuit impreuna nici unul dintre soti nu erau incadrati in munca si nu realizau venituri, ca le trimitea sume de bani din America in mod frecvent pentru a se intretine.
Cu privire la sustinerea intimatei parate in sensul ca a trimis din Italia suma de 1050 euro pentru a realiza anumite bunuri comune a precizat ca aceasta nu poate fi primita intrucat aceste sume au fost expediate dupa data de 01.01.2012, data de la care in gospodaria sa nu s-a mai realizat nici un bun mobil sau imobil
A mai precizat ca inainte de data sus mentionata cei doi soti erau despartiti in fapt si ca fusese introdusa si actiunea de divort, aspect recunoscut si de reclamanta.
Intimata reclamanta a formulat intampinare fata de motivele de apel depuse de apelant si a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei instantei de fond ca temeinica si legala aratand ca suma de 1050 euro a fost trimisa de aceasta in perioada in care a lucrat in strainatate pentru a continua lucrarile pe terenul familiei R. si ca in mod corect s-a retinut ca aceasta suma a fost folosita in interes comun fiind indreptatita la restituire.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata urmatoarele,
Prin actiunea civila dedusa judecatii, reclamanta M E R a chemat in judecata pe paratul R. D., solicitand instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa  dispuna partajarea bunurilor comune realizate in timpul casatoriei respectiv: un beci cu o camera deasupra din lemn, baie, bucatarie, dotate cu gresie, faianta, cada, 2 boilere electrice, masina de spalat, mobila bucatarie, lada frigorifica, combina frigorifica, 2 sobe teracota, TV plasma, doua aragazuri, mobila sufragerie, fantana, gard beton si fier, hidrofor la fantana si instalatie in casa, centrala pe gaze cu calorifere, garaj cu acoperis, gard beton de 21,65 m., gard de lemn cu fundatie de beton si tevi de fier, cotet pasari si porci, platforma de beton in curtea casei, magazie de lemne, instalatie de apa curenta in casa,  aceste lucrari fiind efectuate la imobilul casa de locuit proprietatea mamei paratului in care a locuit pana a plecat la munca in Italia.
Prin sentinta apelata, instanta de fond a admis in parte cererea si a fost obligat paratul R. D. sa plateasca reclamantei suma in cuantum de 1050 euro sau contravaloarea in lei la data platii.
Tribunalul constata caracterul fondat al criticilor formulate de apelantul parat, in cauza fiind incidente dispozitiile art. 480 alin.3 Cod proc.civ., intrucat  in mod gresit prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata  fondului, astfel ca se impune admiterea apelului,  anularea sentintei primei instante si  retinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului.
Retine tribunalul ca instanta de fond, desi a fost investita cu o cerere de chemare in judecata avand ca obiect partaj de bunuri comune, nu s-a pronuntat cu privire la obiectul cauzei, ci a obligat paratul la plata sumei de 1050 euro catre reclamanta, recalificand practic obiectul cererii in pretentii, fara insa ca aceasta cerere sa fi fost formulata de niciuna dintre parti sau  sa fie pusa in discutia contradictorie a  partilor.
Astfel instanta de fond a pronuntat sentinta cu incalcarea principiului disponibilitatii reglementat in dispozitiile art. 9 din Codul de procedura civila, potrivit cu care partile pot determina nu numai existenta procesului, prin declansarea procedurii judiciare si prin libertatea de a pune capat procesului inainte de a interveni o hotarare asupra fondului pretentiei supuse judecatii, ci si continutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, in privinta partilor, obiectului si cauzei, precum si a etapelor pe care l-ar parcurge.
Potrivit art. 9 alin.2 Cpr civ. obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor si in acelasi context, conform art. 22 alin.6 cod pr.civ, judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut , fara a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel.
Ca atare, desi dispozitiile legale sus enun?ate arata ca instanta judecatoreasca este obligata sa statueze asupra celor solicitate de parti, fara a putea depasi cadrul procesual trasat de catre acestea in exercitarea actiunii civile, atat sub forma cererilor in justitie cat si a apararilor, instanta de fond a incalcat aceste dispozitii prin pronuntarea sentintei atacate.
Totodata, se constata ca , prin recalificarea obiectului cererii de chemare in judecata din partaj de bunuri comune in pretentii, din oficiu, instanta a incalcat si principiul contradictorialitatii prevazut de art. 14 C.pr.civ., care arata la alin.1 ca instanta nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, daca legea nu prevede altfel, iar la alin.5 ca instanta este obligata sa supuna discutiei partilor toate cererile, exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept invocate.
Principiul contradictorialitatii reprezinta o garantie a unui proces echitabil prin prisma exigentelor cerute de art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana , procedurii de judecata propriu-zise.
Tribunalul constata ca prin maniera de solutionare a cauzei, instanta de fond nu a  intrat in judecata fondului si nu a judecat cauza prin prisma cererilor , apararilor partilor si al obiectului cererii de chemare in judecata, impunandu-se anularea sentintei pronuntate si retinerea procesului spre judecare, pentru evocarea fondului, in raport de disp. art. 979 si urm. Cod proc. civ.
Vazand disp. art. 480 alin.3 C.pr.civ,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE Admite apelul declarat de apelantul parat R D, domiciliat in _ impotriva sentintei civile nr. 17 din 08.01.2015 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti in dosarul nr. _ in contradictoriu cu intimata parata R I, domiciliata in comuna S_., judetul Gorj si cu intimata reclamanta M E R, domiciliata in _
Anuleaza sentinta civila nr. 17 din 08.01.2015 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti in dosarul nr. _..
Acorda termen la 11 iunie 2015 in vederea evocarii fondului.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 28 mai 2015, la Tribunalul Gorj.