Constatare nulitate act

Dosar nr. _.
Cod operator 2443/2442
R O M A N I A

TRIBUNALUL GORJ
SECTIA A II-A CIVILA

DECIZIE Nr. 209/2015
Sedinta publica de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PRESEDINTE ....
Judecator ....
Grefier ....

Pe rol fiind pronuntarea asupra dezbaterilor din sedinta publica din 11.05.2015 privind solutionarea apelurilor civile declarate de apelantii-reclamanti M.M.C. si M.M.GH.V. si de apelanta-parata P.B.R. SA, impotriva sentintei civile nr. 6975 din 13.11.2014 pronuntata de Judecatoria ....in dosarul nr. ..... si in contradictoriu cu intimata-parata P.B. - S.T.J., avand ca obiect constatare nulitate act.
Procedura legal indeplinita din ziua dezbaterilor.
Deliberand, tribunalul pronunta urmatoarea decizie;

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor civile de fata ;
Prin sentinta nr. 6975 din 13.11.2014 pronuntata in dosarul nr. ....., Judecatoria ....a admis in parte  cererea reclamantilor M.M.C. si M.M.Gh.V., a constatat ca sunt abuzive clauzele prevazute de art. 1.3 lit a din contractul de credit nr 2000000000038065/14.10.2008, referitoare la comisionul de acordare in suma de 1332 CHF, la art.1  in actul aditional nr 1/09.05.2012 privind comisionul de restructurare/reesalonare  in valoare de 150 euro si art.1 din actul aditional nr 2/01.11.2012 privind comisionul de restructurare/reesalonare  in valoare de 250 euro si, in consecinta, constata nule aceste clauze.
A fost obligata parata  la restituirea catre reclamanti a urmatoarelor sume  1332 CHF, 150 euro, 250 euro, cu dobanda legala aferenta  debitului  datorat si an respins cererile de la capatul 3 si 4 din actiune.
Pentru a pronunta aceasta sentin?a instanta de fond a retinut ca, par?ile au convenit cu privire la acordarea de catre banca a unui imprumut in franci elve?ieni, respectiv 66.600 CHF, consumatorului revenindu-i obliga?ia de a  restitui suma imprumutata  in aceea?i moneda in care a fost  contractata ?i de a plati dobanda .
Din raspunsurile la interogatoriu, instan?a a re?inut ca la momentul semnarii conven?iei, consumatorul a apreciat ca acel contract era avantajos pentru el, tocmai  datorita dobanzi acordate la CHF, astfel ca instan?a re?ine ca par?ile au fost de acord ca moneda creditului  sa fie francii elve?ieni.
A?adar, la momentul contractarii creditului par?ile nu se aflau intr-un dezechilibru contractual.
Chiar daca pe parcursul derularii contractului, a crescut cursul valutar al CHF,  instanta a apreciat ca  reclamantii si-au asumat  si acest risc  si totodata si-au asumat si existenta unui dezechilibru ce a aparut ulterior, o data cu cresterea cursului valutar,  intre  drepturile si obligatiile contractule, astfel ca cerinta existentei relei credinte a bancii nu subzista. 
In analiza  caracterului abuziv  al unei clauze trebuie verificat daca la incheierea  contractului consumatorul este in posesia tuturor  elementelor care pot avea  efect asupra  intinderii obligatiilor sale.
Or, in speta dedusa judecatii, reclamantii au incheiat contractul cunoscand si asumandu-si riscul variatiunilor de curs valutar al CHF, astfel ca  acestia si-au exprimat un consimtamant  neechivoc in baza unei clauze  clare si inteligibile  de a suporta diferentele de curs valutar.
In  privinta  schimbarii  esentiale a imprejurarilor avute   in  vedere  de  parti, la momentul  incheierii  conventiilor,  instanta are in vedere ca variatia circumstantelor ?i, prin urmare,  noile sarcini ce afecteaza  executarea, fac  parte  din   riscul contractual  pe care-l  suporta  debitorul  obligatiei de  executat, in lipsa  unei  dispozitii contrare.  
Instanta a apreciat ca, in speta nu subzista reaua credinta a bancii, conditie pentru constatarea clauzei abuzive, intrucat banca nu putea  cunoaste evolutia ulterioara  a situatiei economice si bancare pentru a putea prevedea existenta unor fluctuatii  ale cursului de schimb valutar care sa afecteze capacitatea de rambursare a imprumutatilor sai.
Totodata, instanta a avut in vedere principiului nominalismului monetar,  conform caruia suma acordata  cu titlul de imprumut trebuie  restituita intocmai, indiferent de valorizarea sau devalorizarea  acesteia.
Acest principiu se aplica si in cazul contractelor de credit, legea  permitand  acordarea creditului si in moneda straina, astfel ca  imprumutatul are obligatia de a restitui lucruri de  aceeasi cantitate si calitate.
Astfel, instanta a apreciat ca nu este o clauza abuziva aceea in care consumatorul isi asuma riscul  valutar  generat de deprecierea  monedei in care isi realizeaza veniturile fata de moneda in care a contractat   creditul  si in care trebuie sa il restituie.
De altfel,  ambele parti i?i asuma riscul ca pe parcursul  executarii contractului suma restituita  de imprumutat sa valoreze mai putin la momentul restituirii decat la momentul  acordarii.
S-a re?inut ca  reclaman?ii nu au solicitat sa se constate caracterul abuziv al clauzelor ce vizeaza cuantumul dobanzii, ci au solicitat numai ca  instan?a sa diminueze sau sa men?ina dobanda ini?iala de la data semnarii contractului. 
Astfel, s-a respins acest capat de cerere  avand in vedere ca par?ile au convenit prin semnarea actului adi?ional cu privire la noul cuantum al dobanzii, iar instan?a nu poate interveni in sensul modificarii unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de voin?a al par?ilor.
Instan?a a apreciat ca neintemeiata ?i cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind  efectuarea pla?ii in moneda  creditului ?i suportarea de catre  consumator al  diferen?elor de curs valutar ?i sa se dispuna inghe?area  cursului de schimb valutar  CHF-leu la valoarea de la data semnarii  conven?iei.
S-a retinut ca reclaman?ilor  nu li s-a explicat motivul pentru care trebuie sa plateasca acest comision de acordare mentionat la  art 1.3 lit a, care este destinatia finala a acestei sume care nu prive?te o  contraprestatie a bancii ?i nu se refera  la vreun serviciu pe care banca il face in favoarea imprumutatilor, mai mult nu se prevede posibilitatea restituirii acestora.
Astfel, s-a apreciat ca acest comision nu reprezinta decat o dobanda mascata, lezand interesele reclaman?ilor, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse.
In consecinta, aceasta clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul, fiind de natura a crea, in detrimentul acestuia, un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor, apare ca fiind o clauza abuziva, sanc?ionata, potrivit legii, cu nulitatea absoluta.
Pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant, pentru restabilirea situatiei anterioare si pentru inlaturarea tuturor consecintelor patrimoniale produse de clauzele abuzive, lovite de nulitate absoluta, instanta a obligat paratele  sa restituie reclaman?ilor  sumele de 1332 CHF, 150 euro, 250 euro,  incasate cu titlu de comision  de acordare   si  comision  de  restructurare/ree?alonare.
Instan?a a constatat ca reclamantii ?i-au intemeiat solicitarile pe caracterul abuziv al clauzelor contractuale din  conventia de credit, invocand in principal dispozitiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
   Impotriva sentintei au declarat apel, atat reclamantii M.M.C. si M.M.Gh.V.,  cat si parata P.B.R. SA, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivele de apel, apelantii reclamanti M.M.C. si M.M.Gh.V., au aratat ca in mod corect instanta de fond a apreciat cu referire la comisionul de administrare ca el reprezinta o dobanda mascata, dispunand restituirea lui, respectiv suma de 1332 CHF, insa desi prin actiune s-a solicitat catimea din dobanda perceputa plus catimea din prima de asigurare anuala, de la data tragerii creditului pana la returnarea efectiva, instanta nu s-a pronuntat asupra acestui capat de cerere si in mod eronat a asociat catimea solicitata dobanzii legale pe care a acordat-o.
Referitor la comisionul de refinantare, desi s-a dispus restituirea acestuia ca urmare a constatarii caracterului abuziv a clauzelor care il prevedeau, instanta nu a constatat ca abuzive in ansamblu cele doua acte aditionale, care de altfel ramasesera fara obiect.
Mai este criticata sentinta si pentru faptul ca desi prin actiune s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei ce prevedea perceperea comisionului ascuns conform punctului 2 al cererii, instanta nu s-a pronuntat asupra acestui comision care a fost actualizat si in cadrul concluziilor scrise, fiind stabilit la acea data un cuantum de 162,14 CHF.
Cu privire la rata dobanzii, reclamantii arata ca gresit a retinut instanta in motivare faptul ca reclamantii nu au solicitat sa se constate caracterul abuziv al clauzelor ce vizeaza cuantumul dobanzii ci au solicitat numai ca instanta sa diminueze sau sa mentina dobanda initiala de la data semnarii contractului, desi in realitate aceasta solicitare era cuprinsa in cererea introductiva de instanta, iar din graficele de plata depuse la dosar se putea observa faptul ca banca a modificat dobanda numai atunci cand au existat cresteri ale indicelui LIBOR, iar majorarea componentei fixe nu a fost adusa la cunostinta reclamantilor la momentul incheierii contractului, astfel incat consumatorii nu puteau fi obligati la acceptarea ei.
Caracterul abuziv al clauzelor contractuale privind efectuarea platilor in moneda creditului si suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar rezulta din imprejurarea ca a existat o crestere a cursului de schimb CHF/LEU la valori procentuale excesiv de mari, intre 58 - 65 % in raport de cursul existent la acordare, producandu-se astfel un dezechilibru contractual ca urmare a clauzei de risc valutar.
Apelanta-parata P.B.R. SA a criticat sentinta cu motivarea ca hotararea apelata a fost data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii.
Astfel, in mod gresit prima instanta a retinut existenta capacitatii procesuale4 a paratei P.B.R. SA - Sucursala Tg.-Jiu, desi aceasta este un dezmembramant fara personalitate juridica a societatii comerciale SC P.B.R. SA si fata de disp.art.57 alin.2 C.Pr.Civ. coroborate cu art.43 alin.1 din Legea nr.31/1990, aceasta nu are capacitate de exercitiu si nu poate sta in proces in
nume propriu.
Tot cu aplicarea gresita a legii a retinut instanta caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de restructurare/reesalonare credit, desi in privinta acestuia a fost indeplinita conditia negocierii dintre banca si consumator, iar pe de alta parte nu a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Astfel, inainte de semnarea contractului de credit, banca a acordat reclamantilor o perioada de timp rezonabila inainte de data semnarii contractului, astfel cum chiar reclamantii au recunoscut prin raspunsurile la interogatoriu si, mai mult, a acordat acestora o amanare a platii dobanzii, ceea ce a reprezentat un avantaj pecuniar.
Prin urmare, intre parti nu s-a creat un dezechilibru semnificativ cu privire la drepturi si obligatii, iar banca a avut o contraprestatie pentru dobanda si comisionul de acordare credit.
De altfel, dobanda bancara impreuna cu comisionul de acordare credit reprezinta pretul contractului iar clauza cuprinsa la art.1 pct.3 lit.a este exprimata intr-un mod clar si intr-un limbaj usor inteligibil, referindu-se la pretul datorat de catre imprumutati pentru imprumutul contractat de la banca.
In aceste conditii, clauza care reglementeaza comisionul de acordare credit nu are un caracter abuziv, intrucat face parte din restul contractului, a fost supus negocierii si nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Aceleasi considerente exista si cu privire la comisionul de rambursare anticipata, precum si cu privire la comisionul de restructurare/reesalonare credit, ambele comisioane fiind negociate cu reclamantii, redactate in termeni clari, usor de inteles, presupunand o contraprestatie din partea bancii, astfel incat nu au produs un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor.
Apelantii reclamanti au formulat intampinare la apelul declarat de apelanta parata, solicitand respingerea acestuia  ca nefondat, cu motivarea ca in mod corect instanta de fond a retinut caracterul abuziv al comisioanelor de acordare si restructurare/reesalonare, interpretand corect probatorul administrat in cauza si facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale.
Astfel, cu privire la aceste clauze nu a existat o negociere intre parti la data incheierii contractului, ele determinand un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, datorita lipsei unei contrapresta?ii din partea bancii.
Apelanta parata P.B.R. SA a formulat intampinare la apelul declarat de apelan?ii reclaman?i, solicitand respingerea acestuia ca nefondat, cu motivarea ca in mod corect instan?a de fond a re?inut faptul ca ace?tia nu au solicitat o constatare a caracterului abuziv al clauzei privind marja bancii, astfel incat o cerere de modificare a dobanzii apare ca inadmisibila.
In ceea ce priveste solicitarea de inghetare a cursului valutar la valoarea de la data contractarii creditului, se arata ca nicio clauza contractuala nu prevede ca perceperea se face dupa un curs majorat fata de cel de la data acordarii creditului, astfel ca sub acest aspect cererea apare ca nefondata din moment ce nu exista o prevedere contractuala care sa corespunda afirmatiilor reclamantilor.
Pe de alta parte, in conditiile in care ar fi eliminata in totalitate clauza privind rambursarea creditului in moneda in care a fost acordat, nu ar mai exista obligatia de restituire a sumei imprumutate, ceea ce ar face ca instanta sa transforme contractul de imprumut intr-un contract de donatie, ceea ce este in dezacord cu vointa partilor la momentul semnarii acestuia, dar si cu specificul activitatii institutiilor de credit si cu principiile generale ale dreptului.
Analizand apelul declarat de apelantii reclamanti, tribunalul il apreciaza ca fondat sub aspectul criticii referitoare la respingerea capatului de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei privind efectuarea platilor in moneda creditului si suportarea de catre consumator a diferentelor de curs valutar, cu urmatoarea motivare :
Intre parata P.B.R. SA si reclamantii M.M.C. si M.M.Gh.V. s-a incheiat contractul de credit nr.200000000038065 din 14.10.2008, prevazandu-se la art.6 pct.3 ca imprumutatul este obligat ca cel tarziu in ziua scadentei sa constituie suma necesara rambursarilor in contul deschis la banca in valuta prevazuta in graficul de rambursare, iar daca moneda oricarui astfel de cont difera de moneda in care sunt datorate obligatiile de plata, banca poate utiliza disponibilitatile respective pentru a cumpara o suma egala cu cea in moneda obligatiilor de plata, aplicand cursul sau de schimb si poate debita contul respectiv cu costul aferent cumpararii, si alte taxe, dupa caz.
Prin acest contract banca a acordat consumatorilor un credit in cuantum de 66.600 CHF, transferand aceasta suma in contul deschis pe numele consumatorilor tot in CHF si stabilindu-se ca restituirea creditului, prin plata unor rate lunare, sa se faca in aceeasi moneda, insa in conditiile de schimb valutar instituite de banca, astfel ca in derularea contractului consumatorii au achitat ratele in lei, moneda care a fost convertita in CHF de catre banca la cursul valutar al acesteia.
Astfel cum insasi parata mentioneaza in intampinarea depusa fata de apelul declarat de apelantii reclamanti, fila 66, in niciuna dintre clauzele contractuale nu se prevede ca perceperea ratelor se face dupa un curs majorat fata de cel de la data acordarii creditului, afirmatie reala, insa, in realitate in baza prevederilor art.6.3 din contact ratele au fost percepute de banca prin raportare la cursul valutar CHF/LEU de la data platii efective a acestora, curs majorat fata de cel existent la momentul incheierii contractului.
Constata astfel tribunalul ca in acest mod, neexistand o clauza referitoare la suportarea riscului in caz de devalorizare sau hipervalorizare a monedei CHF, reclamantii urmau sa achite si de altfel au si achitat fiecare rata lunara la cursul de schimb LEU/CHF, valabil la data de 30 a fiecarei luni si astfel riscul de hipervalorizare a monedei CHF a fost suportat exclusiv de reclamanti.
Mai constata tribunalul faptul ca francul elvetian este o moneda ca nu are o circulatie efectiva pe piata romaneasca, nu este utilizata in tranzactiile civile sau comerciale, in numerar sau prin virament bancar, fiind de notorietate ca la momentul incheierii contractului, in anul 2008, precum si in prezent, pe piata monetara interna platile se fac in RON sau in EURO, francul elvetian fiind o moneda de refugiu folosita de marii investitori pentru a-si conserva capitalurile, aceasta datorita stabilitatii sale, insa criza economica demarata la finele anului 2007 a cauzat o crestere fara precedent a achizitiilor de moneda elvetiana, astfel incat valoarea CHF a crescut succesiv si la niveluri extrem de ridicate, incat nici Banca Centrala a Elvetiei nu a putut stopa fenomenul.
Tocmai datorita gradului ridicat de stabilitate a francului elvetian, care presupunea ca fiind exclusa o devalorizare a acestei monede a fost initiata oferta bancii parate de acordarea  creditelor in CHF, precum si acceptarea creditului in franci elvetieni de catre reclamanti.
In concluzie, se constata ca obiectul real si efectiv al contractului de credit a fost acordarea unei sume de bani in moneda nationala RON echivalenta insa sumei etalon de 66.600 CHF la cursul de schimb de la acea data, intrucat pentru a intra in posesia sumei in RON reclamantii au trebuit sa vanda bancii parate suma in franci elvetieni si sa cumpere de la aceasta moneda nationala, iar pentru restituirea ratelor lunare mecanismul de plata a fost in sens invers, respectiv reclamantii au cumparat cu moneda nationala RON moneda straina CHF de la banca parata, pentru a putea achita rata in contul pentru operatiuni in CHF.
 Cresterea accelerata a valorii francului elvetian in raport cu moneda nationala, precum si cheltuielile generate de mecanismul de schimb valutar din lei in franci elvetieni, si din franci elvetieni in lei., lipsa francilor elvetieni de la casele de schimb valutar o perioada indelungata de timp, diferentele dintre cursul practicat de banca si casele de schimb valutar, respectiv cursul stabilit de BNR, diferentele dintre cursul de vanzare si cel de cumparare au condus la majorarea continua a costului contractelor, producand un dezechilibru major al prestatiilor reciproce ale partilor, in detrimentul imprumutatilor, cu efectul obtinerii unor foloase de catre banca imprumutatoare, fara contraprestatie din partea acesteia.
In conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr.193/2000, clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi contractuale creeaza in detrimentul consumatorului contrar cerintelor bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiilor partilor contractante, art.2 din Legea nr.193/2000 prevazand ca o clauza contractuala va fi considerata ca ne4fiind negociata direct cu consumatorul daca ea a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei cum este cazul contractelor standard preformulate, sau conditiile generale de vanzare, practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Legea nr.193/2000 a fost adoptata pentru transpunerea in dreptul intern a directivei Consiliului European nr.93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, reglementandu-se in favoarea acestora o protectie mai mare decat minimul oferit de Directiva, in conditiile in care extinderea limitelor directivelor relative la protectia consumatorilor este permisa expres de dreptul comunitar.
Astfel, in cauza C-484/08 Caja de Ahorros Y Mote de Piedad de Madrid prin Hotararea din 03.06.2010 CEJ consfinteste dreptul statelor de a aplica o protectie mai mare consumatorilor decat minimul prevazut de Directiva si permite instantelor nationale constatarea caracterului abuziv si in cazul clauzelor privind definirea obiectului principal al contractului si caracterul adecvat al pretului sau remuneratiei, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, chiar daca aceste clauze sunt redactate in mod clar si inteligibil.
In cauza Salvat Editores S A v Jose M. Sanchez Alcon Prades, C 241/98 Curtea de Justitie a Uniunii Europene recunoaste judecatorului puterea de a declara din oficiu ca nule clauzele abuzive4 ale unui contract, aceasta putere incadrandu-se in contextul general al protectiei speciale pe care Directiva tinde sa o recunoasca interesului colectivitatii, care facand parte din ordinea publica economica depaseste interesele specifice ale unor parti.
Cu alte cuvinte, exista un interes public ca aceste clauze prejudiciabile pentru consumator sa nu-si produca efectele.
Potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate, este abuziva o clauza care nu a fost negociata individual, care este contrara bunei credinte si creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului.
Clauza de efectuare a platilor in moneda creditului cu suportarea exclusiva a riscului valutar de catre imprumutat nu a fost negociata direct cu reclamantii avand in vedere caracterul prestabilit si impus consumatorilor al contractului de credit, consumatorii exprimandu-si adeziunea la contractul tipizat, fara a avea posibilitatea de a influenta natura clauzelor si din acest punct de vedere a existat o pozitie de inegalitate a partilor in vederea asigurarii angajarii in deplina cunostinta de cauza a consumatorului in contractul de credit, banca avand o pozitie dominanta in raport cu consumatorul si implicit cu privire la indatorarea si suportarea riscurilor reprezentate de volatilitatea cursului valutar.
Omisiunea bancii de a informa consumatorul asupra riscului de hipervalorizare a CHF, fenomen care era previzibil pentru expertii financiari dat fiind faptul ca CHF-ul este o moneda instabila iar la momentul incheierii contractului valoarea ei era la un minim istoric si in consecinta cresterea valorii fata de moneda nationala aparea inevitabila, constituie o incalcare a obligatiei de consiliere sanctionata in dreptul european si national, intrucat determina angajarea din punct de vedere juridic a consumatorilor, plecand de la o imagine deformata a intinderii drepturilor si obligatiilor asumate, consumatorul fiind pus in imposibilitate de a cunoaste si anticipa marimea obligatiilor sale.
Banca a stipulat in contractul incheiat cu reclamantii, obligatia acestora de a suporta exclusiv diferentele de schimb valutar, fara a limita in vreun fel intinderea acestei obligatii, astfel ca in situatia dublarii valorii francului elvetian in raport cu moneda nationala conventiile de credit incheiate intre parti dobandesc un caracter aleatoriu, ceea ce conduce la incalcarea criteriului echivalentei prestatiilor. Clauza de risc valutar prevazuta exclusiv in sarcina consumatorilor denatureaza raportul juridic obligational prin ingreunarea excesiva a situatiei consumatorului si in acelasi timp prin conferirea in favoarea bancii a unui avantaj economic vadit disproportional, aceasta obtinand un castig injust in detrimentul consumatorilor, contrar principiilor echitatii si bunei credinte,  care trebuie sa guverneze relatiile contractuale.
In acest sens, CJUE s-a pronuntat in cauza C-26/13 Kasler vs Ungaria, referitoare la Directiva 93/13/CEE si mai precis la aprecierea  caracterului abuziv al clauzelor prevazute in contacte de imprumut ipotecar incheiat in valuta garantat printr-o ipoteca.
Astfel, s-a stabilit ca art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE trebuie interpretata in sensul ca termenii "obiectul principal al contractului" nu acopera o clauza cuprinsa intr-un contract de imprumut incheiat intr-o moneda straina intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si nu a facut obiectul unei negocieri individuale, in temeiul careia pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care il caracterizeaza; o astfel de clauza in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati in cadrul ratelor imprumutului sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare al monedei straine nu poate fi considerata ca cuprinzand o "remuneratie" al carei caracter adecvat, in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuata de imprumutator s nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul art.4 alin.2 din Directiva 93/13.
Acest articol din Directiva trebuie interpretat in sensul ca in ceea ce priveste o clauza contractuala, cerinta potrivit careia aceasta trebuie redactata in mod clar si inteligibil, trebuie inteleasa ca impunand nu numai redactarea inteligibila pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci si sa expuna in mod transparent functionarea concreta a mecanismului de schimb al monedei straine, adica ea sa fie inteligibila din punct de vedere juridic si consumatorul sa poata aprecia consecintele economice negative la care se expune prin incheierea contractului.
Cerinta privind transparenta clauzelor contractuale prevazute de Directiva 93/13 nu poate fi redusa astfel  numai la caracte4rul inteligibil al acestora pe plan formal si gramatical, intrucat consumatorul se afla intr-o pozitie de inferioritate fata de banca si astfel transparenta trebuie inteleasa in mod extensiv.
In lumina acestor considerente, tribunalul apreciaza ca in speta nici anterior si nici in momentul incheierii contractului de credit, intre parti nu a avut loc o negociere a clauzei de risc valutar, iar in conditiile in care pe parcursul derularii contractului reclamanti au achitat suplimentar paratei sume apreciabile de bani, decurgand din variatia cursului de schimb CHF/RON, calculate atat asupra debitului principal cat si a dobanzii lunare, exista un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorilor, neexistand o contraprestatie a bancii pentru sumele incasate in plus.
Dupa cum a statuat CJUE in aceeasi cauza C26 Kasler vs Ungaria paragraful 85 art.6 alin.1 din Directiva 93/13, trebuie interpretat in sensul ca in situatia in care un contract nu poate continua sa existe dupa eliminarea unei clauze abuzive, aceasta dispozitie nu se opune unei norme de drept national care permite instantei nationale sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv.
Pe de alta parte contractul de credit se supune regulilor generale prevazute de Codul civil cu privire la obligatii, el neavand un caracter aleatoriu  ci un contract comutativ caracterizat prin faptul ca intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului este determinat sau determinabila, astfel incat partile se angajeaza din punct de vedere juridic tocmai in considerarea efectelor contractului pentru care si-au manifestat acordul , fiind exclusa expunerea uneia dintre parti la riscul unei pierderi cazate de un eveniment viitor si incert si oferirea celeilalte parti a unei sanse de castig.
Stipularea unei clauze de risc valutar cu consecinta stramutarii in intregime asupra imprumutatilor a riscului generat de hipervalorizarea CHF  este contrara dispozitiilor legale intrucat aceasta hipervalorizare constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert, raportat la punerea de intelegere a consumatorilor care, neavand cunostinte de specialitate in domeniul financiar-bancar nu au posibilitatea sa anticipeze o crestere accelerata a cursului de schimb si in consecinta sa isi asume in cunostinta de cauza, riscul valutar.
Conform art.75 si at.76 din Legea nr.296/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit trebuie sa contina clauze clare , corecte, care sa nu determine interpretari echivoce si pentru intelegerea carora sa nu fie necesare cunostinte de specialitate, art.77 prevazand ca in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, ele vor fi interpretate in favoarea consumatorului.
Norma BNR nr.17/2003 prevede obligatia bancii de a admini8stra riscul in sensul diminuarii lui, prin organizare de control a activitatii de creditare, obligatie prevazuta tocmai pentru a exclude asumarea riscului operatiunii de creditare de catre consumatori, iar o masura in acest sens o constituie inghetarea cursului de schimb valutar la momentul incheierii contractului, masura ce corespunde cerintelor echitatii si bunei credinte.
Conform disp.art.966-970 Cod civil, in vigoare la momentul incheierii contractului intre parti, partile trebuie sa actioneze cu buna credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe parcursul executarii acestuia, neputandu-se inlatura sau limita aceasta obligatie, consecinta fiind ca distributia intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate ca urmare a cresteri valorii CHF fata de moneda nationala apare ca o solutie justa si echitabila.
Avand in vedere ca schimbarea conditiilor economice a fost imprevizibila iar reclamantii nu au avut cunostintele de specialitate in domeniul financiar-bancar care sa le permita anticiparea unei devalorizari vadite a leului fata de francul elvetian se poate considera ca revizuirea efectelor contractului corespunde acordului de vointa al partilor intrucat hipervalorizarea CHF deturneaza contractele de la scopul in vederea carora au fost incheiate schimband natura acestora, astfel ca executarea lor in contextul actual nu mai corespunde vointei partilor de la momentul incheierii contractului.
Sunt incidente totodata disp.art.1578 Cod civil in vigoare la data incheierii contractului, care consacra principiul nominalismului monetar in cafrul contractelor de imprumut si care prevede ca obligatia ce rezulta dintr-un imprumut in bani este intotdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract si ca intamplandu-se o sorire sau o scadere a pretului monedelor inainte de a sosi epoca platii, debitorul trebuie sa restituie suma numerica imprumutata si nu este obligat a restitui aceasta suma decat in speciile aflatoare in curs in momentul platii.
Fata de toate aceste considerente, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a facut o gresita palicare a dispozitiilor legale, respectiv art.4 din Legea nr.193/200, art.75, 76, 77 din Legea nr.296/2004, art.966 - 970 Cod civil, atunci cand a respins capatul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la riscul de curs valutar, astfel incat urmeaza ca in baza art.480 Cod civil sa admita apelul reclamantilor din acest punct de vedere si sa schimbe sentinta in sensul constarii nulitatii absolute a clauzei prevazute la art.6.3 din contractul de credit.
In consecinta, se va dispune inghetarea cursului de schimb valutar CHF/LEU pentru efectuarea platilor in temeiul contractului de credit, la valoarea de la data incheierii contractului, respectiv calcularea si plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea in lei a francului elvetian de la data incheierii contractului pe intreaga perioada de valabilitate a contractului, urmand ca paratele sa restituie reclamantilor sumele platite in plus de catre acestia.
Va fi mentinut restul dispozitiilor sentintei.
Se privesc ca nefondate celelalte critici aduse de apelantii reclamanti sentintei instantei de fond, pentru urmatoarele considerente :
Reclamantii au solicitat prin cererea introductiva de instanta constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale referitoare la comisionul de acordare, la comisionul de restructurare/reesalonare,  solicitand totodata sa fie diminuata sau cel putin mentinuta dobanda initiala de la data semnarii contractului de credit.
Fata de limitele investirii instantei de catre reclamanti, instanta nu se putea pronunta prin verificarea si altor clauze contractuale invocate de reclamanti in apel, respectiv comision de administrare, comision de refinantare sau comision ascuns.
Desi la punctul 2 din actiune reclamanti folosesc o denumire generica de "comisioane suplimentare", acestia in definirea respectivei denumiri mentioneaza explicit numai comisionul de restructurare/reesalonare, asupra caruia instanta de fond s-a si pronuntat.
Cu privire la dobanda variabila, in mod corect instanta de fond a retinut ca prin actiune reclamantii nu au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzei ce vizeaza cuantumul dobanzii, ci au solicitat numai ca instanta sa diminueze sau sa mentina dobanda initiala de la data semnari contractului si din acest punct de vedere instanta  nu se poate substitui acordului de vointa al partilor, care prin contract si acte aditionale au stabilit de comun acord un anumit cuantum al dobanzii.
Analizand apelul declarat de apelanta parata, tribunalul il apreciaza ca nefondat pentru urmatoarele considerente :
Referitor la critica adusa respingerii exceptiei lipsei capacitatii procesuale a paratei P.B.R. SA - Sucursala Tg.-Jiu, aceasta apare ca nefondata, intrucat conform disp.art.56 C.Pr.Civ. poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile, insa cu toate acestea pot sta in judecata asociatiile, societatile sau alte entitati fara personalitate juridica daca sunt constituite potrivit legii.
In speta, parata P.B.R. SA - S.T.J., desi este un dezmembramant fara personalitate juridica al societatii comerciale SC P.B.R. SA, ea fiind constituita potrivit legii, poate sta in judecata in baza disp.art.56 alin.2 C.Pr.Civ.
Referitor la retinerea de catre instanta de fond a caracterului abuziv al clauzelor contractuale prev. la art.1 pct.3 lit.a din contractul de credit ce reglementeaza comisionul de acordare, art.1 din actul aditional 1 din 09.05.2012 si art.1 din actul aditional nr.2 din 01.11.2012, privind comisionul de restructurare/reesalonare, tribunalul apreciaza ca in mod corect instanta de fond le-a considerat ca fiind abuzive, pe considerentul ca pe de o parte ele nu au fost supuse unei negocieri efective, fiind cuprinse intr-un contract standard preformulat iar pe de alta poarte au creat un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, in defavoarea consumatorilor, in conditiile in care nu a existat o contraprestatie din partea bancii pentru sumele incasate cu acest titlu, neputandu-se retine ca respectivele comisioane fac parte din cotul contractului dat fiind cuantumul mare al sumelor percepute si lipsa unei definitii clare a acestor comisioane, care sa dea posibilitatea consumatorilor sa inteleaga destinatia sumelor platite.
Fiind astfel sentinta data cu aplicarea corecta a disp.art.4 din Legea nr.193/2000, tribunalul urmeaza ca in baza art.480 C.Pr.Civ., sa respinga apelul declarat de apelanta parata ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-parata P.B.R. SA, impotriva sentintei civile nr. 6975 din 13.11.2014 pronuntata de Judecatoria ....in dosarul nr. ......
Admite apelul declarat de apelantii-reclamanti M.M.C. si M.M.Gh.V..
Schimba sentinta in sensul ca, constata nulitatea absoluta a clauzei prevazuta la art. 6.3 din contractul de creditnr.200000000038065 din 14.10.2008.
Dispune inghetarea cursului de schimb valutar CHF - leu si efectuarea platilor in temeiul contractului de credit la valoarea de la data incheierii contractului, respectiv calcularea si plata ratelor de rambursare a creditului la valoarea in lei a francului elvetian de la data incheierii contractului pe intreaga perioada de valabilitate a contractului urmand ca paratele sa restituie reclamantilor sumele platite in plus de catre acestia.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica de la 18 Mai 2015, la Tribunalul Gorj.

  
Presedinte,
.... Judecator,
....
Grefier,
....