Partaj. Lipsa dispozitiei de atribuire in natura a imobilului si aratarea modalitatii concrete de partajare, conform solicitarii reclamantului

     Partaj. Lipsa dispozitiei de atribuire in natura a imobilului si aratarea modalitatii concrete de partajare, conform solicitarii reclamantului
Dosar nr. 3123/258/2007 - decizia civila nr. 65/R din 03.02.2009

      Instanta de fond a obligat parata LV la plata catre paratul LI, a sumei de 23.437,5 lei cu titlu de sulta, din care suma de 23.300 lei a fost indisponibilizata in favoarea reclamantului MF, insa nu a statuat cu privire la atribuirea in natura a imobilului, desi reclamantul a solicitat stabilirea loturilor ce revin coproprietarilor si aratarea modalitatii concrete de partajare, conform solicitarii acestora.

     Prin sentinta civila nr.1484 din 18.09.2008, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, in dosarul nr. 3123/258/2007, s-a admis  cererea formulata de reclamantul MF,  in contradictoriu cu paratii LI s.a., constatandu-se ca paratul LI a dobandit impreuna cu sotia sa LV, in proprietate comuna in devalmasie, cota de 20/32 parte din imobilul identificat prin CF nr. 2981, nr.top.366/2, 367/1, 367/2, compus din curte si gradina in suprafata de 395 mp si casa de locuit, grajd si sura din caramida, stabilindu-se la 10/32 parte cota ce revine paratului LI din imobilul anterior mentionat.
     Parata LV a fost obligata la plata catre paratul LI a sumei de 23.437,5 lei cu titlu de sulta, din care suma de 23.300 lei a fost indisponibilizata in favoarea reclamantului MF.
     De asemenea, paratii LI si LV, au fost obligati la plata catre reclamant a sumei de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca, prin Contractul de imprumut autentificat sub nr.225 din 20.04.2007 de catre BNP, intre reclamantul MF, pe de o parte in calitate de imprumutator si paratul LI, in calitate de imprumutat, pe de alta parte, a intervenit contractul de imprumut de consumatie avand ca obiect suma de 23.300 lei, imprumutatul obligandu-se la restituire in rate lunare si la rambursare inainte de scadenta in cazul nerespectarii termenelor de restituire.
Pentru neindeplinirea obligatiei de plata, reclamantul a solicitat punerea in executare silita a contractului anterior mentionat, constituindu-se dosarul executional nr. E-112/2007.
Fata de extrasul de carte funciara aflat la fila nr.6 in dosar, coroborat cu Certificatul de mostenitor nr.117 din 09.03.1983 si Contractul de intretinere autentificat sub nr.3296 din 09.10.1990 de catre Notariatul de Stat Judetean Harghita, instanta de fond a mai retinut ca asupra imobilului identificat in CF nr.2981, sub nr.top 366/2, 367/1, 367/2, coexista un drept de proprietate in codevalmasie pentru 20/32 parte, subiecti activi ai acestui drept fiind sotii LI si LV si un drept de proprietate pe cote parti, 6/32 parte apartinand paratei LV, iar cate 3/32 parte paratilor V (fosta S) M si SI.
Fata de adresa nr.7460 din 30.04.2008 din partea D.G.F.P. Harghita, se mai retine ca, paratul LI nu mai figureaza cu alte venituri impozabile.
In drept, potrivit art.33 din Codul familiei, bunurile comune pot fi urmarite de catre creditorii personali ai unuia dintre soti, numai dupa urmarirea bunurilor proprii, iar impartirea bunurilor comune se poate cere numai in masura necesara acoperii creantei.
Aplicand aceste dispozitii cauzei de fata, instanta de fond a  apreciat cererea formulata de catre reclamant ca fiind intemeiata, din probele administrate in cauza rezultand ca imprumutul a fost contractat de catre paratul LI, fiind o datorie proprie, nefiind contactat in conditiile prev. de art.32 din Codul familiei, respectiv pentru administrarea bunurilor comune sau pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei ori impreuna de catre cei doi soti, imprejurare ce rezulta si din raspunsul la interogatoriu al paratei LV.
S-a mai retinut ca fata de dispozitiile art. 33 din Codul familiei, impartirea bunurilor comune la cererea creditorilor personali, in cauza reclamantul MF, poate fi exercitata prin valorificarea unui drept propriu de catre aceasta categorie de creditor pe calea unei actiuni directe, dreptul fiind oferit direct de catre lege si putand fi exercitat in conditiile si masura dispozitiilor anterior mentionate.
Sub aspectul existentei acestui drept propriu, fata de incheierea contractului de imprumut autentificat coroborata cu imprejurarile aratate in precedent, instanta a apreciat ca reclamantul are calitatea de creditor propriu al paratului LI, acesta fiind proprietar in codevalmasie asupra cotei de 10/32 parte din imobilului identificat in CF nr.2981, nr. top 366/2, 367/1, 367/2.
De asemenea, fata de adresa de la fila nr.43 din dosar, din care rezulta ca paratul LI nu detine alte bunuri si nu realizeaza alte venituri impozabile, se constata caracterul admisibil al partajarii bunurilor comune pe calea actiunii directe formulate de catre un creditor propriu.
In stabilirea cotelor celor doi soti, instanta de fond  a avut in vedere o contributie egala la dobandirea bunului, in lipsa unei dovezi contrare, aplicandu-se prezumtia de comunitate.
Fata de aceste aspecte, instanta de fond a dispus iesirea din indiviziune asupra acestei parti prin atribuirea cotei de 20/32 parte catre parata LV, sub acest aspect retinand ca aceasta a fost singura care a solicitat in cauza atribuirea bunului, cat si faptul ca aceasta mai are o cota de 6/32 parte din imobil in coproprietate, imobil ce i-a fost transmis prin mostenire de la mama sa.
Instanta nu a dispus iesirea din indiviziune pentru toti coproprietarii, retinandu-se ca fata de modul cum a fost formulata prezenta cerere, nu s-a solicitat de catre reclamant in situatia in care bunul va fi atribuit altui proprietar decat propriul debitor, pe calea unei actiuni oblice, iesirea din indiviziune si cu privire la cel caruia i se va atribui bunul.
Urmare atribuirii cotei de 20/32 catre parata LV, retinand ca valoarea de 75.000 de lei stabilita de reclamant nu a fost contestata de catre parti,  aceasta a fost obligata sa achite catre paratul LI suma de 23.437,5 lei, cu titlu de sulta, din care suma de 23.300 lei, valoarea imprumutului, va fi indisponibilizata in favoarea reclamantului.
Sub acest aspect, instanta a retinut ca fata de caracterul direct al actiunii reglementate de art.33 din Codul familiei, formularea prezentei valoreaza poprire, iar bunurile ce revin propriului debitor devin indisponibile, acesta neputand incasa sumele ce i se cuvin in urma partajului.
Fata de cererea de cheltuieli de judecata formulata de catre reclamant, retinand dispozitiile art.274 Cod pr.civila, paratii LI si LV au fost obligati la plata sumei de 19,3 lei, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
Sub acest aspect, s-a avut  in vedere faptul ca in cauza nu pot fi aplicate dispozitiile 275 Cod pr.civila, acesti parati nerecunoscand pretentiile reclamantului la prima zi de infatisare.
De asemenea, retinand ca dovada cheltuielilor de judecata constand in onorariu de avocat a fost depusa dupa inchiderea dezbaterilor, s-a retinut ca nu poate fi avuta in vedere de catre instanta la solutionarea cauzei, o raportare la inscrisurile depuse dupa ramanerea in pronuntare incalcand principiul contradictorialitatii si dreptul la aparare, garantii ale respectarii dreptului la un proces echitabil astfel cum rezulta si din art. 6 din CEDO.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii LV si LI, solicitand admiterea recursului, in baza art.304 pct.6 Cod pr.civila, modificarea sentintei atacate, prin eliminarea din dispozitivul hotararii atacate a sintagmei conform careia suma de 23.300 lei este indisponibilizata in favoarea reclamantului MF, ca nelegala, si sa se insereze in dispozitivul hotararii mentiunea potrivit careia, cota de 10/32 parte ce a apartinut paratului LI din imobilul identificat prin CF 2981, sub nr.top.366/2, 367/1, 367/2, sa fie intabulata pe seama paratei LV, ca bun propriu alaturi de cota de 16/32. Totodata, au solicitat obligarea intimatului MF la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.
         In motivarea recursului, se arata ca, motivul de recurs vizeaza un plus petita, oferit de instanta reclamantului prin introducerea unei asertiuni de tipul celei aratate in dispozitivul hotararii si prin neremiterea catre recurenta a cotei de 10/32 din bunul imobil primit prin partaj de la LI.
     Recurentii releva ca, prin actiunea inaintata, reclamantul MF nu a solicitat nici un fel de indisponibilizare a sumei de 23.300 lei  in favoarea sa, nici nu ar fi putut solicita, actiunea fiind o actiune oblica (indirecta sau subrogatorie). Astfel, ca efect, actiunea readuce bunul in patrimoniul numitului LI si nu in acela al creditorului sau MF. Reclamantul a invocat ca temei legal art.493 alin.1 C.pr.civ., iar instanta de fond a folosit ca temei legal art.33 din Codul familiei, temei nesolicitat de reclamant, depasind cu acesta principiul rolului activ al instantei si denaturand principiul disponibilitatii procesului civil roman. Mai mult, instanta, desi nu arata nicaieri temeiul legal, considera actiunea ca fiind o actiune directa (fila 4 alin.6 din sentinta), desi actiunea este evident una indirecta (oblica), avand temeiul in art. 974, pentru ca se tinde la valorificarea unui drept pe care debitorul LI il neglijeaza.
     Recurentii releva ca, prin actiunea aflata la fila 1 din dosarul de fond, reclamantul a solicitat: 1. sa se constate ca debitorul LI a dobandit impreuna cu LV, in devalmasie cota de (20732) 20/732 parte din imobilul identificat in CF; 2. sa se constatate cota ce revine fiecaruia;
3. sa se dispuna iesirea din indiviziune; 4. sa se dispuna obligarea paratului LI la plata cheltuielilor de judecata.
     Astfel, instanta nu putea sa dispuna si o poprire asupra unei sume de bani pentru ca, in primul rand nu s-a cerut, iar in al doilea rand nu a fost timbrat un asemenea capat de cerere.
     Mai mult, instanta nu a observat modul in care cei doi soti au ajuns in proprietate comuna asupra bunului in cauza, pentru ca bunul nu este dobandit in devalmasie, fiind dobandit in urma unui contract de intretinere in parte care il priveste pe LI si in baza a doua mosteniri legale, precum si a unui contract de intretinere in ceea ce o priveste pe LV, neobservand ca nu s-a dezbatut o succesiune, respectiv aceea a numitei SE decedata in anul 1992, aceasta succesiune o dezbate in mod nelegal, desi nu se ceruse prin actiune.
     Recurentii mai critica hotararea in sensul ca, instanta de fond a retinut pentru aceasta plus petita un temei legal prevazut in opinia sa de art.33 din Codul familiei, spunand ca formularea prezentei actiuni valoreaza poprire, aspect pe care ei nu-l impartasesc. Formularea prezentei actiuni nu valoreaza poprire pentru ca, nu s-a cerut, apoi in caz de poprire suma se popreste si nu se indisponibilizeaza, asa cum a aratat instanta. Mai mult, asa cum a aratat, suma nici nu se putea poprii pentru ca bunul nu se afla in posesia lui LV, ci in posesia lui LI (10/32), iar suma de bani ce reprezinta contravaloarea acestei cote revine in patrimoniul lui LI. Conform art.453 Cod pr.civila, poprirea se infiinteaza de executor si nu de creditor, validarea se poate cere insa si de creditor, fiind institutii de drept separate.
     Mai mult, arata recurenta ca, instanta o obliga la plata cheltuielilor de judecata, netinand cont de propunerea de partajare ceruta de coproprietarii VM si SI, desi nu s-a opus si nu avea cum sa se opuna actiunii promovate de MF, si, desi este obligata la plata unei sume de bani de 23.437,5 lei, nu i se atribuie nimic in schimb, in sensul ca nu rezulta din dispozitiv ca i s-ar fi atribuit cota de 10/32 parte din imobilul in cauza pe care a detinut-o paratul LI.
     Fata de cele de mai sus, recurenta solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
     In drept se invoca dispozitiile art.453, 454 Cod pr.civila, art.304 pct.6, art.312 Cod pr.civila, art.974 Cod pr.civila si art.33 din Codul familiei.
         Intimatul MF, prin intampinare, a solicitat, respingerea recursului declarat de recurenta LV, in principal, ca fiind formulat de o persoana fara interes, iar in subsidiar ca neintemeiat, respingerea recursului formulat de LI ca neintemeiat si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala, obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezenta cauza.
     In principal solicita a se constata ca, recurenta nu justifica un interes in promovarea caii de atac, pentru urmatoarele considerente:
     In fata primei instante nu a formulat intampinare si nici nu a contestat valoarea indicata in cererea introductiva, neformuland cereri care sa-i fi fost respinse, iar hotararea pronuntata ii este in totalitate favorabila.
     Indisponibilizarea sultei in favoarea sa, arata intimatul, nu-i aduce recurentei nici un prejudiciu, singurul care are interes sa critice solutia sub acest aspect este sotul acesteia, debitorul LI. Plata pe care LV o va efectua fata de intimat va fi liberatoare si fata de sotul ei, acesteia fiindu-i indiferent cui ii va preda suma respectiva.
     De asemenea, in ceea ce priveste intabularea, conform dispozitiilor Legii nr.7/1996, privind cadastrul si publicitatea imobiliara, in cazul in care dreptul real ce urmeaza a fi inscris in cartea funciara, s-a dobandit in urma unei hotarari judecatoresti, in baza careia se va realiza si intabularea, fiind o procedura administrativa ce nu implica o dispozitie expresa a instantei in acest sens.
     In alta ordine de idei, inserarea unei asemenea mentiuni in hotararea judecatoreasca nu a fost solicitata de recurenta in fata primei instante, cererea ei devenind inadmisibila in baza art.316 raportat la art.294 Cod pr.civila, potrivit carora in calea de atac a recursului nu se pot formula cereri noi.
     In subsidiar, arata intimatul, in cazul in care se va constatat ca recurenta are interes in promovarea caii de atac, solicita sa se constate netemeinicia criticilor formulate, urmand a respinge atat recursul declarat  de recurenta LV cat si de sotul acesteia,pentru urmatoarele considerente:
     Nu corespunde adevarului faptul ca el, intimatul, nu ar fi solicitat indisponibilizarea sumelor datorate lui de catre debitorul LI, aceasta cerere fiind formulata in sedinta publica din 11.09.2008 si consemnata in incheierea de sedinta, data la care recurentii si-au exprimat pentru prima data solicitarea de a le fi atribuit imobilul din litigiu.
     Cu ocazia administrarii interogatoriului, la cererea intimatului, in sedinta din 13.03.2008, recurentii-parati au aratat ca nu sunt de acord cu admiterea actiunii. Ulterior, fiind intrebati din nou de catre instanta, acestia si-au schimbat pozitia, aratand ca sunt de acord cu partajarea imobilului, cu solicitarea de a le fi atribuit acesta in natura.
     Aceasta atitudine, evident si intentionat duplicitara, l-a impiedicat pe intimat sa formuleze anterior cererea de indisponibilizare, aspect pe care incerca acum recurentii sa-l foloseasca pentru a-i frauda interesele.
     In ceea ce priveste discutia privind calificarea actiunii ca fiind una directa sau indirecta, intimatul considera ca in mod corect instanta de fond a stabilit ca el a avut la dispozitie o actiune directa, bazata pe dispozitiile art.493 alin.1 Cod pr.civila si art.33 din Codul familiei. Invocarea acestui ultim text de lege reprezinta o aplicare corecta a principiului rolului activ al instantei, care are obligatia ca in limitele sesizarii, sa analizeze relatiile dintre parti si sa dispuna in consecinta. Mai mult, solutionarea cererii ar fi fost imposibila fara a se analiza, din prisma dreptului familiei, natura debitului precum si natura bunului supus partajarii.
     Referitor la invocarea unei succesiuni nedezbatute si stabilirea modului in care cei doi soti au dobandit proprietatea, considera ca acestea sunt neavenite, cu atat mai mult cu cat instanta de fond a administrat probe in acest sens, fiind depuse atat extrasul de carte funciara cat si contractul de intretinere, inscrisuri din care nu reiese ca ar fi in prezenta unei succesiuni nedezbatute, fiind inscrisi in cartea funciara toti proprietarii actuali.
     La fel de lipsite de temei sunt si criticile privind obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca recurentii si-au exprimat opozitia fata de aceasta actiune la termenul de judecata din 13.03.2008, spre deosebire de ceilalti coproprietari care, la primul termen de judecata au depus intampinare, aratand ca sunt de acord cu admiterea ei. Astfel, in mod corect au fost aplicate dispozitiile art.274 si 275 din Codul de pr.civila, partea care a cazut in pretentii avand obligatia de a achita cheltuielile de judecata.
     Tribunalul, analizand hotararea atacata sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum si sub toate aspectele, in sensul prevazut de art. 304/1 C.pr.civ., constata urmatoarele:
         Intimatul MF a invocat exceptia lipsei de interes a recurentei LV, solicitand in principal, respingerea recursului declarat de aceasta, ca fiind formulat de o persoana fara interes, avand in vedere ca, indisponibilizarea sultei in favoarea sa, nu-i aduce recurentei nici un prejudiciu, singurul care are interes sa critice solutia sub acest aspect este sotul acesteia, debitorul LI.
     Instanta de recurs apreciaza ca, exceptia lipsei de interes a recurentei LV in promovarea caii de atac, invocata de intimatul MF, nu este intemeiata, urmand a fi respinsa. Recurenta LV, detine dreptul de proprietate comuna in devalmasie, impreuna cu recurentul LI, asupra cotei de 20/32 parte din imobilul identificat prin CF nr. 2981, nr.top.366/2, 367/1, 367/2, compus din curte si gradina in suprafata de 395 mp si casa de locuit, grajd si sura din caramida, iar potrivit hotararii instantei de fond, parata LV a fost obligata la plata catre paratul LI a sumei de 23.437,5 lei cu titlu de sulta, din care suma de 23.300 lei a fost indisponibilizata in favoarea reclamantului MF. Totodata cazand in pretentii, paratii LI si LV, au fost obligati la plata catre reclamant a sumei de 19,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata. In aceste conditii, recurenta-parata in mod evident are interes procesual in promovarea recursului.
     Prima critica formulata de recurenti LV si LI, intemeiata pe art.304 pct.6 Cod pr.civila, vizeaza modificarea sentintei atacate, prin eliminarea din dispozitivul hotararii atacate a sintagmei conform careia suma de 23.300 lei este indisponibilizata in favoarea reclamantului MF, ca nelegala, solicitand sa se insereze in dispozitivul hotararii mentiunea in sensul ca, cota de 10/32 parte ce a apartinut paratului LI din imobilul identificat prin CF 2981, sub nr.top.366/2, 367/1, 367/2, sa fie intabulata pe seama paratei LV, ca bun propriu alaturi de cota de 16/32.
     Motivul de recurs invocat este fondat, deoarece, instanta de fond nu a fost investita de reclamantul MF, prin actiunea introductiva,  cu o cerere vizand indisponibilizarea sumei de 23.300 lei in favoarea sa, aceasta cerere fiind formulata doar cu ocazia dezbaterii in fond a cauzei, in sedinta publica din 11.09.2008 si consemnata in incheierea de sedinta.
     Instanta de recurs retine ca, reclamantul prin actiunea introductiva, a solicitat primei instante sa constate ca debitorul LI a dobandit  impreuna cu LV, in devalmasie cota de (20732) 20/732 parte din imobil, sa constatate cota ce revine fiecaruia si sa dispuna iesirea din indiviziune cu obligarea paratului LI la plata cheltuielilor de judecata. Astfel, se retine ca, in cauza este incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ., in sensul ca, instanta a acordat mai mult decat s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
     Instanta de fond a constatat ca paratul LI a dobandit impreuna cu sotia sa LV, in proprietate comuna in devalmasie, cota de 20/32 parte din imobilul din imobilul identificat prin CF nr. 2981, nr.top.366/2, 367/1, 367/2, compus din curte si gradina in suprafata de 395 mp si casa de locuit, grajd si sura din caramida, stabilindu-se la 10/32 parte cota ce revine paratului LI din imobilul anterior mentionat. Parata LV a solicitat atribuirea in natura a imobilului in valoare de 75.000 lei (fila 81, dosar fond), iar celelalte parti nu s-au opus. Instanta de fond a obligat parata LV la plata catre paratul LI, a sumei de 23.437,5 lei cu titlu de sulta, din care suma de 23.300 lei a fost indisponibilizata in favoarea reclamantului MF, insa nu a statuat cu privire la atribuirea in natura a imobilului, desi reclamantul a solicitat stabilirea loturilor ce revin coproprietarilor si aratarea modalitatii concrete de partajare, conform solicitarii acestora.
     In acest context, raportat considerentelor aratate, se constata ca, recursul declarat de recurenta LV, impotriva sentintei civile nr.1484 din 18.09.2008, pronuntata de Judecatoria Miercurea-Ciuc, in dosarul nr. 3123/258/2007, este intemeiat, urmand a fi admis in baza art. 312 alin.1 C.pr.civ.
     In consecinta, hotararea atacata va fi modificata in parte, in baza art. 304 pct.6 C.pr.civ., raportat la art. 304/1 C.pr.civ., in sensul ca, se va elimina dispozitia privind indisponibilizarea sumei de 23 300 lei in favoarea reclamantului MF, se va constata ca paratul LI a dobandit impreuna cu parata LV, in proprietate comuna in devalmasie, cota de 20/32 parte din imobilul identificat prin CF nr. 2981, nr. top 366/2, 367/1, 367/2, compus din curte si gradina in suprafata de 395 mp si casa de locuit, grajd si sura din caramida. Se va constata ca partile au o cota de cate 1/2 parte din cota de 20/32 parte privind acest imobil, urmand ca imobilul sa fie atribuit  pe seama paratei LV. In ceea ce priveste cererea recurentei cu privire la intabularea dreptului de proprietate astfel dobandit, aceasta nu  a fost solicitata de recurenta in fata primei instante, fiind o cerere noua in recurs, inadmisibila in baza art.316 raportat la art.294 Cod pr.civila, insa din moment ce imobilul a fost atribuit pe seama acesteia in urma unei hotarari judecatoresti, intabularea se va realiza printr-o procedura administrativa, conform dispozitiilor Legii nr.7/1996, privind cadastrul si publicitatii imobiliare, ceea nu implica o dispozitie expresa a instantei in acest sens.
     In ce priveste critica formulata cu privire la obligarea recurentilor-parati  la plata cheltuielilor de judecata, aceasta va fi inlaturata, deoarece  acestia s-au opus admiterii actiunii, au cazut in pretentii, iar ceilalti coproprietari, chemati in judecata in calitate de parati care, la primul termen de judecata au depus intampinare, aratand ca sunt de acord cu admiterea ei. Astfel, instanta de fond in mod corect a aplicat dispozitiile art.274 si 275 din Codul de procedura civila.
         Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei atacate, ca fiind legale si temeinice.
         In baza art.274 C.pr.civ., va obliga intimatul MF, la plata cheltuielilor de judecata in suma de 29,50 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar pe seama recurentilor, contravaloarea onorariului de avocat achitat de recurenti nefiind dovedita.