Partaj

Dosar nr. 2370/258/2008 - decizia civila nr. 6 din 27.01.2010

Prin Sentinta civila nr.1467 din data de 13 Iulie 2009, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc, a fost admisa in parte actiunea formulata de reclamantul TB impotriva paratei TA.
S-a constat ca imobilul compus din casa impreuna cu terenul aferent de 9 ari, formeaza bunul propriu al reclamantului.
Prima instanta a mai constatat masa bunurilor comune si ca partile cu contributie egala au dobandit bunurile in valoare totala de 34.100 lei.
A dispus partajul bunurilor comune atribuind si enumerand bunurile in valoare totala de 7.150 lei pe seama paratei. Pe seama reclamantului au fost atribuite bunuri in valoare totala de 26.950 lei.
In vederea egalizarii loturilor, reclamantul a fost obligat la plata sultei in suma de 9.900 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta judecatoria a retinut ca, prin Sentinta civila nr. 1571 din data de 29 Septembrie 2008, a fost desfacuta casatoria partilor. Capatul de cerere referitor la impartirea bunurilor comune a fost disjuns si formeaza obiectul prezentei cauze.
In cea ce priveste masa bunurilor comune intre parti au aparut divergente numai cu privire la dobandirea imobilului, impreuna cu terenul aferent de 9 ari in valoare de 95.000 lei.
Cu privire la acest imobil prima instanta a retinut ca nu intra in masa bunurilor comune intrucat a fost achizitionat din banii obtinuti in urma vanzarii unui apartament cu trei camere. Acest apartament a fost achizitionat din banii obtinuti de reclamant cu titlu de mostenire dupa tatal sau.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel parata TA,  solicitand schimbarea sentintei in sensul includerii imobilului casa, impreuna cu terenul aferent de 9 ari,  in masa bunurilor comune, luand in considerare valoarea de 95.000 lei recunoscuta de reclamant la interogator. Apelanta a solicitat ca imobilul sa fie atribuit intimatului cu obligarea acestuia la plata sultei. A solicitat cheltuieli de judecata.
Referitor la calea de atac, a solicitat a se avea in vedere ca valoarea bunurilor este peste 100.000 lei, asa incat calea de atac este apelul.
In esenta apelanta solicita a se avea in vedere ca in cauza dedusa judecatii nu s-a dovedit ca imobilul a fost achizitionat din banii dobanditi de intimat in urma vanzarii unor bunuri care au provenit din mostenire dupa tatal lui.
Apelanta nu contesta faptul ca intimatul a obtinut sume de bani ca urmare a vanzarii unor bunuri din mostenire, dar, sustine ca nu exista nici o dovada ca banii au fost utilizati pentru cumpararea apartamentului. In acest context arata ca, intr-adevar au fost vandute  niste oi, dar, nu s-a dovedit ca banii au fost incasati inainte de 1 Februarie 1994, data cumpararii apartamentului. S-a mai vandut de asemenea o casa, care provenea din aceeasi mostenire. Dar, suma obtinuta nici in acest caz nu putea sa fie folosita la cumpararea apartamentului, pentru ca instrainarea a avut loc in luna Iulie 1994, pe cand apartamentul a fost cumparat la data de 1 Februarie 1994.
Intimatul a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului si obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata. Intimatul a mai aratat ca impotriva sentintei se poate exercita calea de atac a recursului, valoarea fiind sub 100.000 lei.
In motivare, intimatul arata ca prima instanta in mod intemeiat nu a cuprins imobilului casa, impreuna cu terenul aferent de 9 ari, in masa bunurilor comune. Arata intimatul ca acest imobil, a fost achizitionat din banii obtinuti in urma vanzarii unui apartament cu trei camere. Acest apartament a fost achizitionat din banii obtinuti de el cu titlu de mostenire dupa tatal sau. A mai mentionat ca a vandut o turma de oi, dupa care a obtinut 2.300.000 lei, la vremea respectiva din aceasta suma putea cumpara 3 apartamente, nu unul.
Intimatul a mai solicitat a se avea in vedere ca tatal lui a decedat in 1994 si nu cu o zi inainte de cumpararea apartamentului precum gresit incearca sa acrediteze apelanta.
Examinand sentinta apelata sub aspectul motivelor invocate, Tribunalul retine urmatoarele:
Inainte de toate Tribunalul stabileste ca in cauza dedusa judecatii, calea de atac este apelul, valoarea totala a masei de impartit este de 129.100 lei.
Referitor la modul dobandirii imobilului casa, impreuna cu terenul aferent de 9 ari, Tribunalul va avea in vedere urmatoarele:
Este adevarat ca bunurile dobandite prin mostenire, legat sau donatie in timpul casatoriei, devin bunuri proprii datorita caracterului personal al dobandirii lor. Valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare devin proprii in baza subrogatiei reale.
In cele ce urmeaza, Tribunalul va analiza daca aceasta subrogatie, in speta dedusa judecatii a operat.
Un prim aspect, care trebuie retinut este acela ca vanzarea oilor a avut loc, potrivit actului depus la fila 26, 27, in data de 29 Ianuarie 1994. Cererea pentru cumpararea apartamentului a fost inregistrata sub nr. 1940 din data de 6 August 199, deci cu mult inainte  de incheierea efectiva a contractului. Prin urmare, cumparatorii, deci sotii "T", aveau in vedere ca achizitionarea locuintei necesita sume de bani pentru plata avansului si achitarea ratelor ori plata in intregime deodata. In concluzie, ar fi achizitionat locuinta, independent de interventia unui eveniment neprevazut si incert, cum a fost decesul tatalui reclamantului. Asadar, nu se poate spune ca fara suma de bani la care face referire reclamantul, ei nu ar fi reusit sa cumpere locuinta.
Un alt aspect care trebuie avut in vedere este acela ca nu rezulta din nicio proba ca banii au fost efectiv folositi pentru cumpararea locuintei. Dar, chiar daca s-ar fi dovedit situatia contrara, datorita faptului ca locuinta  a fost construita din fondurile statului, care avea un regim special - pentru motivele ce se vor arata in cele ce urmeaza - reclamantul ar fi putut avea cel mult un drept de creanta fata de parata daca ar fi achitat, c/v asa cum sustine, din vanzarea bunurilor dobandite prin mostenire.
In aprecierea caracterului bunului din litigiu trebuie avut in vedere ca apartamentul cu trei camere a fost dobandit in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990, la pretul de 132.999 lei, asa cum rezulta din continutul Contractului de vanzare-cumparare nr. 35770 din data de 1 Februarie 1994.
    Decretul-lege nr. 61/1990 a fost un act de protectie sociala, intrucat pretul locuintelor vandute potrivit acestui act normativ este cu mult sub pretul lor de circulatie, fiind astfel stabilit doar cu scopul de a se realiza o anumita protectie sociala a populatiei.
In acest context, trebuie observat ca intimatul chiar daca ar fi avut resurse materiale suficiente, nu putea achizitiona mai multe apartamente din categoria celor care intrau sub incidenta Decretul-lege nr. 61/1990.
Conform art. 3 alin.1 din Decretul-lege nr.61/1990, locuintele construite din fondurile statului se vand cetatenilor romani cu domiciliul in tara, cu achitarea integrala a pretului la incheierea contractului de vanzare-cumparare sau prin acordarea unui imprumut de catre CEC.
     Prin urmare, locuintele ce fac obiectul de reglementare al actului normativ sus-mentionat, cum este cazul in speta, se pot vinde fie cu plata integrala, situatie in care se incheie numai contractul de vanzare-cumparare, fie cu plata pretului rezultand din acordarea unui imprumut de catre CEC. In speta, imobilul a fost vandut cu plata integrala pe seama apelantei TA si TB.
Potrivit art. 16 din Decretul-lege nr. 61/1990, locuintele construite din fondurile statului, ocupate de chiriasi, se vand numai acestora. Rezulta deci, ca in situatia in care titularul contractului de inchiriere este casatorit, de acest drept beneficiaza si membrii familiei, care potrivit legii au drepturi locative proprii.
Din continutul contractului mentionat mai sus, rezulta ca apartamentul este ocupat de cumparatori, conform contractului de inchiriere nr. 1987, din data de 11 Mai 1989. 
     Conform art. 16 alin. 1 din Decretul-lege nr. 61/1990, contractul de vanzare-cumparare, procesul-verbal de predare-primire a locuintei si, dupa caz, contractul de imprumut dovedesc dreptul de proprietate asupra locuintei si constituie titlu de proprietate.
Instanta de apel nu neaga posibilitatea ca unul dintre soti sa aiba o cota mai mare de contributie la dobandirea bunurilor comune ori sa dobandeasca anumite bunuri proprii, dar in speta, in conditiile Decretului-lege 61/1990, intimatului nu i se poate recunoaste dreptul de proprietate exclusiv, chiar daca, asa cum sustine, plata s-ar fi facut exclusiv din banii dobanditi din vanzarea bunurilor provenite din mostenire. Mai ales, pentru faptul ca actul normativ mentionat a creat posibilitatea cumpararii in conditii egale de catre toti chiriasii a locuintelor
construite din fondurile statului, prin urmare si apelanta intra in categoria acestor persoane.
Dar, este important a se observa ca, de altfel, apelanta figureaza nu numai pe Contractul de vanzare-cumparare nr. 35770 din data de 1 Februarie 1994 dar, si pe contractul de vanzare cumparare prin care au instrainat apartamentul, conform Incheierii de autentificare nr.1026 din data de 21 Noiembrie 2006.
Ambii au figurat si in Cf. nr.856/C/XLV. Asadar, prin faptul achitarii pretului apartamentului, avand in vedere ca la data cumpararii ambii soti au figurat pe contract in calitate de cumparatori opereaza prezumtia de contributie egala a sotilor.
Nu este de neglijat nici faptul ca numele ambilor soti figureaza chiar si pe chitanta, care atesta achitarea c/v apartamentului.
In sensul celor expuse, s-a mai pronuntat Tribunalul Harghita, intr-o cauza similara, prin Decizia civila NR. 177 din data de 20 Septembrie 2006 in Dosar nr. 77/96/2006, care a ramas irevocabila ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr.164/R/ din data de 15 Februarie 2007,  a Curtii de Apel Targu Mures.
In raport de cele expuse, prima instanta in mod gresit a retinut ca in cauza a operat subrogatia reala.
Cu ocazia interogatoriului ce i s-a luat, intimatul a recunoscut ca valoarea imobilului din litigiu este de 95.000 lei. Intimatul si in prezent locuieste efectiv in imobil, prin urmare se va avea in vedere la sistarea comunitatii de bunuri, mai ales ca apelanta nici nu a dorit atribuirea pe seama ei.
Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, Tribunalul urmeaza sa admita apelul formulat de TA si va schimba in parte sentinta apelata si prin urmare va constata ca imobilul casa, impreuna cu terenul aferent de 9 ari in valoare de 95.000 lei, constituie bun comun al sotilor.
Urmeaza sa se atribuie  imobilul pe seama intimatului TB.
Intimatul urmeaza sa fie obligat sa plateasca pe seama apelantei sulta in valoare de 47.500 lei.
Urmeaza sa fie mentinute  celelalte dispozitii ale sentintei apelate.
Intimatul urmeaza sa fie obligat la plata sumei de 1.492 lei, reprezentand cheltuieli de judecata constand din onorariu avocat in suma de 700 lei, taxa de timbru si timbru judiciar in suma de 792 de lei.