Partaj bunuri comune; bun donat in timpul casatoriei unuia dintre soti; cota de contributie pentru sotia care nu a obtinut venituri din munca.

Partaj bunuri comune; bun donat in timpul casatoriei unuia dintre soti; cota de contributie pentru sotia care nu a obtinut venituri din munca.
S-au dispus urmatoarele: "Respinge actiunea formulata de reclamanta parata M N cu domiciliul ales la cab. av. Toni Cristian Baltag cu sediul in Iasi str. Tatarasi nr. 65 in contradictoriu cu paratul reclamant S D cu domiciliul in Iasi str. ...
      Admite cererea reconventionala formulata de paratul - reclamant in contradictoriu cu reclamanta parata.
      Constata ca masa bunurilor de impartit se compune din apartamentul situat in Iasi str..., in valoare de 274.00 lei , masina de spalat Indesit in valoare de 1630 lei, un ciocan rotopercutor in valoare de 476 lei, o bormasina cu acumulator in valoare de 190 lei si o bormasina Black/Decker in valoare de 140 lei.
      Respinge cererea reclamantei privind constatarea nulitatii absolute a declaratiilor autentificate sub nr. 2298 din 18 apr. 2006 si 2300 din 18 apr. 2006 la BNP Stela Badarau.
      Respinge cererea reclamantei privind instituirea sechestrului judiciar asupra bunurilor comune.
      Constata cota de contributie de 100% a paratului - reclamant la dobandirea bunurilor comune.
      Atribuie intreaga masa de bunuri paratului reclamant.
        Admite cererea de interventie in interes alaturat paratului - reclamant S D formulata de intervenienta R G cu domiciliul ales la Cab. av. Doina Stupariu cu sediul in Iasi str. Lt. Caranda nr. 12.
        Admite cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta R G in contradictoriu cu reclamanta parata MN si paratul reclamant S D.
        Prezenta hotarare tine loc de contract de vanzare cumparare cu privire la apartamentul situat in Iasi str. ...., cumparatoare fiind RG iar vanzator paratul reclamant S D.
        Obliga reclamanta parata la plata sumei de 2480 lei in contul expertului consultant Mihalache Nicu si a sumei de 1300 lei in contul expertului Ruginosu Maria.
        Obliga intervenienta la plata sumei de 1300 lei catre expertul Ruginosu Maria.
        Obliga reclamanta parata la plata cheltuielilor de judecata catre paratul reclamant, 3324 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar.
        Obliga paratul reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre intervenienta, 3653 lei reprezentand taxa de timbru si 1500 lei reprezentand onorariu expert".
         Pentru a se pronunta in acest mod, prima instanta a retinut ca:
         Partile s-au casatorit la 28.08.2003 iar casatoria lor a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 10217/27.09.2006.
        Solicita partile partajarea bunurilor comune, sustinand existenta unei mase si a unor cote diferite.
        De asemenea, solicita reclamanta parata constatarea nulitatii absolute a declaratiilor autentificate sub nr. 2298 din 18 apr. 2006, respectiv 2300 din 18 apr. 2006 la BNP Stela Badarau.
        Cu privire la cererea reclamantei s-a pronuntat instanta de judecata prin sentinta civila nr. 1861/13.02.2008, apreciind ca cererea este inadmisibila si lipsita de interes, sentinta ce a fost casata si cauza reinregistrata pe rolul instantei in dosarul ce a fost conexat la prezenta cauza, pentru a se pronunta o solutie pe fondul cauzei
        Cu privire la solicitarea reclamantei instanta retine urmatoarele:
        La data de 19 apr. 2006, cu o luna inainte de sesizarea instantei in vederea desfacerii casatoriei,partile merg la BNP Stela Badarau, unde dau trei declaratii autentificate de catre notar, doua declaratii angajament date de catre paratul reclamant prin care acesta se obliga sa o ajute pe reclamanta sa obtina cetatenie romana si sa ii dea suma de 5000 euro la vinderea apartamentului, respectiv declaratia 2300 prin care aceasta declara ca nu a avut nici o contributie baneasca la dobandirea apartamentului supus partajarii, consimtind ca acesta sa il intabuleze ca bun propriu.
        Solicita reclamanta constatarea nulitatii declaratiilor invocand disp art. 30 alin. 2 cod fam si faptul ca a fost conditionata sa dea aceasta declaratie pentru a fi sprijinita in vederea obtinerii cetateniei romane.
        In ce priveste primul motiv de nulitate instanta apreciaza raportat la cuprinsul declaratiei autentificate sub nr. 2300 ca nu este incident motivul de nulitate invocat de reclamanta.
        Astfel art. 30 alin. 2 se refera la conventiile incheiate intre soti in vederea instituirii unui alt regim decat cel al comunitatii de bunuri pentru bunurile dobandite in timpul casatoriei. Prin declaratia a carei nulitate cere a fi constatata reclamant nu se stabileste caracterul comun sau propriu al bunurilor ce intra in patrimonial sotilor ci declara reclamanta ca apartamentul s-a achizitionat cu aportul exclusiv al paratului, fapt ce poate face obiectul probatiunii in cadrul actiunii de partaj, codul familiei prezumand caracterul comun al bunurilor dobandite de soti dar cota de contributie a sotilor putand face obiectul probatiunii. 
        Cu privire la constrangerea la care ar fi fost supusa reclamanta in scopul recunoasterii contributiei exclusive a reclamantului la dobandirea bunului apreciaza instanta ca din probele administrate nu rezulta ca aceasta ar fi fost supusa vreunei constrangeri la momentul la care a declarat in fata notarului.
        Inscrisurile depuse la dosar de catre reclamanta, respectiv cererea privind iesirea din tara fara a i se aplica sanctiunea interdictiei si copia sentintei nr. 18/CA/20 feb. 2006 precum si copia actelor de rezidenta nu fac dovada constrangerii reclamantei in scopul recunoasterii unei cote majorate.
        Anterior acestei declaratii obtinuse reclamanta anularea masurii privind obligarea sa la parasirea teritoriului Romaniei dispuse in noiembrie 2005, prin sentinta nr. 18/CA/20 feb 2006 a Curtii de Apel Iasi, irevocabila.
        Cu privire la declaratia autentificata sub nr. 2298 data de paratul reclamant nu arata reclamanta in ce consta nulitatea acesteia.
        Apreciaza instanta ca aceasta se bucura de validitatea unui inscris autentic, reclamanta neproducand dovezi ce ar putea conduce la constatarea vreunui motiv de nulitate
        Va retine instanta cu privire la componenta masei se impartit urmatoarele:
        Apartamentul situat in Iasi str. ..., dobandit de soti in timpul casatoriei se bucura de prezumtia de comunitate instituita de art. 30 cod fam, partile recunoscand caracterul de bun comun al acestuia.
        In ce priveste bunurile mobile solicitate a fi incluse in masa bunurilor de partajat de catre reclamanta instanta va retine urmatoarele:
        Singurele bunuri mobile cu privire la care reclamantul recunoaste ca se pot include in masa bunurilor comune sunt de spalat Indesit, un ciocan rotopercutor, o bormasina cu acumulator si o bormasina Black/Decker.
        Acestea vor fi incluse in masa bunurilor de impartit avand in vedere ca nu se contesta de catre parti caracterul de bun comun.
        Nu a probat reclamanta in nici un fel existenta bunurilor mobile solicitate a fi partajate.
        Din inscrisurile depuse de paratul reclamant la dosar instanta retine ca aragazul Beko, frigiderul Indesit, aparatul de vibromasaj, camera de tineret Ionut, mobila de hol Torino, TV Platinuim au fost achizitionate de catre paratul reclamant anterior incheierii casatoriei, asa cum rezulta din facturile si chitantele depuse la filele 86 - 94 dosar, acestea avand regimul de bunuri proprii ale paratului reclamant.
        Va retine instanta si caracterul de bunuri proprii ale reclamantului in ce priveste masina de tuns si sculele de pescuit, acestea fiind afectate uzului personal al paratului reclamant.
        Cu privire la celelalte bunuri indicate de catre reclamanta ca facand parte din masa bunurilor comune avand in vedere ca nu a facut reclamanta dovada existentei lor iar paratul le contesta existenta nu vor fi cuprinse de catre instanta in masa bunurilor comune.
        In ce priveste cota de contributie a sotilor la dobandirea bunurilor comune astfel stabilita instanta apreciaza ca intemeiata solicitarea paratului reclamant in constatarea unei cote de contributie de 100% la dobandirea bunurilor pentru urmatoarele considerente:
        Sustine reclamanta cota sa de contributie de 50% afirmand ca a beneficiat de ajutorul surorii sale pe parcursul casatoriei si ca a lucrat la firma pe care sotii o detineau, firma deschisa tot cu ajutorul surorii si ca din vanzarea acesteia s-au obtinut banii necesari achizitionarii si amenajarii apartamentului.
        Din inscrisurile depuse la dosar rezulta ca firma N SRL era in stare de functionare la data de 13.04.2005, dupa achizitionarea apartamentului bun comun la data de 26 apr. 2004.
        Desi instanta a dispus efectuarea de adrese pentru a se confirma trimiterea de bani prin serviciul Western Union din partea surorii paratei reclamante, din raspunsul trimis de unitatea bancara solicitata, rezulta ca nu s-au efectuat trimiteri de bani de catre sora reclamantei prin intermediul societatii lor.
        Martorii audiati la solicitarea paratului reclamant, respective N A si M D sustin varianta acestuia conform careia apartamentul bun comun a fost dobandit de catre soti cu banii pe care parintii paratului i-au dobandit din vanzarea unui alt apartament.
        Declaratiile acestora se coroboreaza cu inscrisurile depuse la filele 102 - 106 dosar, din care rezulta ca parintii paratului reclamant au instrainat la data de 23 apr. 2004 un apartament in b-dul Chimieie cu pretul de 320.000.000 lei.
        La 24.04.2004 paratul reclamant incheia antecontractul pentru apartament, iar la data de 26 apr. 2004 se incheiat contractul de vanzare cumparare pentru apartamentul bun comun, achizitionat cu pretul de 280.000.000 lei.
        Mai sustine martora M D ca reclamanta a venit in casatorie fara nici un leu si ca singurul care a obtinut venituri a fost paratul, reclamanta aducandu-si rudele sa locuiasca in apartament.
        Declaratiile martorilor audiati la solicitarea reclamantei nu se coroboreaza cu inscrisurile aflate la dosar, in ce priveste achizitionarea apartamentului si mobilarea acestuia, sumele de bani trimise de sora reclamantei din Austria nefiind confirmate de adresa bancii, iar din facturile depuse de parat rezulta ca mobilierul solicitat a fi partajat a fost dobandit anterior casatoriei partilor.
        Sustin martorele IO si DA ca reclamanta administra barul apartinand sotilor dar nu rezulta din probele administrate in cauza ca aceasta activitate a fost una aducatoare de profit.
        Mai sustine martora IO ca la inceputul relatiei cu paratul reclamanta era studenta, nerealizand venituri.
        Reclamanta parata declara si ea ca nu a contribuit la achizitionarea apartamentului, fiind de acord cu intabularea acestuia ca bun propriu al paratului reclamant.
        Coroborand toate probele administrate si apreciind ca la cota de contributie la dobandirea bunurilor comune instanta are in vedere, veniturile realizate de soti pe intreg parcursul casatoriei, aportul efectiv al fiecaruia la dobandirea si conservarea bunurilor, cheltuielile sotilor de natura sa duca la scaderea aportului in familie, apreciaza instanta ca reclamantul a dovedit cota de contributie exclusiva la dobandirea bunurilor comune.
        Va retine instanta valoarea imobilului determinata conform raportului de expertiza  Ruginosu Maria, prin scaderea din valoarea actuala de piata a apartamentului a valorii imbunatatirilor aduse de catre intervenienta, respectiv 310.000 lei - 36.000 lei =  274.000 lei iar cu privire la bunurile mobile valoare dovedita cu facturile depuse la dosar.
        Va atribui instanta intreaga masa de bunuri paratului reclamant, in considerarea cotei exclusive de contributie stabilita in favoarea acestuia.
        In ce priveste cererea de interventie in interes alaturat paratului aceasta va fi admisa, instanta urmand a atribui apartamentul paratului reclamant.
        Apreciaza instanta intemeiata si cererea de interventie in interes propriu formulata  de intervenienta pentru urmatoarele considerente:
        Rezulta din inscrisurile depuse la dosar, antecontract de vanzare cumparare, chitanta, ca intre parat si intervenienta s-a incheiat la data de 24.05.2006 un antecontract de vindere cumparare cu privire la apartamentul supus partajarii, aceasta achitand suma de 5000 euro la momentul incheierii acestui antecontract catre parat.
        De conventia incheiata cu acesta a avut cunostinta si reclamanta, asa cum rezulta din declaratia martorului RD audiat la solicitarea intervenientei, din raspunsurile la interogatoriu si intampinarea la cererea de partaj formulata de reclamanta.
        Imediat dupa incheierea antecontractului intervenienta a intrat in posesia apartamentului, efectuand imbunatatiri la acesta, evidentiate in raportul de expertiza efectuat in cauza.
         La data perfectarii antecontractului paratul reclamant beneficia de declaratia prin care reclamanta parata consimtea la inscrierea apartamentului ca bun propriu al paratului.
        Sustine paratul reclamant ca antecontractul incheiat cu intervenienta cuprinde o clauza de dezicere, de care intelege sa uzeze motiv pentru care instanta nu poate pronunta o hotarare care sa tina loc de act de vindere cumparare intre parti cu privire la apartament.
        Din cuprinsul antecontractului incheiat intre parti rezulta ca acestea s-au obligat sa vanda respectiv sa cumpere apartamentul in litigiu stabilind pretul din care intervenienta a achitat o parte.
        Refuzul, la acest moment, de incheiere a contractului de vanzare cumparare, la aproape trei ani de la data incheierii antecontractului si in conditiile in care intervenienta a investit sume importante de bani in apartament apare ca nejustificat.
        Faptul ca in cuprinsul antecontractului este cuprinsa mentiunea ca, in cazul in care paratul reclamant din orice motive s-ar razgandi, da dreptul la restituirea dublului sume primite cu titlu de avans nu duce la imposibilitatea intervenientei de a solicita respectarea obligatiei asumate de catre promitentul vanzator si respectiv la solicitarea pronuntarii unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare cumparare, in temeiul dis part. 1073 - 1077 cod civil.
        Aceasta clauza nu este una de dezicere propriu-zisa care da dreptul partii la denuntarea unilaterala a contractului ci reprezinta o clauza de arvuna, prevazuta de disp art. 1298 cod civil.
        Cum rezulta din probele administrate ca intervenienta si-a respectat obligatiile asumate prin antecontract fata de paratul reclamant, aceasta incercand sa plateasca o suma de bani si reclamantei parate in vederea mentinerii antecontractului, dovedind buna credinta la momentul incheierii conventiei si pe parcursul derularii ei si apreciind ca refuzul paratului reclamant de a incheia contractul declarat atat in fata instantei cat si prin notificarea adresata intervenientei este unul nejustificat, va admite instanta cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta si va pronuntat o hotarare care sa tina loc de act de vindere cumparare intre paratul reclamant, in patrimoniul caruia exista bunul si intervenienta, in conformitate cu disp art. 1073 cod civil.
        In temeiul dis part. 274 Cod procedura civila va obliga reclamanta parata la plata cheltuielilor de judecata catre paratul reclamant, 3324 lei reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar si paratul reclamant la plata cheltuielilor de judecata catre intervenienta, 3653 lei reprezentand taxa de timbru si 1500 lei reprezentand onorariu expert.
      Impotriva acestei sentinte, au declarat apel in termen legal reclamanta-parata M N si paratul - reclamant S D criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.
Critica apelantul S D sentinta primei instante sub aspectul modalitatii de solutionare a cererii de interventie in interes propriu formulata de R G. Precizeaza apelantul ca prima instanta nu s-a pronuntat numai cu privire la pronuntarea unei hotarari care tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, fara a se referi la chestiunea imbunatatirilor. O atare cerere privind restituirea contravalorii imbunatatirilor efectuate de intervenienta putea fi formulata, sustine apelantul , numai daca antecontractul ar fi fost desfiintat, iar intervenienta ar fi restituit paratului posesia si folosinta bunului. Cel mai important motiv  apel, arata apelantul este faptul ca desi instanta de fond arata ca hotararea tine loc de act autentic de vanzare-cumparare, nu face nicio referire cu privire la pretul vanzarii, respectiv obligatia cumparatoarei de a achita diferenta de pret.
      Apelanta M N critica sentinta primei instante pentru urmatoarele motive: In primul rand sustine aceasta ca din perspectiva art.261 Cod procedura civila prima instanta nu a motivat in fapt si in drept hotararea.
In al doilea rand sustine apelanta ca prima instanta in mod gresit retinut circumstanta ca banii necesari pentru achizitionarea apartamentului au fost primiti de la parintii intimatului, si drept urmare acest imobil i se cuvine in totalitate acestuia, fara a face aplicarea dispozitiilor art.31 lit. b, potrivit carora dispunatorul a dorit ca acesti bani au fost atribuiti ambilor in vederea inzestrarii, pentru a-si realiza caminul conjugal. De asemenea, instanta nu a tinut cont de ajutorul material oferit de sora apelantei in mod sistematic, aceasta trimitandu-i prin serviciul Western Union suma de 5000 euro. Nu s-a luat in calcul nici faptul ca apelanta a prestat o activitate sustinuta in firma-proprietatea fostilor soti.
In al treilea rand prima instanta a incadrat gresit si nelegal operatiunile existente in declaratiile notariale autentificate sub nr.2298 din 19.04.2006, 2299 din 19.04.2006, respectiv 2300 din 19.04.2006.Sustine apelanta ca in mod evident acestea imbraca caracterul unei tranzactii vorbind de concesii reciproce si fiind intr-o indisolubila conexitate. In opinia apelantei cele trei declaratii notariale nu pot fi disjunse, acestea formand un tot unitar, exprimand un consens din punct de vedere juridic. La baza acestei tranzactii a stat o cauza imorala susceptibila de a atrage nulitatea absoluta a oricarei conventii: drepturile referitoare la statutul unei persoane fizice-cum este cetatenia-fiind inalienabile. Pe langa aspectul mentionat mai sus arata apelanta ca prima instanta trebuia sa aiba in vedre si dispozitiile art.30 Codul familiei care sanctioneaza cu nulitatea absoluta orice conventie incheiate de soti cu privire la bunurile comune.
      In ceea ce priveste atribuirea bunului imobil, apelanta solicita ca acesta sa ii fie atribuit si drept urmare solicita si respingerea cererii de interventie in interes propriu formulata de intervenienta R G. In drept a invocat dispozitiile art.282-298 Cod procedura civila. In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel invocate de reclamanta-parata M N, paratul-reclamant S D si raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul constata ca apelurile  sunt intemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare: 
           Apelul formulat de reclamanta-parata M N:
      Primul motiv al apelului invocat de apelanta se refera la nemotivarea hotararii primei instante. Ori, examinand cuprinsul hotararii apelate, considerentele acesteia, nu se poate retine ca acesta nu este motivata si nu cuprinde motivele in fapt si in drept, dupa cum in mod gresit a sustinut apelanta. Faptul ca retinerea situatiei de fapt s-a facut numai din perspectiva probelor administrate de paratul-reclamant, in mod exclusiv fara a avea in vedere si probele administrate de aceasta, sau ca nu indicat din ce cauza le-a retinut numai pe acelea si de ce le-a inlaturat pe ale apelantei reprezinta o gresita apreciere a probelor ca operatie pe care instanta trebuie sa o faca pentru a determina puterea probanta si valoarea fiecarei probe in parte.
      Al doilea motiv al apelului vizeaza de fapt cota de contributie de 100% la dobandirea bunurilor comune retinuta in favoarea paratului-reclamant. Bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei constituie patrimoniul comun al acestora si prin  natura lor implica dreptul de proprietate in devalmasie fara o determinare de la inceput a unei anume cote pentru fiecare.
Astfel, potrivit art. 30 si urmat. din Codul familiei, bunurile dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei sunt bunuri comune de la data dobandirii lor, iar la desfacerea casatoriei se impart potrivit  invoielii sau, in caz contrar prin hotarare judecatoreasca, in raport de partea de contributie a fiecaruia. O parte din acestea, anume cele prevazute in art.31 din acelasi cod, desi dobandite in timpul casatoriei, sunt, prin exceptie bunuri proprii acest caracter urmand a fi insa dovedit.
De regula in aceste situatii opereaza prezumtia ca ambii soti au contribuit deopotriva in mod egal la dobandirea bunurilor. Insa, aceasta prezumtie poate fi rasturnata cu ajutorul unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia din soti a fost mai mare decat al celuilalt.
  In cauza de fata sotii s-au casatorit la data de 28.08.2003 si au divortat
in anul 2006, prin sentinta civila nr.1021 din 27.09.2006 a Judecatoriei Iasi. Din reexaminarea materialului probator administart in fata primei instante tribunalul retine ca paratul-reclamant are o contributie majora, dar nu totala la dobandirea bunurilor comune.                                                        
         Astfel, tribunalul retine urmatoarele: la data de 26.04.2004 sotii au incheiat contractul de vanzare-cumparare pentru apartamentul bun comun, achizitionat cu pretul de 280.000.000 lei.Parintii acestuia au vandut in aceeasi perioada, respectiv la data de 23.04.2004 un apartament cu pretul de 320.000.000 lei. Fata de perioada scurta de timp ce a trecut intre cele doua momente si avand in vedere si declaratiile martorilor audiati se poate retine faptul ca banii pentru cumpararea apartamentului bun comun au fost obtinuti de paratul-reclamant ca ajutor de la parintii acestuia.Sustinerea apelantei potrivit careia in cauza s-ar face aplicarea dispoz art.31 lit.b Codul familiei ,partea finala banii constituind un ajutor acordat sotilor, iar intentia parintilor  paratului-reclamant a fost de a gratifica ambii soti nu este corecta.Practica judecatoreasca este in sensul ca darurile de nunta facute de parintii unuia dintre soti, care sunt donatii, devin bunuri comune, in timp ce donatiile facute tot de parintii unuia dintre soti, dar in timpul casatoriei, si nu cu ocazia serbarii nuntii, nu pot fi considerate ca fiind acordate in favoarea ambilor, intrucat in acest caz nu se poate presupune intentia gratificarii ambilor soti, trebuind sa se faca proba vointei dispunatorului in acest sens, proba care se poate face cu orice mijloc de proba.
      Ori in acest caz, apelanta nu a facut o asemenea proba.    Componenta masei bunurilor comune nu a fost contestata de niciunul din soti. Au fost retinute ca bunuri comune de prima instanta:apartamentul in valoare de 27.400 lei, o masina de spalat Indesit in valoare de 1630 lei, un ciocan rotopercutor si doua bormasini.Cota fiecarui sot se determina in functie de aportul pe care l-a avut fiecare in tot timpul casatoriei la dobandirea bunurilor comune, in contributia sotiei cuprinzandu-se si munca in gospodarie.Retinandu-se ca apartamentul este bun comun, ajutorul dat de parintii paratului-reclamant la cumpararea acestuia reprezinta un aport al acestuia la dobandirea bunurilor comune, ce trebuie avut in vedere la stabilirea cotei de contributie, insa nu trebuie absolutizata.Retinerea unei cote de 100% in favoarea paratului-reclamant avandu-se in vedere acest aport si faptul ca apelanta a recunoscut in cuprinsul declaratiei ca nu a contribuit la achizitionarea apartamentului este nelegala. Dupa cum am aratat mai sus, masa bunurilor comune nu este constituita doar din apartament, iar contributia sotilor nu este stabilita diferentiat pentru fiecare bun in parte. Chiar daca din punct de vedere material apelanta nu a contribuit la dobandirea paratamentului, totusi nu poate fi ignorat faptul ca partile au fost casatorite timp de trei ani, ca acesta casatorie a fost reala, ca apelanta si-a indeplinit sarcinile obisnuite ale casatoriei, ca a muncit in gospodarie(gatea, facea menaj), ca l-a ajutat pe paratul-reclamant la administrarea societatii chiar daca nu a avut contract de munca, ca acesta a fost sprijinita de sora sa, aspecte care rezulta din declaratiile martorilor propusi de apelanta(DA si I O).   Fata de cele expuse mai sus, tribunalul constata ca reclamanta-parata a avut o contributie la dobandirea bunurilor comune prin munca in gospodarie, prin faptul ca a fost ajutata de sora sa financiar,prin ajutorul acordat paratului-reclamant la administrarea societatii, dar instanta apreciaza ca aceasta contributie este de 5% si nu 50%  cum a solicitat apelanta, contributia exclusiva a paratului-reclamant fiind nelegala si netemeinica.        
In ceea ce priveste declaratiile notariale autentificate, tribunalul constata cele ce succed:
In primul rand nu poate fi retinuta interpretarea apelantei ca toate acestea formeaza un tot unitar, acestea formand o tranzactie, un contract lovit de nulitate absoluta din doua considerente:pe de o parte existenta unei cauze ilicite, iar pe de alta parte cazul de nulitate prevazut de art.30 Codul Familiei.
Aceste inscrisuri sunt independente unele de altele, fiecare din acestea cuprinzand manifestari de vointa distincte si care produc efecte juridice, de asemenea,diferite. Referitor la cauza ilicita potrivit art.968 Cod civil cauza este nelicita "cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice" .Pe de alta parte art.967 Cod civil instituie prezumtia de valabilitate a cauzei, sarcina probei in dovedirea cauzei ilicite revenind celui care o invoca. Ori in cauza apelanta nu a probat acest lucru.
      In ceea ce priveste aplicarea art.30 Codul Familiei, tribunalul constata ca este incident doar in cazul declaratiei autentificate sub nr.2300/19.04.2006 prin care apelanta recunoaste calitatea de bun propriu a apartamentului. Prin aceasta declaratie practic se instituie un alt regim matrimonial asupra bunurilor dobandite in timpul casatoriei, avand ca urmare micsorarea comunitatii de bunuri,fapt ce este sanctionat cu nulitatea absoluta.
      Critica apelantei privitoare la atribuirea apartamentului nu poate fi retinuta in cauza avandu-se in vedere pe de o parte cota stabilita in favoarea paratului-reclamant, iar pe de alta parte neputand fi ignorat ajutorul acordat acestuia de catre parinti la cumpararea acestuia.
      Apelul declarat de paratul-reclamant S D:
       Singura critica formulata de apelant vizeaza solutionarea cererii de interventie in interes propriu formulata de R G.
      Pentru admiterea unei asemenea actiuni, reclamanta, in speta intervenienta trebuia sa faca dovada ca si-a indeplinit propriile obligatii, iar paratul refuza sa si le indeplineasca pe ale sale. Ori in cazul de fata nu poate fi pronuntata o hotarare care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare atat timp cat intervenienta nu a facut dovada indeplinirii obligatiei de plata a pretului catre parat. Simpla existenta a banilor in contul sau nu face dovada acestui fapt. In consecinta, in mod gresit prima instanta a admis aceasta cerere.
Fata de cele expuse mai sus, tribunalul retine ca parte din  criticile apelantilor sunt de natura a demonstra nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile  apelate si in consecinta toate aspectele retinute de catre tribunal ca fiind intemeiate impun admiterea apelurilor si schimbarea in parte hotararii in sensul si limitele aratate.
In ceea ce priveste cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecata avansate in apel, acesta urmeaza a fi respinsa intrucat nu au fost dovedite.

Pentru aceste motive Tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta parata M N si apelul declarat de paratul-reclamant S D impotriva sentintei civile nr. 2366 din 18.02.2009 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o schimba in parte in sensul ca:
A admi in parte actiunea formulata de reclamanta parata M N in contradictoriu cu paratul reclamant S D.
A constatat nulitatea absoluta a declaratiei autentificata sub numarul 2300 din 19.04.2006 la BNP Stela Badarau. Respinge cererea privind constatarea nulitatii absolute a declaratiei autentificate sub nr. 2298 si nr. 2299 din 19 aprilie 2006.
A admis in parte cererea reconventionala formulata de paratul-reclamant in contradictoriu cu reclamanta parata si in consecinta:
A constatat cota de contributie de 95 % a paratului - reclamant si de 5 % a reclamantei-parate la dobandirea bunurilor comune.
A obligat pe paratul reclamant S D sa plateasca reclamantei parata M N suma de 12822 cu titlu de sulta aferente cotei retinuta in favoarea sa.
A respins cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenienta R G in contradictoriu cu reclamanta parata M N si paratul reclamant S D.
A pastrat celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.