Nulitate contract de vanzare-cumparare; act subsecvent titlului de proprietate constatat nul; principiul bunei-credinte; art.III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997.

 Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 22179/245 la data de 12.10.2006, reclamanta V. M. a chemat in judecata parata P. A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata sa lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 540 mp. situata in municipiul Iasi, strada Movila Pacuret Nr. 1, cvartal 34, parcela 1573/2, precum si la plata lipsei de folosinta a respectivei suprafete de teren , cu cheltuieli de judecata.
Se motiveaza de reclamanta ca prin Hotararea Comisiei Municipale de Fond Funciar si a Ordinului nr. 86/2003 al Prefectului Judetului Iasi s-a atribuit in proprietate suprafata de 540 mp. teren, situat in municipiul Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1, Judetul Iasi.
Prin sentinta civila pronuntata in dosarul nr. 2996/2006, ramasa definitiva si irevocabila, s-a respins actiunea de granituire pe care a formulat-o, dar prin cercetarile efectuate si expertiza in respectivul dosar , s-a stabilit ca tot terenul in litigiu este detinut in mod nelegal de catre parata P. A.. In acest sens sunt si constatarile facute de expert, atunci cand retine ca "amplasamentul reclamantei este ocupat de vecinul de la Sud si Vest P. A.__ care a instalat o baraca metalica" .
In lumina acestor considerente, s-a promovat prezenta actiune pentru a se constata ca parata ocupa in mod nelegal si abuziv terenul atribuit ei in proprietate, motiv pentru solicita a fi admisa prezenta actiune.
Prin sentinta civila nr. 815 din 20.01.2010 Judecatoria Iasi a admis in parte actiunea formulata de reclamanta V. M., domiciliata in Iasi, str. Dr. Saulescu nr. 21 impotriva paratei P. A., domiciliata in Iasi, str. Ciurchi nr. 107, Bl. F-4, sc. C, et. 3, ap. 11 si in consecinta :
 A obligat parata sa lase reclamantei in deplina posesie si proprietate terenul in suprafata de 540 mp., situat in municipiul Iasi, str. Movila Pacuret nr. 1.
A respins cererea reclamantei privind plata c/val. lipsei de folosinta teren.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 1202 lei cheltuieli de judecata, iar catre stat a sumei de 3446,83 lei si 5 lei reprezentand taxa timbru judiciar si timbru judiciar pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru prin incheierea din data de 15 ianuarie 2010 (dosar nr. 22179/245/2006).

A retinut urmatoarele considerente:
Prin sentinta civila nr. 11524 din 21.X.2008, pronuntata in dosarul nr. 3501/245/2007 al Judecatoriei Iasi (fila 161) s-a admis actiunea reclamantei V. M. si s-a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr. 116620 din 21.12.1993 pentru terenul in suprafata de 540 mp., situat in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1.
De asemenea, s-a respins cererea de interventie in interes propriu si in interesul paratilor T. V. si L. V., formulata de P. A.
Impotriva acestei sentinte a fost declarat recurs si solutionat prin decizia civila nr. nr. 1835 din 09.X.2009 de Tribunalul Iasi (fila 164) s-a dispus respingerea recursurilor declarate de P. A. si T. V. impotriva sentintei civile nr. 11524/21.10.2008 (dosar nr. 3501/245/2007) pe care o mentine, cu urmatoarea motivare :
Reclamanta V. M. a fost expropriata prin Decretul nr. 327/1984 cu suprafata de teren de 540 mp. situata in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1. La data de 11.03.1991 reclamanta V. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren. Prin sentinta civila nr. 12633/17.06.2002 pronuntata de catre Judecatoria Iasi in dosarul nr. 30425/2001 a fost obligat Prefectul Judetului Iasi sa-i reconstituie intimatei dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 540 mp., situat in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1 . Prin titlul de proprietate nr. 186657/2004 i-a fost reconstituit reclamantei dreptul de proprietate asupra acestei suprafete de teren. Din expertiza efectuata cu ocazia judecarii in fond a cauzei, Tribunalul retine ca aceasta reconstituire s-a facut pe vechiul amplasament ce a apartinut intimatei V. M. si de care aceasta a fost expropriata in anul 1984.
In ceea ce priveste titlul de proprietate contestat si in baza caruia parata a achizitionat terenul in litigiu, instanta retine ca desi a fost solicitata de la Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar documentatia ce a stat la baza eliberarii titlului de proprietate nr. 116620/21.12.1993, aceasta documentatie nu a fost inaintata deoarece nu exista arhiva la aceasta institutie. La dosar au fost depuse, de catre Comisia Judeteana Iasi de Fond Funciar, o serie de inscrisuri si anume tabelul nominal cu cetatenii care au fost cuprinsi in Anexa 19 S.C. "TEHNOSTAR" S.A. care au dat pamantul in C.A.P. Rediu, Hotararea nr. 41583/02.10.1991, cerere formulata de Acsinte Alexandru pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul situat in Strada Pacuret Nr. 11, dar din analiza acestor inscrisuri se retine ca acestea nu au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat deoarece se refera in primul rand la A. A. care a fost fratele lui T. V. si A. Z., iar in al doilea rand se refera la suprafete de teren diferite de suprafata situata in Iasi, Soseaua Pacurari Nr. 114 pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 116620/21.12.1993.
Spre deosebire de V. M. care a dovedit faptul ca a fost indreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de teren de 540 mp., situata in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1, vanzatoarea paratei T. V. nu a facut dovada ca ea sau autorii ei au detinut suprafata de teren de 2800 mp. situata in Iasi, Soseaua Pacurari nr. 114 si ca era indreptatita la reconstituirea acestei suprafete de teren. Mai mult, din expertiza in respectivul dosar se retine ca desi in titlul de proprietate contestat este mentionat faptul ca terenul la care se refera este situat in Iasi, Soseaua Pacurari nr. 114, vecinatatile mentionate in titlu nu se regasesc la aceasta adresa si de fapt terenul din titlu se afla situat in fapt in Strada Movila Pacuret.
Tinand cont de aceste motive, dar si de faptul ca la momentul punerii in posesie si eliberarii titlului de proprietate contestat s-au facut erori care au condus la neconcordante intre adresa trecuta in titlul de proprietate (Soseaua Pacurari) si locul la care este situat efectiv terenul (str. Movila Pacuret) ajungandu-se astfel sa existe suprapuneri intre terenul mentionat in acest titlul si titlul de proprietate eliberat pe numele lui V. M. si retinut de instanta de control judiciar ca in cauza T. V. si A. Z. nu erau persoane indreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafata de teren de 540 mp., situata in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1.
 In conditiile in care V. M. a facut dovada faptului ca a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafata de teren in discutie inca din 1990 si ca terenul situat in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1 reprezinta vechiul sau amplasament, iar vanzatorii paratei din prezenta cauza, T. V. si A. Z. sau autorii lor nu au detinut teren pe Strada Movila Pacuret Nr. 1, s-a constatat ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. III alin. 1 lit. a, i din Legea nr. 169/1997 pentru a se constata nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 116620/1993.
In aceste conditii, motivul de recurs invocat de recurenta T. V. nu este intemeiat deoarece hotararea pronuntata de prima instanta este legala, prima instanta aplicand in mod corect dispozitiile legale.
In ceea ce priveste recursul declarat de catre intervenienta P. A., parata din prezenta cauza, s-a retinut ca aceasta nu a indicat motivul de recurs invocat pentru ca Tribunalul sa verifice daca este sau nu incident in cauza si analizat sustinerile prin prisma disp. art. 304 din Codul de procedura civila si concluzionat urmatoarele :
Recurenta a invocat faptul ca prima instanta a realizat o apreciere gresita a probelor si a dat o eficienta prea mare raportului de expertiza efectuat in cauza. Sustinerile invocate precum ca expertiza nu a fost corect analizata au fost inlaturate deoarece concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza se coroboreaza cu inscrisurile depuse la dosar, dar si cu concluziile raportului de expertiza efectuat in dosarul nr. 2996/2006 si depus ca proba in dosarul de fond, iar toate probele administrate au dovedit faptul ca lui V. M. i s-a reconstituit in mod corect dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 540 mp., situata in Iasi, Strada Movila Pacuret Nr. 1, suprafata de teren care in prezent este ocupata de catre recurenta P. A. S-a mai retinut ca Strada Movila Pacuret din prezent si-a pastrat denumirea si sensul de numerotare astfel ca nu se poate face confuzie intre strada Movila Pacuret nr. 1 si Soseaua Pacurari nr. 114 si deci stabilirea de catre expert a vechiului amplasament a lui V. M. nu a fost de natura sa puna probleme atata timp cat aceasta reiese in mod clar si din planurile cadastrale depuse la dosar.
In concluzie, prima instanta care a pronuntat o solutie legala si temeinica atunci cand s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 116620/1993, respingandu-se pe cale de consecinta cererea de interventie formulata de P. A..
In considerarea celor mentionate prin considerentele din decizia civila sus citata, s-a dispus respingerea obiectiunilor (fila 171).
In contextul disp. art. 480 din Codul civil, instanta concluzionand in raport de cele sus expuse si probele administrate in prezenta cauza, constata actiunea intemeiata in capatul de cerere privind revendicarea, fiind retinut cu autoritate de lucru judecat sub aspectul prezumtiei sale de legalitate si prin decizia civila nr. 1835/2009 la fila 9, decizie , atunci cand se concluzioneaza ".. suprafata de 540 mp., situata in Iasi, Strada Movila Pacuret nr. 1 _ in prezent este ocupata de catre _. P. A." si constatat nul titlul de proprietate a celui care a vandut terenul in litigiu.
In admiterea actiunii, instanta de fond a concluzionat si prin prisma asigurarii principiului securitatii raporturilor juridice si prin urmare, in actiunea in revendicare cel obligat sa-si dovedeasca dreptul exclusiv de proprietate asupra bunului revendicat este reclamanta, deoarece ea este persoana care, potrivit art. 1169 din Codul civil, face propunerea inaintea judecatii.
Parata, care are posesia bunului, are in proces o pozitie privilegiata, in favoarea ei functionand prezumtia simpla de proprietate. Ea asteapta ca reclamanta sa faca dovada dreptului de proprietate ce pretinde ca ii apartine. Numai in situatia in care reclamanta prezinta titlul privitor la bunul revendicat si parata trebuie sa produca dovezi pentru justificarea detinerii bunului.
In speta, ambele parti au titluri scrise in privinta terenului revendicat, exista conflict intre titluri, iar instanta urmeaza sa stabileasca carui titlu ii da eficienta, prin compararea titlurilor prezentate de acestea.
Fiind de principiu ca in cadrul actiunii in revendicare ce are ca obiect o suprafata de teren care are regimul juridic prevazut de Legea nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate poate fi facuta numai cu titlu de proprietate emis conform Legii nr. 18/1991, in proces, are castig de cauza reclamanta, care a obtinut titlu pentru terenul revendicat.
In privinta titlului prezentat de parata, verificandu-se dreptul vanzatorilor T. V. si A. Z., conform sentintei civile nr. 1524/21.10.2008 si decizia civila nr. 1835 din 09.X.2009, sus evocate, se constata irevocabil , nulitatea absoluta partiala pentru terenul in litigiu si ca atare, in lipsa titlului de proprietate emis in beneficiul lor, acestia nu puteau transmite paratei P. A., dreptul de proprietate pentru o suprafata de teren ce nu le apartinea la momentul incheierii conventiei.
Sustinerea paratei din intampinare (fila 14) ca a fost "prima care a intabulat dreptul de proprietate imobiliara"in cauza nu prezinta relevanta, deoarece nu suntem in cazul conflictului intre titluri, cand ele provin de la acelasi autor pentru a se tine seama de titlul care a fost mai intai transcris.
In prezentul litigiu, reclamanta, care a cerut ca parata sa fie obligata sa-i lase in deplina proprietate si posesie terenul, pentru dovedirea drepturilor de proprietate a depus la dosar titlul de proprietate nr. 186657/2004 (fila 57) emis in procedura speciala a Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, actiunea in revendicare formulata de reclamanta, urmeaza a fi admisa sub acest capat de cerere si respins capatul de cerere privind lipsa de folosinta in conditiile in care, conform art. 1169 din Codul civil acestea nu au fost dovedite nici prin prisma disp. art. 1898 Cod civil, ori probat si analizat caracterul posesiunii prin prisma disp. art. 1337 din Codul civil.

Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat recurs parata P. A. care a formulat urmatoarele critici:
Gresit a retinut instanta de fond ca recurenta a cumparat terenul de 540 mp de la T. V. si A. Z.. In realitate a cumparat de la numitii M. V. si M. R., cu mult inainte de eliberarea titlului de proprietate emis pe numele intimatei, respectiv 2004, la 5 ani de la data la care a devenit proprietara.
Gresit analizeaza instanta de fond sentinta civila pronuntata in ds. nr. 3105/245/2007 al Judecatoriei Iasi fara a observa ca in cauza nu sunt intrunite conditiile esentiale ale revendicarii respectiv proprietarul neposesor revendica de la posesorul neproprietar. Nu a observat instanta de fond ca este proprietar in baza unui act translativ de proprietate incheiat in forma ceruta de lege, respectiv forma autentica , iar dreptul de proprietate era opozabil tuturor din anul 1999 deci nu putea face obiectul unei proceduri de reconstituire; nu este un proprietar posesor, urmand pe cale de consecinta sa respinga actiunea in revendicare formulata de intimata.
  Avand in vedere ca este cumparatoare de buna credinta cu titlu oneros a terenului in suprafata de 540 mp, ca actul juridic de dobandire a dreptului de proprietate nu a fost anulat de vreo instanta de judecata, considera nelegala si netemeinica instanta de fond care nu a dat eficienta principiul bunei credinte.
La data incheierii tranzactiei de vanzare-cumparare terenul nu facea obiectul vreunui litigiu, in momentul cumpararii nu avea de unde sa anticipeze ca la 9 ani distanta titlul care a stat la baza dobandirii de catre vanzatorul sau a fost anulat.
Prezumtia de buna-credinta instituita de art. 1899 Cod Civil nu a fost rasturnata de reclamanta, recurenta fiind o dobanditoare de buna credinta a terenului de 540 mp pentru care, in temeiul incheierii tranzactiei avea convingerea ca provine de la un adevarat proprietar.
Cum la data dobandirii dreptului de proprietate a urmat toate procedurile de publicitate iar conform principiului fortei probante a inscrierilor de drepturi reale prev. de art. 33 din Legea 7/1996, la momentul inscrierii dreptului real se considera ca dreptul mentionat in actul juridic de dobandire cu titlu oneros este exact, nu poate fi lipsita de acest drept pentru motive ce nu erau existente la data dobandirii.
  Solicita admiterea recursului, modificarea sentintei recurate, respingerea actiunii.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 1724 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar.
Intimata V. M. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului . Invoca exceptia tardivitatii, ultima zi de depunere a cererii fiind 14 aprilie 2010. Solicita respingerea recursului ca neintemeiat. Eroarea instantei de fond in ceea ce priveste numele vanzatorilor nu are nicio consecinta , instanta face o analiza logica si corecta in ceea ce priveste succesiunea vanzarilor ce au avut ca obiect acest teren. Instanta a analizat corect hotararea judecatoreasca din dosarul nr. 3051/245/2007 observand ca sunt intrunite conditiile legale ale revendicarii , respectiv revendicarea unui bun de catre proprietarul neposesor de la un posesor neproprietar.
Instanta de fond a observat ca recurenta-parata este proprietara cu titlu translativ de proprietate a unei suprafete de teren, opozabil erga omnes dar si faptul ca suprafata de teren din titlul de proprietate invocat nu este aceeasi cu suprafata revendicata, ci se afla pe un cu totul alt amplasament.
Sustinerea recurentei este "eronata si vicleana" incercand sa induca in eroare instanta de recurs asupra calitatii de proprietara asupra suprafetei de 540 mp si astfel ca aceasta suprafata nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate al intimatei. Aceasta imprejurare este solutionata cu autoritate de lucru judecat si nu poate constitui obiect al altei judecati. Recurenta a dobandit dreptul de proprietate nu pentru 540 mp ci pentru 1400 mp, suprafata care se afla in Soseaua Pacurari nr. 114 si nu pe str. Movila Pacuret nr. 1 pe care il ocupa fara temei legal. De aceea nu exista buna-credinta invocata de catre recurenta despre care s-ar fi putut vorbi numai daca terenul revendicat ar fi fost dobandit de catre recurenta si ca intindere si ca amplasament.
Este real ca nu a fost anulat contractul de vanzare-cumparare insa in virtutea principiului de drept potrivit caruia anularea unui act principal duce si la anularea actelor subsecvente, pentru suprafata de 540 mp acest act este anulat implicit.
Neexistand in speta buna-credinta nu este nevoie ca aceasta prezumtie sa fie rasturnata. Este adevarat ca recurenta a cumparat de la adevaratul proprietar, insa nu suprafata de 540 mp ci pe cea de 1400 mp, nu pe amplasamentul din str. Pacuret nr. 1 ci pe amplasamentul din Soseaua Pacurari nr. 114.
In recurs au fost depuse inscrisuri.
Exceptia tardivitatii recursului a fost solutionata de Tribunal prin incheierea din 17.09.2010 cand s-a retinut ca recurenta din speta a solicitat comunicarea sentintei instantei de fond la domiciliul procedural ales(sediul cabinetului aparatorului sau) cerere in raport de care s-a retinut recursul ca fiind formulat in termen.

Cercetand legalitatea si temeinicia sentintei recurate in conditiile art. 304 indice 1 Cod pr.civila si in limitele criticilor si apararilor formulate de parti Tribunalul constata fondat recursul, pe care il va admite pentru considerentele ce urmeaza:
Motivul de recurs privind solutionarea cauzei cu ignorarea de catre instanta de fond a calitatii de cumparator cu buna-credinta a recurentei este fondat. Instanta de fond a tratat cauza intr-o modalitate simplificata, reducand analiza doar la identificarea beneficiarului actual a titlului de proprietate pentru terenul in litigiu, fara a aprofunda termenii reali ai raportului juridic dintre parti.
  Astfel, pe de o parte reclamanta V. M. detine titlu de proprietate nr. 186657/2004, in temeiul caruia a obtinut anularea titlului de proprietate nr.116620/1993 pentru T. V. si A. Z. , asa cum rezulta din sentinta civila nr. 1524/21.10.2008 a Judecatoriei Iasi si decizia civila nr. 1835 din 9.10.2009 a Tribunalului Iasi.
S-a constatat aici ca eliberarea titlului in favoarea numitilor T. si A. s-a facut nelegal , pentru ca ingloba vechiul amplasament al reclamantei V. M. pentru care aceasta formulase cerere inca din anul 1990.
Parata P. A. detine pentru terenul in litigiu contract de vanzare-cumparare nr. 3907/1999 cu care cumpara de la M. V. si M. R. suprafata de 1399 mp. In parte aceasta suprafata se suprapune cu suprafata de teren revendicata de catre reclamanta in limita a 405 mp. Vanzatorii dobandisera la randul lor terenul de la T. V., aceasta fundamentandu-si dreptul pe contract de partaj voluntar respectiv pe titlul de proprietate nr. 116620/1993 eliberat de Comisia judeteana Iasi anulat irevocabil la cererea reclamantei din speta prin Sentinta civila nr. 11524/21.10.2008 a Judecatoriei Iasi respectiv decizia Civila nr. 1835 din 9.10.2009 a Tribunalului Iasi.
Acestea fiind datele ce configureaza probele esentiale aduse de parti in sprijinul pozitiei lor procesuale, Tribunalul constata pertinenta invocarea bunei -credinte de catre recurenta ,aspect pe care instanta de fond nu l-a cercetat desi apararea paratei era configurata de dobandirea terenului in temeiul unor contracte autentice, efectuand operatiunile de publicitate imobiliara cerute de Legea nr. 7/1996 pentru acestea.
  Analiza pe care o face instanta de fond in compararea titlurilor de proprietate ale partilor este trunchiata si oricum improprie raportului juridic in care se afla partile.
  Ipoteza anularii titlului de proprietate in temeiul caruia s-au facut vanzari succesive este reglementata expres prin art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, text a carui aplicabilitate instanta de fond nu a analizat-o desi, ca norma speciala fata de dispozitiile Codului Civil, era de imperativa si stricta aplicare. Neindicarea acestui text de catre parata nu absolva instanta de fond in a o aplica si analiza pentru ca obligatia partii de a indica temeiurile de drept nu inseamna indicarea textului de lege aplicabil ci a institutiei juridice de care se prevaleaza in sustinerea pretentiilor/apararilor lor.
Potrivit art. III alin 2 indice 4 din Legea 169/1997, "In cazul unor instrainari succesive ale terenurilor, cel care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat sa remita pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren."

Invocarea bunei-credinte, explicit prin concluziile scrise, implicit prin sustinerile din intampinare, obliga instanta sa o analizeze, cu reducerea campului de analiza la situatia in care se afla parata, subdobanditor de buna-credinta.
Conceptual, buna-credinta este convingerea posesorului ca are asupra lucrului posedat un drept de proprietate dobandit in baza unui titlu translativ de proprietate de a carui nevalabilitate nu are cunostinta, dintr-o eroare de fapt ori de drept. In speta buna-credinta a paratei este si mai concret conturata de faptul ca a cumparat de la un subdobanditor al imobilului, primul vanzator fiind beneficiar al titlului de proprietate nr. 116620/1993.
Acest titlu a fost anulat 5 ani dupa incheierea contractului paratei, adica in anul 2008, prin Sentinta civila nr. 11524/21.10.2008 a Judecatoriei Iasi. Parata recurenta a dobandit, asadar, terenul de la sotii M., la randul lor acestia justificandu-si dreptul de proprietate printr-o succesiune de acte juridice autentice, fondate in prima faza pe un titlu de proprietate in privinta caruia actiunea in anulare nici nu era declansata. Era asadar peste putinta paratei si a oricarui alt subiect de drept anticiparea existentei ori a finalitatii unei actiuni in anularea titlului, prin urmare nu se poate imputa acesteia nici lipsa de diligenta ori de prevedere in a se asigura de validitatea dreptului transmis.
In atare circumstante buna credinta a recurentei este vadita.
Nu poate fi retinuta teza intimatei din intampinarea formulata in recurs potrivit careia anularea titlului de proprietate nr. 116620/1993 conduce la anularea actelor subsecvente. Desigur nulitatea actului subsecvent celui nul este un principiu consacrat in materia dreptului civil, mai exact a efectelor nulitatii, tot astfel cum protectia bunei credinte este o exceptie consacrata de la acest principiu.
  Principiul ocrotirii bunei-credinte reprezinta regula fundamentala ce se desprinde pe cale de interpretare din ansamblul normelor dreptului civil si care exprima cerinta ca interesele celor ce participa cu buna-credinta la raporturile juridice civile sa fie mai temeinic proteguite decat acelea ale participantilor de rea-credinta.
Reducand sfera de analiza a efectelor acestui principiu, ocrotirea bunei credinte in conventii este impusa de imperativul asigurarii circuitului civil, a credibilitatii acestuia si a actelor juridice intocmite cu respectarea tuturor prescriptiilor legale.
Sacrificarea intereselor juridice a dobanditorilor de buna credinta pe temeiul principiului nulitatii actului subsecvent actului nul ar paraliza circuitul civil.
Conceptia Tribunalului este in acord cu cea a Curtii Constitutionale, exprimata in analiza exceptiei de neconstitutionalitate a disp. art.III alin.(24) din Legea nr.169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.18/1991 in Deciziile nr. 1893/2008 si nr.746/2008,
Astfel, Curtea a retinut ca prevederile art.III din Legea nr.169/1997, introduse prin Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, sunt constitutionale, deoarece legiuitorul nu a adus atingere drepturilor castigate in mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, ca actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate, emise in conditii ilegale, sunt lovite de nulitate absoluta. Efectul nulitatii absolute de repunere in situatiile anterioare deschide posibilitatea celor indreptatiti sa beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Curtea a retinut ca legiuitorul a instituit, in alin.(24) al art.III, o exceptie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementand obligatia persoanei care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren.
Curtea a constatat ca optiunea legiuitorului de a-l prefera pe fostul proprietar in cazul vanzarilor succesive in baza unui titlu nul nu vine in contradictie cu spiritul Legii nr.18/1991, si anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, intrucat, in situatia in care restituirea in natura nu mai poate opera, devin aplicabile dispozitiile referitoare la plata pretului actualizat.
Totodata, Curtea a retinut ca este de competenta instantelor judecatoresti sa constate, in functie de probele administrate in cauza, buna sau reaua-credinta a celui care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul sau a subdobanditorului terenului, si, dupa caz, sa faca aplicarea dispozitiilor art.III alin.(24) din Legea nr.169/1997 sau a celor care constituie dreptul comun in materia cauzei contractelor civile, respectiv art.966-968 din Codul civil.

In ceea ce priveste identitatea dintre terenul ce face obiectul titlului de proprietate al reclamantei , nr. 186657/2004 si terenul dobandit de catre reclamanta prin vanzare -cumparare Tribunalul retine ca este probata pe deplin si fara dubii prin raportul de expertiza intocmit de catre expert D. R., care , pe baza masuratorilor asupra fiecarei proprietati raportat la actele doveditoare conchide, (capitolul III din expertiza, pct. B ca suprapunerea este in suprafata de 405 mp, pe portiunea delimitata de punctele 2-3-C-D, anexa 3 la raportul de expertiza. Este adevarat ca nr parcelei inscris in contractul de vanzare-cumparare nr. 3907 din 14.09.1999 autentificat la Biroul Notarului Public S. B. Iasi (1576) este distinct de nr. parcelei stabilit de expert ca apartinand acestei suprafete(1573)- fila 116 dosar fond, insa acest fapt, prin el insusi, nu conduce la concluzia potrivit careia terenurile inscrise in actele de proprietate ale partilor sunt distincte , asa cum sustine intimata.
Concluzia Tribunalului privind suprapunerea suprafetelor dobandite in proprietate de catre parti se bazeaza pe forta probatorie a expertizei judiciare topografice. In ceea ce priveste valoarea probatorie a constatarilor expertului, Tribunalul subliniaza faptul ca aceste constatari sunt cenzurabile in masura in care probe cu o forta probatorie similara sunt de natura sa denote contrariul. Ori, calitatea profesionala a expertului desemnat, procedura efectuarii expertizei care implica culegerea de date cu incunostintarea partilor despre data, locul si ora efectuarii constatarilor, prelucrarea stiintifica a datelor culese in conditii de contradictorialitate prin prisma cunostintelor de specialitate confera acestora valoare probatorie concreta.
Asupra efectelor pe care sentinta civila nr. 11524 din 2008 a Judecatoriei Iasi, respectiv decizia civila nr.1835 din 2009 a Tribunalului Iasi le au in judecata de fata Tribunalul constata ca instanta de fond le-a aplicat eronat, extrapoland limitele acestora din planul indreptatirii reclamantei V. M. la reconstituire in planul opozabilitatii dreptului astfel recunoscut, irevocabil, fata de subdobanditorul de buna-credinta.
  Altfel spus instanta de fond s-a prevalat de argumentarea sentintelor care au cercetat nulitatea titlului nr. 116622/1993, transferand logica acestor hotarari in argumentarea solutiei sale desi raportul juridic in care se afla partile nu implica analiza indreptatirii la reconstituire a reclamantei ori a numitilor T. ci doar analiza efectelor pe care actele juridice ale acesteia din urma le produce fata de tertii de buna-credinta.
Delimitarea celor doua planuri de analiza este esentiala unei judecati temeinice. Raportarea la principiul securitatii juridice este corecta, aplicarea sa este gresita.
  Ori, Tribunalul nu contesta ci afirma indreptatirea reclamantei la suprafata de 540 mp, teren pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 186657/2004, insa in modalitatea reglementata de lege pentru situatia in care se afla. Vanzarea anterioara a terenului catre un tert de buna credinta(recurenta) face ca dobandirea vechiului amplasament in natura sa nu fie posibila, legiuitorul reglementand pentru aceasta ipoteza obligatia celui care a vandut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite pretul actualizat fostului proprietar ramas fara teren. Intrarea in circuitul civil a terenului face ca fostul proprietar sa aiba acces la pretul primit de vanzatorul neproprietar pentru teren, reactualizat. Asadar, Tribunalul, in analiza recursului de fata constata ca instanta de fond a ignorat modalitatea in care legiuitorul a inteles sa rezolve concursul dintre dreptul fostului proprietar asupra vechiului sau amplasament si dreptul tertului dobanditor de buna-credinta in favoarea celui din urma, In respectul principiului ocrotirii bunei-credinte si a protejarii circuitului civil, asigurand fostului proprietar o justa despagubire constand in pretul de piata reactualizat cu care bunul sau a fost instrainat.
  Retinerea bunei-credinte si a efectelor sale in favoarea recurentei face inutila cercetarea celui de-al doilea motiv, ce tine de determinarea efectelor inscrierii dreptului sau in cartea funciara.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 312 alin 1 si 3 Cod pr.civila Tribunalul a admis recursul, a modificat in tot sentinta recurata, a respins actiunea.
In temeiul art. 274 Cod pr.civila Tribunalul a obligat pe intimata la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre recurenta in ambele faze ale judecatii.