Conducere fara permis. Chestiune prealabila. Legalitatea retinerii permisului.

Prin sentinta penala nr. 468 din 7 aprilie 2009, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, in dosarul penal nr.1071.01/320/2009 a fost condamnat inculpatul Xx  pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b , 74 lit. c si 76 lit. c Cod penal la 2 ani inchisoare. A fost aplicata pedeapsa accesorie in conformitate cu art. 71, 64 lit. a, b Cod penal. A fost dedusa din pedeapsa inchisorii durata retinerii si arestarii din data de 18.01.2009 pana la zi, si s-a dispus mentinerea arestarii preventive a inculpatului. In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de conducere cu permisul suspendat prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002. In baza art. 14, 346 Cod pr. pen. a fost obligat inculpatul sa restituie partii civile SC OLTEA IMPEX SRL autoturismul VW Jetta cu nr. de inmatriculare B-68-RKC si sa ii plateasca partii civile suma de 1000 de euro sau echivalentul in lei la data platii, sau, in subsidiar, sa plateasca partii civile suma de 16.000 de euro in echivalent in lei la data platii, cu titlu de daune materiale. De asemenea, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor  judiciare avansate de stat.
In motivarea sentintei, se arata ca in data de 13.10.2008 inculpatul a inchiriat pe o perioada de 10 zile de la partii civile SC OLTEA IMPEX SRL Tg. Mures autoturismul VW Jetta cu nr. de inmatriculare B-68-RKC si a iesit din parcul auto al partii civile pe DN 15 (E60), in directia municipiului Tg. Mures. Nu a mai inapoiat autoturismul, ci l-a dus in Ungaria, si a cerut reprezentantului partii civile rascumpararea lui pentru 2000 de euro. Acesta din urma i-a expediat inculpatului 1000 de euro, dar nu a primit autoturismul. Anterior, in urma unui accident rutier in care fusese implicat in data de 8.09.2008, Politia rutiera dispusese retinerea permisului inculpatului, dar in fapt nu reusise retinerea acelui permis, fiindca inculpatul a declarat ca nu il are asupra lui.
Prima instanta a retinut ca fiind indeplinite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, fiindca inculpatul a ascuns ca se dipusese cu privire la el retinerea permisului si fiindca faptele demonstreaza ca a avut de la inceput intentia de a nu restitui masina la termen. In schimb, nu a retinut ca inculpatul a savarsit infractiunea la Codul rutier, deoarece nu este probat ca a condus masina pe drumurile publice dupa iesirea din parcul auto, fiind posibil ca dupa acest moment autoturismul sa fi fost condus de unul dintre cei doi cetateni maghiari care il asteptau, asa cum el sustine. Oricum, nu este demonstrat ca inculpatul avea suspendat dreptul de a conduce, si daca o asemenea masura se dispusese, ea era nelegala fiindca accidentul de circulatie in care a fost implicat nu a cauzat vatamarea unei persoane, pentru a se retine ca a savarsit infractiunea de parasire a locului accidentului, pentru care masura administrativa s-a dispus.
Impotriva acestei hotarari, au formulat apel inculpatul, care a solicitat schimbare incadrarii juridice a faptei din inselaciune in abuz de incredere, si Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures, care a cerut condamnarea lui si pentru infractiunea prev. de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002.
Analizand apelurile declarate prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prevederile art. 371 alin. 2 Cod procedura penala, instanta le considera  nefondate.
Considerentele pe care instanta de apel le are in vedere sunt urmatoarele:
-Cu privire la infractiunea de inselaciune:
Inculpatul, atat la urmarire penala, cat si in fata primei instante si in apel (fila 87) admite ca a preluat autoturismul de la partea vatamata si nu l-a mai restituit, De asemenea, este probat si recunoscut ca a cerut o suma de bani pentru restituirea lui, din care a primit 1000 de euro. La urmarire penala a precizat ca dupa ce l-a inchiriat, l-a vandut pentru 4000 de euro, unei persoane numita Xx, pe care l-a contactat in acest scop chiar in ziua inchirierii si caruia ii mai vanduse masini pe care le inchiriase. De asemenea, precizeaza ca mai este cercetat in 11-12 dosare pentru acelasi gen de fapte (filele 22, 23). Mai mult, din corespondenta purtata prin mesaje telefonice cu reprezentantul partii civile, Xx, rezulta ca se ocupa cu asemenea fapte(fila 77 ds. urm. pen.).
Asa fiind, i-a inselat pe reprezentantii partii civile cand s-a angajat prin contract sa returneze autoturismul "curat si spalat" (fila 43 ds. urm. penala), desi el il lua spre a-l vinde. Dupa cum, de altfel, l-a inselat pe reprezentantul partii civile, Xx, cand a cerut si primit suma de 1000 de euro de la acesta pentru a-i inapoia masina, desi o vanduse deja numitului Xx.
-Privitor la infractiunea prevazuta de art. 86 alin. 2 OUG 195/2002:
Conform acestor prevederi, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana al carei permis de conducere este necorespunzator categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al carei permis i-a fost retras sau anulat ori careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule in Romania se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.
Potrivit Adresei nr. 159764/3.05.2009 a IPJ Salaj depusa la dosar de inculpat(fila 78), acestuia i s-a suspendat dreptul de a conduce autovehicule in baza art.103 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002 cu incepere abia din data de 7.05.2009, pentru savarsirea faptei prev. de art. 89 alin. 1 OUG  195/2002, pentru care a fost cercetat in dosarul 2696/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Zalau, in care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni administrative. Ordonanta Parchetului de pe langa Judecatoria Zalau din acel dosar a fost de asemenea depusa de inculpat (fila 44). In ea se retine ca inculpatul a fost cercetat pentru infractiunile de parasire a locului accidentului si vatamare corporala savarsite in data de 8.09.2008 prin aceea ca a fugit de la locul unui accident de circulatie soldat cu vatamarea integritatii corporale a unei  persoane si ca partea vatamata din acea cauza a suferit leziuni vindecabile in 1-2 zile de ingrijire medicala. Ca urmare, pentru vatamarea corporala s-a dispus neinceperea urmaririi penale. Pentru parasirea locului accidentului s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fiindca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si aplicarea unei amenzi administrative. Ordonanta dateaza din 30.01.2009 si este in flagranta contradictie cu Decizia LXVI din 15 octombrie 2007: Prin aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis in recurs in interesul legii, cu putere obligatorie, ca sintagma "vatamarea integritatii corporale ori sanatatii uneia sau mai multor persoane", continuta in dispozitiile art. 89 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata, se interpreteaza in sensul ca se refera doar la vatamarile ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum si la celelalte urmari prevazute in art. 182 alin. 2 din Codul penal.
Anterior, conform actelor din dosarul primei instante, IPJ Salaj luase impotriva inculpatului, pentru aceleasi fapte, sanctiunea administrativa a retinerii permisului de conducere si interzicerii dreptului de a conduce autovehicule pana la solutionarea cauzei penale, fara ca , in fapt, inculpatul sa fi predat permisul ori sa i se fi eliberat o dovada inlocuitoare ( filele 19, 20, 36-39). Temeiul legal al retinerii era art.111 alin. 1 lit. b din OUG 195/2002, care prevede ca permisul de conducere se retine cu eliberarea unei dovezi inlocuitoare fara drept de circulatie cand titularul a savarsit, intre altele,  infractiunea de parasire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 OUG  195/2002.
In cauza de fata, Parchetul considera ca, din moment ce politia dispusese aceasta masura administrativa, se aplica prev. art. 97 alin. 3 din Ordonanta: Perioada in care titularul permisului de conducere nu are dreptul de a conduce un autovehicul sau tramvai se considera suspendare.
Instanta de apel este de acord cu acest rationament, din moment ce este sprijinit pe un text legal expres, dar observa ca masura retinerii era nelegala pentru ca, in conformitate cu Decizia Inaltei Curti citata mai sus, inculpatul nu savarsise fapta prevazuta de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002.
Parchetul considera ca, in prezenta cauza, instanta nu este competenta sa cenzureze masura politiei. Instanta de apel observa ca, potrivit art. 44 Cod pr. penala, instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei.
Rezulta, asadar, ca din punct de vedere legal inculpatul nu avea permisul de conducere suspendat la data cand a inchiriat autoturismul partii civile.
Desigur ca in asemenea caz achitarea lui trebuia dispusa in baza art. 10 lit. d - fapta savarsita nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii -  si nu art. 10 lit. a Cod pr. pen. - fapta nu exista. Dar singura proba din dosar ca inculpatul este cel care a condus masina, si nu a dat-o imediat cetatenilor despre care pretinde ca il asteptau la iesirea din parcul auto este declaratia de la urmarire penala a martorei Xx: "Am vazut cand a iesit din curtea firmei si s-a indreptat pe Bd. 1 Decembrie 1918 spre zona Tudor". Faptul ca inculpatul a indreptat masina intr-o directie nu implica in mod necesar ca a condus-o intr-acolo, si martora nu ofera si acest detaliu. Asa incat, prima instanta s-a putut in mod legitim considera indreptatita sa aplice in favoarea inculpatului principiul in dubio pro reo si sa retina ca nu a savarsit fapta de conducere a autovehiculului pe drumurile publice.
In lumina celor constatate, nefiind motive de reformare a sentintei nici in ce priveste individualizarea pedepsei, nici in latura civila, in care inculpatul a si aratat ca doreste recuperarea prejudiciului stabilit (fila 50), rezulta ca sentinta atacata este legala si temeinica.
Prin urmare, in baza art. 379 pct. 1  lit. b Cod procedura penala, se impune respingerea apelului ca nefondat. De asemenea, in baza art.334 Cod pr.penala instanta va respinge ca neintemeiata cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de inselaciune, prev.de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, in infractiunea de abuz de incredere prev.de art.213 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
Fata de solutia de condamnare pe care a mentinut-o, in baza art.350 raportat la art.3002, art.160b alin.3 si art.148 lit.f Cod pr.penala va constata legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si va mentine aceasta masura fata de inculpatul Xx. In baza art.350 raportat la art.139 alin.2 Cod pr.penala va respinge ca neintemeiata cererea de revocare a arestarii preventive formulata de inculpat si in baza art.350 raportat la art.1608a alin.6 Cod pr.penala va respinge ca neintemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat. Instanta mentioneaza aici ca din antecedentele inculpatului si chiar din declaratiile lui rezulta ca se ocupa cu traficarea masinilor inchiriate, asa incat punerea lui in libertate ar crea ricul repetarii unor fapte de inselaciune.
In baza art.381 Cod pr.penala raportat la art.88 Cod penal va scadea din durata pedepsei aplicate inculpatului si durata arestarii preventive scursa dupa pronuntarea hotararii atacate cu apel si anume din data de 7.04.2009 pana la zi.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat in apel, sunt aplicabile prevederile art. 192 alin. 2, 3  Cod procedura penala.