Partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - PARTAJ BUNURI COMUNE

Pe rol judecarea  apelului declarat de  reclamanta N.I.M., impotriva  sentintei civile nr.7510/22.10.2009 pronuntata de Judecatoria Tg.Mures in dosarul nr. 5179/320/2007.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care :
Se constata depuse  la dosar prin registratura instantei la data de 22 iunie 2010, concluzii scrise din partea apelantei.
Mersul dezbaterilor si sustinerile in fond ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 17 iunie 2010, incheiere ce face parte integranta din prezenta, cand s-a dispus amanarea pronuntarii deciziei pentru data de 23 iunie 2010.

T R I B U N A L U L

Prin sentinta civila nr.7510/ 22 octombrie 2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosarul nr. 5179/320/2007 a fost admisa in parte cererea precizata de reclamanta N.I.M. in contradictoriu cu paratul T. I., s-a dispus obligarea parateului  sa plateasca reclamantei suma de 4200 lei cu titlu de drept de creanta si au fost respinse restul cererilor formulate de reclamanta, ca neintemeiate , dispunandu-se totodata obligarea paratului  sa plateasca reclamantei suma de 1139 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 20.06.2007, sub nr. 5179/320/2007 reclamanta N.I.M. a solicitat in contradictoriu cu paratul T. I., pronuntarea unei hotarari care sa dispuna impartirea bunurilor comune dobandite in timpul concubinajului, respectiv al apartamentului nr.9 din blocul nr.67/A, sc.2, situat in orasul Ungheni, jud. Mures, inscris in CF nr.1929-Ungheni nr. cad.1249/IX, fie prin atribuirea exclusiva in favoarea  reclamantei a unei camere, cat si a cotei de 1 parte din dependinte, fie daca se considera ca atribuirea prin natura nu este posibila, prin dezdaunare asupra cotei de 1 parte a intregului apartament, raportat la valoarea contributiei sale.
Din probele administrate instanta a constatat ca  partile  au intrat in relatii de concubinaj  in anul 1982 si s-au gospodarit impreuna pana in anul 2000 iar apoi separat pana in anul 2006, cand paratul i-a cerut reclamantei sa paraseasca domiciliul comun, in aceasta perioada fiind achizitionate bunuri, din care reclamanta sustine ca are cota de 1 parte din apartament si 1 din autoturismele cumparate in perioada de convietuire. De asemeni, cu titlu de drept de creanta, reclamanta a solicitat suma de 4.200 lei reprezentand investitia la centrala din apartamentul care este inscris in cartea funciara pe numele paratului.
Instanta a aratat ca in privinta bunurilor dobandite de concubini, literatura juridica si practica judiciara s-a pronuntat in sensul ca in raporturile patrimoniale dintre concubini sunt aplicabile dispozitiile din dreptul comun care reglementeaza proprietatea pe cote-parti,  in masura in care este dovedita existenta unei asemenea coproprietati, prin urmare in cazul concubinilor, bunurile devin proprietate comuna pe cote-parti pentru fiecare in proportia in care a contribuit la achizitionare iar dovada  proprietatii indivize trebuie facuta in raport de fiecare bun si nu in raport de totalitatea bunurilor, regula aplicabila doar in cazul bunurilor dobandite de soti.
Pornind de la aceste considerente, instanta a constatat ca  reclamanta nu a facut dovada ca a contribuit cu sume de bani la dobandirea apartamentului nr.9 situat in Ungheni, nr.67, bl.A sc.2 sau la dobandirea autoturismelor  Ford Escort si Dacia Nova.
Paratul a  cumparat  apartamentul  in cauza  de la SC -------------- SA prin contractul nr.1396/25.08.1993 cu pretul de 122.063 lei pe care l-a achitat integral la data incheierii contractului si si-a inscris dreptul de proprietate asupra apartamentului pe numele sau in CF nr.1929 Ungheni. Paratul nu s-a prezentat la interogatoriu, insa a sustinut ca a cumparat apartamentul si autoturismele din bani proprii rezultati din munca in strainatate, iar din  celelalte probe administrate nu rezulta contributia reclamantei la achizitionarea acestora.
Astfel, apartamentul a fost cumparat in anul 1993 de parat, iar reclamanta a aflat de achizitionare in anul 2006, prin urmare nu a contribuit deloc la plata acestuia.
In privinta autoturismelor, ambele parti sustin ca au fost achizitionate cu bani rezultati din munca paratului in Germania.
Chiar daca reclamanta a sustinut ca i se cuvine cota de 1/2 parte din apartament si autoturisme intrucat s-au gospodarit impreuna o perioada lunga de timp si personal  a ajutat la aceasta convietuire cu bani si munca in gospodarie , intrucat in cazul concubinilor nu se aplica prezumtia de comunitate de bunuri  si pe cale de consecinta se impune necesitatea ca dovada proprietatii indivize sa fie facuta in raport de totalitatea bunurilor, instanta a respins aceste cereri ale reclamantei. 
In ceea ce priveste cererea reclamantei de obligare a paratului la plata sumei de 4200 lei reprezentand investitia proprie a reclamantei la centrala termica de apartament, instanta a retinut ca reclamanta a probat ca a efectuat acesta investitie, asa incat a dispus obligarea  paratul sa plateasca reclamantei suma de 4200 lei cu titlu de drept de creanta.  
Instanta a facut  aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta N.I.M., solicitand admiterea apelului, completarea probatoriului administrat si pe cale de consecinta modificarea hotararii atacate in sensul admiterii integrale a cererii introductive .
In motivarea apelului se arata ca  desi in fata primei instante  a fost administrat un vast probatori, cererea introductiva a fost admisa doar in parte, prin urmare se considera ca hotararea primei instante  este sub acest aspect nelegala si netemeinica 
Se arata ca din toate probele administrate a reiesit ca, concubinajul sotilor a fost de lunga durata, totusi instanta de fond a aratat ca  acest concubinaj s-ar fi terminat in anul 2000, bazandu-se exclusiv pe sustinerile paratului  care a fost audiat   la un termen de judecata la care nu a fost prezenta nici reclamanta  si nici reprezentantul  acestei (acesta solicitand amanarea cauzei), fiind astfel incalcat principiul contradictorialitatii. In consecinta, in mod eronat a stabilit prima instanta  ca  , partile gospodarind impreuna doar pana in anul 2000, reclamanta apelanta nu are nici un drept asupra apartamentului; in fapt acest apartament a fost acordat prin repartitie in anul 1988, plata pretului s-a  realizat   in anul  1988, iar incheierea actului in forma autentica s-a facut in anul 2003.  
De asemeni se sustine ca  la fel de eronat a retinut prima instanta ca din anul 1997 paratul intimat ar fi inceput sa  lucreze in Ungari, desi din piesele dosarului rezulta ca  in anul 1997 paratul nu era angajat nicaieri, ci lucra  sporadic in Germania, aproximativ 2-3 luni pe an, iar asupra castigurilor realizate nu a  depus nici un act in fata instantei;  pe de alta parte se arata ca aceste sume au fost folosite  doar de catre parat, reclamanta apelanta fiind cea care a asigurat gospodarirea familiei, din veniturile pe care ea le-a obtinut ca angajata si mai apoi ca pensionara.  Se arata ca, in perioada concubinajului castigurile partilor au fost aproximativ egale, insa reclamanta apelanta a fost cea care a contribuit la plata tuturor cheltuielilor, inclusiv a impozitelor  pentru apartament  precum si pentru cele doua autoturisme.
Apelanta arata ca  sustinerile paratului nu sunt justificate prin probe scrise , dar nici prin declaratiile martorilor, cu atat mai mult cu cat paratul nu a formulat intampinare. 
In acest context, instanta a concluzionat in mod gresit ca apartamentul a fost cumparat in anul 1993  de parat, iar reclamanta ,care a aflat de achizitionarea acestuia in anul 2006 nu a contribuit prin urmare deloc la plata acestuia; situatia este similara si in ceea ce priveste cele doua autoturisme achizitionate in tara, reclamanta apelanta contribuind efectiv la cumpararea acestora, din moment ce tot venitul  realizat de ea s-a folosit  la intretinerea traiului zilnic  si plata cheltuielilor  de care a beneficiat efectiv paratul intimat.
Apelanta mai arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra petitului privind participarea sa la lucrarile de amenajare  si modernizare a apartamentului, efectuate in cursul  anului 2000, a caror valoare a fost estimata la suma de 1400 lei.
 Intimatul nu a formulat intampinare. 
Apelanta a depus t concluzii scrise.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii primei instante sub aspectul motivelor de apel si in considerarea caracterului devolutiv al apelului consacrat de dispozitiile art. 294, 295 Cod de procedura civila, tribunalul retine urmatoarele:   
Dupa cum a aratat si prima instanta, regimul comunitatii de bunuri nu este aplicabil in raporturile patrimoniale  dintre concubini, acestea fiind reglementate de dispozitiile dreptului comun privitoare la proprietatea pe cote-parti, in masura in care este dovedita o astfel de proprietate, dovada proprietatii indivize impunandu-se a fi facuta pentru fiecare in parte.  
In ceea ce priveste apartamentul  nr. 9 , din blocul nr. 67/A , sc. 2, situat in Ungheni , jud. Mures , inscris in CF nr. 1929 Ungheni, nr. cad. 1249/IX, dupa cum a  retinut si prima instanta,  acesta a fost  cumparat de catre paratul  intimat  in anul 2003, fiind astfel inscris in cartea funciara .   Intr-adevar, acest apartament a facut anterior obiectul unui contract de inchiriere, titular  al contractului fiind tot paratul  intimat.
Sub acest aspect, tribunalul constata ca, dupa cum chiar reclamanta apelanta a sustinut (si cum a retinut si prima instanta)  aceasta a aflat abia ulterior de achizitionarea apartamentului, ea justificandu-si dreptul de proprietate  asupra unei cote-parti  de 1 prin aceea ca ar fi contribuit la cheltuielile  curente. Avand in vedere ca in cazul in care  o parte ar fi pus la dispozitia concubinului o suma de bani pentru cumpararea unui apartament, nu da dreptul acesteia  decat la un drept de creanta  impotriva concubinului pe numele caruia s-a dobandit imobilul,  chiar apreciindu-se ca suportarea exclusiv de catre reclamanta apelanta a cheltuielilor pentru gospodarire a familiei ar echivala cu  punerea la dispozitie a unei sume de bani, nu da nastere in favoarea acesteia a unui  drept de proprietate pe cote parti.  In consecinta, in conditiile in care in cauza nu s-a solicitat stabilirea unui drept de creanta asupra acestui bun, mod corect a constatat prima instanta ca nu s-a facut dovada existentei unui drept de coproprietate  al partilor.
Tribunalul apreciaza ca este nefondata si critica privitoare la   faptul ca  prima instanta nu s-ar fi pronuntat in ceea ce priveste petitul  privind participarea reclamantei apelante la lucrarile de amenajare si modernizare a apartamentului, in conditiile in care prima instanta a aratat ca s-a facut dovada  in ceea ce priveste  suma de 4200 lei (investitia proprie a reclamantei la centrala termica de apartament). Referitor la celelalte lucrari de investitii (faiantare si mozaicare la bucatarie, baie si hol in cursul anului 2000)  tribunalul constata ca,  desi martorul  Laszlo Kaffai (audit in cauza la solicitarea reclamantei) a  aratat ca ar cunoaste faptul ca  a fost pusa gresie si faianta in bucatarie si baie, nu a putut preciza  in ce an s-a efectua lucrarea, cat a costat, cu ce bani, prin urmare in mod corect a respins prima instanta acest capat de cerere. 
Reclamanta apelanta a mai solicitat partajare si a unor bunuri mobile (frigider, congelator, soba cu aragaz, garnitura coltar bucatarie, dulap cu doua usii), insa, desi acelasi martor mai sus amintit a aratat ca cunoaste despre efectuare acestor achizitii in timpul concubinajului partilor, nu a putut indica modalitatea de cumparare a acestora. In lipsa unor probe concludente cu privire la data achizitionarii si a faptului ca acestea au fost dobandite in comun,  solutia de respingere a cererii de catre prima instanta  apare ca fiind corecta.
In ceea ce priveste veniturile obtinute de parti in timpul concubinajului, tribunalul are in vedere ca reclamanta  - apelanta a facut dovada faptului ca a avut un loc de munca (si a veniturilor  astfel obtinute), insa in ceea ce priveste sustinerile acesteia ca a suportat cheltuielile de intretinere a "familiei"  tribunalul reaminteste ca  in cauza nu sunt aplicabile  prevederile codului familiei privitoare la relatiile  patrimoniale decurgand din casatorie si implicit cele referitoare la datoriile comune ale sotilor (cu referire la cele de intretinere). 
In ceea ce priveste cele doua autoturisme, achizitionate in timpul concubinajului,  tribunalul constata ca  la singurul termen de judecata la care a fost prezent (23.04.2009) paratul intimat a sustinut ca acestea autoturisme ar fi fost cumparate doar de el, din sumele obtinute  din munca prestata in Germania si cele primite de la sora sa, fara a fi produse dovezi in acest sens.
Martorii audiati in cauza nu au putut da relatii cu privire la modul in care au fost achizitionate aceste doua autoturisme, insa tribunalul  are in vedere ca in evidentele fiscal  figureaza inscrise (inclusiv in ceea ce priveste  autoturismele) ambele parti litigante, si chiar daca o astfel de inscriere nu este o dovada a dreptului de proprietate, se constituie o prezumtie care coroborata cu  lunga durata de concubinaj si cu  faptul ca nu au fost depuse probe din care sa reiasa achizitionarea doar de catre paratul intimat a acestor bunuri, formeaza convingerea instantei in sensul  ca acestea au fost dobandite in comun.
In ceea ce priveste cota de contributie, tribunalul constata ca reclamanta a facut dovada  veniturilor pe care le obtinea in perioada in care a trait in concubinaj, in schimb paratul nu a produs astfel  de probe , asa incat ,  avand in vedere solicitarea reclamantei apelante de stabilire a unei cote de contributie de 1 parte, va retine aceasta cota de contributie a partilor la dobandirea bunurilor.
Pe cale de consecinta, pentru considerentele mai sus aratate, in temeiul art. 296 Cod de procedura civila, tribunalul va admite apelul dedus judecatii, va schimba in parte hotararea atacata in sensul ca  va constat ca  reclamanta si paratul au dobandit in coproprietate, cu cota de 1 parte  fiecare, autoturismele  marca Ford Escort  si Dacia Super Nova, ambele in valoare de 3200 lei si va dispune sistarea starii de coproprietate prin atribuirea acestora catre parat  cu obligarea  paratului la achitarea unei sulte in cuantum de 1600 lei in favoarea reclamantei.
Totodata instanta va mentine celelalte dispozitii ale hotararii atacate.
  
PENTRU ACESTE MOTIVE,  IN NUMELE LEGII  HOTARASTE

Admite  apelul formulat de reclamanta N.I.M., cu domiciliul ales in Tg. Mures, b-dul 1848, Bl. 40, et.9, ap. 35, jud. Mures, impotriva Sentintei civile nr. 7510/27.10.2009 pronuntata de Judecatoria Tg. Mures in dosarul nr. 5179/320/2007 si in consecinta:
Schimba in parte hotararea atacata, in sensul ca:
Constata ca reclamanta  N.I.M. si paratul T. I., cu domiciliul in Ungheni, nr. 67, bl. A, sc. 2, ap. 9, jud. Mures au dobandit in coproprietate in cote de 1 parte fiecare autoturismele  marca Ford Escort - serie motor BI 37252 si Dacia Super Nova - serie motor VA 00409, in valoarea de 3200 lei.
Dispune sistarea starii de coproprietate prin atribuirea in favoarea paratului a celor doua autoturisme si obligarea paratului la plata unei sulte in cuantum de 1.600 lei in favoarea reclamantei.
Mentine celelalte dispozitii al hotararii atacate.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 23 Iunie 2010