Litigiu de munca. Salarizarea magistratilor in baza unei valori de referinta mai mica decat cea prevazuta de lege pentru persoanele care ocupa functia de demnitate publica incalca principiul nondiscriminarii precum si principiul echilibrului si egali...

Litigiu de munca. Salarizarea magistratilor in baza unei valori de referinta mai mica decat cea prevazuta de lege pentru persoanele care ocupa functia de demnitate publica incalca principiul nondiscriminarii precum si principiul echilibrului si egalitatii celor trei puteri in stat..
Sectia civila. Sentinta civila nr. 1161/C/10.12.2009

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 3365/103/2009 la data de 19.08.2009 reclamantii B.G., B.C.E si S.D. au solicitat in contradictoriu cu paratii Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Apel Bacau si Tribunalul Neamt obligarea la plata diferentelor de salarii calculate pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica, corectate periodic in raport cu evolutia preturilor de consum, in conditiile stabilite de lege, actualizate, astfel:
- pentru perioada 20 august 2006 - 31 august 2006 la valoarea de referinta sectoriala de 312,3 lei;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 la valoarea de referinta sectoriala de 331 lei;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 358 lei;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 365 lei;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007 la valoarea de referinta sectoriala de 405 lei ;
- pentru perioada 1 ianuarie 2008 - prezent, conform actelor normative in vigoare, iar pe viitor sa se aplice valoarea de referinta sectoriala cea mai recenta pana la intervenirea unor noi modificari a actelor normative in vigoare.
Totodata reclamantii au solicitat obligarea paratului Ministerul Finantelor Publice la alocarea sumelor necesare efectuarii platilor.
Reclamantii au aratat ca atat dispozitiile art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999 cat si cele ale art. 11 din OG nr. 83/2000 si art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002 au stabilit in mod expres ca ,, indemnizatiile pentru magistrati se stabilesc pe baza valorii de referinta sectoriala, prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite, din cadrul autoritatilor legislativa si executiva".
Ulterior, prin OUG nr. 27/2006, intrata in vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevazut stabilirea indemnizatiei ,,pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa ..", iar anexa 1 a stabilit valoarea de referinta sectoriala ca fiind de 257 lei.
Reclamantii au mai aratat ca procedandu-se astfel, au fost incalcate principiile Constitutiei, ale Legii nr. 303/2004, ale Codului muncii si ale OG nr. 137/2000. Aceasta intrucat, potrivit OG nr. 3/2006, valoarea de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica alese si numite era de 312,3 lei la 1 aprilie 2006, spre deosebire de cea de 257 lei stabilita pentru magistrati, in baza OUG nr. 27/2006.
Drept urmare, prin acest ultim act normativ a fost incalcat principiul echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in  cadrul democratiei constitutionale, principiu prevazut de art. 3 alin. 4 din legea fundamentala, care include si componenta salarizarii, ca element al notiunii de echilibru al celor trei puteri in stat.
In mod similar se procedeaza si prin OG nr. 8/2007, intrucat se stabileste valoarea de referinta sectoriala la suma de 280,64 lei, desi la data intrarii in vigoare a acestei ordonante, valoarea de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica era de 365 lei, conform OG nr. 10/2007.
Paratul Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, prin intampinarea formulata a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca nefondata, neputand fi acordate acestora drepturi salariale stabilite de legiuitor in beneficiul unor alte categorii profesionale distincte.
Se arata ca in data de 27.05.2009, Curtea Constitutionala a constatat existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca pe de o parte si Parlamentul Romaniei si Guvernul Romaniei pe de alta parte , stabilind ca instanta de judecata nu poate sa instituie , sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora . Se sustine ca prin admiterea prezentei actiuni , si prin acordarea unor drepturi neprevazute de lege , s-ar depasi limitele puterii judecatoresti si ar legifera acordarea unui drept salarial neprevazut in legislatia specifica categoriei profesionale a magistratilor .
Paratul a aratat ca pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2005 si respectiv 01.10.2005 - 31.12.2005, valoarea de referinta sectoriala pentru salariile magistratilor s-a majorat progresiv in conformitate cu art. 1 din OUG nr. 23/2005, respectiv ,, ... incepand cu data de 1 octombrie 2005 cu 8%   fata de nivelul din luna decembrie 2004, de a 2.380.593 lei la 2.571.040 lei". Conform alin. 2 a aceluiasi articol ,, pentru perioada ianuarie - septembrie 2005 cresterea valorii de referinta sectoriala este de 45% din diferenta calculata intre valoarea de referinta sectoriala prevazuta de alin. 1".
Cu privire la aceeasi perioada, paratul a aratat ca OUG nr. 9/2005 pentru modificarea OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale nu face nici o referire la majorarea valorii de referinta sectoriala utilizata la calcularea salariilor magistratilor.
De la data de 1 aprilie 2006 a intrat in vigoare OUG nr. 27/2006 care stabileste valoarea de referinta sectoriala pentru magistrati la 257 lei, aceasta valoare ramanand nemodificata si dupa aparitia OUG nr. 100/2007.
Cat priveste majorarile solicitate de reclamanti in temeiul OG nr. 3/2006, paratul a aratat ca acestea s-au aplicat doar pentru functiile de conducere ale Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie asa cum prevede expres anexa II/2 a ordonantei.
Contrar sustinerilor reclamantilor, paratul a considerat ca neaplicarea acestor cresteri salariale si pentru salariile magistratilor nu are caracter discriminatoriu, intrucat prin raportarea la dispozitiile art. 16 din Constitutie, Curtea Constitutionala a stabilit in  mod constat ca, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite in raport cu natura deosebita a raporturilor reglementate. In acelasi sens, practica CEDO a stabilit ca a distinge nu insemna a discrimina si ca diferenta de tratament devine discriminare numai daca intervine in cazuri similare - ceea ce nu este cazul in situatia de fata.
Acelasi parat a sustinut ca prin Deciziile nr. 818/2008 si nr. 1325/2008 Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant ca dispozitiile OG nr. 137/2000 sunt neconstitutionale in masura in care din acestea se desprinde intelesul ca instantele judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. Intrucat deciziile Curtii Constitutionale sunt definitive si general obligatorii, reclamantii nu-si pot intemeia cererea pe dispozitiile OG nr. 137/2000.
Prin intampinarea formulata, paratul Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. 
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta a constatat urmatoarele:
In ceea ce priveste apararea paratului Ministerul Finantelor Publice, invocata pe cale de exceptie, privind lipsa calitatii sale procesuale pasive, aceasta va fi inlaturata intrucat, pe de o parte, conform art. 1 din O.U.G. nr. 22/2002 executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de alta parte, prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene si conditii privind executarea, fara a-l exonera de indatoririle ce ii revin in asigurarea sumelor necesare efectuarii platilor.
Reclamantii prin actiunea formulata au solicitat obligarea paratilor la plata diferentelor salariale, rezultate in urma recalcularii indemnizatiilor si salariilor pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica, corectata periodic in raport de evolutia preturilor de consum, pentru perioadele mentionate in actiune.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, salariile de baza in sectorul bugetar se stabilesc pe baza urmatoarelor elemente: valoare de referinta universala, indicatorii de prioritate intersectoriala, exprimati in procente, diferentiati pe domenii de activitate, valori de referinta sectoriale, exprimate in lei, rezultate din inmultirea valorii de referinta universala cu indicatorii de prioritate intersectoriala, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de baza, pentru functiile fiecarui sector de activitate.
In baza dispozitiilor art. 1 alin. 3 din Constitutie ,,statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale". Aceasta prevedere legala reprezinta esenta principiului separatiei dar si al egalitatii celor trei puteri ale statului si anume: executiva, legislativa si judecatoreasca.
Fara a incalca regulile de competenta specifice fiecarei puteri, se poate concluziona ca in ceea ce priveste importanta lor nu se poate stabili nicio ierarhie, aspect certificat chiar de dispozitiile legale mentionate mai sus.
Potrivit dispozitiilor art. 125 alin. 1 din Constitutie ,, justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti ,stabilite de lege", iar conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 ,, puterea judecatoreasca se exercita de Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
Prin urmare, din continutul acestor prevederi rezulta faptul ca puterea judecatoreasca este unica, iar finalitatea vizata este doar infaptuirea corespunzatoare a actului de justitie.
Organizarea instantelor pe grade de jurisdictie si specializari nu reprezinta decat o masura administrativa de rationalizare a muncii care nu trebuie sa conduca la ivirea unor discriminari intre judecatorii ce indeplinesc conditii de pregatire identice si sunt supusi acelorasi incompatibilitati si interdictii.
In anul 2003 modificarea legii fundamentale a adus o prevedere noua si anume art. 123 alin. 11 care a stipulat imperativ ca ,, justitia este unica, impartiala si egala pentru toti",.
Este evident ca notiunea de ,, justitie,, nu poate fi analizata separat, iar rezultatul sau - actul de justitie (transformat intr-o hotarare), interpretat singular si autonom, ca reprezentand exclusiv acest termen, fara a-i lua in considerare si pe cei care l-au infaptuit si fara de care ar fi ramas doar un simplu deziderat, lipsit de continut, esenta.
Desi toti judecatorii indiferent de nivelul instantei de la care provin ar trebui sa aiba acelasi statut, in mod inexplicabil toate actele normative anuale ce au vizat bugetul de stat dupa anul 2006,  atunci cand au stabilit majorarile, indexarile corespunzatoare, in vederea corelarii puterii de cumparare cu preturile de consum, au inscris o valoare de referinta sectoriala mai mica pentru judecatorii ce reprezinta corpul magistratilor in cadrul judecatoriilor, tribunalelor si Curtilor de Apel comparativ cu acei care functioneaza in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Desi instanta suprema este identificata prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 ca fiind cea mai inalta instanta din stat, un factor structurant al activitatii celorlalte a carei organizare, conducere si competenta au fost reglementate prin art. 16 si urmatoarele din Legea nr. 304/2004, in mod nejustificat, lipsit de orice rationament obiectiv, numai judecatorii ce functioneaza in cadrul acesteia au fost asimilati din punct de vedere al statutului si astfel a tuturor drepturilor ce decurg cu persoanele ce detin demnitati publice.
S-a creat astfel in cadrul aceleiasi puteri si anume a puterii judecatoresti o diferentiere nejustificata pentru cei care compun aceeasi categorie profesionala  - magistratii - cu implicatii majore in ceea ce priveste salarizarea.
Criteriile prevazute de lege, respectiv: raspunderea, complexitatea, riscurile functiei, incompatibilitatile si interdictiile nu pot fi ierarhizate din punct de vedere al importantei intre instante si personalul chemat sa infaptuiasca actul de justitie. Cu toate acestea, ignorand principiul mentionat mai inainte, referitor la faptul ca ,,justitia  este unica", prin asimilarea numai a judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu persoanele ce ocupa functii de demnitate publica, s-a creat comparativ cu restul judecatorilor o ,, _ diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoage, fara o justificare obiectiva si rezonabila", fiind incalcate dispozitiile art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutie si art. 14 din Conventia  pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale reprezentand o incalcare a principiului egalitatii in fata legii si a inlaturarii oricarei discriminari.
Pe de alta parte a fost nesocotit principiul echilibrului si al egalitatii celor trei puteri, in stat: legislativa, executiva si judecatoreasca in conditiile in care numai pentru primele doua, toate persoanele ce fac parte din cadrul acestora sunt salarizate corespunzator functiilor de demnitate publica, in detrimentul puterii judecatoresti in cadrul careia doar personalul Inaltei Curti de Casatie si Justitie are aceasta calitate.
Prin urmare, existenta unei duble discriminari pe de  parte intre persoanele ce fac parte din aceeasi categorie profesionala - magistratii -, iar pe de alta parte, intre cele trei puteri in stat, egale constitutional, a condus la necesitatea promovarii prezentei cereri de chemare in judecata de  catre reclamanti.
In baza prevederilor art. 1 alin. 1 din OG nr. 134/1999, apoi cele ale art. 11 din OG nr. 83/2000, dar si ale art. 2 alin. 1 din OUG nr. 177/2002, indemnizatiile pentru magistrati se stabileau pe baza valorii de referinta sectoriala prevazuta de lege pentru functiile de demnitate publica alese si numite din cadrul autoritatilor legislativa si executiva.
Ulterior, prin OUG nr. 27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecatorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justitiei, intrata in vigoare la 1 aprilie 2006 s-a prevazut stabilirea indemnizatiei " pe baza valorii de referinta sectoriala si a coeficientilor de multiplicare prevazuti in anexa_", iar anexa 1 a retinut o valoare de referinta sectoriala de 257 lei.
Pentru  perioada de dupa 20 august 2006 - in baza OG nr. 3/2006 valoarea de referinta sectoriala pentru functiile de demnitate publica (alese si numite) era de 312,3 lei spre deosebire de cea de 257 lei stabilita pentru magistrati.
OUG nr. 27/2006 a incalcat principiul echilibrului puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in cadrul democratiei constitutionale, prin acordarea unei valori de referinta sectoriala diferita de cea stabilita pentru functiile de demnitate publica, imprejurare ce contravine prevederilor art. 14 din Conventia Europeana a drepturilor omului. Mai mult decat atat toate actele normative ulterioare ce au corectat valoarea de referinta sectoriala prevazuta de lege in favoarea demnitarilor publici, de exemplu OG nr. 10/2007, au sporit in mod considerabil veniturile acestora, comparativ cu cele ale magistratilor.
Apararile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti referitoare la cele doua decizii pronuntate de Curtea Constitutionala vor fi inlaturate, intrucat prin activitatea sa instanta nationala da eficienta principiilor garantate de legea fundamentala, dar si de dreptul european, conform preeminentei dreptului european, in cadrul mecanismului de respectare a tratatelor si conventiilor ratificate de Romania.
Mai mult decat atat, judecatorului national ii revine rolul de a aprecia, in sensul art. 20 alin. 2 din Constitutie, republicata, cu privire la eventuala prioritate a tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte ( ex. cum este cazul Conventiei). In acest sens, judecatorul national in calitate de prim judecator al CEDO, are obligatia de a asigura efectul deplin al normelor acesteia ( Conventiei) asigurandu-i preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte obligarea acestuia de catre legiuitor (CEDO, Hotararea din 26.04.2007, cauza D.P. impotriva Romaniei, M.Of. nr. 830/05.12.2007).
In considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curtii Constitutionale s-a retinut jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in cazul Marks contra Belgiei (1979) in sensul ca "in aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, reprezinta o incalcare a acestor prevederi, orice diferenta de tratament savarsita de stat intre indivizi aflati in situatii analoge, fara o justificare obiectiva si rezonabila".
Avand in vedere cele retinute mai sus, apararile paratului Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, in sensul ca instanta de fond prin lege nu poate acorda drepturi neprevazute in favoarea unor anumite categorii de persoane, intrucat ar excede cadrului legal, vor fi inlaturate. Curtea Constitutionala a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 si nr. 135/05.11.1996, ca "un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice,"si ca "principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite."
In cauza, discriminarea s-a raportat atat la dispozitiile art. 16 din Constitutie, cat si la prevederile art. 14 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale. Discriminarea poate rezulta nu numai din aplicarea defectuoasa a legislatiei existente, ci si din adoptarea unor acte normative injuste pentru anumite categorii de persoane. Pronuntandu-se asupra Cauzei Beian impotriva Romaniei C.E.D.O. a statuat ca, pe baza art. 14 din Conventie, o distinctie este discriminatorie daca "nu are o justificare obiectiva si rezonabila", ori daca nu "exista un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul vizat." Plata despagubirilor cuvenite reclamantilor se va face in functie de indicele de inflatie, conform art. 1084 Cod civil, si nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementeaza dobanda legala. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sanctiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamantii sunt indreptatiti sa o pretinda pentru repararea pierderii suferite. Scaderea puterii de cumparare a sumelor datorate cu titlu de despagubiri nu se poate inlatura decat prin actualizarea lor cu indicele de inflatie, care spre deosebire de dobanda legala - ce se datoreaza de la data introducerea cererii de chemare in judecata - este aplicabila pentru intreaga perioada in care sumele datorate nu au fost achitate.
Referitor la exceptia lipsei  calitatii  procesuale  pasive  invocata de paratul Ministerul  Finantelor Publice instanta urmeaza a o respinge ca nefondata, motivat de faptul ca potrivit  Legii 500/2002, atributiile Ministerului  Finantelor Publice constau in pregatirea proiectelor de lege bugetare anuale, ale legilor de rectificare si ale legilor privind aprobarea contului general de executie, luarea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare, etc.
Calitatea  procesuala pasiva a Ministerului  Finantelor Publice se justifica si prin dispozitiile art. 1 din OUG 22/2002, aprobata prin Legea nr. 288/2002, potrivit carora executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugete acestora cu titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva. 
A fost obligat paratul Ministerul Finantelor Publice sa aloce si sa includa in bugetul paratului Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti sumele necesare efectuarii platilor drepturilor salariale acordate reclamantilor prin prezenta hotarare. 
De asemenea, a fost obligat paratul Tribunalul Neamt sa efectueze mentiunile privind acordarea acestui spor in carnetul de munca al fiecarui reclamant , in temeiul prevederilor Decretului 92/1976, conform carora angajatorul este obligat sa mentioneze in carnetele de munca ale salariatilor toate conditiile de munca precum si drepturile salariale de care beneficiaza in mod corespunzator .