Prejudicii, daune, utilitate publica

              Prin DECIZIA CIVILA NR. 221/29.03.2010, pronuntata in dosar nr. 13569/281/2006, al Tribunalului Prahova, a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant T.V., impotriva sentintei civile nr. 8424/21.08.2009, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in contradictoriu cu intimata-parata SC F.D.F.E.E. ELECTRICA MUNTENIA NORD, fiind totodata respinse cererile partilor de acordare a cheltuielilor de judecata.
            Pentru a dispune astfel, TRIBUNALUL, a retinut urmatoarele:
            Prin cererea inregistrata pe rolul Jud. Ploiesti, sub nr. 13569/281/2006, reclamantul T.V. a chemat in judecata pe parata S.C. F.D.F.E.E. ELECTRICA MUNTENIA NORD, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata contravalorii lipsei de folosinta pe ultimii trei ani a terenului proprietatea reclamantului, situat in com. Blejoi, sat Ploiestiori, tarla 1, parcela 1/25 in suprafata de 2760 m.p. si tarlaua 1, parcela 1/25 in suprafata de 2240 m.p., pe care parata a amplasat un stalp de electricitate - terenul reclamantului fiind traversat de liniile electrice ce pornesc de la acest stalp - precum si obligarea paratei la plata unei prestatii periodice reprezentand c/val. lipsei de folosinta a terenurilor mentionate.
     In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra celor doua terenuri, emitandu-se titlul de proprietate nr. 8628/1993 - terenuri pe care se afla un stalp de electricitate apartinand paratei, de la care pornesc linii electrice - fapt ce il impiedica sa foloseasca  acel teren, in sensul ca nu poate obtine autorizatie de constructie si nici nu-l poate vinde.
     In drept au fost invocate prev. art. 1073 si urm. C.civ. si Legea nr. 318/2003.
     In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar inscrisuri.
     Parata a formulat intampinare, la 8.11.2006, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca reteaua electrica in cauza a fost edificata in anul 1975, iar dreptul de proprietate asupra terenului din vecinatatea capacitatii energetice a fost dobandit de reclamant in anul 1993, deci ulterior amplasarii obiectivului paratei, care s-a facut cu respectarea reglementarilor in vigoare la acea data, conform carora, terenurile ce fac parte din domeniul public sunt alienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca potrivit legii sunt dezafectate din domeniul public - dispozitii fata de care titlul de proprietate al reclamantului este lovit de nulitate absoluta.
     Parata a mai aratat ca, in ce priveste regimul juridic al terenurilor ocupate de capacitatile energetice, sunt incidente dispozitiile Legii nr. 318/2003, potrivit carora despagubirea proprietarilor de terenuri aflate in vecinatatea capacitatilor energetice are loc doar atunci cand titularul autorizatiei de infiintare si de licenta executa lucrari de retehnologizare, reparatii, revizii, remedieri de avarii, ce au drept consecinta prejudicierea tertilor aflati in vecinatatea capacitatilor energetice asupra carora se executa astfel de lucrari - ceea ce nu este cazul in speta, unde opereaza in schimb restrangerea legala prev. de art. 37 alin. 4 din Legea nr. 318/2003 rap. la art. 135 alin 2 lit. b si art. 53 din Constitutia Romaniei.
     In cauza s-au administrat probe cu inscrisuri si interogatoriul paratilor.
     La termenul din  9.02.2007, cauza a fost suspendata in temeiul disp. art 244 alin. 1 pct. 1 c.pr.civ., pana la solutionarea irevocabila a cauzei ce formeaza obiectul dosarului nr. 578/281/2007 al Judecatoriei Ploiesti, fiind repusa pe rol la 4.12.2007 -  urmare a respingerii in mod irevocabil a actiunii paratei prin care solicitase anularea titlului de proprietate nr. 8638/1993 - cand s-a suplimentat probatoriul cu expertiza specialitatea topografie - raport ce a fost intocmit de expertul topo Neagu Nicu, care a intocmit si o completare la acesta, urmare a incuviintarii obiectiunilor formulate.
     La 21.08.2008, reclamantul si-a precizat actiunea, in sensul micsorarii catimii pretentiilor, solicitand obligarea paratei la plata c/val. lipsei de folosinta  a terenurilor mentionate, pe ultima luna anterioara introducerii actiunii, respectiv 4.09.2006 - 5.10.2006 - in suma de 5001,60 lei, precum si obligarea paratei la plata unei prestatii periodice lunare reprezentand c/val. lipsei de folosinta a terenurilor, incepand cu data de 4.03.2007-4.08.2009, in cuantum de 149.214,4 lei, conform variantei a 2-a a raportului de expertiza completare Neagu Nicu.
     Parata a depus la randul sau, in completarea probatoriului, un nou set de inscrisuri.
     Prin sentinta civila nr. 8424/21.08.2009, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul T. V., in contradictoriu cu parata S.C. F.D.F.E.E. ELECTRICA MUNTENIA NORD, ca neintemeiata  si de asemenea a fost obligat reclamantul sa plateasca paratei suma de 100 lei cheltuieli de judecata.
     Analizand materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanta de fond a retinut urmatoarele:
     Dreptul de proprietate al reclamantului asupra celor doua suprafete de teren cu referire la care a fost promovata actiunea de fata a fost dovedit cu titlul de proprietate nr. 8638/18.08.1993 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prahova, si cu actul de partaj voluntar aut. sub nr. 23115/13.12.1994 de fostul Notariat de Stat Judetean Prahova.
Din concluziile raportului de expertiza topo intocmit de expertul topo Neagu Nicu, s-a retinut ca pe terenul reclamantului se afla amplasat un stalp de metal pozitionat pe plan cu o suprafata de 26 m.p. (amprenta la sol), care asigura sustinerea unui echipament de linie electrica aeriana (LEA) avand o tensiune de 110 KV ce strabate intreaga suprafata proprietatea reclamantului - pentru  care s-a calculat c/val. lipsei de folosinta.
     Pe de alta parte, din adresele si avizele  depuse la dosar, rezulta ca inca din anul 1968 s-au terminat lucrarile de constructie si s-a pus in functiune linia electrica aeriana 110 KV dublu circuit Ploiesti Nord - CET Brazi, ulterior, in 1975 si 1976,    s-au terminat lucrarile de constructie a Statiei 110/20 KV Vega si respectiv Statiei 110/20 KV Pleasa,  pentru alimentarea carora s-au sectionat doua din circuitele mentionate anterior, astfel incat la momentul reconstituirii dreptului de proprietate  asupra terenului respectiv, acest teren era afectat de o sarcina stabilita de lege in favoarea utilitatii publice - sarcina pe care reclamantul a preluat-o odata cu dobandirea proprietatii.
     S-a mai aratat ca in urma abrogarii Legii nr. 318/2003, a intrat in vigoare Legea nr. 13/2007.
     In continuare au fost analizate de catre prima instanta disp. art. 16  si disp. art. 18  din Legea nr. 318/2003, cu aceeasi renumerotare si in Legea nr. 13/2007, retinandu-se ca exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, potrivit prevederilor exprese ale alin. 3 din art. 16 mentionat,  se realizeaza cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora, cu precizarea ca daca proprietarul terenului nu este statul sau unitatea administrativ teritoriala, modalitatea de exercitare a acestor dezmembraminte depinde de momentul  edificarii capacitatii energetice, conform art. 16 alin. 5, din care rezulta ca daca astfel de capacitati au fost realizate inainte de intrarea in vigoare a legii, exercitarea drepturilor de uz si de servitute se va face fara incheierea vreunei conventii si fara plata vreunei indemnizatii - situatie aplicabila in speta, in care, din actele dosarului, rezulta ca elementele capacitatii energetice ce afecteaza terenul proprietatea reclamantului, au fost edificate inca din anul 1968, altele in 1975-1976 - deci cu siguranta anterior intrarii in vigoare atat a Legii  nr. 318/2003, cat si a Legii nr. 13/2007.
     Pe de alta parte, s-a mentionat de catre instnta de fond ca proprietarii de teren al carui exercitiu al dreptului de proprietate este limitat, sunt indreptatiti  sa solicite despagubiri de la operatorii de distributie, in conditiile disp. art. 16 alin. 8 din Legea nr. 13/2007, pentru eventualele prejudicii suferite cu ocazia unor interventii la capacitatile energetice - situatie nesolicitata si neprobata in cauza - nu insa si pentru lipsa de folosinta.
     Totodata instanta de fond a facut referire si la caracterul constitutional al dispozitiilor legale incidente in cauza, aspect reiesit din deciziile Curtii Constitutionale precizate in hotararea apelata, precum si la concordanta legii interne cu prevederile CEDO.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel, reclamantul, aratand ca in mod gresit, instanta de fond s-a raportat la dispozitiile Legii nr. 318/2003 si nu la dispozitiile Legii nr. 13/2007, considerand eronat ca exista identitate de cuprins intre cele doua acte normative.
     Mai arata apelantul ca de asemenea, prima instanta a interpretat gresit disp. art. 16 pct. 5 din Legea nr. 13/2007, confundand notiunea de realizarea dreptului cu realizarea capacitatilor energetice, in opinia apelantului, fiind vorba de realizarea drepturilor de uz si uzufruct dupa intrarea in vigoare a legii noi si in nici un caz de realizarea capacitatilor energetice, cum gresit a apreciat prima instanta.
     In final, apelantul solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si pe fond admiterea actiunii, asa cum a fost formulata.
     Intimata-parata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate.
     In cauza au fost depuse si concluzii scrise.
     Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel mentionate anterior, a textelor de lege incidente in cauza, Tribunalul constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins, asa cum se va arata in continuare:
     In ceea ce priveste primul motiv de apel, vizand imprejurarea ca prima instanta nu s-a raportat la dispozitiile legii actuale care reglementeaza situatiile de natura celor din cauza de fata, in sensul ca a aplicat o lege abrogata, Legea nr. 318/2003 si nu legea in vigoare, Legea nr. 13/2007, retinand eronat ca cele doua legi sunt identice, Tribunalul va inlatura aceste sustineri, intrucat chiar apelantul, prin cel de-al doilea motiv de apel, arata ca instanta de fond  a interpretat gresit disp. art. 16 pct. 5 din Legea 13/2007, care este legea in vigoare, prin care a fost abrogata Legea 318/2003 si mai mult, Tribunalul observa ca instanta de fond nu a considerat ca cele doua legi sunt identice, ci dimpotriva a mentionat in considerentele sentintei apelate ca legea noua a preluat majoritatea dispozitiilor ce reglementau si anterior situatii de natura celei deduse judecatii in prezenta cauza.
     Un argument in plus in favoarea celor retinute anterior de catre Tribunal, rezulta si din faptul ca prima instanta a precizat, cu referire la dispozitiile Legii nr. 13/2007 ca acestea disting intre capacitatile si echipamentele energetice in functie de trei criterii, respectiv, momentul edificarii acestora, tipul lor si proprietarii terenurilor pe care sunt amplasate si ca potrivit art. 16 alin. 5, din Legea nr. 13/2007, exercitarea acestor dezmembraminte asupra proprietatilor private afectate de capacitatile energetice, care se vor realiza dupa intrarea in vigoare a legii, se face pe baza unei conventii cadru, cu un continut nume determinat, care va cuprinde si cuantumul indemnizatiei, de unde rezulta ca per a contrario, daca astfel de capacitati au fost realizate inainte de intrarea in vigoare a legii, exercitarea drepturilor de uz si de servitute se va face fara incheierea vreunei conventii si fara plata vreunei indemnizatii, iar conform disp. art. 16 alin. 8 din Legea nr. 13/2007, proprietarii de teren al carui exercitiu al dreptului de proprietate este limitat, sunt indreptatiti  sa solicite despagubiri de la operatorii de distributie, pentru eventualele prejudicii suferite cu ocazia unor interventii la capacitatile energetice - situatie nesolicitata si neprobata in cauza - nu insa si pentru lipsa de folosinta, in conditiile textului de lege mentionat.
     Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, privind interpretarea gresita de catre instanta de fond a disp. art. 16 pct. 5 din Legea nr. 13/2007, in sensul confundarii notiunii de realizarea dreptului cu realizarea capacitatilor energetice, Tribunalul constata de asemenea ca este nefondat, urmand a fi inlaturat ca atare, in conditiile in care, prima instanta a retinut corect situatia de fapt dedusa judecatii, respectiv:
1. modalitatea de dobandire a dreptului de proprietate de catre reclamant asupra terenului in litigiu, prin reconstituirea dreptului de proprietate, in baza Legii nr. 18/1991, procedura finalizata cu eliberarea titlului de proprietate nr. 8638/18.08.1993 pe numele numitilor Teodorescu Valentin si Dragomirescu Eugenia, de pe urma defunctei Teodorescu Maria, asupra suprafetei totale de 5000 m.p. situata pe teritoriul com. Blejoi, sat Ploiestiori, jud. Prahova, compusa din suprafata de 2760 m.p. teren arabil extravilan situat in tarlaua 1 parcela 1/25 si suprafata de 2240 m.p. teren arabil extravilan situat in tarlaua 1 parcela 1/24, ulterior intre cei doi mostenitori intervenind actul de partaj voluntar aut. sub nr. 23115/13.12.1994 de fostul Notariat de Stat Judetean Prahova, prin care reclamantul a primit lotul nr. 1 in suprafata de 2500 m.p. teren arabil, identificat conform schitei aferente actului de partaj, depusa la dosar ;
2.  imprejurarea ca din concluziile raportului de expertiza topo intocmit de expertul topo Neagu Nicu, pe terenul reclamantului se afla amplasat un stalp de metal pozitionat pe plan cu o suprafata de 26 m.p. (amprenta la sol), care asigura sustinerea unui echipament de linie electrica aeriana (LEA) avand o tensiune de 110 KV ce strabate intreaga suprafata proprietatea reclamantului ;
3.  faptul ca inca din anul 1968 s-au terminat lucrarile de constructie si  s-a pus in functiune linia electrica aeriana 110 KV dublu circuit Ploiesti Nord - CET Brazi, iar ulterior, in 1975 si 1976, s-au terminat lucrarile de constructie a Statiei 110/20 KV Vega si respectiv Statiei 110/20 KV Pleasa,  pentru alimentarea carora s-au sectionat doua din circuitele mentionate anterior ;
4.  imprejurarea ca toate lucrarile mentionate anterior au fost executate pe terenul respectiv, inainte de reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului, moment la care, terenul fiind afectat de o sarcina stabilita de lege in favoarea utilitatii publice, aceasta sarcina a fost preluata si acceptata de reclamant odata cu dobandirea proprietatii.
     Astfel, raportand cele retinute anterior, cu privire la situatia de fapt, la dispozitiile Legii nr. 13/2007, la dispozitiile constitutionale, prin prisma carora textele Legii nr. 13/2007 au fost in repetate randuri verificate de catre Curtea Constitutionala, verificari din care a reiesit concordanta acestora cu legea fundamentala, aspecte retinute si de catre instanta de fond care a facut referire clara la respectivele decizii ale Curtii Constitutionale, precum si la art. 1 din Protocolul 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private, Tribunalul constata ca in mod corect si legal, prima instanta a precizat ca modalitatea de exercitare a dezmembramintelor de uz sau servitute asupra terenurilor proprietatea persoanelor fizice, ce cad sub incidenta Legii 13/2007, depinde de momentul  edificarii capacitatii energetice si drept urmare, prin interpretarea per/a/contrario a disp. art. 16 alin. 5 din aceeasi lege, exercitarea acestor dezmembraminte asupra proprietatilor private afectate de capacitatile realizate inainte de intrarea in vigoare a legii, se va face fara incheierea vreunei conventii si fara plata vreunei indemnizatii, iar proprietarii de teren al caror exercitiu al dreptului de proprietate este limitat, sunt indreptatiti  sa solicite despagubiri de la operatorii de distributie, in conditiile disp. art. 16 alin. 8 din Legea nr. 13/2007, pentru eventualele prejudicii suferite cu ocazia unor interventii la capacitatile energetice - situatie nesolicitata si neprobata in cauza - nu insa si pentru lipsa de folosinta.
     In consecinta, fata de toate cele de mai sus, Tribunalul, in baza art. 294 si urm. C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat, apreciind ca legala si temeinica hotararea instantei de fond.
     Se mai cuvine mentionat ca prezentele considerente sunt in deplina concordanta si cu principiile enuntate de catre Curtea Constitutionala prin recenta decizie nr. 1395 din 29 octombrie 2009, prin care a fost analizata constitutionalitatea disp. art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, in raport de normele art. 44 si 136 din Constitutie, fiind respinsa exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege aratat.
          Astfel, in motivarea acestei decizii, Curtea Constitutionala, a aratat ca disp. art. 41 al. 4 din Legea 13/2007 sunt identice cu disp. art. 37 al. 4 din legea veche, abrogata, Legea nr. 318/2003, Curtea pronuntandu-se in repetate randuri asupra concordantei acestor dispozitii legale cu texte din legea fundamentala, fiind amintita decizia nr.  72 din 26 februarie 2004, in care s-a retinut ca : "Chiar daca prin instituirea drepturilor de uz si servitute titularul dreptului de proprietate sufera o ingradire in exercitarea atributelor dreptului sau, avand in vedere ca pe aceasta cale se asigura valorificarea fondului energetic - bun public de interes national -, reglementarea legala in sine nu releva nicio contradictie cu art. 44 alin. (3) din Constitutie referitor la expropriere. Astfel, exercitarea drepturilor de uz si servitute asupra proprietatilor afectate de capacitatile energetice, cu titlu gratuit pe toata durata existentei acestora, desi are ca efect lipsirea celor interesati de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce intr-o expropriere formala si nici intr-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitor la protectia proprietatii private. "
             Este ceea ce a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza "Mellacher si altii impotriva Austriei", 1989, o speta referitoare la reglementarea folosirii bunurilor.
             De asemenea, in cauza "Sporrong si Lonnroth impotriva Suediei", 1982, aceeasi Curte a aratat ca, intrucat autoritatile nu au trecut la exproprierea imobilelor petitionarilor, acestia puteau sa-si foloseasca bunurile, sa le vanda, sa le lase mostenire, sa le doneze sau sa le ipotecheze. Prin urmare, s-a apreciat ca nu se poate asimila situatia cu o expropriere in fapt, deoarece, chiar daca dreptul de proprietate a pierdut in substanta sa, el nu a disparut.
            Cu referire la posibilitatea de despagubire a proprietarului terenului pe care se afla retele electrice de distributie, Curtea a aratat, prin Decizia nr. 168 din 1 aprilie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 3 mai 2004, ca, "potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentala, "dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului". Asa fiind, nimic nu impiedica persoana care a suferit un prejudiciu, in urma operatiunilor de realizare si retehnologizare a capacitatilor energetice care se executa asupra terenurilor proprietate privata, de a solicita statului repararea pagubei produse, potrivit dispozitiilor dreptului comun".
               In plus, Curtea retine ca reglementarea dreptului de uz si de servitute asupra terenurilor pe care se situeaza retelele electrice de distributie determina, intr-adevar, restrangerea exercitiului atributelor dreptului de proprietate. Aceasta limitare este insa justificata in conditiile art. 53 din Constitutie - Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, avand in vedere ca, potrivit art. 16 alin. (1) si (3) din lege, "lucrarile de realizare si retehnologizare ale capacitatilor energetice pentru care se acorda autorizatii, precum si activitatile si serviciile pentru care se acorda licente sunt de interes public", iar "drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica". Dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel ca legiuitorul poate reglementa anumite limite ale exercitarii lui, atata vreme cat acestea nu aduc atingere existentei dreptului, sunt necesare intr-o societate democratica si sunt proportionale cu situatiile care le-au determinat, fiind aplicabile in mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie.
     De asemenea, Tribunalul, avand in vedere cererile partilor de acordare a cheltuielilor de judecata, le va respinge, cererea apelantului, fata de disp. art. 274 C. pr. civ., fiind neintemeiata in conditiile respingerii apelului, iar cererea intimatei, ca nedovedita.