Fond funciar

TRIBUNALUL PRAHOVA   -   SECTIA I CIVILA
DOSAR NR. ___./204/2009

DECIZIA CIVILA NR. 246
Sedinta publica din data de 14.02.2014
T R I B U N A L U L

Deliberand asupra recursului civil de fata, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Campina sub nr. _../204/2009, reclamanta CM a chemat in judecata pe paratii CG, Comisia Locala B din cadrul Primariei orasului B si Comisia Judeteana Prahova din cadrul Prefecturii jud. Prahova, solicitand instantei ca  prin sentinta ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.103943 din 03.09.2002 si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin titlul de proprietate a carui anulare se solicita s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 491 mp in favoarea numitului CG, titlul ce este lovit de nulitate absoluta intrucat terenul a apartinut societatii petrolifere "C" care pana la nationalizarea din anul 1948 a fost proprietarul constructiilor situate pe teren si aceasta societate a avut numai un drept de concesiune de la un proprietar particular iar dupa nationalizare a trecut in proprietatea statului si in administrarea IGO si ulterior SGCL B.
Reclamanta a mai precizat ca nu se putea elibera titlul de proprietate asupra terenului deoarece nici partile si nici autorii lor nu au avut nici un raport juridic cu proprietarul terenului iar titlul de proprietate se fondeaza pe o cauza ilicita.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe disp.art.III din Legea 247/2005 pentru modificarea si completarea Legi 169/1997 si ale Legii 18/1991.
Prin intampinarea depusa la doar, parata Comisia Locala B a aratat ca apreciaza ca nu are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza si a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata intrucat in baza art.36 din legea 18/1991 a fost facuta propunerea de eliberare a titlului de  proprietate pentru suprafata de 491 mp situata in B, pe numele paratului CG care  era proprietar al locuintei in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 990/1996.
Prin cererea de interventie principala, intervenientii GTD si GAM au solicitat admiterea in principiu a cererii de interventie si au aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.50203 din 15.11.1994 parata CJ a cumparat de la SC C SA imobilul situat in orasul B, compus din locuinta in suprafata de 46,81 mp si suprafata de teren de 49,81 mp, atribuita in proprietate conform Deciziei nr.317/1991 a Prefecturii Prahova.
Intervenientii au precizat ca ulterior, la data de 21.03.1996, parata a instrainat intreg imobilul paratului CG, iar la data de 22.02.2001 au cumparat imobilul de la acesta conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.501 din 22.02.2001 si au interes in formularea acestei cereri intrucat au dobandit constructiile ce se afla situate pe terenul prevazut in titlul de proprietate si suprafata de 49,81 mp indiviza din terenul de 491 mp.
In drept, intervenientii si-au intemeiat cererea pe disp.art.49-56 din codul de procedura civila.
In sedinta publica din 04.05.2011 instanta a admis in principiu cererea de interventie formulata de intervenienti.
Dupa administrarea probelor cu acte si interogatoriu prin sentinta civila nr. 3311/14.12.2011, Judecatoria Campina a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Comisia Locala B invocata de aceasta, a respins actiunea ca neintemeiata si a admis cererea de interventie principala formulata de intervenientii GTD si GAM, dispunand obligarea reclamantei sa plateasca intervenientilor suma de 500 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca parata Comisia Locala B are calitate procesuala pasiva avand in vedere dispozitiile art. 5 lit. i din HG nr.890/2005 modificata si completata conform carora  Comisiile Locale procedeaza la punerea in posesie a persoanelor indreptatite sa primeasca terenul, precum si dispozitiile art. 6 lit. f din acelasi act normativ conform carora titlul de proprietate este emis de Comisiile Judetene, astfel incat hotararile pronuntate le sunt opozabile si Comisiilor Locale.
Pe fondul cauzei, instanta de fond a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 501/22.02.2001, paratul CG si numita CE au instrainat interveninetilor GTD si GAM locuinta C1 si anexele C2 si C3 situate pe un teren in suprafata de 49,81 mp curti constructii, indiviz din 476,90 mp situat in intravilanul orasului B, teren proprietate de stat, mentionandu-se in cuprinsul contractului ca vanzatorii au dobandit imobilul prin cumparare cu actul autentic nr. 99/1996 de la CJ,  care la randul sau l-a dobandit  prin cumparare de la SC "C" SA Ploiesti conform contractului de vanzare-cumparare nr. 50203/1994 .
A mai aratat instanta de fond ca prin cererea inregistrata la nr. 810/6.02.2001 paratul CG a solicitat eliberarea unei dovezi din care sa rezulte ca asupra terenului curte situat in orasul B, i s-a constituit titlul de proprietate in baza Legii 18/1991, iar potrivit Hotararii nr. 3/23.02.2000 a Consiliului Local al orasului B s-a hotarat trecerea in baza art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, in proprietatea actualilor detinatori ai locuintelor a terenurilor ce au fost atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor, iar in tabelul nominal la pozitia 6 este inscris paratul CG cu suprafata de 491 mp, fiindu-i atribuite in proprietate terenuri in baza art. 36 alin. 2-6 din Legea 18/1991 prin Ordinul nr. 184/22.08.2002 .
S-a motivat de catre prima instanta ca titlul de proprietate a fost emis cu respectarea disp. art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 si art. 8 din Decretul lege 42/41990, in conditiile in care la data formularii cererii, 06.02.2001, paratul CG detinea in proprietate locuinta pe care o dobandise de la mama acestuia, CJ, conform contractului autentificat sub nr. 990/1996, pe care ulterior, la data de 22.02.2001 a instrainat-o intervenientilor GTD si GAM conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 501/2001, fiind astfel indeplinita conditia privind existenta unui contract de vanzare cumparare a unei locuinte din fondul Locativ de Stat, respectiv contractul nr.50203/1994 prin care autoarea reclamantei CJ a cumparat locuinta de la SC C SA si pe care ulterior a instrainat-o paratului CG, precum si conditia  vizand existenta constructiei la data intrarii in vigoare a Legii 18/1991.
A retinut, de asemenea, instanta de fond ca Primaria Orasului B a intocmit conform art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991 memoriul in baza hotararilor nr. 3/23.02.2000 si nr. 11/25.04.2000 prin care a propus trecerea in baza art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 a unor terenuri in proprietatea actualilor detinatori ai locuintelor, respectiv suprafata de 491 mp paratului CG, fiind astfel emis Ordinul nr. 184/22.08.2002.
S-a mai aratat de catre prima instanta ca nu se poate retine sustinerea reclamantei in sensul ca paratul nu mai era proprietarul locuintei, intrucat titlul de proprietate a fost emis la data de 03.09.2002, iar paratul a instrainat locuinta intervenientilor conform contractului de vanzare cumparare nr. 501/2001, intrucat paratul CG a formulat cererea nr. 810 la data de 06.02.2001, cand era proprietarul constructiilor si ulterior a instrainat intervenientilor constructiile existente pe teren, conform contractului de vanzare cumparare aut.nr.501/22.02.2001.
A concluzionat instanta de fond ca, in conditiile in care prin contractul de vanzare cumparare nr. 50203/1994 SC C SA Ploiesti a instrainat autoarei reclamantei si paratului, CJ, locuinta, pe care CJ a inchiriat-o in baza contractului de inchiriere nr. 53/1985, si s-a atribuit in proprietate terenul aferent locuintei in suprafata de 49,01 mp conform autorizatiei nr.317/1991 a Prefecturii Judetului Prahova, contract ce a fost incheiat in baza Decretului Lege 61/1990, inseamna ca in cauza devin incidente disp. art. 10 alin. 4 din Legea 85/1992 republicata, conform carora stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent locuintei si emiterea titlului de proprietate pentru persoanele care dobandesc locuinte in conditiile Decretului Lege 61/1990 se fac in conditiile art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 prin Ordinul Prefectului emis la propunerea Primariilor in baza verificarii situatiei juridice a terenurilor, titlul de proprietate nr. 103943/03.09.2002 fiind emis astfel cu respectarea tuturor dispozitiilor legale sus mentionate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand nulitatile prev. de art. 304 pct. 5,7,8 si 9 C.proc.civ., precum si dispozitiile si normele europene.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca sentinta instantei de fond este nelegala in conditiile in care este data in afara legii raportat la prevederile legale, probele dosarului, practica judiciara si practica CEDO, este pronuntata cu sfidarea textelor legale, probelor si situatii reale de fapt si de drept, cuprinde afirmatii false nesustinute prin probe si texte de lege, fiind data cu interpretarea gresita in mod voit a dispozitiilor legale.
A mai aratat recurenta ca instanta nu a judecat fondul cauzei, ci doar admisibilitatea cererii de interventie.
A sustinut recurenta ca, pentru obtinerea titlului de proprietate in baza Legii 18/1991 se impune formularea unei cereri de constituirea dreptului de proprietate si depunerea actelor doveditoare ca persoana indreptatita, fiind necesar sa se dovedeasca existenta materiala a cererii inregistrata in Registrul special deschis in acest sens potrivit art. 9 alin. 6 din Legea 18/1991 republicata, in sensul acestei legii Comisia Locala de Fond Funciar, fiind autoritate administrativa, iar Comisia Judeteana de fond Funciar, autoritate publica, cu autoritate administrativ jurisdictionala, instanta de judecata fiind singura in masura sa aprecieze cu privire la legalitatea si temeinicia hotararilor Comisiilor Judetene de Fond Funciar, in speta sentinta atacata fiind fara precedent.
S-a precizat de catre recurenta, ca s-a falsificat continutul probelor, s-au retinut aspecte nereale, neprobate, iar probele nu au fost corelate cu textul de lege, actiunea nefiind judecata pe fond, astfel cum rezulta din toate incheierile de sedinta, in special din incheierea din data de 16.11.2011, cand a sustinut doar conditiile de admisibilitate a cererii de interventie, ramanandu-se in pronuntare pe data de 23.11.2011, apoi a fost dispusa repunerea pe rol a cauzei intr-un mod ciudat, avand in vedere ca textul de lege precizeaza ca se impun noi lamuriri, deci pentru admisibilitatea cererii de interventie care s-a discutat pe data de 16.11.2011, motivarea repunerii pe rol, in sensul ca nu ar fi fost citata Comisia Judeteana, reprezinta un fals, intrucat exista citatie semnata olograf si stampilata.
A mai aratat recurenta ca, dovada certa ca nu s-a judecat cauza pe fond o reprezinta sentinta nr.3311/14.12.2011 pagina 1 aliniatul I in care instanta ii acorda cuvantul pe fond, in realitate fiind vorba de repunerea pe rol a cauzei, fiind nelamurita, iar cererea de interventie a fost admisa in principiu insa nu rezulta cand a fost sustinuta, cum a fost probata, cum se justifica onorariul de avocat in suma de 500 lei, cand a fost depusa chitanta, in ce consta volumul de munca, sustinere a avocatului, iar intervenientii  G nu apar ca si parti in incheierea din data de 07.09.2011, iar in celelalte incheierii apar doar la final pentru a fi citati in mod sporadic ceea ce conduce la confuzii reale.
A precizat recurenta ca instanta de fond, a falsificat continutul cererii nr.810/06.02.2001, formulata de CG in sensul ca mentioneaza ca CG a solicitat eliberarea unei dovezi din care sa rezulte ca asupra terenului curte s-a constituit titlu de proprietate, ceea ce reprezinta un fals, intrucat nu putea solicita dovada prin care i s-a constituit titlul de proprietate la data de 06.02.2001, cata vreme titlul s-a emis la data de 03.09.2002, iar cererea 810/2001 vizeaza doar relatii despre teren, mai ales ca este inregistrata la comun si nu in Registrul Special al Fondului Funciar si desi instanta mentioneaza Hotararea nr.3/23.02.2000 a Consiliului Local si art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991 nu se retine faptul real, respectiv ca terenul nu a fost atribuit in folosinta numitului CG, iar la pagina 3  alin.12-13 a sentintei, instanta invoca zonele cooperativizate, desi nu exista absolut nicio proba in acest sens.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost inregistrata la nr. 5722/204/2009, la data de 12.01.2012.
La termenul de judecata din data de 07.02.2014, recurenta a aratat ca intelege sa invoce exceptia lipsei de interes a intimatilor  G de a formula cerere de interventie.
Tribunalul, examinand sentinta atacata in raport de situatia de fapt retinuta, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept conform art. 304 si art.3041 C.proc.civ., constata ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 317/17.05.1991, emisa de Prefectura Judetului Prahova a fost autorizata SC C SA, avand in vedere dispozitiile art. 35 alin. 2 din Legea 18/1991, conform carora terenurile in proprietate de stat atribuite in folosinta cu ocazia cumpararii de locuinte, construite din fondurile statului trec la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor in proprietatea acestora, sa stabileasca si sa inscrie in contractele de vanzare cumparare a locuintelor construite din fondurile statului catre populatie, suprafata de teren aferenta, care, la cererea dobanditorului constructiei, trece in proprietatea acestuia.
Conform, contractului de vanzare cumparare nr. 50203/15.11.1994, SC C SA a vandut autoarei reclamantei si paratului CG, respectiv numitei CJ, imobilul situat in B,  constand in locuinta ocupata de catre cumparatoare, in baza contractului de inchiriere nr. 53/10.07.1985, fiind compusa din 2 camere de locuit cu o suprafata utila de 55,19 mp, precum si cota indiviza de 19,23% din suprafata de folosinta comuna a imobilului, odata cu locuinta fiind instrainate si dependintele constand in bucatarie, camara, baie, pivnita, magazie, closet, atribuindu-se cumparatoarei in proprietate terenul aferent locuintei in suprafata de 49, 81 mp, potrivit autorizatiei nr. 318/1991.
Ulterior, prin contractul de vanzare cumparare nr. 501/22.02.2001, numitul CG si sotia acestuia CE, au instrainat intervenientilor GTD si GAM, locuinta C 1 in suprafata utila de 46,81 mp, anexa C 2 in suprafata utila de 19,20 mp si Anexa C 3 in suprafata utila de 1,96 mp, constructii situate pe un teren in suprafata de 49,81 mp curti constructii indivizi din suprafata de 476,90 mp situat in intravilanul Orasului B, T8, P579/23, cu numarul cadastral provizoriu 374, teren proprietate de stat, contract in cuprinsul caruia s-a mentionat ca imobilul este proprietatea vanzatorilor, dobandit prin cumparare, cu actul autentificat la nr. 990/1996 de la numita CJ, care l-a cumparat de la SC C SA Ploiesti, cu contractul de vanzare cumparare nr. 50203/1994.
In baza Ordinului nr. 184/22.08.2002, emis de Prefectura Judetului Prahova, tabelului nominal cu detinatorii de terenuri proprietate de Stat, atribuite in folosinta pe durata existentei constructiei, Hotararii nr. 3/23.02.2000 emisa de Consiliul Local B, Hotararii nr. 11/25.04.2000 emisa de Consiliul Locala B, memoriului privind trecerea unor terenuri in temeiul art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, din proprietatea statului in proprietatea actualilor detinatori ai locuintelor, s-a constituit numitului CG dreptul de proprietate asupra terenului aferent constructiei cumparata de mama sa de la SC C SA, respectiv pentru suprafata de 491 mp, fiindu-i atribuit in proprietate, sens in care s-a emis titlul de proprietate nr. 103943/03.09.2002.
Prin declaratia aut. nr. 1490/17.03.2003, numita CE a declarat pe proprie raspundere ca este de acord ca terenul aferent constructiilor C 1, C2 si C 3 instrainate in baza contractului de vanzare cumparare nr.501/2001, sa fie atribuit in proprietate cumparatorilor  G.
Prin incheierea nr. 626/23.02.2001, indreptata prin incheierea nr. 16716/18.10.2011, s-a admis cererea formulata de intervenientii  G cu privire la imobilul, teren de 476,90 mp, cu constructiile  C1, C2 si C3 si s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept de cumparare in favoarea intervenientilor  G, Statul Roman si notarea litigiului obiect al dosarului _/2000 al Judecatoriei Campina impotriva lui CG si CE sub P III-1.
In cuprinsul adreselor nr. 66/2006, 5134/2008, 6821/2009 emise de Primaria B, se mentioneaza ca in Arhivele primariei nu s-au regasit acte cu privire la imobilul din  .........., asemenea acte neexistand nici in Arhiva SGCL B, ca terenul din ........... nu figureaza in rolul lui GTD, in timp ce CG nu apare cu rol agricol pe raza teritoriului administrativ al orasului in Registrul de strainasi, avand domiciliul in alta localitate, iar pentru terenul din B, impozitul nu a fost achitat, intrucat terenul nu figureaza in evidenta fiscala a Orasului B.
Reclamanta, a solicitat sa se constate dreptul sau in calitate de chirias al imobilului situat in B, nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 50203/1994 si obligarea Prefecturii Prahova, Prefectului Judetului Prahova, Primariei B, Primarului Orasului B, SC C SA Ploiesti, IGCL B, sa-i reconstituie dreptul locativ asupra imobilului, actiune respinsa prin sentinta civila nr. 1215/07.06.2006 a Judecatoriei Campina, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului ca nefondat in baza deciziei nr. 337/15.05.2007 a Tribunalului Prahova si respingerea recursului ca nefondat in baza deciziei nr. 1151/08.11.2007 a Curtii de Apel Ploiesti.
Totodata, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu Consiliul Local B si Primaria Orasului B sa se constate ca a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de cca. 430 mp situat in B,  jud. Prahova, actiune respinsa ca neintemeiata  prin sentinta civila nr. 2994/26.10.2012 a Judecatoriei Campina, ramasa irevocabila prin respingerea recursului ca nefondat in baza deciziei civile nr. 95/22.01.2014 a Tribunalului Prahova.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie, atribuirea in proprietate facandu-se prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor.
Totodata, art. III lit. a din Legea nr.169/1997 modificata, stabilesc ca sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile aplicabile la data incheierii actului juridic, acele acte emise cu incalcarea prevederilor legilor fondului funciar si anume, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate in favoarea persoanelor care nu erau indreptatite in baza legii la asemenea constituiri sau reconstituiri.
Asadar, din analiza actelor si lucrarilor dosarului reiese ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 50203/15.11.1994, contract considerat ca fiind valabil incheiat in baza deciziei nr. 337/15.05.2007 a Tribunalului Prahova, irevocabila, SC C SA a instrainat numitei CJ imobilul situat in B, Cartier T, compus din 2 camere de locuit cu o suprafata utila de 55,19 mp, precum si cota indiviza de 19,23% din suprafata de folosinta comuna a imobilului, odata cu locuinta fiind instrainate si dependintele constand in bucatarie, camara, baie, pivnita, magazie, closet, atribuindu-se cumparatoarei in proprietate terenul aferent locuintei in suprafata de 49,81 mp, potrivit autorizatiei nr. 318/1991, imobil pe care cumparatoarea il ocupa cu chirie in baza contractului de inchiriere nr. 53/1985 si pe care prin contractul de vanzare-cumparare nr. 990/1996 l-a vandut fiului si norei sale, CG si E, care l-au instrainat intervenientilor GTD si GAM prin contractul de vanzare-cumparare nr. 501/22.02.2001.
Reiese totodata ca in baza art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, conform Hotararii nr. 3/2000, memoriului privind trecerea unor terenuri din proprietatea statului in proprietatea actualilor detinatori de locuinte, tabelului nominal cu detinatorii de terenuri proprietate de stat atribuite cu ocazia cumpararii unor locuinte de la stat, Ordinului nr. 184/22.08.2002 emis de Prefectul Judetului Prahova, s-a constituit pe numele paratului CG, in calitate de proprietar al locuintei situata in B, Cartier T, dreptul de proprietate pentru suprafata de 491 mp aferenta constructiei sus-mentionata, sens in care i s-a emis titlul de proprietate nr. 103943/03.09.2002 emis de Comisia Judeteana Prahova de Fond Funciar.
Ca atare, atat timp cat contractul de vanzare-cumparare nr. 50203/1994 prin care numita CJ a cumparat de la stat, prin SC C SA, constructia situata in B, Cartier T, nu a fost desfiintat, iar cumparatoarea a instrainat imobilul fiului sau, CG, inseamna ca acesta din urma a fost indreptatit sa i se constituie dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 491 mp aferent constructiei proprietatea sa, in baza art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 republicata, caz in care nu exista niciun motiv de nulitate a titlului de proprietate nr. 103943/03.09.2002, acesta fiind emis cu respectarea dispozitiilor imperative ale legilor fondului funciar.
Faptul ca terenul ar fi apartinut societatii petrolifere C, care, pana in anul 1948 ar fi fost proprietarul constructiilor situate pe acest teren pentru care a avut numai un drept de concesiune de la proprietarul particular iar dupa nationalizare ar fi intrat in proprietatea statului si in administrarea IGC, ulterior SGCL B, ocupand impreuna cu parintii constructia si anexele gospodaresti in baza unui contract de inchiriere, nu inseamna ca terenul aferent constructiei in suprafata de 491 mp nu putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate in temeiul legilor fondului funciar, cat timp constructia a fost vanduta de catre stat prin SC C SA numitei CJ prin contractul de vanzare-cumparare nr. 50203/1994, contract mentinut ca fiind valabil incheiat in baza deciziei nr. 377/15.05.2007 a Tribunalului Prahova, irevocabila, decizie prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra aspectelor sus-invocate de catre reclamanta.
Imprejurarea ca la data emiterii titlului de proprietate a carui nulitate se solicita paratul CG nu mai era proprietarul constructiei pe care o instrainase prin contractul de vanzare-cumparare nr. 501/22.02.2001 intervenientilor G nu are relevanta in cauza, in conditiile in care cei care ar putea invoca vreo vatamare cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului sunt intervenientii G si nicidecum reclamanta care nu a justificat niciun drept de proprietate, de folosinta sau vreun alt drept real asupra terenului in litigiu, caz in care aceasta nu poate pretinde constatarea nulitatii titlului de proprietate emis cu respectarea dispozitiilor legale ce reglementeaza constituirea dreptului de proprietate.
De altfel, reclamanta a ocupat constructia cumparata de mama sa in calitate de tolerata, cat timp nu a detinut si nu detine niciun act de proprietate asupra acesteia, iar in timp ce mama sa a inteles sa instraineze in timpul vietii aceasta constructie dobandita de la stat fiului sau, paratului CG, inseamna ca indreptatit la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent constructiei proprietatea sa este acesta din urma si nicidecum reclamanta, neavand relevanta din punctul de vedere al legilor fondului funciar ca a locuit o perioada indelungata de timp in imobil impreuna cu parintii sai.
Faptul ca terenul nu a figurat in registrul agricol in rolul paratului CG sau al intervenientilor, nefigurand in registrul de strainasi, nu inseamna ca titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta, deoarece in cauza se analizeaza daca sunt indeplinite sau nu conditiile art. 36 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicata, or, in cauza, cat timp constructia situata in B, Cartier T, a fost cumparata de la stat de catre mama reclamantei si ulterior aceasta a instrainat-o fiului sau, paratului CG, inseamna ca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute de textul de lege susmentionat pentru constituirea dreptului de proprietate pe numele acestuia, neexistand in realitate nicio cauza de nulitate absoluta a titlului de proprietate astfel cum sunt enumerate in art. III din Legea 169/1997.
Astfel, in mod corect instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata in conditiile in care din probele administrate reiese ca titlul de proprietate nr. 103943/03.09.2002 a fost emis cu respectarea disp. art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, reclamanta nefacand dovada existentei vreunei cauze de nulitate absoluta a acestuia.
Criticile recurentei in sensul ca sentinta instantei de fond este nelegala in conditiile in care este data in afara legii raportat la prevederile legale, probele dosarului, practica judiciara si practica CEDO, fiind pronuntata cu sfidarea textelor legale, probelor, situatiilor reale de fapt si de drept, cuprinzand afirmatii false nesustinute prin probe si texte de lege, fiind data cu interpretarea gresita a dispozitiilor legale, sunt nejustificate deoarece la solutionarea cauzei s-a tinut seama de actele existente la dosar, de textele de lege aplicabile, de situatia de fapt si de drept deduse judecatii, probe in baza carora s-a constatat ca nu exista nicio cauza de nulitate absoluta a titlului de proprietate contestat, mai ales ca recurenta nu a dovedit cu niciun mijloc de proba ca ar justifica vreun drept asupra imobilului pentru care s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea paratului CG.
Sustinerile recurentei conform carora, nu s-a formulat o cerere de constituire a dreptului de proprietate, neexistand dovada materiala acesteia in Registrul Special existent in acest sens conform art. 9 alin. 6 din Legea nr.18/1991, nefiind depuse actele doveditoare ca persoana indreptatita, comisia locala de fond funciar fiind autoritate administrativa, in timp ce comisia judeteana de fond funciar, autoritate publica, cu autoritate administrativ jurisdictionala, instanta de judecata fiind singura in masura sa aprecieze cu privire la legalitatea si temeinicia hotararilor comisiilor judetene de fond funciar, in speta sentinta atacata fiind fara precedent, sunt neintemeiate intrucat legea prevede obligativitatea depunerii unei cereri numai in cazul reconstituirii dreptului de proprietate, tinandu-se seama ca pentru reconstituire legea prevede in mod expres un anumit termen de depunere a cererilor, in caz contrar persoana indreptatita fiind decazuta din dreptul de a solicita reconstituirea, mai ales ca dreptul la constituire are caracter imprescriptibil, putand avea loc de drept, oricand, nefiind conditionat de formularea unei cereri in mod expres in acest sens, iar in speta cererea din data de 06.02.2001 reprezinta o cerere in sine, facand dovada manifestarii de vointa a numitului CG privind atribuirea terenului aferent constructiei.
Astfel, indiferent de existenta sau nu a unei cereri de constituire a dreptului de proprietate din partea paratului, in cauza se analizeaza daca la momentul emiterii titlului de proprietate contestat erau sau nu indeplinite cumulativ conditiile prevazute de art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991 republicata, respectiv daca terenul a trecut in proprietatea statului in baza art. 30 din Legea 58/1974 si daca paratul era proprietarul locuintei situata pe acest teren si deci avea calitatea de persoana indreptatita sa i se constituie dreptul de proprietate asupra terenului.
Or, in cauza, potrivit raportului de avizare, raportului de specialitate, expunerii de motive, tabelului nominal cu detinatorii de terenuri proprietate de stat, situate in intravilanul cartierelor T si L atribuite in folosinta pe durata existentei constructiei in vederea construirii de locuinte sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor locuinte conform art. 36 alin. 2 din Legea 18/1991, Hotararii 3/23.02.2000, Comisia Locala B de fond funciar, in virtutea atributiilor instituite de lege in sarcina sa, a propus trecerea unor asemenea terenuri din proprietatea statului in proprietatea persoanelor fizice care se incadreaza in dispozitiile textului de lege sus-mentionat, actuali detinatori ai locuintelor, printre care si paratul CG, cu suprafata de 491 mp, sens in care a fost emis de catre Prefectul jud. Prahova Ordinul nr. 184/22.08.2002, ordin care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 103943/03.09.2002 pe numele paratului CG, terenurile restituite persoanelor indreptatite fiind masurate de specialistul OCAOTA.
Pe de alta parte, recurenta nu a facut nicio dovada ca ar detine vreun drept de proprietate sau vreun alt drept asupra terenului pentru care s-a constituit dreptul de proprietate in favoarea paratului, caz in care nu poate pretinde ca titlul de proprietate este lovit de nulitate absoluta pe motiv ca s-ar fi constituit unei persoane neindreptatite, in conditiile in care mama recurentei a cumparat imobilul de la SC C SA si l-a instrainat ulterior fiului sau, paratului CG, acesta devenind astfel persoana indreptatita in sensul dispozitiilor legale aplicabile in cauza.
De altfel, paratul a formulat cererea inregistrata cu nr. 810/06.02.2001 la Primaria orasului B prin care a solicitat eliberarea unei dovezi din care sa reiasa ca i s-a constituit titlul de proprietate asupra terenului aferent locuintei situata in B, jud. Prahova, ceea ce, indiferent de terminologia folosita, in realitate aceasta cerere are natura unei cereri de constituire a dreptului de proprietate, cerere care poate fi formulata oricand, nefiind conditionata de vreun termen prevazut imperativ de lege in acest sens.
Pretentiile recurentei conform carora s-ar fi falsificat continutul probelor, s-ar fi retinut aspecte nereale, neprobate, iar probele nu au fost corelate cu textul de lege, nu pot fi avute in vedere intrucat nu exista nicio dovada privind falsificarea probelor, probe care au fost analizate si interpretate in raport de dispozitiile legale aplicabile, constatandu-se ca, in realitate, nu exista niciunul din motivele de nulitate absoluta conform art. III din Legea 169/1997, respectiv ca titlul de proprietate ar fi fost emis pe numele unei persoane care nu era indreptatita la constituire, mai ales ca reclamanta nu are calitatea de persoana indreptatita la constituirea dreptului de proprietate asupra terenului.
Afirmatiile recurentei in sensul ca actiunea nu ar fi fost judecata pe fond, potrivit incheierilor de sedinta existente la dosar, in special incheierii din data de 16.11.2011, cand a sustinut doar conditiile de admisibilitate a cererii de interventie, in timp ce, dupa ramanerea in pronuntare cauza a fost repusa pe rol pe motiv ca nu ar fi fost citata comisia judeteana de fond funciar desi exista citatie semnata olograf si stampilata, cauza putand fi repusa pe rol numai pentru noi lamuriri, adica pentru admisibilitatea cererii de interventie, sunt neintemeiate intrucat, in mod corect instanta de fond a repus cauza pe rol cat timp pentru termenul din data de 16.11.2011 nu era indeplinita procedura de citare cu Comisia Judeteana Prahova de fond funciar, nefiind restituita la dosar dovada de indeplinire a procedurii de citare iar la termenul de judecata din data de 14.12.2011 instanta, motivat de faptul ca s-au administrat toate probatoriile solicitate, a acordat cuvantul pe fondul cauzei, data la care reclamanta a invederat ca va formula cerere de recuzare, refuzand sa puna concluzii pe fond.
De altfel, cererea de interventie formulata de intervenientii GAM si GTD a fost admisa in principiu prin incheierea din data de 04.05.2011, fiind incuviintata proba solicitata de catre reclamanta cu interogatoriul acestora, depuse acte atat de catre reclamanta cat si de catre intervenienti, astfel incat, in conditiile administrarii tuturor probatoriilor incuviintate, refuzul reclamantei de a depune concluzii pe fondul cauzei nu reprezinta o nesolutionare pe fond a actiunii, instanta avand dreptul sa se pronunte asupra pretentiilor deduse judecatii indiferent de optiunea partilor de a formula sau nu concluzii asupra acestor pretentii.
Aspectele invocate de catre recurenta in sensul ca dovada certa a nesolutionarii pe fond a cauzei o reprezinta pagina 1 aliniatul I din cadrul practicalei sentintei nr.3311/14.12.2011 in cadrul careia instanta i-ar fi acordat cuvantul pe fond, in realitate discutandu-se de repunerea pe rol a cauzei, fiind nelamurita, iar cererea de interventie fiind admisa in principiu insa nu rezulta cand a fost sustinuta, cum a fost probata, cum se justifica onorariul de avocat in suma de 500 lei, cand a fost depusa chitanta, in ce consta volumul de munca, sustinerea avocatului, in timp ce intervenientii  G nu apar ca si parti in incheierea din data de 07.09.2011, iar in celelalte incheieri apar doar la final pentru a fi citati in mod sporadic ceea ce conduce la confuzii reale, sunt neintemeiate intrucat din practicaua sentintei reiese cu certitudine refuzul reclamantei de a depune concluzii asupra fondului cauzei, desi i s-a acordat cuvantul in acest sens, dispunandu-se totodata rectificarea incheierilor din data de 07.09.2011, 19.10.2011 vizand nementionarea intervenientilor in partea de inceput si de final a acestora, iar toate celelalte imprejurari reprezinta aprecieri pur subiective ale reclamantei atat timp cat instanta de fond era obligata sa se pronunte si asupra cererii de interventie indiferent de refuzul reclamantei de a-si sustine pretentiile cu ocazia acordarii cuvantului pe fondul acestora.
Totodata, cererea de interventie principala a fost formulata si depusa la dosar la data de 14.06.2010, comunicata reclamantei la termenul din data de 23.06.2010, fiind pusa in discutie si admisa in principiu abia la termenul din data de 04.05.2011 fie pentru ca au lipsit partile, fie ca au lipsit ori reclamanta ori aparatorul intervenientilor sau la solicitarea reclamantei de a nu fi pusa in discutie la un anumit termen si sa se discute la termenul urmator, iar atat timp cat a fost depusa in scris, nu exista nicio obligatie din partea partii care a formulat o asemenea cerere sau  a aparatorului acesteia de a o sustine si oral, neexistand nicio dispozitie legale care sa prevada sau sa sanctioneze lipsa sustinerii orale a unei cereri de interventie, cu atat mai mult cu cat chitanta privind plata onorariului de avocat suportat de catre intervenienti a fost depusa in original la fila 260 dosar fond, onorariu justificat in raport de obiectul cauzei deduse judecatii, de activitatea aparatorului intervenientilor constand in formularea cererii de interventie, studierea dosarului, depunerea de acte, de concluzii scrise.
Afirmatiile recurentei conform carora instanta de fond ar fi falsificat continutul cererii nr.810/06.02.2001 formulata de parat, cerere prin care ar fi  solicitat eliberarea unei dovezi din care sa rezulte ca asupra terenului curte s-a constituit titlu de proprietate, ceea ce reprezinta un fals cata vreme titlul s-a emis la data de 03.09.2002, iar cererea 810/2001 vizeaza doar relatii despre teren, mai ales ca este inregistrata la comun si nu in Registrul Special al Fondului Funciar, nu pot fi avute in vedere deoarece instanta de fond a reluat continutul cererii astfel cum a fost formulata de paratul CG, iar indiferent de cuvintele folosite, continutul cererii in raport de actele existente la dosar atesta manifestarea de vointa a paratului de a dobandi efectiv in proprietate terenul, solicitarea acestuia de a i se elibera o dovada privind constituirea dreptului de proprietate, neavand ca obiect pur si simplu eliberarea titlului de proprietate, mai ales ca nu are relevanta modalitatea de inregistrare a cererii, in anumite registre, iar potrivit adresei nr. 2099/17.03.2010 emisa de Primaria B, raspunsul la aceasta cerere a constat in intocmirea si ulterior aprobarea documentatiei de trecere in proprietate privata a terenului aferent locuintei, astfel cum a rezultat intinderea acestuia din harta cadastrala.
Imprejurarile invocate de catre recurenta in sensul ca, desi instanta a mentionat Hotararea nr.3/23.02.2000 a Consiliului Local, art.36 alin.2 din Legea nr.18/1991, invocandu-se in cuprinsul considerentelor ca terenul nu a fost atribuit in folosinta numitului CG, existenta unor zone cooperativizate, desi nu exista nicio proba in acest sens, nu au relevanta in cauza intrucat, in cuprinsul considerentelor au fost mentionate dispozitiile Legii nr.18/1991 care reglementeaza toate categoriile de terenuri care fac obiectul constituirii, de zonele in care acestea se afla, iar in speta, la stabilirea titularului dreptului la constituire nu se tine seama de atribuirea sau neatribuirea in folosinta efectiva a terenului in litigiu, ci de titularul dreptului de proprietate asupra constructiei, de caracterul terenului pe care se afla constructia, de suprafata aferenta acesteia reprezentand curtea constructiei, mai ales ca reclamanta nu a detinut niciodata in folosinta in temeiul unui act terenul in litigiu, fiind imposibil ca aceasta sa pretinda desfiintarea titlului de proprietate in conditiile in care niciodata nu a dobandit in proprietate constructia care se afla pe acest teren.
Prin urmare tribunalul, in raport de aceste considerente, va respinge cererea de repunere pe rol ca neintemeiata intrucat, de la data inregistrarii cererii de recurs, 12.01.2012 si pana la termenul de judecata din data de 07.02.2014 recurenta avea timp suficient sa formuleze anumite cereri, inclusiv de inscriere in fals impotriva inscrisurilor retinute prin sentinta atacata.
Totodata, instanta va respinge exceptia lipsei de interes a intervenientilor de a formula cerere de interventie deoarece, atat timp cat acestia invoca un drept de proprietate asupra constructiilor aflate pe terenul de 49,81 mp indiviz din terenul de 491 mp. constituit prin titlul de proprietate nr. 103943/03.09.2002, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 501/22.02.2001, inseamna ca au interes in formularea cererii de interventie, mai ales ca paratul si sotia acestuia au dat declaratii notariale prin care au fost de acord ca intregul teren sa fie atribuit in proprietatea lor, fiind astfel singurii care ar fi indreptatiti sa solicite anularea titlului de proprietate pe motiv ca, in baza contractului de vanzare-cumparare sus-mentionat, au dobandit calitatea de persoane indreptatite la constituirea dreptului de proprietate anterior eliberarii titlului de proprietate.
De asemenea instanta, avand in vedere ca nu exista niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev. de art.304 pct. 1-9 C.proc.civ., avand in vedere si disp. art. 3041 C.proc.civ., in baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat, iar in baza art. 274 C.proc.civ., va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimatii-intervenienti.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge cererea de repunere pe rol, ca neintemeiata.
Respinge exceptia lipsei de interes invocata de recurenta.
Respinge recursul, ca nefondat.
Obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimatii - intervenienti.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.02.2014.