Partaj judiciar

Dosar nr. 9447/280/2008

R O M A N I A
TRIBUNALUL ARGES
SECTIA CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 1997/2011
Sedinta publica de la 07 Iunie 2011
Completul compus din:      S-au luat in examinare pentru solutionare recursurile declarate de
reclamantii  S Csi M Esi de paratul C T  impotriva incheierii de admitere in
principiu din data de 18 Iunie 2010 si a sentintei civile nr.8756 din data de
05.11.2010 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr..
     La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
     Procedura legal indeplinita fara citarea partilor.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca dezbaterile
asupra recursului au avut loc in sedinta publica din data de 31 Mai 2011, sustinerile
partilor fiind consemnate in cuprinsul incheierii de sedinta din aceea data si care
fac parte integranta din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

      Asupra recursurilor civile de fata,
     Prin cererea de chemare in judecata inregistrata sub nr. reclamantele S C si
M E, in contradictoriu cu paratul C Tau solicitat instantei ca prin hotararea ce va
pronunta sa dispuna partajarea suplimentara a terenurilor cuprinse in procesul-
verbal de punere in posesie nr.708/13.03.2006, terenuri extravilane si reconstituite
prin adeverinta nr.1621/31.05. 2006, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii au aratat ca prin sentinta civila nr.3815/27.06.2007
pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr. definitiva si irevocabila s-au
partajat cu privire la suprafata de 1.000 mp teren intravilan, o casa cu doua camere
si un depozit bancar de 7278,61 lei si suma de 1023,07 lei.S-a mai aratat de catre
reclamante ca in baza procesului-verbal nr.708/13.03.2006  s-a realizat punerea in
posesie a acestora a partilor si pentru suprafetele de teren extravilan:  0,20 ha,
tarlaua 13, extravilan, parcela 469, cu urmatoarele vecinatati: N- I I E - T E, S E S-
A I, V- CFR si 0,15 ha, tarlaua 11, extravilan, parcela 394, cu urmatoarele
vecinatati: N- A E, E- dig; S - D G, V- D.E. S-a mai sustinut ca aceste terenuri au
fost reconstituite pe numele autorului comun C T prin HCJFF nr. 103/23.10.1991,
conform adeverintei de reconstituire nr.1621/31.05.2006.
In drept au fost invocate dispozitiile art.728 c.civ.
     Paratul C Tdesi legal citat nu a depus intampinare.
     La data de 20.03.2009, reclamantele au depus precizare la actiunea formulata
prin care au aratat ca solicita partajarea terenurilor care provin de pe urma
autorului C T, decedat la data de 17.12.1964 si pe numele caruia s-a procedat la
reconstituirea dreptului de proprietate conform adeverintei nr.1261/31.05.2006 si a
procesului-verbal de punere in posesie nr.708/13.02.2006.
     La data de 26.02.2010 reclamantele au depus cerere completatoare prin care
au aratat ca solicita partajarea si a suprafetei de 2.000 mp tren extravilan, arabil,
tarla 18 cu vecinatatile: N- mostenitori I E, E- D, S- M I, V- padure.
     In motivarea cererii completatoare s-a aratat ca reconstituirea s-a efectuat in
baza aceleiasi HCJFF nr.103/1991 insa punerea in posesie a fost facuta pe numele C
T
     Prin sentinta civila nr. 8756/05.11.2010 a Judecatoriei Pitesti s-a admis, in
parte, actiunea , s-a dispus iesirea din indiviziune a partilor conform variantei I a
raportului de expertiza efectuat de expert Serafimescu Ion.
     In motivarea sentintei s-a retinut ca la data de 17.12.1964 a decedat C T, cu
ultimul domiciliu in D, jud. Arges, iar la data de 04.07.1994 a decedat C M,  sotia
defunctului C T, cu ultimul domiciliu in comuna M, jud. Arges.De asemenea s-a
mai retinut ca masa succesorala a defunctei C M , s-a transmis catre defunctul C C,
fratele partilor din prezenta cauza. S-a mai constatat de instanta de fond ca prin
sentinta civila nr.3815/27.06.2007 pronuntata de Judecatoria Pitesti in dosarul nr.
(nr. vechi), ramasa irevocabila, s-a dispus iesirea din indiviziune de pe urma
defunctului C C, iar nu de pe urma defunctului C T, defunct de pe urma caruia in
cauza de fata se solicita partajarea suplimentara a terenurilor din procesele-verbale
mentionate in cererea precizata si completata. In ce priveste exceptia lipsei calitatii
procesuale active, instanta de fond a retinut ca reclamantele sunt fiice ale
defunctului C T , avand calitatea de mostenitoare, avandu-se in vedere totodata ca
in procesul-verbal de punere in posesie nr.708/13.02.2006 figureaza C T (autorul
reclamantelor si al paratului), iar paratul nu a facut dovada constatarii nulitatii
absolute partiale absolute a acestuia.S-a mai constatat totodata de catre instanta de
fond ca in ce priveste masa succesorala a defunctului terenurile mentionate in
procesul-verbal de punere in posesie nr.559/21.02.2009, nu fac parte din masa
succesorala, intrucat s-a reconstituit paratului  CT in nume propriu,
concluzionandu-se ca se va retine la masa succesorala doar terenurile mentionate in
procesul-verbal de punere in posesie nr.708/13.02.2006. In ce priveste modul de
lotizare s-a avut in vedere de catre instanta de fond faptul ca principiul care
domina partajul judiciar este asigurarea egalitatii copartasilor, proportional cu
cotele ce li se cuvin prin imparteala in natura, fara faramitarea imobilelor,
apelandu-se la criteriul posesiei in vederea atribuirii loturilor.
     .Impotriva incheierii de admitere in principiu si a sentintei a u fost declarate
recursuri de catre reclamantele S C , M Esi respectiv C T , care au aratat ca
hotararile sunt nelegale.
     In dezvoltarea recursului formulat de reclamanta S C si M E s-a aratat ca IAP
si sentinta sunt nelegale intrucat:
1. in mod gresit s-a exclus din masa partajabila suprafetele de
terenuri mentionate in procesele verbal de punere in posesie
nr.550/21.02.2009, in care reconstituirea dreptului de proprietate
s-a realizat pentru autorul comun  C T;
2. s-a realizat compensarea cheltuielilor de judecata in mod gresit in
conditiile in care  culpa procesuala apartine intimatului C T.
     In dezvoltarea recursului formulat de paratul C T s-a aratat ca ca IAP si
sentinta sunt nelegale intrucat:
1. s-a solutionat gresit exceptia lipsei calitatii procesuale active a
reclamantelor, in conditiile in care reclamantele nu au dovedit calitatea
de mostenitoare de pe urma autorului C T, in conditiile in care nu s-a
formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de catre
reclamante de pe urma acestui autor;
2. actiunea este inadmisibila cata  vreme nu s-a realizat partajarea intre
defuncta C M si parat;
3. in mod gresit s-a respins cererea de suspendare a solutionarii cauzei pana
la solutionarea dosarului nr.
4. cererea de chemare in judecata trebuia respinsa , ca urmare a faptului ca
paratul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenurilor , ca efect al
prescriptiei achizitive;
5. s-a realizat o gresita omologare a variantelor de atribuire.
     Tribunalul, in majoritate, analizand recursurile retine urmatoarele:
     In ce priveste recursul reclamantelor S C si M E tribunalul retine ca este
nefondat.
     Astfel potrivit mecanismului juridic instituit de Legea nr.18/1991, se
considera ca dreptul de proprietate care a apartinut fostilor titulari anterior anului
1961 s-a transmis in patrimoniul cooperativelor agricole de productie, urmand ca in
temeiul acestui act normativ sa opereze o retransmitere, fostii titulari putand sa-si
redobandeasca dreptul care le-a apartinut prin reconstituirea dreptului de
proprietate. Prin urmare, desi este adevarat ca dreptul de proprietate este perpetuu,
el nu s-a aflat in perioada ce a urmat cooperativizarii in patrimoniul proprietarilor
initiali si, pe cale de consecinta, nici in cel al succesorilor lor, astfel ca pentru
protectia  lui juridica este necesar ca in prealabil sa fie redobandit. Prin acceptarea
mostenirii, in patrimoniul succesorilor au intrat toate bunurile din masa
succesorala existenta la decesul autorului lor, in care nu se include potrivit celor
expuse anterior si dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de
cooperativele agricole de productie si pentru a caror redobandire este necesara
emiterea unui act administrativ in acest sens. Ceea ce constituie un aspect distinct
in raport cu dreptul comun este faptul ca, desi succesiunea fostului proprietar al
terenului s-a deschis la data cand el a decedat, prin efectul Legii nr.18/1991, se
reconstituie la o data ulterioara si dreptul de proprietate asupra terenului, care nu a
facut parte din patrimoniul succesoral. Solutia este justificata de faptul ca Legea
nr.18/1991 confera fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora vocatia de a li se
restitui in tot sau in parte drepturile de proprietate asupra imobilelor care intra in
sfera de reglementare. Vocatia poate fi valorificata doar prin depunerea cererii de
reconstituire in termenul prevazut de lege. Repunerea in termenul de acceptare se
realizeaza doar cu privire la terenurile care intra in sfera de reglementare a Legii
nr.18/1991, iar nu cu privire la orice alt bun sau drept din mostenire. Dispozitiile
art.13 alin (2) din Legea nr.18/1991 constituie o exceptie de la regula
indivizibilitatii care guverneaza devolutiunea succesorala. Nu se poate considera ca
in lipsa unui mandat din partea celorlati mostenitori, mostenitorul ce a formulat
cerere de reconstituire, ar fi trebuit sa solicite doar cota sa parte din mostenire,
intrucat art.13 alin (2) din Legea nr.18/1991 a repus in termenul de acceptare toti
acei mostenitori care nu isi puteau dovedi calitatea, intrucat terenurile erau scoase
din circuitul civil. Prin urmare, mostenitorul care a formulat cererea de
reconstituire, are vocatie succesorala unica in ce priveste terenurile , ce au facut
obiectul reconstituirii dreptului de proprietate".Prin urmare, in ipoteza vizata, vor
fi indreptatiti a obtine partajarea terenurilor , ce au facut obiectul reconstituirii
dreptului de proprietate, doar mostenitorii, care direct sau prin reprezentare, au
recurs la procedura speciala prevazuta de lege,  fiiind exclusi mostenitorii, care desi
sunt acceptanti, nu au recurs la procedura speciala de reconstituire
     In ce priveste solutia primei instante de excluderea din masa partajabila a
suprafetei de teren de 2000 mp conform procesul verbal de punere in posesie
nr.559/21.02.2003 (f.192-dosar fond), tribunalul apreciaza ca aceasta solutie a fost
data cu respectarea principiilor mai sus enuntate. Astfel din cuprinsul procesului
verbal de punere in posesie mai sus aratat rezulta ca reconstituirea dreptului de
proprietate pentru suprafata de 2000 mp, s-a realizat prin HCJFF Arges
nr.103/1991, anexa 2 b, pozitia 251. Or, din verificarea acestei anexe (f.200-dosar
fond) rezulta ca singura persoana validata pentru suprafata a fost recurentul-parat C
T validare care s-a realizat in baza art.18 alin (1) teza a I-a din Legea nr.18/1991a
fondului funciar ( in forma initiala in vigoare la data validarii), in baza cererii de
reconstituire nr.257/4.02.1991 (f.221-dosar fond), prin care paratul T C a solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate, in calitate de proprietar deposedat,  pentru
terenul preluat de catre fostul CAP. Or, intrucat reconstituirea dreptului de
proprietate pentru suprafata de 2000 mp, s-a realizat  catre paratul C T in nume
propriu, iar nu in calitate de succesor al defunctului C N. T, in mod corect a
apreciat instanta de fond ca nu se impune includerea suprafetei de teren in masa
partajabila de pe urma defunctului C T.Desigur in ipoteza in care recurentele-
reclamante ar fi apreciat ca suprafata de teren a apartinut tot defunctului C T, iar
nu paratului C T ar fi trebuit sa recurga la procedurile prevazute de lege pentru a
obtine desfiintarea HCJFF Arges nr.103/1991, anexa 2 b, pozitia 251 si a procesul
verbal de punere in posesie nr.559/21.02.2003, or, recurentele SC si M E, nu au
facut dovada conform art.1169 c.civ., ca au recurs la o astfel de actiune.
     2. In ce priveste critica de recurs conform careia s-a realizat o gresita
compensare a cheltuielilor de judecata, tribunalul retine ca aceasta este ramasa fara
obiect, ca urmare a solutiei ce a fost pronuntata de tribunal asupra cererii de
chemare in judecata.
     3.In ce priveste critica de recurs conform careia s-a realizat o gresita
solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesual active, tribunalul retine ca este
neintemeiata.
     Astfel defunctul C.T, decedat la data de 17.12.1964 (f.64-dosar fond), a
figurat in registrul agricol cu suprafata de teren de 0, 61 ha, anterior
cooperativizarii. De pe urma acestui defunct s-a solicitat reconstituirea dreptului de
proprietate doar de catre sotia acestuia-defuncta C M, decedata la data de 4.07.1995
(f.68-dosar fond) conform cererii de reconstituire nr.471/1991 (f.220-dosar fond).
Nu poate fi retinuta teza recurentului-parat C T, conform careia ar fi solicitat si
acesta reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma defunctului CT, intrucat
astfel cum rezulta din analiza cererii de reconstituire nr. 257/4.02.1991 (f.221-dosar
fond) , acesta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate , in calitate de
succesor al defunctului C T , ci doar pentru terenul cu care " a intrat in CAP". Or,
in acest context probatoriu, este evident ca singura persoana care a obtinut
reconstituirea dreptului de proprietate a fost C M. Este real ca in continutul cererii
de reconstituire s-a facut mentiunea ca se solicita reconstituirea pentru terenul cu
care a intrat in CAP, insa o asemenea afirmatie nu este de natura a contrazice
sustinerea anterioara, avand in vedere ca desi terenurile figurau in rolul agricol al
defunctului C.T, in calitate de cap al gospodariei, totusi terenurile erau bunuri
comune in conformitate cu art.30 c.fam, iar defuncta C M , in calitate de
coproprietar codevalmas, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, atat in
nume propriu, cat si in calitate de succesoare a defunctului C N.T. Prin urmare,
faptul ca prin HCJ nr.103/1991, anexa 2a , pozitia 16 (f.52-dosar fond) . s-a trecut
numele defunctului C N.T, reprezinta o simpla eroare materiala, avand in vedere ca
potrivit notei, liniuta a II-a de la anexa nr.2 a, cuprinsa in Regulamentul aprobat
prin HG nr.131/1991, la rubrica respectiva trebuia trecuta numele persoanei care a
solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum impunea si dispozitiile
art.15 alin (1) din HG nr.131/1991 (in vigoare la data validarii). Existenta erorii mai
sus aratate este confirmata si de adresa nr.2436/14.05.2010 a Primariei ComuneiM,
pct.3 (f.219-dosar fond). Prin urma, tribunalul retine, in opinie majoritara, ca de pe
urma defunctului C T, singura care a solicitat reconstituirea dreptului de
proprietate a fost defuncta C M. De asemenea conform certificatului de mostenitor
nr.458/10.04.1995 (f.153-dosar fond), de pe urma defunctei C M , decedata la data
de 4.07.1994, singurul mostenitor a fost C C, fratele partilor din prezenta cauza. De
asemenea prin sentinta civila nr.3815/27.06.2007 a Judecatoriei Pitesti, pronuntata
in dosarul nr. (f.70-dosar fond) , ramasa irevocabila, s-a stabilit ca recurentele-
reclamante SC si M E, precum si recurentul-parat C Tau calitatea de succesori de pe
urma defunctului C C, decedat la data de 13.04.2005, fiecare cu cate o cota de 1/3.
Este reala, sustinerea recurentului C T ca cererile de reconstituire a dreptului de
proprietate  nr.470/11.02.1991 (f.44-dosar fond) si 308/5.02.1991 (f.45—dosar fond)
nu au vizat reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului C.T, avand
in vedere continutul acestora, dar recurentele-reclamante SC si M E au calitate
procesuala activa pentru a solicita reconstituirea dreptului de proprietate de pe
urma autorului CN.T, ca urmare a retransmiterii succesorale a dreptului asupra
terenului validat prin HCJ nr. 03/1991, anexa 2a , pozitia 16 , de la defuncta C Mla
defunctul C C, si ulterior la partile din prezenta cauza, ca urmare a calitatii acestora
de succesori ai defunctului C C. Prin urmare, avand in vedere considerentele
mentionate, urmeaza a se substitui aceste considerente motivarii primei instante in
ce priveste modul de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a
reclamantelor.
     4.In ce priveste critica conform careia actiunea este inadmisibila cata  vreme
nu s-a realizat partajarea intre defuncta C Msi paratul C T pentru terenurile in
litigiu, tribunalul retine ca o asemenea critica este neintemeiata, cata vreme  astfel
cum s-a aratat singura persoana care a solicitat reconstituirea dreptului de
proprietate si de pe urma autorului C N.T, a fost defuncta CM, iar o actiune de
partaj intre succesorii defunctei C M , pe de o parte, si paratul C T  fi fost inutila.
     5.In ce priveste critica conform careia in mod gresit s-a respins cererea de
suspendare a solutionarii cauzei pana la solutionarea dosarului nr., tribunalul
apreciaza ca instanta de fond a procedat, in mod legal, avand in vedere ca potrivit
art.244 alin (1) pct.1 c.proc.civ., suspendarea are un caracter facultativ, fiind la
latitudinea instantei, iar prezenta cauza nu depindea de modul de solutionare al
cauzei mai sus aratate.
     6.In ce priveste critica conform careia cererea de chemare in judecata trebuia
respinsa , ca urmare a faptului ca paratul C Ta dobandit dreptul de proprietate
asupra terenurilor , ca efect al prescriptiei achizitive, tribunalul retine ca este de
asemenea neintemeiata, avand in vedere ca in perioada cooperativizarii, ca urmare
a faptului ca fosta proprietate cooperatista era imprescriptibila si inalienabila, a
operat o intrerupere a termenului de prescriptie achizitiva,  conform art.1864 pct.2
c.civ. raportat la art.1844 c.civ., astfel ca un eventual nou termen de prescriptie a
inceput sa curga de abia la data  validarii fostului proprietar sau a mostenitorilor
acestora, moment din care acestia putea actiona pentru protejarea drepturilor lor,
conform regulii "actione non natae, non praescribitur" prevazuta de art.1886 c.civ.
De asemenea in lisa unui just titlu conform art.1897 c.civ., recurentul C T, nu se
poate prevala de prescriptia de scurta durata de 10-20 de ani, ci doar de prescriptia
de lunga durata de 30 de ani, conform art.1890 c.civ., termen care incepand sa
curga de la data de 23.10.1991 s-ar implini la data de 31.10.2021, astfel incat este
evident ca la data invocarii prescriptiei achizitive de catre recurentul C T, termenul
de prescriptie nu este implinit.
     7.In ce priveste critica conform careia s-a realizat o gresita omologare a
variantelor de atribuire, tribunalul retine ca aceasta a ramas fara obiect, ca urmare a
solutiei ce s-a dat cererii de chemare in judecata.
     8.In ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat , invocata din oficiu, de
catre Tribunal, in conformitate cu art.306 alin (2) c.proc.civ. tribunalul retine
urmatoarele:
     Principiul autoritatii de lucru judecat presupune, in ideea asigurarii
stabilitatii raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasa, odata transata de instanta,
sa nu mai poata fi adusa inaintea judecatii, iar, pe de alta parte, ca ceea ce a stabilit
o prima instanta sa nu fie contrazis prin hotararea unei instante ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifesta doar sub forma exceptiei procesuale
(non bis in idem), ci si sub forma prezumtiei de lucru judecat, altfel spus, a
efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanta
sa nu fie contrazis de cea ulterioara. Potrivit prezumtiei lucrului judecat (art. 1200
pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 din C.civ.), o hotarare irevocabila exprima
realitatea raporturilor juridice dintre parti (res judicata pro veritate habetur),
neputandu-se primi vreo dovada contrara, fata de caracterul absolut al prezumtiei
(art. 1202 alin. 2 din C.civ.).[in acelasi sens: I.C.C.J., s.civ.si de propr.int.,
dec.nr.5834/2007]. In al doilea rand este de subliniat ca si considerentele au putere
de lucru judecat in masura in care explica dispozitivul si se reflecta in acesta [in
acelasi sens: Trib. Suprem, colegiul civil, dec. nr.1211/1955].  De asemenea trebuie
sa li se recunoasca putere de  lucru judecat si motivelor decizorii (motive care desi
nu se regasesc in dispozitiv , transeaza aspecte litigioase dintre parti) , intrucat a
nega autoritatea de lucru judecat a unor asemenea motive inseamna de fapt, a crea
premisele instabilitatii juridice, caci s-ar recunoaste posibilitatea partilor ca, dupa
ce au supus dezbaterii o anume chestiune litigioasa si au primit o anumita rezolvare
asupra acesteia, sa reia judecata, ca si cand instanta nu s-ar fi pronuntat asupra ei.
Este vorba, in asemenea situatii, de efectul pozitiv al lucrului judecat, mai exact al
unui aspect litigios care a primit dezlegare in cadrul procesului, de natura sa asigure
coerenta deciziilor justitiei (evitandu-se contrazicerile nu numai intre dispozitivele
hotararilor , ci si intre considerentele acestora).Faptul ca acest aspect nu a constituit
obiect al principalului dedus judecatii si ca astfel solutia asupra lui nu se regaseste
in dispozitivul hotararii face ca eficacitatea directa a hotararii (protejata de efectul
negativ al autoritatii de lucru judecat) sa nu se manifeste, dar se va produce
eficacitatea "indirecta" a acesteia, partile neputandu-se sustrage efectului pozitiv al
lucrului judecat si neputand nega realitatea situatiei juridice stabilite de prima
instanta in considerentele sale. Aceasta inseamna ca cea de-a doua hotarare nu
numai ca nu va putea sa contrazica sau sa revina asupra continutului primei
hotarari, ci mai mult, ca trebuie sa-si intemeieze solutia pe continutul acesteia, care
a dezlegat un raport de drept litigios.
     In cauza de fata, tribunalul , in opinie majoritara, retine ca prin cererea de
chemare in judecata, ce a format obiectul dosarului nr., s-a solicitat si partajarea
suprafetelor de 2000 mp, situat in tarlaua nr.13, parcela 469, extravilanul comunei
M si suprafata de 1500 mp, situata in tarlaua nr.11, parcela 314, depunandu-se
procesul verbal de punere in posesie nr.708/13.03.2006 (f.13-dosar nr.
3499/280/2006), precum si adeverinta nr.1621/31.05.2006 (f.27-dosar
nr.3499/280/2006). Prin incheierea de admitere in principiu din data de 8.11.2006 a
Judecatoriei Pitesti, pronuntata in dosarul nr., ramasa definitiva si irevocabila prin
decizia civila nr.2057/18.12.2007 a Tribunalului Arges , s-a respins cererea de
includere a terenurilor mai sus mentionate in masa partajabila ramasa de pe urma
defunctului C C, retinandu-se  ca nu au fost depuse titlurile de proprietate , iar prin
HCJFF Arges nr.959/15.05.2003 a fost validat doar C T cu o suprafata de teren, fara
a fi facuta nicio mentiune in anexa acestei hotarari cu privire la C T S-a apreciat
totodata ca aceasta hotarare de validare se coroboreaza cu adeverinta
nr.1621/31.05.2006 si cu faptul ca cerere de reconstituire formulate de C T. Or,
suprafetele de teren mai sus mentionate au fost solicitate si in prezenta cauza, fiind
depuse aceleiasi acte justificative -procesul verbal de punere in posesie
nr.708/13.03.2006, precum si adeverinta nr.1621/31.05.2006- astfel ca tribunalul
retine ca opereaza autoritatea de lucru judecat. Totodata este de subliniat ca
singurele considerente, din incheierea de admitere in principiu din data de
8.11.2006 a Tribunalului Arges sunt cele referitoare la faptul ca partile nu detin
titlu de proprietate pentru terenurile in litigiu, in conditiile in care doar acestea
reprezinta considerente decisorii, celelalte reprezentand considerente
suprabundente, care nu se bucura de autoritate de lucru judecat. O aemenea
concluzie este justificata de faptul ca referirea la HCJFF Arges nr.959/15.05.2003,
priveste alte terenuri decat cele de 2000 mp si respectiv 1500 mp, asupra carora se
dispusera reconstituirea dreptului de proprietate conform HCJFF Arges nr.
103/1991, anexa 2a , pozitia 16, iar defunctul C T, nu avea cum sa faca cereri de
reconstituire a dreptului de proprietate de vreme ce era decedat din data de
17.12.1964, conform dovezii aflata la f.64-dosar fond. Nu poate fi primita apararea
recurentelor-reclamante conform careia incheierea mai sus mentionata nu se
bucura de putere de lucru judecat, avand in vedere ca aceasta fiind o incheiere
interlocutorie conform art.268 c..proc.civ., intra sub incidenta sferei de aplicare a
autoritatii de lucru judecat.Prin urmare, avand in vedere ca in litigiu anterior s-a
apreciat ca nu se poate cere partajarea terenurilor de 2000 mp, situat in tarlaua
nr.13, parcela 469, extravilanul comunei M si suprafata de 1500 mp, situata in
tarlaua nr.11, parcela 314 , mentionate in procesul verbal de punere in posesie
nr.708/13.03.2006, cata vreme nu se obtin acte de proprietate, tribunalul apreciaza
ca se impune admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat si respingerea cererii
de chemare in judecata ca fiind autoritate de lucru judecat. Nu s-ar putea inlatura
aplicarea exceptiei mai sus mentionate, pe considerentul ca in fata instantei de fond
s-au administrat probatorii complexe, care au generat efectuarea de cheltuieli, cata
vreme exceptia mai sus mentionata are un caracter absolut, iar partile au fost in
culpa procesuala prin faptul ca nu au indicat instantei faptul ca aceste terenuri au
mai fost solicitate si in dosarul nr., aspect descoperit de Tribunal doar in urma
atasarii dosarului mai sus mentionat, ca urmare a rolului activ prevazut de art.129
c.proc.civ. Desigur partile au posibilitatea de a se partaja asupra terenurilor mai sus
mentionate dupa obtinerea titlului de proprietate conform Legii nr.18/1991, astfel
cum s-a stabilit prin hotararea judecatoreasca anterioara.
       Pentru considerentele expuse, tribunalul in baza art.312 c.proc.civ. in
opinie majoritara, va respinge recursul recurentelor-reclamante SC si M E, va
admite recursul recurentului-parat CT, va modifica , in parte, incheierea de
admitere in principiu din data de 18.06.2010 si sentinta civila nr. 8756/05.11.2010 a
Judecatoriei Pitesti in sensul ca, va respinge capatul de cerere privind partajarea
terenurilor din procesul verbal 708/13.03.1996 ca fiind autoritate de lucru judecat,
urmand a fi mentinuta, in rest, incheierea de admitere in principiu si sentinta.
       In baza art.274 c.proc.civ.vor fi obligate recurentele-reclamante la plata
catre recurentul-parat a cheltuielilor de judecata in fond si in recurs.
     

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE

       Respinge recursul declarat de reclamantele SM SI ME domiciliate in
comuna M judetul Arges, formulat impotriva incheierii de admitere in principiu
din data de 18.06.2010 si a sentintei civile nr. 8756/05.11.2010 a Judecatoriei
Pitesti, in contradictoriu cu inimatul C T domiciliat in comuna M, judetul Arges.
     Admite recursul declarat de paratul C T  impotriva incheierii de admitere
in principiu din data de 18.06.2010 si a sentintei civile nr. 8756/05.11.2010 a
Judecatoriei Pitesti.
       Modifica, in parte,  IAP din 18.06.2010 si sentinta  civila nr.
8756/05.11.2010 a Judecatoriei Pitesti in sensul ca, respinge capatul de cerere
privind partajarea terenurilor din procesul verbal 708/13.03.1996 ca fiind autoritate
de lucru judecat.
       Mentine in rest incheierea de admitere in principiu si sentinta.
       Obliga recurentele-reclamante la plata catre intimatul-recurent C Ta
cheltuielilor de judecata de 1292,3 lei.
       Irevocabila.
       Pronuntata in sedinta publica azi 07.06.2011.
  
    Opinie separata.

        In argumentarea solutiei de respingere a recursurilor ca nefondate, arat
urmatoarele:
        In opinie majoritara,  instanta a retinut o chestiune de fond cu consecinte
asupra solutiei primei instante,  apreciind ca in speta, opereaza exceptia autoritatii
de lucru judecat in raport cu sentinta civila nr.3815/27.06.2007 pronuntata de
Judecatoria Pitesti - devenita irevocabila prin decizia civila nr.2057/R/18.12.2007
pronuntata de Tribunalul Arges asa incat,  o noua judecata cu privire la iesirea din
indiviziune asupra terenurilor mentionate in procesele verbale de punere in posesie
nr.708/13.03.2006 si nr.559/21.02.2003, in lipsa unui titlu de proprietate,  nu mai
este posibila.
        Nu achiesez la o asemenea solutie,  iar argumentele care ma despart de
opinia majoritara,  fac ca  anumite sublinieri,  nuantari si explicitari sa fie  benefice.
        In acest sens, se va observa cu prioritate ca, prin incheierea din data de
18.06.2010 si apoi prin sentinta recurata, prima instanta a retinut la masa de partaj
si apoi a impartit numai suprafata totala de 0,35 ha  terenuri situate in pct."L l" si
"S", ce provin de la autorul comun al partilor,  C T - decedat la data de 17.12.1964.
        Potrivit inscrisurilor depuse la dosar,  pentru aceste terenuri
reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat prin HCJAFF nr.103/1991 -
anexa 2 a din Regulamentul de aplicare a Legii Fondului Funciar, aprobat prin HG
131/1991 - in vigoare la acea data - pozitia nr.16/33, pe numele mostenirii,
respectiv pe numele autorului C N T,  corespunzator suprafetei aduse de autor in
fostul CAP, in limita suprafetei de 0,61 ha,  terenuri cu care tatal partilor a figurat
inscris in registrul agricol din perioada 1959 - 1962 (f.225 dosar fond),  proba
necontestata ce face dovada existentei,  la acea data, a celor doua terenuri retinute
la masa partajabila in patrimoniul defunctului.
        Potrivit aceluiasi probatoriu, validarea s-a realizat ca urmare a cererii de
reconstituire a dreptului de proprietate,  formulata de mama partilor C M, 
inregistrata sub  nr.471/11.02.1991, care , pana la decesul intervenit  in data de
04.07.1994,  nu a inteles sa puna in discutie valabilitatea HCJAFF nr.103/1991 si sa
o supuna controlului de legalitate reglementat in prezent  de disp.art.53 alin.2 din
Legea 18/1991 republicata,  cu privire la persoanele indreptatite la reconstituire sau
cu privire la intinderea suprafetei de teren ramasa de pe urma autorului C N T.
        Cele doua terenuri, nu sunt cuprinse  nici in masa succesorala mentionata
in certificatul de mostenitor, eliberat sub nr.458/10.04.1995 la decesul autoarei C
M,  al carui singur mostenitor acceptant, in mod neindoielnic,  este fratele partilor, 
C C,  decedat la data de 13.04.2005, iar  asupra lor, punerea in posesie s-a realizat
prin procesul verbal nr.708/13.03.2006 , deci ulterior decesului antecesoarei
partilor si a defunctului C C, abia la acea data procedandu-se la individualizarea
celor doua terenuri retinute de prima instanta la masa de partaj.
         Intre acest proces verbal, adeverinta nr.1621/31.05.2006 si HCJAFF
nr.103/1991 exista o deplina concordanta,  punerea in posesie  realizandu-se tot pe
numele mostenirii, respectiv pe numele autorului C N T.
        Desi a sustinut in permanenta ca si el a formulat cerere de reconstituire a
dreptului de proprietate  in calitate de mostenitor al defunctului C N T, nici paratul
nu a inteles sa puna in discutie valabilitatea HCJAFF nr.103/1991 si a procesului
verbal nr.708/13.03.2006 si nici nu a evidentiat, cel putin,  pertinenta masurii de
inscriere in procesul verbal de punere in posesie numai a  persoanelor indreptatite
la reconstituirea dreptului de proprietate, si de inscriere, ca beneficiari ai
reconstituirii, numai a lui C Tsi a autoarei C M.
        Se va observa totusi ca, nici cererea paratului inregistrata sub
nr.2517/1991,  nu a vizat terenurile ramase de pe urma autorului C  T, ci doar
terenurile cu care a aratat ca s-a inscris in fostul CAP iar aceasta cerere nu a fost
insotita de vreo dovada dintre cele prevazute de art.11 din Legea 18/1991.
        Tot din actele dosarului reiese ca,  in conditiile Legii 18/1991 si paratul a
fost validat cu suprafata de 0,20 ha prin HCJAFF nr.103/1991,  anexa 2b din
Regulamentul mai sus mentionat -  este vorba de membrii cooperatori care au adus
pamant in CAP sub 0,5 ha de persoana indreptatita si de membrii cooperatori care
nu au adus pamant in cooperativa si care au solicitat, in scris,  stabilirea dreptului
de proprietate , conform legii -  in baza cererii inregistrata sub nr.677/1991 prin
care a solicitat "aprobarea, conform reglementarilor in vigoare, unei suprafete de
teren necesare", iar in baza acestei validari, in nume propriu, paratului i-a fost
eliberat procesul verbal de punere in posesie nr.559/21.02.2003, prin care a fost pus
in posesie pe suprafata de 2000 mp teren situat in pct."V", proces verbal ce, cu
certitudine, nu a facut obiectul verificarii jurisdictionale realizate in cadrul
procesului finalizat prin sentinta civila nr.3815/2007 pronuntata de Judecatoria
Pitesti.
        Insa,  nici reclamantele nu au solicitat constatarea nulitatii absolute a
acestui act, caruia,  ca si celor anterior analizate,  dispozitiile art.2 alin.2 din Legea
1/2000 si art.2 din Legea 169/1997 le atribuie prezumtia de legalitate,  cerere ce ar fi
permis  verificarea unei eventuale identitati intre terenurile reconstituite in
proprietate pe numele autorului comun si cel  constituit in proprietate paratului C
T.
        Ca atare, in mod corect prima instanta  a retinut la masa de partaj numai
suprafata de 0,35 ha terenuri situate in pct."L l" si "S" mentionate in procesul verbal
de punere in posesie nr.708/13.03.2006.
        Imprejurarea ca reclamantele au solicitat iesirea din indiviziune asupra
terenurilor provenind de la autorul C T, pe numele caruia s-a procedat la
reconstituirea dreptului de proprietate,  conform adeverintei nr.1621/31.05.2006 si
procesului verbal de punere in posesie nr.708/13.03.2006, cum au precizat expres la
termenul de judecata din data de 20.03.2009,  nu este de natura sa infranga
principiul autoritatii de lucru judecat.
        Astfel,  in prima judecata,  finalizata prin sentinta civila nr.3815/2007
pronuntata de Judecatoria Pitesti - irevocabila, ce a avut ca obiect iesirea din
indiviziune a partilor cu privire la averea succesorala ramasa de pe urma
defunctului C C - decedat la data de 13.04.2005, cele doua terenuri in suprafata
totala de 0,35 ha , mentionate in acelasi proces verbal de punere in posesie nu au
fost retinute la masa de partaj, constatandu-se de instanta ca pentru aceste terenuri
nu au fost depuse titluri de proprietate, iar din adeverinta nr.1621/31.05.2006,
reiese ca stabilirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,61 ha s-a realizat
pe numele autorului C N T.
        Or,  respingand cererea de iesirea din indiviziune cu privire la suprafata
de 0,35 ha teren,  acea instanta nu a facut altceva decat sa constate pe cale
incidentala ca,  in lipsa unui titlu de proprietate nu se poate concluziona  asupra
apartenentei terenurilor la masa succesorala ramasa de pe urma defunctului C C ca
dimpotriva, potrivit probatoriului administrat, aceste terenuri fac parte din
succesiunea autorului C T.
        Or, aceste argumente nu sunt suficiente pentru respingerea actiunii de
fata pentru existenta autoritatii de lucru judecat, solutie pronuntata in opinie
majoritara.
        Pe de o parte,  efectul pozitiv al lucrului judecat se manifesta ori de cate
ori, in litigiul ce poarta intre aceleasi parti, sunt dezbatute consecintele juridice
decurgand dintr-o chestiune litigioasa transata chiar si incidental printr-o hotarare
irevocabila anterioara.
        Or,  nu se poate retine in speta, nesocotirea autoritatii de lucru judecat,
cata vreme , chiar in cadrul verificarii jurisdictionale finalizata prin sentinta civila
nr.3815/2007 pronuntata de Judecatoria Pitesti,  s-a statuat ca cele doua terenuri in
discutie fac parte din succesiunea autorului C N T.
        Pe de alta parte, puterea de lucru judecat trebuie atasata numai
dispozitivului hotararii, deoarece numai aceasta parte a hotararii cuprinde ce a  fost
judecat si, tot dispozitivul, constituie ordinul instantei cu privire la raportul juridic
dedus judecatii si care singur este susceptibil de executare silita.
        Numai acele considerente care explica dispozitivul si se reflecta in acesta
si  fac corp comun cu el  dobandesc putere de lucru judecat.
        Or , tocmai sprijinindu-si judecata pe efectul pozitiv al hotararii
irevocabile anterioare care a transat irevocabil apartenenta la masa partajabila a
celor doua terenuri, in prezentul proces, reclamantele au solicitat partajarea
terenurilor ramase de pe urma autorului C N T.
        Ca atare, prima instanta a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale in 
materia autoritatii de lucru judecat, atunci cand a admis in parte actiunea si in
conditiile dreptului comun, facand aplicarea disp.art.669 Cod civil, a constatat
deschisa succesiunea acestui autor,  a stabilit calitatea de mostenitori a partilor - 
descendenti de gradul I,  la acest moment  singurele persoane in viata cu  vocatie
succesorala legala , precum si masa succesorala ramasa de pe urma autorului,
compusa din terenurile mentionate in procesul verbal de punere in posesie
nr.708/13.03.2006.
        Nu se justifica limitarea accesului la justitie, in speta de fata,  de emiterea
titlului de proprietate.
        Am aratat deja ca procesul verbal de punere in posesie nr.708/13.03.2006,
corespunde HCJAFF nr.103/1991 prin care validarea terenurilor s-a realizat numai
pe numele autorului C N T, iar prin dispozitiile art.2 alin.2 din Legea 1/2000, 
legiuitorul a recunoscut forta probatorie egala in ce priveste dovada dreptului de
proprietate, deopotriva adeverintelor de proprietate, proceselor verbale de punere
in posesie sau titlurilor de proprietate , sub conditia ca acestea sa fie emise cu
respectarea  Legii 18/1991, statuand ca "drepturile astfel dobandite raman valabile
fara nicio alta confirmare".
        Or,  aceasta conditie este lamurita fara echivoc de probatoriul administrat
in cauza, mai sus analizat.
        Pe de alta parte, fiind stabilit ca nici reclamantele, nici paratul nu au
formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate in calitate de mostenitori
ai autorului C N T, ca in aceeasi calitate , niciunul dintre acestia nu figureaza in
anexa 2a la HCJAFF nr.103/1991, in cauza, nu se pune problema stabilirii, in
prealabil, a beneficiarilor  dreptului la mostenire in conditiile art.13 din Legea
18/1991,  chestiune invocata in recurs de parat,  urmand ca,  pe cale de consecinta, 
in ce priveste calitatea de mostenitori a partilor,  cum corect a procedat si prima
instanta,  sa se faca aplicabilitatea dispozitiilor de drept comun, respectiv a
disp.art.669 cod civil.
        In speta,  nu pot fi ignorate neintelegerile evidente dintre parti in ce
priveste calitatea lor de mostenitori si in legatura cu folosinta terenurilor, exercitata
exclusiv de catre parat, si nici imprejurarea ca in aplicarea prevederilor  art.36 din
Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor,
aprobat prin HG 890/2005, in final,  titlul de proprietate se va emite tot pe numele
autorului C T, corespunzator documentatiilor inaintate de comisiile locale si care 
cuprind anexele validate, inscrisuri existente si  in prezentul dosar.
        Dimpotriva,  tocmai procesul de fata in care partile au avut posibilitatea
sa-si formuleze toate apararile si sustinerile, este menit prin analiza efectuata sa
satisfaca drepturile subiective ce se puteau valorifica in cadrul procesual pe care
acestea l-au determinat,  in ce priveste calitatea de mostenitori ai autorului C T si sa
inlature toate disputele juridice in legatura cu aceasta calitate.
        Aceasta, cu atat mai mult cu cat,  in raport cu sublinierile si explicitarile
facute,  mergand  pe aceasta  linie de gandire,  si avand in vedere ca in speta starea
de indiviziune nu a luat nastere ca urmare a formularii cererilor de reconstituire a
dreptului de proprietate si   date fiind tocmai neintelegerile evidente existente intre 
parti,  aceasta chestiune  trebuie sa faca obiectul unei dezlegari prealabile a
instantei si nu a comisiilor insarcinate cu emiterea titlului de proprietate.
        Totodata, nu poate fi ignorata nici imprejurarea ca, atata vreme cat, nu au
contestat actele de reconstituire a dreptului de proprietate eliberate pana la acest
moment, ambele parti au inteles sa pastreze averea succesorala ramasa de pe urma
autorului C T, astfel cum a fost ea dovedita,  pe baza adeverintei nr.1621/31.05.2006
si a procesului verbal de punere in posesie nr.708/13.03.2006, inclusiv paratul care, 
desi a sustinut contrariul, nu a intreprins nimic in acest  sens timp de aproape 20
ani si care , astfel si-a asumat riscurile finale cu privire la mentiunile acestor acte,
in aceasta situatie, tocmai pentru respectarea principiului securitatii raporturilor
juridice si a dreptului de acces la justitie, fiind necesar ca demersul judiciar al
reclamantelor sa fie analizat in sens material si nu in sens formal.
        Nici celelalte critici formulate in recurs nu sunt fondate.
        In primul rand, uzucapiunea de   10 ani pana la  20 ani,  nu poate fi
invocata direct in recurs fata de dispozitiile art.1842 Cod civil.
        Potrivit acestui text de lege, prescriptia achizitiva poate fi opusa unei
instante pana in momentul cand se va pronunta o hotarare care potrivit legii este
definitiva.
        Intrucat, paratul nu a invocat uzucapiunea in fata instantei, tribunalul nu
poate analiza indeplinirea in cauza a conditiei prescriptiei achizitive.
        In al doilea rand, faptul ca unul dintre comostenitori a folosit timp
indelungat un bun succesoral si ca i-a adus imbunatatiri, astfel cum a sustinut
paratul cu privire la terenul situat in pct."L l",  constituie, intr-adevar, unul dintre
criteriile legale de atribuire prevazute exemplificativ de art.6739 Cod pr.civila.
        Insa,  acest criteriu nu este absolut ci el se aplica  prin corelare si cu alte
reguli ce trebuie respectate iar in adoptarea solutiei, dispunand iesirea din
indiviziune potrivit variante I propusa de expertul cauzei, prima instanta a
respectat principiul prevazut de art.741 alin.1 Cod civil, potrivit caruia,  la formarea
si compunerea loturilor partilor,  trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, 
aceeasi cantitate de  mobile, de imobile,  de drepturi sau de creante de aceeasi
natura si valoare.
        Or,  conform expertizei tehnice in variata aleasa de prima instanta, s-au
stabilit 3 loturi cati copartasi sunt, aproximativ egale ca valoare si categorie de
folosinta, fara obligarea la plata unor sulte impovaratoare.
        In sfarsit,  prima instanta a facut si o corect aplicare a  dispozitiilor
art.276 Cod pr.civila prin compensarea partiala a cheltuielilor de judecata.
        In procesele de partaj partile au dubla calitate, de reclamanti si de parati, 
iar solutia pronuntata cu privire la iesirea din indiviziune este deopotriva in
interesul acestora.
        Prin urmare, daca ambele parti efectueaza cheltuieli in legatura cu
judecarea litigiului,  se impune compensarea lor in raport de cotele ce le revin din
mostenire si eventual,  obligarea partii care a facut cheltuieli mai mici la suportarea
diferentei respective,  sustinerile reclamantelor , privind folosinta abuziva a
terenurilor exercitata de catre parat, neavand relevanta juridica sub acest aspect.
        
        
        
        

1