Clauza penala. Cheltuieli de judecata in cazul admiterii in parte a pretentiilor formulate

Dispozitiile cuprinse in art. 1 din Legea nr. 313/1879 precizeaza generic faptul ca este si va fi anulata clauza penala aflata in contractele de imprumut, aceste dispozitii avand caracter special, derogatoriu de la orice alte dispozitii de drept comun.
        
       Prin sentinta civila nr. 3203/2006 pronuntata de Judecatoria Bistrita la data de 0l noiembrie 2006 in dosarul civil nr. 6266/l90/2006 s-au respins exceptiile prescriptiei dreptului material la actiune, a insuficientei timbrari, autoritatii de lucru judecat si inadmisibilitatii, invocate de parata Borta Florica Elena, ca neintemeiate.
       S-a admis in parte actiunea civila formulata si ulterior completata de reclamanta MOLDOVAN MINI in contradictoriu cu paratii BORTA FLORICA ELENA, BRANDLE WOLFGANG si COZAC ADOLF,  si in consecinta:
       - s-a constatat nulitatea absoluta partiala a clauzei penale inserata la pct. 4 al contractului de imprumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745/25.10.1999 de biroul notarului public Groza Aurel Vasile, in sensul ca dobanda penalizatoare de 45 DM/zi de intarziere a fost redusa la cuantumul dobanzii legale;
       - s-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta autentificat sub nr. 196/14.01.2002 de biroul notarilor publici asociati Bria Eugenia Floarea si Bria Dumitru Alexandru, in ceea ce priveste cesionarea valorii totale a penalitatilor de intarziere in cuantum de 45 DM/zi, in sensul ca valoarea totala a penalitatilor de intarziere a fost raportata la cuantumul dobanzii legale;
       - s-a respins capatul de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15.01.2002 din dosarul executional nr. 102/ex/2001 al executorului judecatoresc Manchevici Marin, ca nefondat.
       Au fost obligati paratii Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 884,80 RON.
       S-a respins cererea paratei Borta Florica Elena de acordare a cheltuielilor de judecata.
      Pentru a pronunta sentinta atacata, instanta de fond in baza probatoriului administrat a retinut ca exceptiile invocate de parata Borta Florica - Elena si insusite de paratul Brandle Wolfgang, cu ocazia primei judecati pe fond, sunt nefondate.
Astfel, in privinta insuficientei timbrari a cererii de chemare in judecata, raportat la obiectul acesteia, respectiv constatarea nulitatii absolute a unor  conventii, reclamanta a achitat taxa de timbru in conformitate cu dispozitiile Legii 146/1997 modificata - art. 3 lit. a indice l, care stabilesc o taxa de timbru fixa pentru cererile in anularea sau declararea nulitatii unui act juridic, doar repararea pagubelor suferite taxandu-se la valoare, conform art. 2 alin. l din aceasta lege.
In virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil, in sensul ca reclamantul este cel care fixeaza cadrul procesual, atat in ceea ce priveste partile cu care intelege sa se judece, cat si in ceea ce priveste obiectul supus judecatii, parata nu poate pretinde ca actiunea de fata este o actiune in anulare pentru eroare sau alte cauze care atrag aceasta sanctiune, astfel incat dreptul la actiune sa fie prescris, in conditiile in care instanta a fost investita cu o cerere in constatarea nulitatii absolute, imprescriptibila extinctiv, conform art. 2 din Decretul lege nr. 167/1958 si nu a celei relative, regimul juridic al nulitatii absolute fiind guvernat, printre altele si de regula ca poate fi invocata de oricine are interes (parti, alte persoane care nu au participat la incheierea actului juridic dar care justifica un interes propriu), inclusiv de instanta, din oficiu.
Nici exceptia autoritatii de lucru judecat invocata prin raportare la sentinta civila nr. 7271/2001, irevocabila, prin care s-a respins ca tardiv introdusa contestatia la executare formulata de cei doi debitori - Cozac Adolf si Moldovan Mini -, pentru anularea somatiei emisa la data de l8.l0.200l in dosarul executional nr. l02/200l a Biroul executorului judecatoresc Manchevici Marin, s-a apreciat ca nu poate fi primita cata vreme nu exista tripla identitate prevazuta de art. l20l C.civ., respectiv lipseste identitatea de obiect si de cauza, neputandu-se sustine ca finalitatea urmarita de reclamanta este aceeasi - anularea actului de adjudecare din l5.0l.2002, in conditiile in care la momentul promovarii acelei contestatii la executare nici nu fusese incheiat actul de adjudecare in cauza, iar ipotetic, conform art. 399 C.pr.civ., se poate formula contestatie impotriva oricarui act de executare.
      S-a retinut faptul ca nu se poate discuta inadmisibilitatea actiunii in constatare formulata de reclamanta in lumina prevederilor art. 111 C.pr.civ., cata vreme actiunea in constatarea unei nulitati absolute a unui act juridic este o actiune in realizare, avand ca efect desfiintarea actului juridic, deci schimbarea unei situatii juridice, ceea ce nu se intampla in cazul actiunii in constatare. S-a subliniat si faptul ca reclamanta nu si-a intemeiat in drept actiunea pe prevederile art. lll C.pr.civ.
Pe de alta parte, parata Borta Florica-Elena nu poate pretinde calificarea pozitiei procesuale a paratului Cozac Adolf, exprimata la termenul din 22.09.2006, ca fiind o cerere reconventionala sau o cerere de interventie in interes propriu si in interesul reclamantei Moldovan Mini, acesta fiind atributul exclusiv al instantei de judecata, singura in masura ca in eventualitatea unei astfel de calificari, sa stabileasca taxa de timbru si timbrul judiciar.
Or, este evident ca acest parat nu a inteles sa formuleze cerere reconventionala, dupa cum a aratat la ultimul termen de judecata, iar interventia asa cum este reglementata de prevederile art. 49-56 C.pr.civ., vizeaza participarea tertilor in procesul civil si nu a unor persoane care au deja calitate de parat.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin contractul de imprumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745 din 25.10.1999 de biroul notarului public Groza Aurel Vasile, paratul Brandle Wolfgang, in calitate de imprumutator, a imprumutat numitului Cozac Adolf, in calitate de imprumutat, suma de 3.330 DM (echivalentul sumei de 30.875.760 lei la data incheierii contractului), stipulandu-se ca imprumutatorul intelege sa nu perceapa nici un fel de dobanda pentru suma imprumutata.
Prin aceeasi conventie imprumutatul s-a obligat sa restituie suma pana la data de 25 ianuarie 2000 insa, la punctul 4 din contract, s-a inserat clauza potrivit careia in cazul in care imprumutul nu se va restitui in termen, se va percepe o dobanda penalizatoare de 45 DM/zi de intarziere pana la data efectuarii integrale a platii.
Imprumutul a fost garantat prin constituirea unei ipoteci asupra imobilelor inscrise in CF 210 Petris nr. top. 678/4, constand in casa din caramida cu 5 incaperi si anexe gospodaresti, precum si teren, curte si gradina in cota de 2/3 din suprafata de 305 mp., aflata in proprietatea tabulara a imprumutatului si a garantei Moldovan Mini, reclamanta din prezenta cauza si semnatara a contractului mentionat.
La data de 14 ianuarie 2002, prin contractul autentificat sub nr.196 din aceeasi data de biroul notarului public Bria Eugenia Floarea, paratul Brandle Wolfgang, in calitate de cedent, a transmis cu titlul gratuit paratei Borta Florica - Elena, in calitate de cesionara, creanta sa in valoare de 30.330 DM, din care 3.330 DM reprezinta suma imprumutata numitului Cozac Adolf, iar diferenta - valoarea totala a penalitatilor de intarziere de 45 DM/zi. Cesiunea de creanta a fost notificata debitorilor dupa cum rezulta din scriptul depus la fila 26 dosar nr. 2286/2005, producandu-si efectele fata de terti, iar debitorii-cedati devenind debitorii cesionarului.
Cum imprumutatul nu a achitat intreg debitul, ca urmare a demararii procedurii executarii silite, la data de 15.01.2002, prin actul de adjudecare intocmit de executorul judecatoresc Manchevici Marin in dosarul executional 102/Ex/2001, parata Borta Florica-Elena a adjudecat imobilele inscrise in CF 210 Petris, depunandu-si creanta sa in contul pretului de 153.943.500 lei ROL (f. 9 din acelasi dosar).
Analizand contractul de imprumut a carui nulitate absoluta partiala a fost solicitata, instanta a constatat ca este vorba despre un contract cu titlu gratuit, dobanda fiind stabilita numai pentru nerespectarea termenului de restituire (deci dobanda conventionala are caracter moratoriu), de vreme ce imprumutatorul a aratat la pct. l ca intelege sa nu perceapa nici un fel de dobanda pentru suma imprumutata, iar la pct. 4 dobanda penalizatoare este stabilita pentru nerestituirea la termenul de 25.0l.2000 a imprumutului acordat.
Este adevarat ca Legea 3l3/l879 in art. l alin. l, prevede ca "clauza penala aflata in contracte de imprumuturi _, este si va ramane anulata, oricare va fi data actului a carui executare se cere, insa numai daca termenul exigibilitatii va cadea in urma promulgarii acestei legi", sanctiune care va opera chiar si in cazul in care clauza penala va fi deghizata sub o alta forma, insa interdictia stipularii clauzei penale in contractele de imprumut nu se refera la stabilirea prin conventie a dobanzilor moratorii, care pot fi prevazute, cu conditia sa nu constituie o clauza penala deghizata si sa nu contravina reglementarilor in vigoare din domeniul dobanzilor (de exemplu: suma globala nedepinzand de depasirea termenului de restituire, alta valoare patrimoniala care depaseste cuantumul dobanzii legale).
Acesta este si sensul interpretarii data de Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia XI/2005 intr-un recurs in interesul legii, respectiv ca ar contraveni legii clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate, sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala sau dobanda legala, avand o cauza nelicita.
In speta dedusa judecatii, instanta a apreciat ca este vorba despre o clauza penala prin faptul ca s-au prevazut dobanzi moratorii  al caror cuantum calculat pe an ar depasi de aproximativ 5 ori valoarea impusa de dobanda legala stabilita prin Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 in art.5.
Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 a intrat in vigoare la data de 25.0l.2000, la momentul publicarii sale in Monitorul Oficial, care coincide cu termenul de restituire a sumei imprumutate, Decretul nr. 3ll/l954, mentionat de altfel si de parata Borta Florica-Elena la fila l4 a intampinarii depuse, care la art. 2 sanctiona cu nulitatea obligatia de a plati o dobanda mai mare decat dobanda legala, creditorul pierzand si dreptul la dobanda legala, fiind abrogat de Legea nr.7/l998.
       In privinta petitului de constatare a nulitatii absolute a actului de adjudecare, instanta a retinut ca aceasta sanctiune nu poate opera in temeiul principiului conform caruia desfiintarea actului principal atrage si desfiintarea actului subsecvent, acesta reprezentand un act de executare silita a unui titlu executoriu. Ori constatarea nulitatii partiale a titlului executoriu produce consecinte asupra actelor de executare efectuate in conformitate cu acesta, insa ele nu pot fi analizate decat in cadrul procesual al institutiei intoarcerii executarii silite reglementate de dispozitiile art. 404 indice 1 si urmatoarele C.pr.civ., cadru in care urmeaza a se statua asupra sumei cu privire la care debitorii si-au executat obligatiile contractuale, in sensul restituirii sumei imprumutate si a dobanzii legale, cu privire la care instanta considera ca este indreptatita cesionara, insasi reclamanta prin concluziile scrise depuse la filele ll4-ll6 dosar nr. 2286/2005 aratand ca nu contesta legalitatea actului de executare in cauza, neintelegand sa formuleze o contestatie la executare sau sa ceara intoarcerea executarii silite, motiv pentru care, respectand limitele investirii, instanta a respins acest capat de cerere.
      In temeiul art. 274 C.pr.civ., paratii Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang au fost obligati sa plateasca reclamantei suma de 884,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat, taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, aferente atat judecatii in prima instanta, cat si in calea de atac.
      Data fiind solutia instantei s-a respins cererea paratei Borta Florica Elena de acordare a cheltuielilor de judecata.
      In drept s-a facut aplicarea dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, a Decretului nr. 311/1954, art. 274 C.proc.civila.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat recurs reclamanta si paratii.
      Prin recursul declarat reclamanta si paratul Cozac Adolf au solicitat modificarea hotararii in sensul constatarii nulitatii absolute totale a clauzei penale inserate la pct. 4 al contractului de imprumut cu clauza de ipoteca nr. 3745/l999, a nulitatii absolute totale a contractului de cesiune de creanta nr. l96/2002, precum si modificarea sentintei sub aspectul constatarii nulitatii absolute a actului de adjudecare din l5.0l.2002 - dosar executional nr. l02/ex/200l al BEJ Manchevici Marin.
In motivarea recursului s-a aratat ca instanta de fond a omis sa retina faptul ca imprumutatorul a aratat la pct. l ca intelege sa nu perceapa niciun fel de dobanda pentru suma imprumutata, astfel ca acest imprumut este unul cu titlu gratuit.
      Raportat la acest caracter  gratuit al contractului, instanta nu putea retine dobanda legala, trecand peste vointa partilor expres mentionata. Asadar, o atare statuare ar fi fost intemeiata doar in cazul imprumutului cu titlu oneros, prevazut cu dobanda legala.
De asemenea, s-a relevat faptul ca legea a fost aplicata gresit si cu privire la ultimul petit referitor la constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare, care a fost respins, deoarece aceasta desfiintare s-a solicitat ca urmare a desfiintarii actelor principale, reprezentate de contractul de imprumut si de contractul de cesiune de creanta, aspect perfect admisibil in conformitate cu principiul disponibilitatii.    
      In drept s-au invocat dispozitiile art. 299 Cod procedura civila.      
Recursul a fost legal timbrat cu taxa de timbru si timbru judiciar anulate la dosar (f. 3, 4).
Prin intampinarea depusa la recursul declarat (f. 16), paratii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au solicitat respingerea recursului declarat motivat de faptul ca dobanda acordata de instanta reprezinta de fapt daunele provocate prin neexecutarea contractelor, pentru care nu este necesar un nou titlu.
Daunele stabilite la pct. 4 din contract au avut scopul de a preconstitui un titlu si evita noi procese si cheltuieli.
S-a relevat faptul ca Legea nr. 313/1879 nu mai are aplicabilitate din 18 iunie 2002 cand s-a publicat Legea nr. 356/2002.
      Pe perioada imprumutului instanta nu putea modifica legea partilor.
Prin recursul declarat de paratii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena (f. 5) s-a solicitat admiterea recursului, in principal respingerea actiunii ca inadmisibila, iar in subsidiar mentinerea in parte a hotararii, retinandu-se ca valoarea daunelor se compune pe langa dobanda legala maxima admisa de lege de 120% si din rata inflatiei. Sub aspectul cheltuielilor de judecata s-a solicitat in principal respingerea cheltuielilor de judecata solicitate de reclamanta, iar in subsidiar compensarea lor.
In motivare s-a relevat in esenta faptul ca actiunea este inadmisibila, deoarece trebuia promovata de ambii coindivizari ai imobilului cu care s-a garantat restituirea imprumutului.
S-a subliniat rolul activ slab al instantei de fond, care doar a citat imprumutatul in calitate de parat, desi pozitia sa, de achiesare la actiunea reclamantei, trebuia calificata  ca fiind de intervenient.
S-a subliniat gresita interpretare a contractului incheiat intre parti, faptul ca clauza de la punctul 4 este un contract de raspundere civila, ca pe perioada imprumutului fiind un vid legislativ, Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 intrand in vigoare numai la 25.01.2000, partile au stabilit legal prin conventie raspunderea pentru daune.
Acordarea numai a dobanzii legale nu este echitabila, deoarece trebuie sa se tina seama si de calitatea monedei imprumutate.
Prejudiciul produs prin neexecutarea contractelor se ridica la suma totala de 18.849,04 RON, suma formata din imprumut, dobanda, rata inflatiei si cheltuieli de executare.
In drept s-au invocat dispozitiile art. 301, 302 pct., 7, 8, 9 C.proc.civila.
Prin intampinarea depusa la dosar (f. 21) recurentii Moldovan Mini si Cozac Adolf au subliniat ca actiunea nu poate fi inadmisibilta atata timp cat nulitatea poate fi solicitata de orice persoana interesata.
Intrucat paratii recurenti nu au formulat pretentii in legatura cu dobanda legala s-a relevat ca in etapa recursului nu pot solicita rata inflatiei, care reprezinta o cerere noua in calea de atac.
In privinta cheltuielilor de judecata s-a aratat ca nu poate opera compensarea, deoarece s-a retinut culpa paratilor.
Prin raspunsul la intampinare (f. 28) recurentii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au relevat aspectele invocate in recurs si in intampinarea initiala depusa la dosar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar recurentii Moldovan Mini si Cozac Adolf au invederat aspectele prezentate in cuprinsul recursului declarat.
Recurentii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena au depus la dosar concluzii scrise prin care au aratat ca Legea nr. 313/1879 s-a abrogat prin art. 11 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000.
Pe perioada 25.01.2000 - 18.06.2002 partile au stabilit legal intinderea cuantumului despagubirilor contractuale, conform art. 1087 C.civil.
Clauza inserata la pct. 4 din contract este un contract de raspundere pentru daune.
Intrucat actiunea s-a admis in parte s-a aratat ca se impuneau reduse si cheltuielile de judecata la valoarea de 310,25 RON.
In recurs s-a solicitat obligarea recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 61 lei, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport.
      Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate, precum si din oficiu, conform art. 3041 raportat la art. 306 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul constata ca hotararea primei instante este nelegala, fiind data cu incalcarea efectelor nulitatii absolute a unui act juridic si a dispozitiilor art. 276 C.proc.civila., pentru argumentele care urmeaza a fi relevate.
Dispozitiile cuprinse in art. 1 din Legea nr. 313/1879 precizeaza generic faptul ca este si va fi anulata clauza penala aflata in contractele de imprumut, aceste dispozitii avand caracter special, derogatoriu de la orice alte dispozitii de drept comun.
Fata de prevederile imperative ale art. 1 din Legea nr. 313/1879 nu se poate retine de instanta apararea recurentilor Borta Florica Elena si Brandle Wolfgang in sensul ca pe perioada 25.01.2000 cand a intrat in vigoare Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 si 18.06.2002 cand s-a publicat Legea nr. 356/2002 partile erau libere sa stabileasca cuantumul despagubirilor civile in mod anticipat, ca pe aceasta perioada instanta nu putea modifica legea partilor, deoarece art. 969 C.civ. prevede ca au putere de lege intre partile contractante numai conventiile legal facute. Or, in raport de dispozitiile art. 1 din Legea nr. 313/1879, care interzic clauza penala in orice contract de imprumut, toate conventiile prin care partile stipuleaza o clauza penala sunt nelegal facute, fiind bazate pe o cauza ilicita, intrucat este prohibita de lege, astfel ca nu pot avea putere de lege intre contractanti.
Principiul libertatii contractuale, ca si cel al fortei obligatorii a contractului nu pot duce la alta concluzie, atata timp cat numai conventiile legal facute au putere de lege intre parti, cat potrivit prevederilor art. 5 C.civ. "nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri".
Prin urmare, orice clauza penala cuprinsa in orice contract de imprumut, indiferent de natura sa, este nula, imprumutatorul avand posibilitatea, in cazul nerestituirii la termen a sumei imprumutate, in lipsa stipularii vreunei dobanzi conventionale, de a solicita numai plata dobanzii legale pe perioada cuprinsa intre data scadentei si momentul efectiv al platii, in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 9/2000 aprobata prin Legea nr. 356/2002.
Din modul de redactare al punctului 4 din contractul de imprumut autentificat sub nr. 3745/25 octombrie 1999 (f. 7 dosar fond) rezulta ca penalitatea de 45 de DM pe zi de intarziere reprezinta o clauza penala, adica conventia accesorie prin care partile contractului au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de imprumutator ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de catre imprumutat (paratul recurent Cozac Adolf), clauza care fiind interzisa prin lege nu poate avea nici un efect.
Din aceste considerente solutia instantei de fond, de constatare a nulitatii clauzei penale cuprinsa in contractul de imprumut este legala si temeinica.
Insa, avand in vedere faptul ca actul prin care se stipuleaza o clauza penala reprezinta o conventie cu cauza ilicita, contractul autentic de imprumut este nul absolut in privinta clauzei penale cuprinsa la pct. 4 din contract.
Efectul nulitatii unui act juridic civil cu continut complex (care are mai multe clauze si deci, implicit, mai multe efecte) il constituie desfiintarea efectelor contractului autentic de imprumut in partea privitoare la clauza penala.
Efectul nulitatii consta in desfiintarea raportului juridic civil nascut din stipularea clauzei penale.
Prima instanta, constatand nulitatea clauzei penale, nu are posibilitatea de a modifica actul partilor prin reducand dobanda penalizatoare la nivelul dobanzii legale.
Ori de cate ori se constata nulitatea unei clauze dintr-un contract, instanta va constata nulitatea actului, fara insa a modifica acel act astfel incat sa fie adus la limitele legalitatii.
In mod gresit instanta de fond retine faptul ca in speta este vorba de o clauza penala deoarece s-au prevazut dobanzi moratorii al caror cuantum calculat pe an ar depasi de aproximativ 5 ori valoarea impusa de dobanda legala stabilita prin art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000.
Clauza stipulata la pct. 4 din contratul de imprumut reprezinta o clauza penala, deoarece prin stipularea platii unei penalitati de 45 DM pe zi de intarziere partile contractului de imprumut au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de imprumutator ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de catre imprumutat, ceea ce este interzis de art. 1 din Legea nr. 313/1879.
Prima instanta face o confuzie intre modalitatile de evaluare a daunelor-interese.
In cauza intinderea daunelor interese a fost stabilita de parti, prin inserarea punctului 4 din contract, evaluare interzisa in contractele de imprumut.
Daunele moratorii la care se refera prima instanta se circumscriu evaluarii legale a daunelor-interese.
Conditia acordarii daunelor moratorii este aceea de a fi cerute. Acestea sunt datorate din ziua cererii de chemare in judecata, cerere care insa nu s-a formulat de titularii dreptului la restituirea sumei imprumutate.
In mod gresit instanta isi intemeiaza solutia pe dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 9/2000, act normativ care reglementeaza nivelul dobanzii legale si nu pe legea speciala, Legea nr. 313/1879, prioritara in aplicare, care se refera expres la anularea clauzei penale in contractul de imprumut.
Intrucat, in baza considerentelor mai sus exprimate, nulitatea partiala a contractului autentic de imprumut trebuie sa priveasca clauza penala in intregul sau, asa cum a fost stipulata la pct. 4 din contract, in temeiul principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, este nul partial si contractul de cesiune (f. 8 dosar fond) incheiat intre paratul recurent Brandle Wolfgang in calitate de cedent si parata recurenta Borta Florica Elena in calitate de cesionar, in privinta transmiterii cu titlu gratuit de cedentul Brandle Wolfgang catre cesionara Borta Florica Elena a creantei reprezentand valoarea totala a penalitatilor de intarziere de 45 DM/zi stabilite in baza contractului de imprumut mai sus amintit.
Si in cazul acestui contract de cesiune, efectul nulitatii il constituie desfiintarea efectelor actului in privinta transmiterii creantei constand in plata penalitatilor de 45 DM pe zi de intarziere, fara posibilitatea instantei de a interveni in contract si de a-l aduce in limitele legalitatii.
Pentru considerentele expuse este neintemeiat recursul paratilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena prin care se solicita ca pe langa dobanda legala (apreciata de recurenti ca fiind de 120%) sa se acorde si rata inflatiei.
Solutia respingerii cererii de constatare a nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15 ianuarie 2002 este corecta.
In privinta acestui act nu poate opera principiul desfiintarii actului juridic subsecvent ca urmare a desfiintarii actului juridic principal, pe simplul considerent ca actul de adjudecare nu reprezinta un act juridic subsecvent in sensul avut in vedere de principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
In aplicarea principiului invocat de reclamanta recurenta in sustinerea cererii sale este necesar ca actul principal si actul subsecvent sa aiba acelasi obiect, conditie care ce in speta lipseste, deoarece actul pricinpal are ca obiect suma de bani care trebuie restituita, iar actul de adjudecare are ca obiect bunul imobil cu care s-a garantat restituirea sumei imprumutate.
In cazul actului de adjudecare nu suntem in prezenta unui act care are la baza vointa partilor, ci a unei executari silite in vederea asigurarii indeplinirii unei obligatii contractuale.
Altfel spus, actul de adjudecare este consecinta neexecutarii obligatiei asumate prin actul principal.
Actul subsecvent presupune o transmitere a unui drept de la dobanditorul unui bun printr-un act principal la un tert subdobanditor, situatie care nu se intalneste in cazul actului de adjudecare.
Pe de alta parte, actul de adjudecare este valabil, deoarece vanzarea silita a avut loc si pentru faptul ca imprumutatul nu a restituit suma imprumutata, din niciun act al dosarului nereiesind plata intregii sume de 3.330 DM.
Constatarea nulitatii clauzei penale da posibilitatea reclamantei recurente de a solicita intoarcerea executarii in temeiul art. 404 ... C.proc.civila.
Institutia intoarcerii executarii este aplicabila de instanta numai la cererea celui interesat, in cauza constatandu-se ca prin concluziile scrise depuse la dosar (f. 116 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita) reclamanta recurenta, prin aparator ales, a invederat expres faptul ca nu se solicita intoarcerea executarii, astfel incat acesta nu se poate dispune in actualul cadrul procesual.
Nu se poate retine motivul de recurs invocat de paratii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena al inadmisibilitatii actiunii pe motivul ca reclamanta nu poate singura avea calitate de reclamanta atata timp cat este vorba de o proprietate indiviza.
Actiunea promovata de reclamanta are ca scop final conservarea drepturilor asupra bunului adjudecat, astfel ca ea reprezinta un act care poate fi realizat chiar de un singur coindivizar si care profita tuturor coindivizarilor, inclusiv paratului Cozac Adolf.
Imprumutatul a fost chemat in judecata in calitate de parat, calitate in care poate adopta pozitia care ii este mai convenabila, putand fi sa fie de acord cu actiunea, fie sa se puna acesteia.
Fata de faptul ca paratul Cozac Adolf nu a inteles sa formuleze actiune reconventionala ori cerere de interventie in favoarea reclamantei sau in interes propriu, ca nu sunt indeplinite conditiile celorlalte forme de interventie, in mod corect cauza s-a solutionat tinandu-se seama de pozitia procesuala de parat a imprumutatului Cozac Adolf, calitate in temeiul careia nu avea nicio obligatie de plata a vreunei taxe judiciare de timbru.
Intrucat solutia primei instante nu a fost criticata de paratii Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena sub aspectul modului de solutionare al exceptiilor autoritatii de lucru judecat si al insuficientei timbrari a cererii de chemare in judecata, instanta de recurs se va limita numai la analiza aspectelor invocate prin recursul declarat de acesti parati, conform art. 316 raportat la art. 295 C.proc.civila.
Solutia primei instante de obligare a paratilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 884,80 RON este data cu incalcarea dispozitiilor art. 276 C.proc.civila, conform carora in cazul in care pretentiile unei parti au fost admise in parte, instanta va aprecia in ce masura fiecare dintre ele poate fi obligata la plata cheltuielilor putand face compensarea lor.
In primul ciclu procesual reclamanta a efectuat cheltuieli de judecata cu taxa de timbru (care raportat la momentul introducerii actiunii se datora la cuantumul de
330.000 ROL - cate 110.000 ROL pentru fiecare petit de constatare a nulitatii absolute, conform art. 3 lit. a1 din Legea nr. 146/1997 in forma in vioare in anul 2005 la data introducerii actiunii), cu timbrul judiciar (care se datora in cuantumul de 9.000 ROL, cate 3.000 ROL pentru fiecare petit) si cu onorariul de avocat achitat in cuantum de 5.000.000 ROL, conform chitantei din 20.02.2005 (f. 124 din dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita).
In urmatorul ciclu procesual desfasurat la fondul cauzei, dupa trimiterea dosarului spre rejudecare, reclamanta nu a mai dovedit efectuare altor cheltuieli. In schimb parata Borta Florica Elena a depus la dosar acte doveditoare a contravalorii transportului sau de la domiciliu la instanta (f. 20, 21 dosar fond).
Intrucat actiunea s-a admis numai in parte (doar doua capete de cerere din cele 3 formulate), cheltuielile de judecata din acest dosar se impuneau a se acorda proportional cu pretentiile admise adica in limita a 2/3 parti din totalul cheltuielilor efectuate de 533,9 lei, ceea ce reprezenta suma de 355,9 RON.
Faptul ca reclamanta a achitat o taxa judiciara mai mare decat cea legal datorata nu indreptateste instanta sa puna intreaga suma in sarcina celelalte parti. Instanta nu poate obliga partea cazuta in pretentii decat la plata sumei achitate de partea care a obtinut castig de cauza si pe care aceasta o datora in mod legal.
Diferenta achitata in plus poate fi restituita, la cererea reclamantei, conform art. 23 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997, c modificarile si completarile ulterioare, in termen de 1 an de la data pronuntarii prezentei decizii de instanta de recurs.
Intrucat actiunea s-a admis in parte, pentru cea ce s-a respins se impunea obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata dovedite de parata Borta Florica Elena, care a justificat numai cheltuielile de transport de la domiciliul sau la instanta.
De la domiciliul paratei Borta Florica Elena din Tureac si pana la instanta sunt 30 de km., astfel ca luandu-se in considerare un consum de 7,5 litri la 100 km, rezulta ca de la domiciliul paratei la instanta este necesar un consum de 2,25 litri.
Din actele dosarului de fond rezulta faptul ca parata Borta Florica Elena a fost prezenta la termenele de judecata din datele de: 28 iulie 2005 (f. 30 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 24 august 2005 (f. 34 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 16.09.2005 (f. 89 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 7.10.2005 (f. 94 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 21.10.2005 (f. 106 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita), 18.11.2005 (f. 113 dosar nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita),  22.09.2006 (f. 8 dosar fond), 6.10.2006 (f. 9 dosar fond), 20.10.2006 (f. 17 dosar fond), insa nu a dovedit cheltuieli de transport decat in al doilea ciclu procesual, respectiv pentru datele de 22.09.2006 (f. 8 dosar fond), 6.10.2006 (f. 9 dosar fond) si 20.10.2006 (f. 17 dosar fond), adica pentru 3 drumuri dus-intors.
Pentru termenul de judecata din 22.09.2006 contravaloarea combustibilului consumat de 2,25 litri pentru un drum se ridica la suma de 15,52 lei (transport dus-intors), la pretul unui litru de 3,45 lei, conform bonului de la fila 20 din dosarul de fond. Pentru termenele urmatoare valoarea transportului a fost de 14,98 lei pentru fiecare termen la pretul unui litru de combustibil de 3,33 lei, conform bonului de la fila 21 din dosarul de fond.
Prin urmare, totalul cheltuielilor de transport a fost de 45,48 lei. Intrucat actiunea reclamantei s-a respins in privinta unui capat de cerere din cele 3 formulate, parata Borta Florica Elena este indreptatita la plata contravalorii transportului in proportie de 1/3 din valoarea totala a cheltuielilor de transport, adica la suma de 15,16 lei.
      Intrucat la dosarul cauzei nu s-au depus dovezi justificative ale cheltuielilor indicate in cuprinsul notei de cheltuieli depusa la fila 111 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita, cu exceptia cheltuielilor de transport mai sus relevate, celelalte cheltuieli nu pot fi acordate.
Avand in vedere faptul ca prin intampinarea depusa la dosar (f. 36 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita) paratul Brandle Wolfgang a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, prima instanta avea obligatia de a se pronunta asupra acestui capat de cerere.
In lipsa dovezii efectuarii unor cheltuieli cererea paratului Brandle Wolfgang de obligare a reclamantei la lata cheltuielilor de judecata se impunea a fi respinsa ca neintemeiata.
Chitantele depuse la dosar la filele 122, 123 din dosarul nr. 2286/2005 al Judecatoriei Bistrita nu pot fi luate in considerare in acest cadru procesual, deoarece nu au fost facute in vederea solutionarii prezentei actiuni.
In ceea ce priveste cheltuielile din dosarul nr. 1102/C/2006 al Tribunalului Bistrita-Nasaud, in care s-a admis atat recursul reclamantei, cat si recursul paratilor Brandle Wolfgang si Borta Florica Elena, acestea nu se cuvin niciunei parti, deoarece recursul paratilor s-a admis pentru alte motive decat cele invocate in cadrul cererii de recurs, iar recursul reclamantei s-a admis tot p alte motiv, datorita culpei sale in stabilirea cadrului procesual initial, care presupunea obligatoriu o judecata in contradictoriu cu imprumutatul Cozac Adolf.
In baza considerentelor exprimate si a textelor legale invocate, tribunalul facand aplicarea dispozitiilor art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 3041 raportat la art. 306 alin. 2 C.pr.civ., va admite recursurile declarate de reclamanta MOLDOVAN MINI si de paratii COZAC ADOLF, BORTA FLORICA ELENA, BRANDLE WOLFGANG, va modifica in parte hotararea atacata in sensul ca va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de imprumut cu constituire de ipoteca autentificat sub nr. 3745 din 25 octombrie 1999 de Biroul notarului public Groza Aurel Vasile, in ceea ce priveste clauza penala stipulata la punctul 4 din contract; va constata nulitatea absoluta partiala a contractului de cesiune de creanta autentificat  sub nr. 196 din 14 ianuarie 2002 de Biroul notarilor publici asociati Bria Eugenia Floarea si Bria Dumitru Alexandru, in ceea ce priveste transmiterea cu titlu gratuit de cedentul Brandle Wolfgang catre cesionara Borta Florica Elena a creantei reprezentand valoarea totala a penalitatilor de intarziere de 45 DM/zi stabilite in baza contractului de imprumut cu constituire de ipoteca mai sus mentionat.
      Se va inlatura dispozitia de obligare a paratilor Borta Florica si Brandle Wolfgang la plata catre reclamanta Moldovan Mici a sumei de 884,80 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
      In temeiul dispozitiilor art. 276 C.proc.civila tribunalul, tinand seama de interesul comun al paratilor Borta Florica si Brandle Wolfgang, ii va obliga in solidar, la plata catre reclamanta Moldovan Mini a sumei de 355,93 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat la fondul cauzei.
      Totodata, in baza aceleiasi dispozitii legale - art. 276 C.proc.civ., tribunalul va obliga reclamanta Moldovan Mini sa plateasca paratei Borta Florica suma de 15,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, reprezentand cheltuieli de transport si va respinge ca neintemeiata cererea paratului Brandle Wolfgang de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata la fondul cauzei.
      Se vor mentine dispozitiile hotararii privitoare la modul de solutionare al exceptiilor si la respingerea cererii privind constatarea nulitatii absolute a actului de adjudecare din 15 ianuarie 2002.
      In baza art. 276 C.proc.civila, tinand seama de interesul comun al recurentilor Borta Florica si Brandle Wolfgang, tribunalul ii va obliga in solidar, sa plateasca recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf suma de 214 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in recurs, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu de avocat.
      La stabilirea acestei sume se are in vedere faptul ca recursul recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf nu s-a admis sub toate aspectele relevate, astfel ca pentru ceea ce s-a admis (2/3 din totalul pretentiilor formulate in recurs) taxa judiciara de timbru este de 11 lei, timbrul judiciar este de 3 lei, iar onorariul de avocat este de 200 lei (2/3 din totalul achitat de 300 lei, conform chitantei din 29 martie 2007 depusa la dosar).
      Intrucat s-a admis si recursul paratei Borta Florica Elena sub aspectul cheltuielilor de judecata, tribunalul, tinand seama de relatiile de rudenie si de interesul comun al recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf, ii va obliga in solidar sa plateasca recurentei Borta Florica Elena suma de suma de 20,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale in recurs, reprezentand cheltuieli de transport.
      La stabilirea sumei s-a avut in vedere faptul ca recurenta Borta Florica Elena a fost prezenta la toate cele 3 termene de judecata in recurs ( 7 martie, 21 martie si 18 aprilie 2007). Contravaloarea unui drum de la domiciliu la instanta este de 6,88 lei (2,25 litri x 3,06 lei/litru, conform bonului depus la dosar), astfel ca 6 drumuri (3 dus-intors) se ridica la suma de 41,31 lei.
      Intrucat recursul s-a admis numai sub un anumit aspect (acela al calculului cheltuielilor de judecata la fondul cauzei in toate ciclurile procesuale), fara a se admite si sub aspectul fondului cauzei, din totalul cheltuielilor de transport se apreciaza ca recurentei i se cuvine cota de ? din totalul cheltuielilor efectuate de 41,31 lei, adica suma de 20,65 lei.
      Avand in vedere faptul ca recurentul Brandle Wolfgang nu a dovedit efectuarea vreunei cheltuieli de judecata in prezentul recurs, tribunalul va respinge ca neintemeiata cererea acestuia de obligare a recurentilor Moldovan Mini si Cozac Adolf la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
      
      
      (Trib. Bistrita-Nasaud, sectia civila, dec. nr. 126/R/2007 pronuntata la 25 aprilie 2007 in dosarul nr. 6266/190/2006).