Contract de furnizare incheiat cu Statiunea de Cercetare si Dezvoltare pentru Pomicultura. Calitatea procesuala a Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.

In materia achizitiilor publice, calitatea de parte contractanta, si implicit producerea de efecte juridice, nu trebuie analizata, in mod exclusiv, prin raportare doar la contractul propriu-zis, notiune definita de art. 3 lit. e ind. 1 din OUG nr. 34/2006 si desemnand  "orice contract de achizitie publica sau acord cadru", ci prin raportare la notiunea de "procedura de atribuire a contractului de achizitie publica", aceasta materializand, conform prevederilor art. 3 lit. s, etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractanta si de catre candidati/ofertanti pentru ca acordul partilor privind angajarea in contractul de achizitie publica sa fie considerat valabil.

(Trib. Bistrita-Nasaud, s. com., de cont. adm. si fisc., sent. nr. 2096/20 decembrie 2010, irevocabila la data de 3 mai 2011 prin anularea ca netimbrat a recursului declarat, trimisa in rezumat de judecator Marica Anca Petruta)

Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta reclamanta SC N SRL a solicitat, in contradictoriu cu paratii Statiunea de Cercetare Dezvoltare Pentru Pomicultura Bistrita, Ministerul Agriculturii Si Dezvoltarii Rurale, Academia De Stiinte Agricole Si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" sa se constate si sa se declare scadenta obligatia de plata a sumei de 801.117,86 lei reprezentand facturi neachitate emise in baza contractului de furnizare 1398/29.09.2008, sa oblige in solidar paratii SCDP Bistrita, MADR si ASAS la plata catre reclamanta a sumei de 801.117,86 lei reprezentand facturi neachitate si sa oblige in solidar paratii la plata penalitatilor de intarziere de 0,05% pe zi aplicate la suma de 801.117,86 lei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, respectiv inscrisurile depuse de parti la dosar, instanta retine urmatoarele:
Raportul juridic dedus judecatii deriva din incheierea contractului de furnizare nr. 1398 din 29.09.2008  intre reclamanta SC N SRL, in calitate de furnizor, si parata Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Bistrita, in calitate de achizitor, avand ca obiect (art. 4) furnizarea de catre reclamanta, in termen de 45 de zile de la data semnarii contractului, a echipamentelor de cercetare si experimentare, produse definite in Anexa nr. 1 la contract. Contractul de furnizare produse mentionat a fost incheiat in temeiul prevederilor OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 337/2006, fiind atribuit societatii reclamante prin procedura licitatiei deschise si reprezentand un contract de achizitie publica in conformitate cu prevederile art. 3 lit. f din actul normativ mentionat.
     In privinta obligatiei de achitare a pretului contractual stabilit conform art. 5, partile au convenit ca achizitorul sa-si indeplineasca aceasta obligatie in termen de 10 zile de la alimentarea contului de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (art. 10.2).
Avizele de insotire a marfii nr. 6946084, 6946065 din 07.11.2008, 6946222, 6946314 din 07.11.2008, 6946315 din 24.11.2009, 6946456 din 05.12.2008, 6946659 si 6946664 din 05.01.2009, 6950094 din 05.02.2009, stampilate si semnate de reprezentantul paratei SCDP Bistrita, atesta indeplinirea obligatiilor asumate de reclamanta prin contract, in sensul in care echipamentele de laborator au fost livrate in totalitate la destinatia stabilita in cuprinsul acestuia. Totodata, reclamanta si-a onorat si obligatia de punere in functiune si demonstrare a functionabilitatii acestora prevazuta in art. 17, asa cum rezulta din procesele verbale de punere in functiune si instruire personal din 11.03.2009.
Pentru produsele livrate si serviciile executate, reclamanta a emis urmatoarele facturi: fiscala nr. 9203231 din 14.11.2008, in valoare de 91.378,04 lei, factura fiscala nr. 9203551 din 19.11.2008, in valoare de 151.267,70 lei, factura fiscala nr. 9203937 din 12.12.2008, in valoare de 352.040,82 lei, factura fiscala nr. 9203938 din 12.12.2008 in valoare de 206.431,30 lei, totalul facturat in baza contractului de furnizare fiind de 801.117,86 lei.
In cauza nu se contesta de altfel faptul ca reclamanta si-a indeplinit in mod corespunzator conditiilor contractuale, obligatiile astfel asumate.
Parata achizitoare nu a platit nici una dintre sumele mentionate in facturi, invocand in mod constant neindeplinirea conditiei prevazute la art. 10.2 din contractul de furnizare, in sensul in care obligatia sa nu ar fi ajuns la scadenta intrucat Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (M.A.D.R.) nu a virat suma reprezentand valoarea contractului in conturile sale.
Reclamanta a facut dovada indeplinirii, in privinta tuturor celor trei parati, a procedurii convocarii la conciliere directa potrivit adreselor depuse la dosar in acest sens.
Procedand la examinarea cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., a exceptiilor invocate in cauza, tribunalul apreciaza ca, atat cu privire la Ministerul Agriculturii Si Dezvoltarii Rurale, cat si cu privire la Academia de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti", reclamanta justifica calitatea procesual pasiva, pentru considerentele ce vor fi expuse in cele ce urmeaza.
In sustinerea exceptiilor, se invoca principiul de drept civil al relativitatii efectelor contractului, subliniindu-se lipsa calitatii de contractant al celor doua entitati.
Insa, in acelasi sens sustinut si de catre reclamanta, tribunalul apreciaza ca in materia achizitiilor publice, calitatea de parte contractanta, si implicit producerea de efecte juridice, nu trebuie analizata, in mod exclusiv, prin raportare doar la contractul propriu-zis, notiune definita de art. 3 lit. e ind. 1 din OUG nr. 34/2006 si desemnand  "orice contract de achizitie publica sau acord cadru", ci prin raportare la notiunea de "procedura de atribuire a contractului de achizitie publica", aceasta materializand, conform prevederilor art. 3 lit. s, etapele ce trebuie parcurse de autoritatea contractanta si de catre candidati/ofertanti pentru ca acordul partilor privind angajarea in contractul de achizitie publica sa fie considerat valabil.
Or, in aceste conditii, apare ca intemeiata asertiunea reclamantei in sensul ca  se circumscrie notiunii de etapa parcursa in vederea atribuirii contractului de achizitie publica, aprobarea de catre MADR, in calitatea declarata de acesta "de ordonator principal de credite" - conform inscrisurilor aflate la filele 36, 37 dosar - a listei obiectivelor de investitii pentru anul 2008 pentru parata SCDP Bistrita. 
De altfel, notiunea de "contractant" defineste, in mod singular, conform art. 3 lit. i din ordonanta, doar "ofertantul care a devenit, in conditiile legii, parte intr-un contract de achizitie publica", acesta stabilind raporturi juridice cu autoritatea/autoritatile contractante prevazute de art. 8 din OUG nr. 34/2006.
Este real ca potrivit clauzelor contractului de furnizare nr. 1398 din 29.09.2008, calitatea de achizitor este conferita paratei Statiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Bistrita (SCDP) insa aceasta, potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 290/2002, in vigoare la data incheierii contractului de furnizare si pe intreaga durata a acestuia, asa cum a fost aceasta prevazuta in art. 6 din contract, face parte din categoria unitatilor de cercetare-dezvoltare la care face trimitere ipoteza legala, respectiv "prevazute in anexa nr. 1 a), cu exceptia celor de la nr. crt. 1, 2 si 9, in anexa nr. 2 si in anexa nr. 5 la nr. crt. 2 si 3 care se reorganizeaza ca institute, centre si statiuni de cercetare-dezvoltare organizate ca institutii publice, cu personalitate juridica, in subordinea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti".
Intrarea ulterioara in vigoare a Legii nr. 45/2009, publicata in M.Of. nr. 200-30/03/2009, nu prezinta relevanta sub aspectul dispozitiilor mentionate cata vreme, potrivit prevederilor art. 56, pe data intrarii in vigoare a acesteia, se abroga Legea nr. 290/2002 cu exceptia prevederilor art. 7 alin. 1 si ale art. 8, astfel incat, apare ca neintemeiata sustinerea contrara realizata de paratul MADR. In acelasi sens prevede si art. 28 alin. 3 din Legea nr. 45/2009: "unitatile de cercetare-dezvoltare prevazute in anexa nr. 3 se reorganizeaza ca institutii de drept public, cu personalitate juridica, in subordinea ASAS", anexa in care la pozitia 20 apare mentionata SCDP Bistrita.
Totodata, nu poate fi primita nici interpretarea pe care acelasi parat o realizeaza cu privire la calitatea de ordonator de credite in lumina prevederilor Legii nr. 45/2009 si respectiv ale Legii nr. 500/2002 privind finantele publice, instanta apreciind ca, in raport cu argumentele ce urmeaza a fi prezentate, Paratul MADR are calitatea de ordonator principal de credite, iar parata ASAS de ordonator secundar.
  Astfel, este real ca potrivit prevederilor art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002,  "ordonatorii principali de credite sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome".
     La data incheierii contractului de furnizare erau in vigoare prevederile Legii nr. 290/2002 privind organizarea si functionarea unitatilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" (in forma neabrogata partial de Legea nr. 45/2009), care dispuneau: "Academia de Stiinte Agricole si Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti" functioneaza in coordonarea Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, fata de care raspunde pentru activitatea de cercetare-dezvoltare, si colaboreaza cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, cu Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor, cu Academia Romana, cu Consortiul Universitatilor de Stiinte Agricole, precum si cu alte ministere si institutii interesate pentru realizarea unor obiective in domenii specifice" (art. 6 alin 1).
De altfel, asa cum s-a relevat cu ocazia prezentarii starii de fapt, paratul MADR a recunoscut calitatea sa de ordonator principal de credite, asumand-o prin titulatura sub care a aprobat lista de investitii cu privire la parata SCDP Bistrita.  
  Adevarat, urmare a intrarii ulterioare in vigoare a Legii nr. 45/2009, conform prevederilor art. 3 alin. 3 din acest act normativ, ASAS devine "institutie autonoma, de drept public, cu personalitate juridica, de consacrare stiintifica si de cercetare in domeniile fundamentale si aplicative ale agriculturii si ale ramurilor componente ale acesteia. ASAS colaboreaza cu Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, cu Ministerul Mediului, cu Academia Romana, cu Consortiul Universitatilor de Stiinte Agricole, precum si cu alte institutii si organizatii pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de activitate", ceea ce ar conduce aparent la concluzia ca, prin raportare la prevederile art. 20 din Legea nr. 500/2002, mai sus citate, aceasta ar detine calitatea de ordonator principal de credite, neaflandu-se in subordinea MADR.
Numai ca art. 18 alin. 5 din Legea nr. 45/2009 prevede in mod expres faptul ca "Presedintele ASAS este ordonator secundar de credite", ceea ce impune concluzia existentei ordonatorului principal de credite. Or, analizand prevederile art. 11 alin. 1 ("finantarea cheltuielilor curente si de capital ale activitatii ASAS si ale unitatilor si institutiilor de drept public din subordinea si coordonarea sa se asigura din venituri proprii si din subventii acordate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale)" si ale art. 27 lit. c ("Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, responsabil cu politicile de guvernare in domeniul agricol (_), asigura prin alocare directa din bugetul de stat, prin bugetul ASAS, fondurile necesare pentru proiecte de interes national strategic de lunga durata si pentru conservarea si valorificarea resurselor genetice vegetale si animale"), instanta apreciaza ca fiind fundamentata in drept asertiunea reclamantei in sensul ca paratul MADR, prin conducatorul acestuia, este ordonator principal de credite, iar parata ASAS, prin presedinte, ordonator secundar.
In acest sens, contrar argumentelor prezentate de paratul MADR, nu sunt incidente prevederile art. 63 si 67 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 rep. privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, invocate de acesta, ci cele ale art. 15 din acelasi act normativ care dispun in privinta reglementarilor speciale si derogatorii : "(1) O reglementare din aceeasi materie si de acelasi nivel poate fi cuprinsa intr-un alt act normativ, daca are caracter special fata de actul ce cuprinde reglementarea generala in materie.
    (2) Caracterul special al unei reglementari se determina in functie de obiectul acesteia, circumstantiat la anumite categorii de situatii, si de specificul solutiilor legislative pe care le instituie.
    (3) Reglementarea este derogatorie daca solutiile legislative referitoare la o situatie anume determinata cuprind norme diferite in raport cu reglementarea-cadru in materie, aceasta din urma pastrandu-si caracterul sau general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri".
Prin urmare, nu poate fi primit argumentul de interpretare a normelor juridice prezentat de paratul MADR in cuprinsul intampinarii, prevederile Legii nr. 500/2002 neavand caracter special fata de cele ale Legii nr. 45/2009, modul de reglementare a celor doua acte normative realizandu-se in acord cu prevederile art. 15 din Legea nr. 24/2000, subsumandu-se ipotezei prevazute de acest text de lege.
Tot sub aspectul calitatii procesual pasive a paratilor MADR si ASAS, avand in vedere prevederile art. 21 si 22 din Legea nr. 500/2002, care reglementeaza rolul si responsabilitatile ordonatorilor de credite, si facand trimitere si la ansamblul prevederile legale mai sus citate, precum si la cele ale art. 35 alin. 1 din Legea nr. 45/2009, instanta apreciaza ca reclamanta a justificat legitimarea acestor parati de a sta in judecata in prezenta cauza, sens in care exceptiile invocate vor fi respinse ca nefondate.
In privinta exceptiei ridicate de parata SCDP Bistrita, invocata inadmisibilitate nu reprezinta in cauza o veritabila exceptie, nici de procedura si nici de fond, asa cum sunt acestea calificate de dispozitiile legale si de intreaga doctrina, si nici nu decurge, ca efect special spre care se tinde, din regimul procedural al unei exceptii, care este bine determinat. Asadar, cum toate argumentele prezentate de parata in fundamentarea inadmisibilitatii reprezinta aparari de fond, nefiind circumscrise notiunii de fine de neprimire, instanta urmeaza sa respinga, ca nefondata, si aceasta asa-zisa exceptie.
Pe fondul litigiului dedus judecatii, instanta retine ca din analiza continutului clauzelor contractuale rezulta ca, in privinta obligatiei de plata a pretului de catre achizitor, aceasta a fost asumata in conditiile mentionarii sursei de finantare ca fiind bugetul de stat, cata vreme s-a mentionat expres la art. 10 alin. 2 faptul ca "achizitorul se obliga sa plateasca pretul produselor catre furnizor in termen de 10 zile de la alimentarea contului de catre Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale".
Este evident ca aceasta obligatie a achizitorului este una afectata de un termen suspensiv, conform prevederilor art. 1022 C.civ. Totodata, conform art. 1023 C.civ., executarea obligatiei nu poate fi ceruta inainte de implinirea termenului suspensiv. Faptul ca termenul de 10 zile curge de la momentul alimentarii contului de catre MADR, determina concluzia calificarii acestui termen ca fiind unul incert. Insa, spre deosebire de conditia suspensiva, termenul suspensiv, chiar incert, nu afecteaza insasi fiinta obligatiei, ci doar exigibilitatea ei.
In speta, primul aspect litigios suspus judecatii de catre reclamanta poarta asupra momentului si conditiilor in care obligatia de plata devine scadenta, prin implinirea termenului.
In acest sens, apararile formulate in cauza de catre parati converg spre concluzia ca, nu doar implinirea termenului, dar si momentul de la care acesta ar incepe sa curga s-ar afla in relatie de interdependenta cu momentul la care, in conformitate cu fostele prevederi ale Legii nr. 290/2002, iar mai apoi ale Legii nr. 45/2009, se realizeaza reorganizarea unitatilor de cercetare-dezvoltare, reorganizare ce se poate realiza in prezent, in cazul paratei SCDP, conform art. 28 alin. 8 din Legea nr. 45/2009, "(_) prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, la propunerea ASAS (_)". 
Independent de imprejurarea ca exista sau nu culpa factorilor responsabili implicati in acest demers (sens in care se retine ca parata ASAS a facut dovada inregistrarii la Secretariatul General al Guvernului, inca din anul 2008, in temeiul Legii nr. 290/2002 atunci in vigoare, si anterior incheierii contractului de furnizare cu reclamanta, a proiectului de hotarare, a notei de fundamentare  cu toate cu avizele favorabile in vederea reorganizarii SCDP Bistrita), in cauza aspectul invocat nu prezinta relevanta pentru a se aprecia asumarea, in mod valabil, a obligatiilor contractuale ce decurg din contractul de achizitie publica de care se prevaleaza reclamanta.
Astfel, corect sustine reclamanta ca reorganizarea nu presupune si pierderea personalitatii juridice dobandite anterior, concluzie care transpare si din prevederile art. 53 din Legea nr. 45/2009 si care, in alin. 4 stipuleaza ca "pana la obtinerea evaluarii, atestarii si acreditarii, unitatile si institutiile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol beneficiaza de prevederile prezentei legi". Totodata, nu se poate sustine pierderea personalitatii juridice in conformitate cu prevederile alin. 5 al aceluiasi articol ("unitatile si institutiile de cercetare-dezvoltare care nu obtin acreditarea se reorganizeaza sau se desfiinteaza prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, la propunerea ASAS"), cata vreme nu s-a facut dovada ca paratei SCDP Bistrita i s-ar fi refuzat acreditarea.
Reclamanta a invocat, in mod corect si pertinent, atat incidenta prevederilor art. 969 C.civ., art. 970 C.civ., cat si regulile de interpretare a contractelor reglementate de art. 977("interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor"), art. 978 C.civ. ("cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul")  si art. 979 C.civ. ("termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului").
Relevanta in cauza pentru stabilirea momentului la care obligatia de plata poate fi apreciata ca scadenta, este si prevederea cuprinsa in art. 982 C.civ., in sensul ca "toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg").
Astfel, potrivit art. 6 din contract privitor la durata contractului, la pct. 6.2. se prevede in mod expres faptul ca acesta inceteaza sa produca efecte la data de 31.12.2008, astfel incat, durata termenului de executare al obligatiilor contractuale asumate, fie el si incert, nu poate subzista, in lipsa unei clauze exprese contrare, in afara duratei de fiintare si de aplicare a insasi contractului in cadrul caruia a luat nastere. Ceea ce inseamna ca obligatia de plata a pretului devine exigibila, intr-adevar in termen de 10 zile de la invocata  alimentare a contului, insa, interpretand contractul in sensul in care el produce efecte juridice si prin raportare la clauzele privind durata contractului, momentul exigibilitatii il poate reprezenta, cel mai tarziu, data incetarii efectelor contractului ca urmare a epuizarii sale. O alta interpretare ar determina transformarea, peste vointa si acordul partilor contractante, a contractului afectat de termen intr-un contract afectat de o conditie suspensiva, ceea ce este de neacceptat.
Aceleasi argumente de interpretare a contractelor si de aplicare a principiilor ce guverneaza executarea contractelor, impun si concluzia ca nu se poate imputa, in maniera realizata de SCDP, faptul ca reclamanta nu s-a prevalat de prevederile art. 10.3 din contract, in sensul de a sista livrarea produselor, acesta reprezentand un beneficiu stipulat in favoarea sa, si nu o obligatie. De altfel, din modul de redactare a acestei clauze, rezulta ca ea devine operanta doar daca achizitorul nu achita pretul in termen de 14 zile de la expirarea "perioadei convenite", unde perioada convenita nu poate reprezenta decat cea determinata de expirarea celor 10 zile de la alimentarea contului. Or, in speta, paratul achizitor se prevaleaza tocmai de neinceperea curgerii termenului mentionat.
Principiul fortei obligatorii a contractelor, consacrat de art. 969 C.civ., se impune a fi conjugat in cauza cu principiul responsabilitatii care, alaturi de celelalte principii enumerate de art. 2 alin. 2 din OG nr. 34/2006, stau la baza atribuirii contractelor de achizitie publica.
Asadar, facand trimitere la considerentele de fapt si de drept prezentate cu ocazia analizarii calitatii procesual pasive a paratilor MADR si ASAS, cu sublinierea prevederilor art. 27 si 35 din Legea nr. 45/2009 instanta va retine ca, obligatia de plata a pretului reclamat prin facturile fiscale sus enumerate, incumba ambelor parate mentionate. Nu poate reprezenta o cauza de natura a exonera MADR de obligatia de alocare directa, din bugetul de stat, prin bugetul ASAS, conform dispozitiilor legale sus amintite, invocarea propriei culpe atat cu privire la nedepunerea propriilor diligente in vederea reorganizarii SCDP Bistrita, cat si cu privire la necuprinderea in buget a sumelor necesare stingerii obligatiei contractuale.
Totodata, in raport de prevederile art. 11 din Legea nr. 45/2009, prevedere ce a avut corespondent si in Legea nr. 290/2002 (art. 13 ind. 1) care vizeaza finantarea atat a paratei SCDP Bistrita, cat si a paratei ASAS si din venituri proprii, instanta urmeaza a dispune obligarea la plata sumei declarata scadenta si a acestor parate, excluderea posibilitatii de stingere a obligatiei de plata prin utilizarea veniturilor proprii aparand ca o cauza de natura a afecta eficienta contractului, cu consecinta aprecierii ei ca reprezentand o neexecutare a acestuia.
Instanta, avand in vedere specificul raportului juridic nascut intre parti ca urmare a derularii procedurii de atribuire a contractului de achizitie publica, apreciaza ca se impune obligarea in solidar a paratilor, conform art. 1034 C.civ., la plata sumei scadente, de 801.117,86 lei.
In privinta obligarii paratilor la plata penalitatilor de intarziere solicitate de reclamanta, al caror temei si cuantum rezida in textul art. 11.2 din contract, instanta urmeaza a admite si acest capat de cerere ca fiind intemeiat in raport de prevederile art. 969 si art. 1073 C.civ., insa acestea urmeaza a se calcula doar de la data declararii scadentei creantei ca urmare a investirii instantei cu acest petit, respectiv de la data pronuntarii prezentei hotarari.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga paratele, sa plateasca, in solidar, reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecata, suma de 6.212,97 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariu avocatial, cheltuieli de deplasare la termenele de judecata, justificate cu inscrisurile depuse la dosar.