Talharie. Violare de domiciliu. Tentativa de omor. Diferentiere

Talharie. Violare de domiciliu. Tentativa de omor. Diferentiere.

      Este gresit sa se considere ca orice vatamare corporala produsa intr-o zona vitala a corpului, chiar daca a necesitat un numar de zile de ingrijiri medicale trebuie neaparat sa fie incadrata ca tentativa de omor, fara a se tine seama de imprejurarile concrete in care s-a consumat fapta si de modul derularii actiunii.

(Trib. Bistrita-Nasaud, sect. pen., sent. nr. 170/F/1 iunie 2011, nepublicata)

      Prin rechizitoriul nr. 550/P/2011 emis de Parchetul de pe langa Tribunalul Bistrita Nasaud, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului CRV pentru savarsirea infractiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, tentativa la infractiunea de talharie prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit. "b" si alin. 2/1 lit. "b" si "c" Cod penal si respectiv tentativa la infractiunea de omor calificat si omor deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 176 alin.1 lit. "d" si art. 175 lit. "d" Cod penal.
Analizand actele si lucrarile dosarului de urmarire penala, coroborate cu probele administrate in cursul cercetarii judecatoresti, tribunalul retine in sarcina inculpatului urmatoarele:
Inculpatul este locuitor al comunei Urmenis, fiind consatean cu partile vatamate, care au locuinta in apropierea casei sale si care sunt persoane in varsta ( 88 si respectiv 78 ani), numita CA fiind imobilizata la pat.
La data de 22 septembrie 2010, inculpatul a fost la lucru la numitul GV din localitate, pe care l-a ajutat la cazanul pentru tuica. Ca urmare, inculpatul a consumat alcool, ajungand, in cele din urma, in stare de ebrietate. In cursul noptii, in timp ce se indrepta spre locuinta sa, trecand pe langa imobilul partilor vatamate, inculpatul a luat hotararea de a patrunde in casa acestora pentru a le sustrage banii, cunoscand situatia celor doua persoane precum si problemele de sanatate ale acestora.
In realizarea scopului sau inculpatul s-a inarmat cu o piatra ovala, cu dimensiunile de 10x18 cm, luata din drum, dupa care, a patruns, fara drept, in curtea imobilului si apoi in locuinta partilor vatamate, poarta si respectiv usa casei fiind inchise dar neincuiate. Intrand in dormitorul partilor, inculpatul l-a tras din pat pe CV si a inceput sa-l loveasca cu pumnii, solicitandu-i sa ii spuna unde pastreaza banii. In timp ce era lovita, partea vatamata a aprins lumina in camera astfel incat numita CA, care se afla in patul sau, fara a avea posibilitatea de a se misca, a  sesizat ce se intampla in locuinta, motiv pentru care aceasta i-a cerut inculpatului sa nu ii mai loveasca sotul, chemand-o totodata in ajutor pe fiica sa, GL, care se afla la etajul casei.
La interventia verbala a partii vatamate CA, inculpatul a incetat sa il mai loveasca pe barbat si s-a indreptat  inspre patul acesteia, lovind-o pe cea in cauza, de mai multe ori, cu piatra, in zona fetei. Dupa ce i-a aplicat celei in cauza cateva lovituri, inculpatul a lasat-o pe aceasta si s-a reintors la CV pe care a continuat  sa il loveasca pentru a obtine informatiile referitoare la bani.
Alertata de zgomotele produse ca si de strigatele mamei sale si de faptul ca cei doi caini ai gospodariei latrau insistent, chiar daca nu a realizat ce se intampla, fiica partilor vatamate, martora GL, a coborat la parterul imobilului si vazand lumina aprinsa in dormitorul parintilor a intrat in camera acestora. In momentul in care a patruns in incapere martora l-a vazut pe inculpat lovindu-i tatal, motiv pentru care l-a tras pe inculpat de langa partea vatamata, cel in cauza  dezechilibrandu-se si cazand. Ca urmare, martora a iesit din camera, a luat o bata din curte si a revenit in imobil, lovindu-l pe inculpat cu aceasta peste spate. In aceste conditii inculpatul s-a ridicat si s-a indreptat inspre martora, amenintand ca o va lovi, motiv pentru care aceasta s-a retras inspre patul in care se afla mama sa, partea vatamata CA. Sesizand ca aceasta prezenta leziuni la nivelul fetei, fiind plina de sange, martora s-a speriat si i-a cerut inculpatului sa o lase sa aduca apa sa o spele pe mama sa, dupa care, in  lipsa oricarei opozitii din partea inculpatului, a parasit incaperea. Cu toate acestea, iesind din camera, martora s-a deplasat la vecinul sau MA caruia i-a cerut ajutorul. Revenind ulterior la locuinta sa, martora a constatat ca inculpatul fugise de la fata locului.
In scurta vreme, alertate de fiica victimelor prin intermediul martorului GA organele de politie locale l-au depistat pe inculpat in spatele curtii locuintei mamei sale CV si l-au condus pe acesta la  sediul postului de politie.
S-a procedat apoi la solicitarea unui echipaj SMURD care s-a deplasat la fata locului, a acordat primele ingrijiri victimelor agresiunii dupa care au transportat-o pe partea vatamata CA la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta  Targu Mures - Clinica de Chirurgie Maxilo-Faciala, unde a fost internata in   perioada 23.09 - 1.10.2010, cu diagnosticul; traumatism cranio-facial prin heteroagresiune; fractura  cominutiva, piramidala nazala operata, fractura perete anterior sinus maxilar stang; plagi contuze faciale multiple operate; plagi transfixiante, buza superioara stanga si dreapta operata.
Ulterior, partea vatamata a fost reinternata, in  cadrul aceleasi clinici, in perioada 6-11.10.2010 cu diagnosticul "hematom infraorbital posttraumatic".
Din Raportul de constatare medico-legala nr. 3219/23.09.2010, emis de I.M.L. Targu Mures, rezulta ca victima CA prezinta leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la  data de 22/23.09.2010 prin mecanismul de  lovire directa, repetata cu corp dur, contondent , fiind exclus mecanismul de lovire de suprafete dure, in conditiile unei precipitari; ca leziunile au necesitat un numar de 22 - 24 zile de ingrijiri  medicale si ca, in urma leziunilor traumatice viata victimei nu a fost pusa in primejdie, direct si imediat.
In cursul urmarii penale procurorul a dispus efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la aceasta victima. Prin raportul de expertiza medico-legala nr. 3936/23.11.2010 intocmit de acelasi institut s-au mentinut concluziile primului act medico-legal cu precizarea ca leziunile provocate partii vatamate au necesitat 26 - 28 de zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, cele mai grave dintre acestea fiind localizate la nivelul extremitatii cefalice, acestea determinand si numarul de zile de ingrijiri medicale, restul leziunilor, de la nivelul trunchiului si membrelor fiind minore, acestea necesitand pentru vindecare 4-5 zile de ingrijiri medicale.
Totodata specialistii au conchis ca, in urma leziunilor traumatice suferite viata victimei nu a fost pusa in primejdie direct si imediat.
Ca urmare, procurorul a tras concluzia ca viata victimei a fost pusa in primejdie in mod indirect, apreciind ca lovirea repetata a victimei in fata, cu un corp dur, apt de a produce decesul, constituie un act ce denota intentia de  a suprima viata victimei.
Pe de alta parte, prin raportul de constatare medico-legala nr. 2560/II/a/23.09.2010 emis de Serviciul Medico Legal Judetean Bistrita Nasaud s-a  stabilit ca victima CV prezinta leziuni corporale traumatice care s-au putut produce la  22/23.09.2010, prin lovire cu corp dur, acestea necesitand un numar de 11 - 12 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare, leziunile neintrunind caracteristicele medico-legale ale punerii in primejdie a vietii celui in cauza.
Audiat fiind inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor retinute in sarcina sa.
Dupa sesizarea instantei de judecata, anterior inceperii cercetarii judecatoresti, inculpatul a solicitat ca judecata sa se faca in baza  probelor administrate in faza de urmarire penala, potrivit disp. art. 320/1 Cod procedura penala, declarand  ca recunoaste faptele retinute in  actul de sesizare a instantei.
Avand in vedere disp. art. 320/1 alin. 7 Cod procedura penala, referitoare la situatiile in care procedura judecatii in cazul recunoasterii vinovatiei nu este aplicabila si tinand seama de  nevoia resimtita de instanta de a administra anumite probe in vederea stabilirii unei corecte stari de fapt si a unei incadrari juste, in cauza s-a procedat la prorogarea momentului pronuntarii asupra cererii inculpatului ulterior administrarii probatiunii.
In urma administrarii probelor incuviintate tribunalul a retinut starea de fapt  anterior descrisa - concordanta, de altfel, cu cea retinuta in actul de acuzare - dar care reclama schimbarea incadrarii juridice a  faptelor deduse judecatii.
In concret instanta va retine savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal, insa, in baza disp. art. 334 Cod procedura penala, va dispune schimbarea incadrarii juridice data faptelor retinute in sarcina inculpatului, din cele doua tentative la infractiunea de talharie si la infractiunea de omor calificat si deosebit de grav intr-o unica tentativa la infractiunea de talharie, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 211 alin.1, alin. 2 lit. "b" si alin. 2/1 lit. "b" si "c" Cod penal, apreciindu-se ca, in sarcina inculpatului nu se poate retine intentia - nici macar indirecta - de a ucide.
In speta, inculpatul a luat hotararea de  a deposeda, prin violenta, pe cele doua  victime, de sumele de bani pe care le pastrau acestea in locuinta, profitand si de starea de neputinta a acestora, toate actiunile sale fiind subsumate acestui scop. Ca urmare, cel in cauza a patruns, pe timp de noapte, in locuinta partilor vatamate, dupa ce s-a inarmat cu un pietroi, s-a deplasat la patul in care se afla CV si a inceput sa il loveasca  cu pumnii in timp ce il chestiona asupra  locului unde pastra banii. La interventia verbala a partii vatamate CA inculpatul s-a deplasat la patul acesteia si a inceput sa o loveasca  cu piatra in fata pentru a  o determina sa taca dupa care, fara interventia vreunui factor perturbator, inculpatul s-a deplasat din nou, in locul in care se afla CV, pe care a continuat sa il loveasca cu mainile, pentru a obtine informatii legate de  locul unde erau pastrati banii. Abia in acest moment a intervenit fiica partilor vatamate, care a intrerupt activitatea infractionala a inculpatului.
Pentru a retine savarsirea tentativei la infractiunea de omor parchetul a tras concluzia ca, in raport de statuarile actelor medico-legale, viata victimei CA a fost pusa in primejdie in mod indirect.
Pe de alta parte, s-a apreciat ca  lovirea repetata, in fata, a victimei, cu un corp dur, apt de a produce decesul, constituie un act ce denota intentia de a suprima viata victimei.
Aceste asertiuni sunt insa infirmate atat de actele de specialitate obtinute in cauza cat si de elementele de ordin obiectiv ale spetei care sunt insa in masura sa releve elementele de factura subiectiva.
Astfel, din actele medico-legale intocmite in cauza (raportul de constatare si  raportul de expertiza), relevate in cuprinsul hotararii, rezulta ca, in urma leziunilor  traumatice suferite, viata victimei CA nu a fost pusa in primejdie direct si imediat.
In vederea inlaturarii oricaror dubii, in cursul judecatii s-a solicitat specialistilor in medicina legala sa se pronunte daca leziunile produse victimei au pus, in mod indirect, in primejdie, viata acesteia.
Prin adresa nr. 3936/6.04.2011 emisa de I.M.L. Targu Mures, s-a precizat ca, in urma leziunilor traumatice suferite, viata victimei nu a fost pusa in primejdie nici direct si imediat si nici in mod indirect sau intarziat.
Totodata, in procesul de decelare a intentiei infractionale este important a se analiza cu atentie elementele obiective ale faptei deduse judecatii, pentru a se putea conchide corect in privinta elementului subiectiv. Esential este a se observa, in aceasta analiza, atat obiectul  vulnerant  utilizat de faptuitor , zona anatomica sau organele vizate prin agresiune, cat si numarul loviturilor aplicate si intensitatea acestora.
In  speta insa, analiza tuturor acestor factori nu releva existenta unei intentii criminale la inculpat.
Este real ca obiectul folosit de inculpat - piatra de mari dimensiuni - cat si zona vizata de agresiunea exercitata de cel in cauza pot dobandi semnificatia retinuta  de acuzare in stabilirea laturii subiective insa aceasta, doar daca se coroboreaza cu o anumita intensitate a loviturilor aplicate.
In concret, inculpatul a aplicat lovituri de intensitate redusa victimei CA, fapt reflectat si de leziunile produse ca si de numarul modic de zile de ingrijiri medicale necesare  pentru vindecare ( 26-28 zile).
In practica judiciara in materie s-a aratat constant ca, sunt relevante pentru caracterizarea juridica a faptei ca tentativa de omor, imprejurarile in care aceasta a fost comisa, obiectul vulnerant cu care a fost lovita victima, intensitatea loviturilor, regiunea corpului in care a fost aplicata si consecintele cauzate, durata  ingrijirilor medicale, imprejurarea ca, prin caracterul lor, leziunile au pus sau nu in pericol viata victimei fiind mai putin semnificative, (C.S.J. s.p. decizia nr. 3691/1991).
In egala masura insa, instantele au apreciat ca este gresit sa se considere ca orice vatamare corporala produsa intr-o zona vitala a corpului, chiar daca a necesitat un numar de zile de ingrijiri medicale trebuie neaparat sa fie incadrata ca tentativa de omor, fara a se tine seama de imprejurarile concrete in care s-a consumat fapta si de modul derularii actiunii.
In fine, sub aceleasi aspecte, instanta suprema a statuat ca, pentru stabilirea corecta a incadrarii juridice a faptei, instanta trebuie sa ia in considerare locul unde s-a aplicat lovitura, intensitatea si urmarile acesteia, precum si obiectul vulnerant folosit (C.S.J. s.p. dec. Nr. 2295/1995).
Din aceste perspective, analiza modului de derulare a evenimentelor releva cu pregnanta faptul ca inculpatul a agresat-o pe partea vatamata CA doar pentru a o determina sa taca, dupa care a plecat de langa ea. Nu este de omis nici  faptul ca, daca ar fi nutrit intentia de a provoca decesul victimei inculpatul ar fi obtinut rezultatul dorit deoarece victima era in imposibilitate de a se apara, fiind imobilizata la pat. In consecinta, cea in cauza nu a avut nicio reactie de aparare care sa fi determinat vreo diminuare a  intensitatii loviturilor aplicate de agresor.
Pe de alta parte, la momentul la care inculpatul a incetat agresiunea, nicio alta persoana nu intervenise in sprijinul victimei deoarece sotul acesteia era cazut intr-o alta parte a camerei, iar fiica  partilor vatamate nu coborase inca de la etajul locuintei.
Asa fiind, intentia directa de savarsire a infractiunii de omor este exclusa.
Mai mult decat atat, in cauza nu poate fi retinuta nici intentia indirecta pentru ca aceasta ar fi presupus, in conditiile concret date, ca leziunile produse victimei sa ii fi pus acesteia viata in primejdie fapt exclus de actele medico legale.
In fine, in analiza incadrarii juridice data faptelor autorului se impune a se observa acceptiunea data de legiuitor tentativei.
Potrivit disp. art. 20 alin.1 Cod penal, tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu  si-a produs efectul.
Doctrina judiciara in materie a relevat ca textul normativ indicat reglementeaza cele doua variante principale ale tentativei si anume, tentativa neterminata, cea care presupune punerea in executare a rezolutiei infractionale, executare ce a fost intrerupta din cauze independente de vointa autorului, respectiv tentativa terminata,  cea care presupune executarea integrala a hotararii de a savarsi infractiunea, executare ce nu a fost intrerupta dar care nu si-a produs efectul.
In speta data, ipoteza tentativei neterminate este exclusa deoarece, din  materialitatea faptelor descrise, rezulta ca agresiunea exercitata de inculpat asupra victimei nu a fost intrerupta din cauze  independente de vointa autorului.
Ramane, asadar, in discutie ipoteza tentativei terminate, ceea ce presupune ca actiunea care constituie elementul material al infractiunii sa se fi realizat in intregime dar ca aceasta sa nu-si fi produs efectul  fie din vointa faptuitorului (de exemplu acordarea ajutorului necesar pentru salvarea vietii victimei), fie dintr-o cauza exterioara,  independenta de vointa celui in cauza ( exemplu interventia medicala prompta).
Ca urmare a faptului ca viata victimei CA nu a fost pusa niciun moment  in primejdie, nu  ne aflam insa nici in fata acestei ultime ipoteze cuprinsa in alin. 1 al  art. 20 Cod penal.
Asa fiind, tribunalul apreciaza ca toate actiunile inculpatului s-au subordonat intentiei sale de a deposeda, prin violenta, pe cele doua parti vatamate, de sumele de bani ce le detineau, faptele sale intrunind elementele constitutive ale tentativei la infractiunea de talharie, cu incadrarea juridica precizata anterior.
In consecinta, se va dispune condamnarea inculpatului pentru savarsirea celor doua infractiuni retinute in sarcina sa. In cauza se va face aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedura penala, deoarece, anterior inceperii cercetarilor judecatoresti, inculpatul a recunoscut faptele, cercetarea judecatoreasca efectuata fiind dictata de necesitatea stabilirii unei corecte incadrari juridice a faptelor deduse judecatii, nefiind, deci, imputabila inculpatului.
Pe de alta parte, instanta nu va da curs solicitarii de a retine, in favoarea inculpatului a circumstantelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.
Astfel, este de observat ca lipsa antecedentelor penale nu este un temei obligatoriu pentru retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal, ca inculpatul nu a depus nici un efort in inlaturarea rezultatului infractiunii iar conduita lui ulterioara savarsirii faptelor, constand in recunoasterea acestora, a fost determinata de faptul ca a fost identificat in momentul desfasurarii evenimentelor si a fost retinut de organele de politie la putin timp dupa aceea, astfel incat nu se justifica nici retinerea circumstantelor atenuante prev. de  lit. " b" si "c" din acelasi text legal.
In concluzie, tribunal va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal si la 6 ani inchisoare pentru tentativa la infractiunea de talharie, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 211 alin.1, alin.2 lit. "b" si alin. 2/1 lit. "b" si "c" Cod penal.
Chiar daca, prin aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedura penala exista posibilitatea legala de a aplica pedepse sensibil mai mici, instanta a apreciat ca o reducere mai consistenta a pedepselor nu ar fi fost in concordanta cu  gravitatea faptelor comise iar pedepsele nu ar mai  realiza scopul de preventie generala  si speciala.
De altfel, la stabilirea pedepselor aplicate, instanta a avut in vedere si disp. art. 72 Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum si concluziile referatului de evaluare intocmit in cauza de Serviciul de Probatiune de pe langa tribunalul Bistrita Nasaud.
Se va constata ca faptele au fost comise in conditiile concursului real de infractiuni, prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal, iar in baza disp. art. 34 lit. "b" Cod penal, pedepsele aplicate se vor contopi, urmand ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani inchisoare.
In baza disp. art. 350 Cod procedura penala, se va mentine starea de arest a inculpatului iar in temeiul disp. art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicata durata retinerii si arestarii preventive, incepand cu data de 23 septembrie 2010, la zi.
In cauza se va face aplicarea disp. art. 71 si 64 lit. "a" si "b" Cod penal, apreciindu-se ca, in raport de gravitatea faptelor comise, se impune restrangerea tuturor drepturilor electorale ale inculpatului.
In baza disp., art. 7 din Legea nr. 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Ca urmare a savarsirii faptelor, victima CA a fost internata in cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Targu Mures in perioada 23.09 - 1.10.2010 si apoi 6 -11.10.2010, cheltuielile ocazionate cu spitalizarea victimei ridicandu-se la suma de 5.756,21 lei, potrivit constituirii de parte civila ( f. 60 dos. urmarire penala).
Pe de alta parte, victima CV a emis pretentii civile in cauza in suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale, insa sotia acestuia nu s-a constituit parte civila.
Audiat fiind, la termenul de judecata din 16 februarie 2011, inculpatul s-a declarat de acord cu plata despagubirilor civile pretinse.
In consecinta, in baza disp. art. 14 Cod procedura penala, rap. la art. 998 Cod civil, se va dispune obligarea inculpatului la plata despagubirilor civile, astfel cum au fost acestea precizate anterior, constatandu-se totodata ca partea vatamata CA nu s-a constituit parte civila in cauza.