Executarea efectiva a pedepsei inchisorii .Asigurarea indeplinirii scopurilor si functiei pedepsei .Mentinerea in apel a hotararii de condamnare

Constata ca, Judecatoria Sibiu a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice, iar in baza art. 211 al. 1, 2 lit. b, c C.p. cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a C.p., art. 76 al. 1 lit. b C.p. a fost condamnat inculpatul D C D, detinut in Penitenciarul Aiud, la 4 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie.
Prin aceeasi sentinta s-a constatat ca nu se impune sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu in temeiul art. 336 alin. 1 lit. b C.p.p. pentru efectuarea de cercetari sub aspectul tentativei la infractiunea de viol, prevazuta de art. 20 C.p. raportat la art. 197 alin. 1 C.p.. In baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului (mandat de arestare preventiva nr. 29/2010), iar in baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii preventive a inculpatului incepand cu data de 20.03.2010 la zi.
In baza art. 14, art. 346 alin. 1 C.p.p., art. 998-999 C.civil a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila T C I,si a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei daune morale. Au fost respinse celelalte pretentii.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria Sibiu a retinut ca in data de 20.03.2010, in jurul orei 5.45, cand afara era intuneric, partea vatamata T C I, in varsta de 24 de ani, se deplasa pe str. B din municipiul Sibiu, mergand spre locul ei de munca. Cand a ajuns la intersectia cu str. S, inculpatul D C D, aflat sub influenta bauturilor alcoolice, a vazut-o, motiv pentru care a traversat strada in fuga spre ea Inculpatul a inceput sa traga de partea vatamata, propunandu-i sa intretina relatii intime. Deoarece aceasta a refuzat, inculpatul a tras de ea pana spre str. H Acolo partea vatamata s-a luptat, incercand sa scape, inculpatul prinzand-o de haina (in care partea vatamata avea cheile de la casa, fularul si telefonul mobil marca Samsung). Inculpatul i-a smuls partii vatamate haina, iar aceasta a fugit pe str. B unde stia ca se afla un echipaj al Politiei Comunitare. Partea vatamata le-a relatat celor doi agenti de politie, martorii B G si C M, ce s-a petrecut, iar acestia au pornit impreuna cu partea vatamata in cautarea inculpatului, insa nu l-au mai gasit. Inculpatul s-a deplasat in cartierul V. A luand din haina partii vatamate telefonul mobil si abandonand apoi jacheta in curtea imobilului cu nr.10 (aflat in constructie) de pe str. B.
Pe b-dul V. M inculpatul a fost depistat de un alt echipaj al politiei comunitare, format din martorii C N M si L A V, care l-au recunoscut pe baza semnalmentelor comunicate pin dispecerat. Vazand echipajul de politie inculpatul a fugit pe str.L si a continuat sa fuga si dupa ce agentii au coborat din masina si au pornit in urmarirea sa. In cele din urma inculpatul a fost prins si introdus in masina politiei, fiind dus pe str. B unde se afla partea vatamata. In timpul deplasarii inculpatul a dezmembrat telefonul mobil al partii vatamate, pastrand asupra sa cartela SIM si aruncand telefonul pe podea.
Pe str. B partea vatamata l-a recunoscut pe inculpat in prezenta celor patru agenti de politie, insa inculpatul a negat ca ar cunoaste-o pe partea vatamata si nu a recunoscut comiterea faptei. Inculpatul a fost condus la sediul Politiei Comunitare si apoi la sediul Politiei Municipiului Sibiu, unde, atunci cand s-a dus la toaleta, a aruncat pe geam cartela SIM, aceasta fiind gasita de lucratorii de politie.
Partea vatamata si-a recuperat toate bunurile si a suferit leziuni la nivelul bratelor, al mainii stangi si al genunchiului stang, care au necesitat 1-2 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare.
Starea de fapt retinuta mai sus s-a aratat ca a rezultat din declaratiile partii vatamate, care se coroboreaza cu declaratiile martorilor C N M  , L A N  , B G , C M– agentii de politie -, propusi prin rechizitoriu, cu procesul - verbal de conducere in teren a partii vatamate, cu raportul de constatare medico-legala in care sunt mentionate leziunile suferite de partea vatamata si localizarea acestora (echimoze pe cele doua brate, excoriatii la nivelul mainii stangi, excoriatii la nivelul genunchiului stang), mecanismul de producere (compresiune la nivelul bratelor, lovire de un plan dur si, respectiv, posibil cadere pe un plan dur), precum si durata zilelor de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare. S-au coroborat si cu dovezile de ridicare si restituire a  bunurilor, cu plansa fotografica ce contine imagini de la examinarea partii vatamate, in care se pot observa leziunile partii vatamate de la nivelul bratelor si mainii stangi, cu plansele fotografice ce contin imagini ale telefonului partii vatamate si ale certificatului de garantie al acestuia, cu procesul - verbal si raportul intocmite cu ocazia descoperirii cartelei SIM aruncata pe geam de catre inculpat, precum si cu procesul - verbal incheiat cu ocazia gasirii hainei partii vatamate in locul unde a fost aruncata de inculpat.
Atat cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva, cat si in fata instantei, inculpatul nu a dorit sa dea declaratii. In cuprinsul declaratiei olografe inculpatul a sustinut ca nu a agresat nicio persoana, ca nu a luat niciun bun  si ca nu o cunoaste pe partea vatamata. Acelasi lucruri le-a sustinut in declaratia data de formularul tipizat, in completarea acesteia aratand ulterior ca pe o strada (fara sa mai retina care), ca s-a imbrancit cu cineva, s-a speriat si a plecat, ca a ramas cu haina partii vatamate (cu care nu mai stie ce a facut), ca in masina de politie in care a fost introdus s-a gasit telefonul partii vatamate si ca nu isi aduce aminte cum a ajuns cartela telefonica a partii vatamate la el, recunoscand insa ca a aruncat-o pe geamul de la toaleta din sediul politiei. O declaratie identica a dat inculpatul si in fata procurorului.
Sustinerile inculpatului s-au apreciat ca sunt insa infirmate de toate celelalte probe administrate in cauza, asa cum au fost mentionate mai sus. In plus fata de declaratiile partii vatamate si ale martorilor, in special trebuie mentionat actul medico-legal care atesta leziunile suferite de partea vatamata, astfel ca afirmatia inculpatului in sensul ca a avut loc o simpla „imbranceala” cu o persoana de sex feminin  nu poate fi retinuta. Mai mult, intreaga conduita a inculpatului ulterioara comiterii faptei (aruncarea hainei partii vatamate in curtea unui imobil in constructie, dezmembrarea telefonului, pastrarea cartelei SIM si aruncarea acesteia de pe fereastra toaletei) atesta pe deplin faptul ca inculpatul, desi era sub influenta bauturilor alcoolice, a fost pe deplin constient de fapta sa si a incercat sa ascunda savarsirea acesteia.
La solicitarea inculpatului, instanta de fond a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, prin care s-a stabilit ca inculpatul prezinta o tulburare de personalitate de tip antisocial si un intelect la limita dar ca acesta a actionat cu discernamant .
In drept, prima instanta a apreciat ca fapta inculpatului D C D de a sustrage prin violenta, haina partii vatamate care continea telefonul mobil al acesteia, fularul si cheile, cu scopul insusirii pe nedrept, cauzandu-i leziuni ce au necesitat 1-2 zile e ingrijiri medicale pentru vindecare intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie prevazuta de art.211 alin.1, 2 lit. b, c C.p.
Aparatorul inculpatului a solicitat schimbarea incadrarii juridice in tentativa la infractiunea de viol, motivat de faptul ca intentia inculpatului a fost de a intretine un act sexual cu partea vatamata, insa nu a reusit. Aceasta cerere a fost respinsa de instanta, deoarece, asa cum a rezultat din probele expuse pe larg, inculpatul si-a insusit prin violenta haina partii vatamate si toate bunurile din ea. Chiar daca initial inculpatul ar fi avut o astfel de intentie, acesta a renuntat la ea si si-a insusit apoi haina partii vatamate dupa ce a folosit violenta impotriva acesteia. Pentru acest motiv instanta de fond a constatat ca nu se impune nici sesizarea Parchetului de pe langa Judecatoria Sibiu in temeiul art. 336 alin.1 lit.b C.p.p. pentru efectuarea de cercetari sub aspectul tentativei la infractiunea de viol prevazuta de art. 20 C.p. raportat la art. 197 alin.1 C.p.
La individualizarea judiciara a pedepsei a aplicat inculpatului pentru infractiunea de talharie instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 C.p., si anume: dispozitiile partii generale a codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Pedeapsa pentru infractiunea de talharie este inchisoarea de la 5 la 20 de ani, iar fapta prezinta un grad mediu de pericol social, fiind comisa in prezenta a doua imprejurari de agravare (pe timp de noapte si intr-un loc public), inculpatul indreptandu-se impotriva unei parti vatamate de sex feminin, intre ei existand o disproportie fizica vadita, care a facilitat comiterea infractiunii. Partea vatamata a suferit mai multe leziuni, ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de ingrijiri medicale. Inculpatul nu a recunoscut comiterea infractiunii, incercand prin toate mijloacele sa se disculpe – a refuzat sa dea declaratii, apoi a dat declaratii nesincere, a ascuns bunurile obtinute prin infractiune – desi erau probe evidente care ii infirmau sustinerile. Inculpatul nu are antecedente penale, a fost angajat pana cu putin timp inainte de comiterea infractiunii, a absolvit scoala profesionala si sufera de afectiuni psihice, care insa nu ii afecteaza discernamantul. Avand in vedere aceste aspecte, precum si declaratia martorei  H L, din care a rezultat ca inculpatul a avut un comportament corespunzator la locul de munca, instanta a retinut in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin.1 lit. a C.p. si a dat eficienta prevederilor art. 76 alin. 1 lit. b C.p.
Tinand cont de cele mai sus expuse, instanta de fond a apreciat ca prin aplicarea unei pedepse de 4 ani inchisoare se realizeaza scopul educativ si preventiv al pedepsei prevazut de art. 52 C.p.
In privinta individualizarii judiciare a pedepsei, instanta a apreciat ca numai prin executarea efectiva a acesteia se va realiza scopul educativ si preventiv al pedepsei, neexistand absolut niciun motiv de a se crede ca inculpatul, chiar si fara executarea pedepsei nu va mai comite infractiuni, avand in vedere atat modul in care a actionat inculpatul, cat si intreaga sa conduita ulterioara.
In baza art. 350 alin. 1 C.p.p. a fost mentinuta masura arestarii preventive a inculpatului (mandat de arestare preventiva nr.29/2010), deoarece temeiurile care au stat la baza masurii arestarii preventive subzista (art.148 lit.f C.proc.pen.). Astfel, pedeapsa pentru infractiunea de talharie in forma calificata este inchisoarea mai mare de 4 ani (respectiv de la 5 la 20 ani), iar natura faptei savarsite, modalitatea si imprejurarile in care aceasta a fost comisa - pe timp de noapte, in loc public, inculpatul aflandu-se sub influenta bauturilor alcoolice -, atitudinea acestuia dupa comiterea faptei -, acesta incercand sa ascunda fapta prin aruncarea bunurilor sustrase si negand comiterea faptei, au creat convingerea instantei ca lasarea inculpatului in libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, prin sentimentul acut de insecuritate pe care l-ar crea persoanelor care au luat cunostinta de fapta savarsita de  acesta. Masura arestarii preventive raspunde scopului masurilor preventive, asa cum este reglementat de art. 136 C.p.p., dat fiind gradul de pericol social al faptei savarsite – apreciat de instanta ca fiind extrem de ridicat -, starea de sanatate buna a inculpatului, varsta sa, atitudinea nesincera a acestuia, faptul ca acesta nu este casatorit, nu are persoane in intretinere. Masura arestarii preventive s-a impus a fi mentinuta si pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal, dat fiind faptul ca inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei, ca a incercat sa ascunda urmele infractiunii - aruncand haina, apoi telefonul si, in final, cartela telefonica -, iar din declaratia partii vatamate a rezultat si ca acesta initial ar fi incercat sa o constranga sa intretina relatii sexuale, existand astfel pericolul ca, lasat in libertate, inculpatul sa incerce sa o influenteze pe aceasta si sa impiedice astfel aflarea adevarului in cauza. In cauza s-a apreciat ca este evidenta necesitatea ca inculpatul sa fie scos din mediul in care traieste si sa fie plasat intr-un regim de privare de libertate - prezentand un pericol real pentru ordinea publica -, pentru ca sa nu fie impietata astfel buna desfasurare a procesului penal, existand totodata pericolul ca acesta sa ingreuneze aflarea adevarului, strangerea probelor si efectuarea urmaririi penale.
In baza art. 88 alin. 1 C.p. s-a dedus din pedeapsa durata retinerii si arestarii  preventive a inculpatului incepand cu data de 20.03.2010 la zi
Partea vatamata TC s-a constituit parte civila in cursul urmaririi penale, solicitand obligarea inculpatului la plata sumei de 20 lei reprezentand contravaloarea cheilor pierdute si nerecuperate si a sumei de 10.000 lei daune morale. In fata instantei partea vatamata a precizat ca intelege sa solicite doar acordarea sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale (fila 27), precizand in cuprinsul declaratiei ca si-a recuperat si cheile.
Instanta a constatat ca partii civile i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial, constand in suferinta fizica, in urma leziunilor produse din cauza actiunii agresive a inculpatului (si care au necesitat 1-2 zile de ingrijiri medicale pentru vindecare), dar, mai ales, un prejudiciu moral, constand in starea de temere profunda, provocata de acostarea si agresarea acesteia, partii civile fiindu-i si in prezent teama sa mai iese pe strada singura, asa cum a rezultat din declaratiile acesteia si ale martorelor N E D si   C A
Prin urmare, in baza art. 14, art. 346 alin.1 C.p.p., art. 998-999 C.civil instanta a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila T C I si a obligat inculpatul la plata sumei de  2500 lei daune morale. Se vor respinge celelalte pretentii.
Impotriva sentintei mai sus mentionate, inculpatul D C D a declarat in termenul legal, apel. Prin calea de atac exercitata, inculpatul a solicitat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei aplicate, in conformitate cu  art. 86 ind. 1 C.p. in raport de modalitatea de savarsire a faptei, de lipsa unei violente directe indreptata impotriva partii vatamate, de lipsa intentiei de a deposeda victima, de atitudine sa de recunoastere, de starea sa psihica si cea de ebrietate.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, a actelor si lucrarilor dosarului dar si din oficiu sub toate aspectele de legalitate si temeinicie, tribunalul a  apreciat ca apelul declarat nu este fondat si a fost respins pentru considerentele  expuse  in continuare.
Din actele dosarului, tribunalul a constatat mai intai, ca judecatorul fondului a relevat o corecta stare de fapt care este in concordanta cu materialul probator administrat in cauza.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei, tribunalul a considerat ca in sarcina inculpatului ar fi trebuit sa se retina si tentativa la infractiunea de viol, insa in absenta unui apel al Parchetului de pe langa Judecatorie ori al partii civile, tribunalul nu s-a putut pronunta sub acest aspect. Totodata, intentia apelantului de a comite infractiunea imputata rezulta din actele dosarului si contrazic apararea sa (actul medico-legal infirma sustinerea inculpatului ca doar a imbrancit victima, insusirea telefonului si a hainei partii vatamate iar mai apoi aruncarea hainei intr-o curte a unui imobil in constructie, dezmembrarea telefonului, aruncarea ulterioara pe rand, a telefonului si cartelei atesta ca era constient de actele sale  precum si incercarea acestuia de a nu fi acuzat).
Referitor la critica invederata de inculpatul-apelant, tribunalul a apreciat ca instanta de fond a realizat o corecta individualizare a pedepsei si a executarii acesteia, luand in considerare toate criteriile impuse de dispozitiile art. 72, 52 C.p.
Pe aceasta linie, tribunalul a impartasit opinia primei instante potrivit careia doar prin executarea efectiva a pedepsei se poate asigura indeplinirea scopurilor si a functiilor acesteia avand in vedere natura si gravitatea faptei comise de inculpat (indreptata impotriva persoanei si a patrimoniului ei), modalitatea concreta de savarsire (sub influenta bauturilor alcoolice, in loc public, dimineata devreme), urmarile cauzate victimei dar si cele care s-ar fi putut produce, dar mai ales persoana apelantului - care desi sustine ca are probleme medicale se afla sub influenta bauturilor alcoolice, care desi baut, s-a gandit sa se debaraseze mai intai de geaca pe care a aruncat-o intr-o curte, iar mai apoi, a aruncat telefonul pe jos in masina politiei iar in sediul politiei, a aruncat cartela SIM pe geam.
De asemenea, riscul, pericolul ca apelantul lasat in libertate sa comita alte fapte de aceeasi natura rezulta fata de atitudinea nesincera pe care a manifestat-o in timpul procesului – si care denota o neconstientizare a consecintelor si a gravitatii actelor sale, neasumarea raspunderii pentru infractiunea comisa; mai mult, desi apelantul afirma ca are probleme de sanatate, totusi consuma bauturi alcoolice, iar in aceasta stare ar putea sa savarseasca si alte acte antisociale dupa care, formal sa se scuze, intrucat se afla sub influenta bauturilor alcoolice.
Prin urmare in interesul sau dar si al societatii, s-a impus ca apelantul sa execute pedeapsa efectiv.
Drept consecinta, in conformitate cu dispozitiile art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p., tribunalul a respins ca nefondat apelul inculpatului si a mentinut hotararea atacata ca fiind legala si temeinica.