Penalitati contractuale. Mentiunea penalitatilor pe factura nu constituie contract intre parti

Prin sentinta civila nr.1408/25.02.2008 pronuntata de Judecatoria Braila s-a admis in parte actiunea in pretentii formulata de reclamanta SC A A (fosta SC P SRL) SRL cu sediul in Braila, judetul Braila, impotriva paratei SC C A Group SRL Galati, cu sediul in  Galati si in consecinta:
A fost obligata sa plateasca reclamantei sumele de 289,70 lei cu titlu de diferenta contravaloare facturi neachitate si 11.175,95 lei cu titlu de penalitati de intarziere calculate pentru facturile ce cad sub incidenta contractului nr.171/21.11.2006.
In baza art.274 Cod procedura civila a fost obligata parata sa plateasca reclamantului suma de 1.776,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Spre a hotari astfel instanta de fond a retinut ca prin cererea formulata reclamanta (fosta SC P SRL) Braila a chemat parata SC C A SRL Galati, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta parata sa fie obligata la plata sumei de 16.492,34 lei RON, reprezentand contravaloarea facturilor emise de reclamanta in calitatea sa de furnizor piese de schimb auto, accesorii  si lubrifianti , pentru marfurile livrate si neachitate de catre parata, obligarea paratei la plata penalitatilor de intarziere de 1% pe zi aferente sumelor mentionate, calculate de la data scadentei si pana la momentul achitarii lor  efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a sustinut ca a achitat dupa introducerea actiunii de fata astfel : suma de 9000 lei cu ordin de plata nr. 1574/28.02.2007, si suma de 7492,34 lei cu ordin de plata 1594/20.03.2007, anexate in copie (filele 52-54 din dosar), iar pentru penalitati nu s-a calculat cuantumul si nu s-a prezentat modul de calcul al acestora.
Prin raspunsul la intampinare reclamanta a invederat instantei ca au fost calculate penalitati de 1% conform clauzei penale contractuale stabilite prin acordul partilor.
Prin cererea depusa (fila 60 din dosar) reclamanta a solicitat indreptarea unei erori materiale strecurate in actiunea principala modificarea capatului principal de cerere, in sensul ca valoarea totala a facturilor fiscale este de 16.782,24 RON, ramanand de achitat suma de 289, 90 RON, precizand totodata si cuantumul penalitatilor de intarziere ca fiind de 16.176,46 RON pentru suma achitata si de 343,91 RON pentru diferenta neachitata de 289,90 RON, calculate pana la data depunerii acestei cereri.
Parata a formulat intampinare (fila 66 din dosar) si referitor la cererea de modificare, precizand ca suma s-a achitat integral, si ca diferenta pretinsa provine dintr-o serie de marfuri care s-au returnat, iar referitor la penalitati se arata ca acestea trebuiau convenite printr-o conventie semnata de reprezentantul legal al paratei.
Examinand actele si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut in fapt urmatoarele: ca in baza contractului de distributie inregistrat la departamentul juridic al reclamantei sub nr. 171/21.11.2006, incheiat pe o perioada nedeterminata, reclamanta a livrat paratei produsele stabilite prin anexa 1 la contract, respectiv piese de schimb, accesorii si lubrifianti auto, pentru a fi distribuite de aceasta.
In acest contract s-au stabilit termene de plata a facturilor de 30 de zile pentru produsele Dacia si de 10 zile pentru produsele Nissan (fila 80 din dosar), iar data incheierii contractului a fost 26.10.2006 (fila 82 din dosar).
Din expertiza efectuata in cauza de expert contabil C G instanta a retinut ca parata mai datoreaza reclamantei o diferenta de 289,70 lei pret retinut si suma de 11.495,69 lei cu titlu de penalitati de intarziere calculate pentru facturile ce cad sub incidenta contractului nr.171/21.11.2006, incheiat intre parti.
Parata a formulat obiectiuni la expertiza invederand instantei ca s-au incalcat dispozitiile art. 4, alin. 3 din legea 469/2002, norma imperativa aplicabila in toate cazurile cand intre parti este incheiat un contract cuprinzand o clauza penala, in sensul ca penalitatile nu pot depasi cuantumul sumei la care sant calculate, cu exceptia cazului in care prin contract s-a stipulat contrariul.
Prin suplimentul la raportul de expertiza efectuat in cauza, expertul a raspuns precizand ca penalitatile contractului sunt in suma de 11175,87 lei.
Instanta de fond a considerat ca sustinerile paratei ca data semnarii contractului ar fi data de 21.11.2006 (data inregistrarii contractului la departamentul juridic) nu sant dovedite, reprezentantul paratei nefacand mentiuni in acest sens pe contract, desi acesta a semnat si stampilat pe fiecare pagina contractul.
Fata de cele expuse mai sus, prima instanta, avand in vedere si art. 969 cod civil, a constatat ca pretentiile reclamantei sant intemeiate si ca din suma pretinsa, dupa data inregistrarii cererii de chemare in judecata, parata a achitat sumele de 9000 RON cu OP nr. 1574/28.02.2007 si de 7492,34 RON cu OP 1594/20.03.2007, ramanand neachitata suma de 289,70 RON, asa cum s-a stabilit prin expertiza contabila efectuata in cauza.
Referitor la penalitatile de intarziere pretinse de reclamanta, din dispozitiile art. 4, alin.3 din legea 469/2002 (in forma in care aceasta era in vigoare la data de 26.10.2006, fiind modificata la 23.11.2006) instanta a retinut ca partile vor prevedea penalitati pentru fiecare zi de intarziere, dar cuantumul penalitatilor nu poate depasi suma asupra careia sant calculate, cu exceptia cazului cand prin contract s-a stipulat contrariul.
Sustinerea reclamantei ca parata ar fi de drept in intarziere in conformitate cu art. 43 cod comercial, este reala dar se refera la dobanzi comerciale, dobanzi care nu fac obiectul prezentei cereri, reclamanta solicitand penalitati de intarziere care au regim juridic diferit, dupa cum rezulta din dispozitiile art.4 din legea 469/2002, penalitatile fiind datorate numai pentru facturile intocmite ulterior incheierii contractului de distributie dintre parti.
Fata de cele expuse mai sus instanta a admis in parte actiunea si a obligat pe parata la plata catre reclamanta a sumelor  de 289.70 lei cu titlu de diferenta contravaloare facturi neachitate, si de 11.175,97 lei cu titlu de penalitati de intarziere, calculate pentru facturile ce cad sub incidenta contractului nr.171/21.11.2006.
In baza art.274 cod procedura civila a fost obligata parata la plata catre reclamanta si a sumei de 1.776,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxe judiciare de timbru, timbru judiciar si onorariu expert.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal au declarat recurs reclamanta SC A A SRL si parata SC C A SRL.
In recursul formulat de SC C A SRL a sustinut ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea competentei altei instante (art.304 pct.3 Cod procedura civila) si este neintemeiata conform art.3041 Cod procedura civila.
Referitor la primul motiv, recurenta a sustinut ca Judecatoria Galati  era competenta sa solutioneze cauza, deoarece sediul paratei este in municipiul Galati (art.7 Cod procedura civila), iar obligatia platii s-a executat la Galati (art.10 pct.4 Cod procedura civila).
In al doilea rand recurenta SC C A SRL a sustinut ca hotararea atacata este netemeinica, deoarece instanta nu a tinut seama ca data de 26.10.2006 mentionata in contractul nr.171 nu reprezinta data incheierii contractului deoarece partile prin reprezentant legal nu s-au intalnit pentru semnarea contractului.
Contractul a fost trimis de reclamanta intr-un singur exemplar, semnat de parata si restituit dupa data de 26.10.2006, fiind inregistrat la reclamanta la 21.11.2006.
Deoarece acordul de vointa s-a realizat la 21.11.2006 lucrarile efectuate de reclamanta nu sunt conform acestui contract si ca urmare nu-i este aplicabila clauza penala.
A mai sustinut recurenta ca simplul fapt al mentionarii unor penalitati in cuprinsul facturii si al existentei unei semnaturi de primire pe acele facturi nu inseamna ca partile au convenit, au cazut de acord asupra unei clauze penale. 
Fata de motivele mai sus expuse parata recurenta a solicitat admiterea recursului.
Reclamanta - recurenta SC A A SRL a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a retinut doar penalitatile calculate pentru facturile ce cad sub incidenta contractului de distributie, deoarece facturile au fost acceptat prin semnatura si stampila paratei si nu au fost calculate.
A mai sustinut recurenta - parata ca semnatura A mai sustinut recurenta ca simplul fapt ca semnatura de la rubrica rezervata cumparatorului marfii atesta primirea si, implicit, acceptarea facturii care include atat confirmarea primirii marfii si a acceptarii acesteia, cat si acceptarea conditiilor financiare prevazute in acest document.
Ca unele din aceste facturi au fost semnate de chiar administratorul societatii parate, care a semnat si contractul de distributie, incheiat la data de 26.10.2006.
Ca semnatura cumparatorului de pe facturi, insotita de stampila societatii atesta acceptarea facturii, atat din punct de vedere al marfii cumparate, cat si al conditiilor financiare prevazute, mai ales ca, asa cum s-a aratat mai sus, aceste facturi nu au fost niciodata contestate de reprezentantul legal.
Recurenta a precizat ca in urma intarzierilor la plata, s-a incercat solutionarea amiabila a litigiului, astfel:
Pin notificarea prin care i s-a pus in vedere paratei ca in cazul in care nu va achita sumele datorate, se vor percepe penalizari de intarziere conform facturilor emise.
Prin convocare la conciliere, realizata conform art.7201 Cod procedura civila, in cuprinsul convocarii, pretinzandu-se penalitati de intarziere de 1% pe zi din valoarea facturii, pretentii avand ce temei contractul de distributie si facturile emise si acceptate.
A mai sustinut recurenta ca facturile emise fac dovada in sensul art.46 Cod comercial, cu privire la existenta raportului juridic si a executarii operatiunii ce constituie obiectul ei (marfa, conditii de predare, scadenta, pret, penalitati).
Pe de alta parte recurenta - reclamanta, a aratat ca instanta de fond nu a tinut seama de precizarile formulate prin concluziile scrise, referitoare la eroarea aparuta in cuprinsul anexei 3 si 4 din raportul de expertiza (la factura de la nr.crt.3 din ambele anexe mentionate, respectiv factura nr.8771648/31.10.2006, in valoare de 1106,48 lei, achitata la data de 28.02.2007, valoarea penalitatilor este de 995,83 si nu de 945,83 asa cum in mod eronat apare in raport (1106,48 x 1% x 90 zile = 995,83), de altfel, in raportul de expertiza initial s-a precizat valoarea corecta a penalitatilor aferente acestei facturi, respectiv 995,83 lei. Astfel, valoarea penalitatilor se modifica dupa cum urmeaza: 16217,66 lei reprezentand valoarea totala a penalitatilor de intarziere datorate de parata calculate conform Legii nr.469/2002, din care 11225,97 lei reprezinta valoarea penalitatilor de intarziere aferenta facturilor care intra sub incidenta contractului de distributie.
Fata de cele de mai sus a solicitat admiterea recursului si sa modifice hotararea instantei de fond in sensul obligarii SC C A SRL la plata sumei totale de 18393,66 lei (formata din 16217,66 lei - penalitati de intarziere si 2176 lei cheltuieli de judecata). 
In ce priveste recursul SC C A SRL, tribunalul constata ca primul motiv invocat este nefundat, deoarece in mod legal Judecatoria Braila a respins exceptia de necompetenta teritoriala si a solutionat cauza in fond.
Regula in stabilirea competentei teritoriale a instantei este cea prevazuta la art.7 Cod procedura civila potrivit cu care cererea impotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal.
In materie comerciala, art.10 pct.4 Cod procedura civila a prevazut si o competenta alternativa, stabilind ca fiind competenta si instanta de la locul sau aceea a locului platii.
Alegerea instantei competente teritoriale dintre cele alternative apartine reclamantului.
In speta, reclamanta SC A A SRL (fosta SC P SRL) a introdus cererea de chemare in judecata la Judecatoria Braila   competenta a solutiona cauza, deoarece locul platii este la Braila, in contul deschis la SC Raiffeisen Bank SA asa cum rezulta din facturile aflate la filele 7 - 37 de la dosar.
Nu conteaza ca parata are cont deschis la o banca din Galati deoarece plata de efectueaza din contul debitoarei in contul creditoarei, al reclamantei, astfel incat locul platii este la Braila si nicidecum la Galati.
Cat priveste cel de al doilea motiv de recurs invocat de SC C A SRL, acela vizand netemeinicia hotararii atacate, tribunalul constata ca este intemeiat si in consecinta, pentru acest motiv va admite ca fondat recursul pentru urmatoarele considerente:
In mod eronat instanta de fond a retinut ca suma de 11.175,97 lei reprezinta penalitati de intarziere pentru facturile ce cad sub incidenta contractului prin care partile au stipulat o clauza penala.
In realitate, contractul de distributie nr.171/21 noiembrie 2006 a fost incheiat intre absenti, fapt recunoscut de ambele parti. Reclamanta SC A A SRL a trimis contractul semnat la Galati, unde a fost semnat de catre parata si restituit, fiind inregistrat la reclamanta sub nr.171/21 noiembrie 2006, asa cum rezulta din fisa din Registrul de Intrari - Iesiri depusa in recurs de catre recurenta - intimata SC A A SRL.
Din acest act, rezulta ca la nr.171 din data de 21.11.2006 a fost inregistrat in Registrul de intrari - iesiri al reclamantei contractul de distributie document care provine de la SC C A SRL, destinatar fiind "P".
Asa fiind, tribunalul constata ca vointa de a incheia contractul a fost manifestata de reclamanta la data de 26.10.2006, data mentionata in contract, cand l-a si semnat. Ulterior si-a manifestat vointa si parata, dar despre acest aspect reclamanta a luat cunostinta la data de 21.11.2006, astfel incat acordul de vointa in cunostinta de cauza s-a realizat la aceasta data 21.11.2006 si nu mai inainte.
Cum contractul reprezinta acordul de vointa al partilor, rezulta ca data incheierii contractului este 21.11.2006.
De altfel, data certa este data la care a fost inregistrat contractul si nu data mentionata in acesta dat fiind ca ambele parti au recunoscut ca nu au semnat contractul una in prezenta celeilalte.
Raportat la aceasta data a incheierii contractului, livrarile si facturile pentru care s-au calculat penalitati in suma de 175,97 lei sunt extracontractuale, fiind efectuate inainte de incheierea contractului in forma scrisa care era inserat clauza penala.
Ca urmare, pentru aceste plati nu exista intelegerea (acordul de vointa) partilor cu privire la penalitatile de intarziere.
Sub acest aspect, in mod corect prima instanta a retinut ca facturile pe care reclamanta a inscris mentiunea ca "depasirea datei scadente atrage penalizarea de 10% pe zi din valoarea facturii" nu constituie conventia partilor, deoarece factura este un instrument de plata a pretului iar parata a semnat si aplicat stampila pentru primirea facturii si nicidecum nu s-a negociat clauza penala pentru care parata nu si-a exprimat vointa de a plati penalitati de 1% pentru fiecare zi de intarziere in plata pretului ce face obiectul facturii.
Mentinerea creditoarei reclamantei cu privire la penalitatile de intarziere efectuate pe facturi constituie o manifestare de vointa unilaterala care nu are valoarea unei conventii si nu poate produce efectele juridice ale unui contract.
In consecinta, pentru considerentele mai sus expuse tribunalul in baza art.312 Cod procedura civila a admis ca fondat recursul declarat de SC C A SRL si rejudecand cauza a modificat sentinta atacata in sensul ca va inlatura obligarea paratei la plata sumei de 11.175,97 lei penalitati de intarziere calculate pentru facturile ce cad sub incidenta contractului nr.171/21.11.2006.
In temeiul art.272 Cod procedura civila a redus cheltuielile de judecata la care a fost obligata parata de la 1776,20 lei la 40 lei.
A mentinut restul dispozitiilor sentintei atacate.
Pentru aceleasi considerente mai sus expuse, tribunalul a respins ca nefundat recursul declarat de SC A A SRL Braila.
Totodata a obligat pe SC A A SRL sa plateasca recurentei SC C A SRL suma de 488 lei reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.