CONT. FISCAL : Inlocuirea amenzii contraventionale cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii. Jurisprudenta CEDO : cazul Van der Mussele c. Belgia, 1983; cazul Iversen c. Norvegia, 1962

     
Situatia in fapt si in drept dedusa judecatii face obiectul dosarului nr. 2311/200/2009 al Judecatoriei Buzau , privind sesizarea formulata de petentul I.P.J. Buzau in sensul inlocuirii cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii a amenzii in suma de 200 lei aplicata contravenientului M.N. prin procesul verbal de contraventie seria AZ nr. 0080960 din 20.03.2006, pentru comiterea contraventiei prevazute la art. 100 alin.3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 in referire la art. 120 alin.1 lit. h) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, constand in nerespectarea regulilor referitoare la depasire.
Prin sentinta civila nr. 2969 din 24.04.2009 pronuntata de Judecatoria Buzau s-a respins sesizarea ca neintemeiata, retinandu-se in esenta prevederile  art. 4.2. din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, iar ca jurisprudenta CEDO: cazul Van der Mussele c. Belgia, 1983.
Avandu-se  in  vedere  practica neunitara, in materie, atat la nivelul judecatoriilor cat si a tribunalului, prezentam  in extras   motivatia  in fapt si in drept ce  face  obiectul considerentelor sentintei invocate.
     " Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 2311/200/2009 din 03.03.2009, petentul I.P.J. Buzau a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii aplicate intimatului M.N. cu sanctiunea obligarii acestuia la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
     Intimatul M.N., fiind legal citat, s-a prezentat la termenul de judecata din 20.03.2009, ocazie cu care a solicitat acordarea unui termen pentru a plati amenda contraventionala, insa, desi, in temeiul art. 9 alin. 4 din O.G. nr. 2/2001, s-a amanat judecarea cauzei, acesta nu s-a mai prezentat in fata instantei si nu a facut dovada achitarii amenzii.
     Analizand probele din dosar, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul verbal seria AY nr. 0080960, intimatul M.N. a fost sanctionat cu amenda contraventionala de 200 lei. Intrucat intimatul nu a achitat aceasta amenda, Primaria comunei Unguriu a incercat executarea ei silita, intocmind in acest sens titlul executoriu nr. 110/ 2008 si somatia nr. 3395/ 16.12.2008 ( dosar filele 8 - 9 ), ce i-au fost comunicate prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire ( dosar fila 6 ). Totodata, la data de 19.01.2009, s-a incheiat nota de constatare nr. 272 ( dosar fila 7 ), in care s-a consemnat ca intimatul nu are bunuri urmaribile, nu realizeaza venituri si nu lucreaza.
Ca urmare a faptului ca intimatul nu a achitat amenda si nu a existat posibilitatea executarii silite a acestuia, Primaria comunei Unguriu a inaintat petentului I.P.J. Buzau adresa nr. 271/ 01.2009 ( dosar fila 4 ), pentru a se sesiza instanta de judecata, in vederea inlocuirii amenzii cu prestarea activitatii in folosul comunitatii.
Art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001 prevede ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata. Conform alin. 4, la primul termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii, alin. 5 prevazand ca, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul prevazut la alin. 4, instanta procedeaza la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu acordul acestuia.
Prin decizia nr. 1354/ 10.12.2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 5 din O.G. nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si art. 1 alin. 3, art. 8 alin. 5 lit. b si art. 13 din O.G. nr. 55/ 2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii si a statuat ca "sintagma "cu acordul acestuia" din art. 9 din Ordonanta Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si sintagmele "numai daca exista consimtamantul contravenientului", "cu consimtamantul contravenientului" si "dupa luarea consimtamantului contravenientului" din art. 1 alin. 3, art. 8 alin. 5 lit. b si, respectiv, art. 13 din Ordonanta Guvernului
nr. 55/ 2002 privind regimul juridic  al  sanctiunii  prestarii  unei  activitati  in
folosul comunitatii, asa cum a fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 108/ 2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale, sunt neconstitutionale".
Instanta de judecata va retine insa dispozitiile art. 4.2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform carora " nimeni nu poate fi constrans sa execute o munca fortata sau obligatorie ".
   In ceea ce priveste notiunea de “munca fortata sau obligatorie" autorii Conventiei s-au inspirat din Conventia nr. 29 privind munca fortata sau obligatorie, a Organizatiei Internationale a Muncii.
     Curtea Europeana a Drepturilor Omului retine in cauza Van der Mussele c. Belgiei ca mentionata Conventie defineste in art. 2 par. 1 ca respectiva sintagma  desemneaza “orice munca sau serviciu ceruta unei persoane sub amenintarea oricarei sanctiuni si pentru care persoana in cauza nu s-a oferit" si apreciaza ca aceasta definitie furnizeaza un punct de pornire in interpretarea art. 4 din Conventie.
     Analizand dispozitiile legale interne prin prisma Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in ceea ce priveste obligarea la munca in folosul comunitatii, un rol esential joaca imprejurarea ca, prin ea insasi, aceasta masura este o sanctiune si se executa in baza unui mandat de executare ( art. 15 din O.G. 55/ 2002 ). In acest sens, cate o copie de pe dispozitivul hotararii, insotita de mandatul de executare, se comunica primarului unitatii administrativ - teritoriale si unitatii de politie in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta contravenientul, precum si contravenientului.
     Rezulta, asadar, ca executarea acestei sanctiuni este similara prin continutul ei, executarii unei pedepse penale si se realizeaza prin constrangere, cu ajutorul organelor de politie si sub supravegherea acestora.
     De asemenea, Curtea a apreciat ca, pentru a intra sub incidenta art. 4 din Conventie, munca trebuie sa fie “ceruta sub amenintarea oricarei sanctiuni" si de asemenea sa fie prestata impotriva vointei persoanei, care “nu s-a oferit voluntar" .
   Or, apare ca evident, din continutul textelor ce reglementeaza institutia inlocuirii amenzii contraventionale cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii, ca aceasta nu este in nici un caz o activitate pentru care contravenientul sa se fi oferit voluntar, ci o sanctiune ce i se aplica, in masura in care nu are venituri spre a putea fi executata silit amenda contraventionala. Paragraful 3 al art. 4 din Conventie nu este menit sa limiteze exercitiul dreptului garantat de par. 2 din acelasi articol, ci sa delimiteze continutul exact al acestuia, cu care formeaza un tot, si indica ce notiunea de " munca fortata sau obligatorie " nu include, servind astfel ca ajutor in interpretarea art. 4.2 din Conventie. In acest sens, asemanator art. 3, care interzice tortura, art. 4 nu cuprinde nicio restrictie autorizata, toate formele de interdictie a aservirii unei persoane avand caracter absolut.
     Cele patru sub-paragrafe ale art. 4.3, in ciuda diversitatii lor, deriva din principiile de interes general, social, solidaritate si din ceea ce este normal in cursul firesc al lucrurilor. De altfel, principiile care rezida din aceste dispozitii, au fost preluate si de art. 42 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
     Avand in vedere caracterul de sanctiune al acestei masuri, instanta constata ca, in conformitate cu lit. "a" a paragrafului 3 din art. 4, nu se considera munca fortata sau obligatorie orice munca impusa in mod normal unei persoane supuse detentiei in conditiile prevazute de art. 5 din Conventie sau in timpul in care se afla in libertate conditionata. Or, dispozitiile respective, preluate si de legea fundamentala, sunt destul de clare, excluzand din sfera notiunii munca impusa unei persoane condamnate, care este privata de libertate sau este liberata conditionat, obligatie ce apare ca un accesoriu al pedepsei principale.
     In nici un caz insa, nu se poate considera ca s-ar permite o astfel de sanctiune autonoma, in cazul unei persoane care nu a fost condamnata, nefiind nici in detentie si nici in libertate conditionata.
   In ce priveste sub-paragraful final, respectiv 4.3 lit. d, Curtea a aratat ca, prin notiunea de “obligatii civice normale", se inteleg obligatiile ce incumba unei “categorii specifice de cetateni, prin raportare la pozitia pe care o ocupa ori functia pe care sunt chemati sa o indeplineasca in comunitate", facand obiectul unui consens social ( Van der Mussele c. Belgiei ).
   Or, activitatea la care contravenientul ar fi "obligat", nu se incadreaza in dispozitiile niciunuia dintre sub-paragrafele art. 4.3 din Conventie, astfel incat, in cazul in care o astfel de  masura ar fi luata independent de acordul acestuia,  s-ar produce o incalcare a art. 4.2 din Conventie.
Avand in vedere conflictul dintre legea interna si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in ceea ce priveste un drept fundamental al cetateanului, conform art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, au prioritate normele din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. 2 din Legea fundamentala.
     Pentru aceste considerente, tinand cont ca, din actele dosarului nu rezulta acordul intimatului M.N.  de a presta o activitate in folosul comunitatii, instanta urmeaza sa respinga cererea petentului I.P.J. Buzau, ca neintemeiata."
     NOTA: Prin decizia civila nr.538 din 15.06.2009 pronuntata de Tribunalul Buzau s-a admis recursul declarat de petentul I.P.J. Buzau, modificandu-se   in tot solutia fondului in sensul admiterii sesizarii si inlocuirii amenzii aplicate contravenientului cu sanctiunea prestarii unei activitati in folosul comunitatii.
     Pentru a hotari astfel, instanta de recurs a avut in vedere in esenta prevederile  art. 4.2. din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, iar ca jurisprudenta CEDO: cazul Iversen c. Norvegia, 1962.
     Prezentam in extras considerentele solutiei pronuntate in recurs:
      "In adevar, potrivit art. 4 pct.2 din Conventia Europeana este interzisa executarea unei munci fortate sau obligatorii.
     Intrucat  Conventia nu a oferit o definitie a expresiei "munca fortata sau obligatorie" in interpretarea art.4 s-a avut in vedere definitia inclusa in Conventia nr. 29 a Organizatiei Internationale de Munca cu privire la munca fortata sau obligatorie, adoptata la 28 iunie 1930, care a intrat in vigoare la 8  mai 1932.
     Potrivit art.2 paragraf  2  al Conventie nr. 29 munca fortata si obligatorie inseamna " toate felurile de munca sau servicii solicitate unei persoane sub pericolul de pedeapsa si pentru indeplinirea carora persoana in cauza s-a oferit in mod voluntar".
     S-a statuat insa ca aceasta definitie poate constitui numai un punct de plecare in interpretarea art.4 din Conventia Europeana, ca trebuie sa se tina seama de caracterul special al Conventiei de a fi un "instrument viu" care trebuie citit " in lumina notiunilor care prevaleaza la un moment dat in statele democratice" (hotararea din 6 noiembrie 1980 in cauza Guzzardi, seria A nr.39, p.34, paragraf 95).
     Conform jurisprudentei CEDO, de pilda cauza Iversen C. Norvegiei (Yearbook of tho Convention , vol.6, p.327-329), instanta retine ca pentru a stabili daca munca este fortata sau obligatorie, in sensul art.4 paragraf 2 din conventie, trebuie intrunite cumulativ conditiile:
     1) este necesar nu numai ca munca sa fie efectuata de o persoana impotriva vointei sale, dar si
         2) obligatia de  a o  executa  trebuie sa  aiba un caracter " injust" sau"agresiv" sau executarea ei trebuie sa constituie " o nedreptate echitabila",cu alte cuvinte " sa fie inutil de dureros"sau "oarecum deranjant".
        In fapt , in cauza prin procesul verbal de contraventie seria AZ nr.0080960 incheiat la 20.03.2006, de catre IPJ Buzau, petentul M. N. a fost sanctionat cu 200 lei amenda pentru savarsirea contraventiei prevazute de art.120 alin.1  lit.h) din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 95/2002, constand in aceea ca in data de 20.03.2005 , ora 2030, in localitatea Candesti, judetul Buzau, a condus auto BZ-05-DEN, si a depasit un alt autovehicul in raza de actiune a indicatorului "depasirea  interzisa".
In vederea incasarii amenzii, Primarul comunei Unguriu, judetul Buzau  a emis titlul executor nr.110/2008 si somatia nr.3395/16.12.2008 ( fila 8-9).
Intrucat nu a existat posibilitatea executarii titlului deoarece  paratul nu a realizat venituri, nu lucreaza, nu detine bunuri urmaribile (Nota de constatare a Primariei nr. 272/2009, fila 7)conform art.9 alin 3 din OG nr.2/2001, reclamantul I.P.J. Buzau a solicitat Judecatoriei Buzau sa dispuna inlocuirea sanctiunii amenzii cu obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.
Raportat la dispozitiile Conventiei Europene, precizate , tribunalul apreciaza ca in speta obligarea paratului la prestarea activitatii in folosul comunitatii, nu reprezinta o " munca fortata sau obligatorie" intrucat nu sunt intrunite cumulativ conditiile art.4 paragraf 2 din Conventie examinate " in lumina notiunilor ce prevaleaza"  in Romania, ca stat democratic.
Astfel, privitor la prima conditie instanta constata ca prin Decizia nr. 1354 din 10.12.2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma " cu acordul acestuia " din art.9 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor precum si sintagmele " numai daca exista consimtamantul contravenientului", "cu consimtamantul contravenientului" si "dupa luarea consimtamantului  contravenientului " din art.1 alin.3 , art.8 alin.5 si respectiv art.13 din OG nr.55/2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati in folosul comunitatii, asa cum a fost modificata prin OUG nr.108/2003 privind desfiintarea inchisorii contraventionale, sunt neconstitutionale.
Se mai constata ca decizia evocata este definitiva si general obligatorie .
Privitor la cea de-a doua conditie, tribunalul apreciaza ca nu se poate sustine ca prestarea activitatii in folosul comunitatii ar avea un caracter "injust" sau "agresiv", ar fi " o nedreptate echitabila".
Aceasta intrucat, pe de o parte situatia de fapt izvoraste din neplata de catre contravenient a amenzii stabilite printr-un proces verbal de contraventie legal si temeinic iar pe de alta parte, in cazul nerealizarii prestatiei s-ar aduce prejudicii bugetului statului si nu paratului intrucat prin neincasarea amenzilor s-ar realiza o diminuare a veniturilor ca sursa a cheltuielilor bugetare.
Pentru motivele invocate conform art.304 pct.9 Cod procedura civila, instanta constata ca sentinta pronuntata de judecatorie este nelegala, astfel ca potrivit art.312 Cod procedura civila se va admite recursul declarat ca fiind fondat, se va modifica in tot sentinta recurata in sensul ca se va admite sesizarea I.P.J. Buzau si  se va dispune inlocuirea sanctiunii amenzii in suma de 200 lei, aplicata cu procesul verbal de contraventie seria AY nr.0080960 din 20.03.2006 cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii pe o durata de 50 de ore , conform art.391alin.(2) din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
     Potrivit art.391alin.(4) din OG nr.2/2001, urmarirea punerii in executare a prezentei decizii se va realizeaza de catre Biroul de executari civile de pe langa Judecatoria Buzau, in colaborare cu serviciul specializat din Primaria comunei Unguriu."