CIVIL.Contract de imprumut in valuta

  Contract de imprumut in valuta. Prematuritate cerere de restituire.
                      Obligatiile imprumutatului.
8. Reclamantul ..........a solicitat, in contradictoriu cu paratul .........
(1) obligarea paratului la restituirea sumei de 100.000 euro - nominal in euro sau in echivalent lei la data platii efective, conform cererii introductive, respectiv in suma de 421.570 lei, conform precizarii din data de 31.07.2013 (a se vedea supra, pct. 1.4.)-, suma de bani (pretins) acordata paratului cu titlu de imprumut la data de 29.06.2011;
(2) obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente acestei sume, in cuantum de 60.245,20 lei, calculata pentru perioada 31.12.2011-15.07.2013;
(3)  obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Ca acesta este obiectul cererii de chemare in judecata pendinte in cauza reiese fara dubiu din cererea de chemare in judecata (filele 2-3), astfel cum a fost precizata - la solicitarea instantei, exprimata, in baza art. 200 alin. 1 C.proc.civ., prin rezolutia din data de 16.07.2013 (fila 9-dosar)-, prin adresa inregistrata la Tribunalul Buzau la data de 31.07.2013 (filele 13-14-dosar).
9. Se observa, in continuare, ca, din probele administrate in pricina, apreciate de instanta cu respectarea exigentelor impuse de art. 264 C.proc.civ., reiese fara echivoc, ca, intre reclamantul........., in calitate de imprumutator, si paratul........, in calitate de imprumutat, s-a incheiat la data de 29.06.2011 un contract de imprumut de consumatie cu privire la suma de 100.000 euro, respectiv 421.570 lei la cursul de schimb de la acea data.
10. Astfel, in aceasta privinta, trebuie remarcat, in primul rand, ca, prin intampinarea depusa la data de 26.11.2013 (filele 38-39) si intocmita de un avocat angajat de catre parat conform imputernicirii avocatiale nr. 1595111/17.11.2013 (fila 48):
- paratul a recunoscut ca reclamantul i-a virat, prin dispozitie de plata, suma de 100.000 euro, consemnata de banca ca "imprumut";
In acelasi sens - al platii sumei amintite prin virament bancar din contul reclamantului in cel al paratului- este, de altfel, si actul anexat de catre reclamant cererii introductive de instanta (fila 6), intitulat "dispozitie/declaratie de plata externa" emis de Raiffeisen Bank Agentia........, avand nr. 670/29.06.2011 si purtand semnatura reclamantului si stampila institutiei de credit respective.
- paratul a sustinut ca instanta trebuie sa stabileasca scadenta imprumutului, caci "nu exista inscris privind scadenta restituirii sumei imprumutate" si ca nu s-ar fi implinit "termenul de scadenta a rambursarii imprumutului";
Prin aceste afirmatii, este evident ca, implicit, paratul a recunoscut faptul ca a existat un contract de imprumut incheiat cu reclamantul privind suma de bani sus-evocata.
11. Apoi, in al doilea rand, Tribunalul constata ca, chiar paratul personal, raspunzand la termenul din data de 23.01.2014 la interogatoriul propus de catre reclamant (filele 70-71), a recunoscut existenta contractului de imprumut incheiat in anul 2011 cu reclamantul din cauza de fata cu privire la suma de 100.000 euro.
Relevante in acest sens sunt raspunsurile date de catre parat la intrebarile nr. 2 - ca nu i s-a pretins vreo dobanda la suma imprumutata-, nr. 4 si 6 - ca reclamantul i-a solicitat paratului de mai multe ori in anul 2012 si in anul 2013 sa-i restituie suma imprumutata-, nr. 8 - ca, pana in prezent, nu i-a restituit nicio suma reclamantului din cea imprumutata- si nr. 9 - ca nu este de acord cu restituirea sumei imprumutate in termen de 30 zile de la aceasta data si ca ii va restitui suma "atunci cand o sa am (nota redactorului paratul) bani, intrucat si eu (nota redactorului paratul) l-am imprumutat pe dansul (nota redactorului reclamantul) cu diferite sume de bani, in mai multe randuri".
Mai mult, procedandu-se de instanta, in temeiul art. 354 alin. 2 C.proc.civ., la luarea din oficiu (la acelasi termen din data de 23.01.2014) a interogatoriului paratului (fila 74-verso, paragraful ultim), se observa ca acesta, personal, a declarat ca este adevarat ca "a primit suma de 100.000 euro in anul 2011 de la reclamant", ca "imprumut" si ca nu i s-a cerut "dobanda de catre reclamant pentru imprumutul acordat".
12. In al treilea rand, este de remarcat ca, concordante cu probele expuse mai sus (pct. 10-11), sunt si cele declarate in fata instantei, sub prestare de juramant si cu respectarea art. 318-323 C.proc.civ., de catre martorii audiati nemijlocit de Tribunal la termenul din data de 23.01.2014.
Astfel, martorul ..........a aratat (fila 73) ca, in luna iunie 2011, a asistat la o discutie purtata in prezenta sa, la o pizzerie din localitatea ..........de cele doua parti litigante, in sensul ca reclamantul "urma sa-l imprumute pe parat cu suma de 100.000 euro", fara dobanda, "in scopul ca paratul sa faca investitii" si ca, dupa ce partile  s-au inteles, martorul a plecat cu acestea la banca "si reclamantul i-a facut viramentul bancar" in contul paratului.
Totodata, martorul ...........a relevat (fila 72) ca, in luna iunie 2011, in timp ce se afla in localitatea......., la o pizzerie, stand la o masa cu cele doua parti litigante si cu numitul.........., s-a purtat o discutie intre reclamant si parat, ocazie cu care paratul l-a intrebat pe reclamant "daca poate sa-i dea imprumut suma de 100.000 euro", iar reclamantul "a aratat ca este de acord, ca ii va da aceasta suma, nepunand nicio conditie", ca discutia relatata a fost auzita personal de catre martor, ca "intelegerea a fost in sensul ca imprumutul sa fie fara dobanda" si ca "dupa aceasta discutie partile au mers impreuna la banca, insa nu stiu ce s-a intamplat ulterior, am auzit de la dl. .........(nota redactorului: reclamantul din cauza de fata) ca i-a dat banii".
13. Rezulta, prin urmare, ca probele administrate in cauza, evaluate prin prisma art. 264 C.proc.civ., sunt concordante, neindoielnice si neechivoce, de natura a crea convingerea ferma a instantei in sensul ca, intre reclamantul........, in calitate de imprumutator, si paratul........, in calitate de imprumutat,  s-a incheiat la data de 29.06.2011 un contract de imprumut de consumatie cu privire la suma de 100.000 euro, respectiv 421.570 lei la cursul de schimb de la acea data.
Asa fiind, sunt indeplinite, in speta, cerintele art. 1576 C.civ. (1864) - act normativ aplicabil cauzei de fata, in raport de data la care s-a incheiat contractul, respectiv 29.06.2011, de prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011, conform carora "Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor" si de imprejurarea ca, potrivit art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011-, conform cu care "imprumutul este un contract prin care una dintre parti da celeilalte oarecare catime de lucru, cu indatorire pentru dansa de a restitui tot atatea lucruri, de aceeasi specie si calitate".
14. Fiind, in speta, in prezenta unui contract de imprumut de consumatie (mutuum), trebuie aplicate dispozitiile art. 1584 C.civ. (1864), care stipuleaza in sensul ca principala obligatie a imprumutatului (a paratului din prezenta pricina, Vasile Sorin) este de a restitui la scadenta lucruri de acelasi gen, in aceeasi cantitate si de aceleasi calitate cu cele imprumutate.
Mai mult, este de reliefat ca, in doctrina (a se vedea, de exemplu, F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, 1999, p. 387-388) si in jurisprudenta (a se vedea, de exemplu, decizia civila nr. 722/1972 a fostului Tribunal Suprem), s-a statuat unanim ca "imprumutatul este obligat sa restituie lucrurile imprumutate chiar daca aceasta obligatie nu ar fi prevazuta in inscrisul constatator al contractului deoarece ea trebuie sa fie subinteleasa ca o consecinta fireasca, o data ce se dovedeste ca predarea s-a facut cu titlu de imprumut".
15. Or, in cauza, se observa, pe de o parte, ca s-a facut dovada (a se vedea supra, pct. 10-12) ca suma de 100.000 euro a fost predata paratului de catre reclamant la data de 29.06.2011 cu titlu de imprumut, iar, pe de alta parte, ca nu exista un inscris constatator al contractului, in care sa se prevada obligatia imprumutatului de a restitui suma respectiva.
Prin urmare, trebuie apreciat ca paratului, in calitatea sa de imprumutat, ii incumba obligatia de a restitui suma de bani ce i-a fost imprumutata.
16. Totusi, este necesar de evidentiat ca, din interpretarea coroborata a prevederilor art. 1576, ale art. 1578 si ale art. 1584 C.civ. (1864),  reiese ca imprumutatul este obligat sa restituie suma de bani imprumutata "totdeauna pentru aceeasi suma numerica aratata in contract" (art. 1578 alin. 1 C.civ. din 1864), respectiv "indiferent de eventuala sporire sau scadere a valorii lucrurilor dintre momentul incheierii contractului si acela al platii" (a se vedea, de exemplu, F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, 1999, p. 387) si "in speciile aflatoare in curs in momentul platii" (art. 1578 alin. 2 C.civ. din 1864).
Rezulta, deci, ca, in speta, paratul (imprumutat) este obligat sa restituie reclamantului (imprumutator) suma de 100.000 euro, in moneda nationala in Romania, in lei, la cursul de schimb din data la care a fost acordat imprumutul (respectiv data de 29.06.2011), de 1 euro = 4,2157 lei (curs de schimb necontestat de catre parat pe parcursul procesului pendinte).
17. De asemenea, trebuie notat ca imprumutatul este obligat sa restituie suma de bani imprumutata "la timpul stipulat" (art. 1584 C.civ. din 1864), imprumutatorul neputand "mai inainte de termen sa ceara lucrul imprumutat" (art. 1584 C.civ. din 1864).
Mai mult, se prevede ca, "Nefiind defipt termenul restitutiunii, judecatorul poate sa dea imprumutatului un termen, potrivit cu imprejurarile" (art. 1582 C.civ. din 1864) si ca "Daca insa s-a stipulat numai ca imprumutatul sa plateasca cand va putea sau cand va avea mezii, judecatorul va prescrie un termen de plata, dupa imprejurari" (art. 1583 C.civ. din 1864).
18. Or, in speta, se observa ca, intre partile litigante, exista diferente de opinii cu privire la data la care este scadenta obligatia de restituire a imprumutului acordat paratului la data de 29.06.2011 de catre reclamant.
Astfel, in timp ce reclamantul sustine (a se vedea supra, pct. 1.2.) ca scadenta acelei obligatii este la sfarsitul anului 2011 ori, cel tarziu, la jumatatea anului 2012, paratul afirma ca termenul de restituire a imprumutului a fost convenit a fi nu mai devreme de finalul anului 2014 (a se vedea supra, pct. 2.2.) ori ca scadenta restituirii imprumutului este "in cursul anului 2014, esalonat, cand va avea bani" (fila 74 verso-ultimul paragraf).
Analizand aceste alegatii, instanta constata ca niciuna dintre ele nu este fondata, pentru considerentele care succed (pct. 19-24).
19. Astfel, cu privire la sustinerile reclamantului, se cuvine remarcat ca acestea sunt atat contradictorii, cat si nedovedite.
20. Intr-adevar, pe de o parte, in cererea de chemare in judecata, reclamantul sustine ca intelegerea partilor a fost in sensul ca, pana la sfarsitul anului 2011, paratul sa restituie reclamantului suma imprumutata, dar ca, ulterior, in urma insistentelor reclamantului de restituire a sumei imprumutate, paratul s-a angajat la restituirea imprumutului in anul 2012, in prima jumatate a anului.
Or, este de remarcat ca aceste alegatii ale reclamantului nu sunt probate prin dovezi clare, neechivoce, indubitabile, de natura a crea convingerea ferma a instantei in sensul veridicitatii lor.
Intr-adevar, se observa ca, desi ambii martori audiati de instanta la propunerea reclamantului au dezvaluit (filele 72,73) ca ar fi auzit ca partile s-au inteles ca restituirea imprumutului sa aiba loc la sfarsitul anului 2011 si ca, ulterior, pe la inceputul anului 2012, reclamantul a fost de acord ca paratul sa-i restituie banii in termen de 6 luni,  niciunul dintre acesti martori nu a fost capabil sa indice vreo data precisa ce ar fi fost convenita de parti pentru scadenta obligatiei de restituire a imprumutului.
21. Pe de alta parte, este de notat ca, fiind interogat din oficiu de instanta la termenul din data de 23.01.2014, reclamantul personal a declarat (fila 74 verso) ca "nu i-a solicitat paratului restituirea intregii sume in anul 2012", ci "sa-i plateasca macar 5.000 sau 10.000 euro, din bun-simt, sa vada ca incepe sa-i restituie din banii imprumutati",
Reiese, asadar, din aceste declaratii ale reclamantului date in fata Tribunalului, ca, chiar acesta a fost de acord cu faptul ca, in cursul anului 2012, nu era scadenta obligatia paratului de restituire a imprumutului acordat de 100.000 euro, atata vreme cat, potrivit propriilor afirmatii, a acceptat o plata partiala ori o esalonare a platii.
22. Apoi, referitor la sustinerile paratului, se observa ca acestea nu sunt nici admisibile, nici dovedite.
23. Intr-adevar, pe de o parte, nu pot fi avute in vedere asertiunile paratului, inserate in motivarea intampinarii depuse, cum ca termenul de restituire a imprumutului ce i-a fost acordat ar fi fost convenit a fi nu mai devreme de finalul anului 2014.
Daca asa ar fi stat lucrurile, ar insemna ca partile au convenit o obligatie de restituire a imprumutului - ce incumba imprumutatului, adica paratului din prezenta pricina-, care sa fie imperfecta, naturala, susceptibila, deci, de a fi executata doar de bunavoie de catre debitorul ei, iar nu si pe cale silita, cu ajutorul fortei de constrangere a statului.
Aceasta intrucat, la acel moment, respectiv la sfarsitul anului 2014, s-ar fi implinit deja (din data de 29.06.2014) termenul de prescriptie al dreptului la actiunea in restituirea imprumutului, avand in vedere ca acest termen incepe sa curga, in temeiul art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 - act normativ aplicabil cauzei de fata, in raport de prevederile art. 201 din Legea nr. 71/2011, conform carora "Prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit" si de imprejurarea ca, potrivit art. 220 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil a intrat in vigoare la data de 1 octombrie 2011-, de la data incheierii contractului de imprumut (29.06.2011), pentru ca, in speta, termenul restituirii imprumutului nu a fost stipulat, nefiind facuta proba in acest sens (a se vedea, de exemplu, F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, 1999, p. 389-392).
24. Pe de alta parte, trebuie evidentiat ca niciuna dintre afirmatiile paratului sus-evocate (pct. 18 par. 2), referitoare la scadenta imprumutului ce i-a fost acordat de catre reclamant nu a fost probata de acesta, desi sarcina dovezii in acest sens ii revenea, in temeiul art. 249 C.proc.civ., care dispune ca "Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege", dar si in baza art. 10 alin. 1 C.proc.civ., care instituie in sarcina partilor "obligatia sa isi probeze pretentiile si apararile".
De altfel, asa cum am aratat anterior (pct. 5,6), paratul:
- prin intampinarea depusa (si intocmita de un avocat) la data de 25.11.2013, a indicat probele cu martori si interogatoriul reclamantului cu nesocotirea cerintelor imperative ale art. 194 lit. e) C.proc.civ., actul de procedura respectiv fiind apreciat ca nevalabil (anulat) prin incheierea din data de 09.01.2014 (filele 57-58);
- a refuzat, la termenul din data de 23.01.2014,  sa propuna audierea unor martori, in conditiile in care reclamantul nu s-a opus la aceasta proba, iar instanta i-a pus in vedere ca poate proceda in acest mod (fila 75).
25. Fata de cele ce preced (pct. 18-24), Tribunalul apreciaza necesar a  face aplicarea, in speta, a prevederilor art. 1582 C.civ. din 1864, sus-citate (pct. 17 par. 2).
Intr-adevar, din analiza acestor dispozitii legale, rezulta (a se vedea, de exemplu, in acest sens, F.Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, 1999, p. 388-389) ca, in lipsa stipularii unui termen - situatie asimilabila celei in care (ca in speta) nu s-a probat stipularea unui termen, fiindca idem est non esse aut non probari (absenta unei probe este egala cu absenta dreptului)-, instanta:
- va determina termenul restituirii "potrivit cu imprejurarile", respectiv tinand seama de toate imprejurarile cauzei, iar nu numai de situatia imprumutatului, intrucat nu este vorba de acordarea unui termen de gratie;
- nu este in drept sa considere creanta neexigibila si, ca atare, sa respinga actiunea, ci este obligata sa fixeze termenul restituirii, chiar imediat.
26. Raportand aceste consideratii teoretice la particularitatile pricinii deduse spre judecata, instanta considera ca, in speta, obligatia de restituire a imprumutului acordat paratului de catre reclamant la data de 29.06.2011 este scadenta la data de 15.06.2013.
Astfel, se observa ca paratul, la data de 29.05.2013,  a primit, la domiciliul sau din com......., ....., str. .......nr....., judetul Buzau, notificarea nr. 126/24.05.2013 (fila 4-dosar), in care era somat ca, cel tarziu la data de 15.06.2013, sa restituie imprumutul primit de la reclamant, respectiv sa-i plateasca acestuia suma de 100.000 euro.
Acest aspect factual reiese fara vreo indoiala din confirmarea de primire anexata cererii de chemare in judecata (fila 5), nefiind contestat (ori infirmat prin probe) de catre parat pe tot parcursul procesului.
27. Cu alte cuvinte, avand in vedere aceste considerente expuse mai sus (pct. 18-26), Tribunalul trebuie sa aprecieze ca, in cauza, "potrivit cu imprejurarile", data la care este scadenta obligatia paratului de a restitui imprumutul primit la data de 29.06.2011 de la reclamant, in suma de 100.000 euro, este cea de 15.06.2013.
Or, intrucat aceasta data este anterioara celei la care a fost inregistrata cererea de chemare in judecata care face obiectul prezentei pricini (15.07.2013), se impune concluzionat ca nu este intemeiata "exceptia prematuritatii cererii reclamantului", respectiv apararea paratului referitoare la "neimplinirea termenului scadentei rambursarii".
Urmeaza, prin urmare, a se respinge, ca atare, aceasta exceptie, care a fost invocata de catre parat prin intampinarea formulata la data de 26.11.2013 si care a fost unita cu fondul de instanta prin incheierea din data de 9.01.2014.
Nu poate conduce la o alta concluzie decat cea sus-expusa afirmatia paratului cum ca ar fi convenit restituirea imprumutului primit de la reclamant atunci cand o sa aiba bani (a se vedea raspunsul dat de catre parat la intrebarea nr. 9 a interogatoriului propus de catre reclamant si luat paratului la termenul din data de 23.01.2014), intrucat aceasta alegatie nu este dovedita de catre parat, desi sarcina probei pe acest aspect ii revenea, in baza art. 10 alin. 1 si a art. 249 C.proc.civ.
28. In consecinta, avand in vedere ca s-a probat in speta atat ca, intre reclamantul......, in calitate de imprumutator, si paratul ......in calitate de imprumutat, s-a incheiat la data de 29.06.2011 un contract de imprumut de consumatie cu privire la suma de 100.000 euro, respectiv 421.570 lei la cursul de schimb de la acea data, cat si ca obligatia paratului de a restitui imprumutul primit de la reclamant, in suma de 100.000 euro, este scadenta la o data anterioara celei la care a fost inregistrata cererea de chemare in judecata care face obiectul prezentei pricini, dar si tinand seama ca paratul nu a facut vreo dovada in sensul ca ar fi restituit vreo suma din imprumutul primit - din contra, se observa ca paratul a afirmat explicit ca (a se vedea raspunsul la intrebarea nr. 8 a interogatoriului propus de catre reclamant spre a fi luat paratului- fila 71) nu i-a "restituit nicio suma" reclamantului pana in prezent-, instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 421.570 lei, reprezentand imprumut acordat si nerestituit.
29. Trebuie dispus astfel, in plus:
(a)  intrucat, asa cum am aratat anterior (pct. 16), din interpretarea coroborata a prevederilor art. 1576, ale art. 1578 si ale art. 1584 C.civ. (1864),  rezulta ca, in speta, paratul (imprumutat) este obligat sa restituie reclamantului (imprumutator) suma de 100.000 euro, in moneda nationala in Romania, in lei, la cursul de schimb din data la care a fost acordat imprumutul (respectiv data de 29.06.2011), de 1 euro = 4,2157 lei (curs de schimb necontestat de catre parat pe parcursul procesului pendinte);
(b) deoarece, conform art. 22 alin. 6 C.proc.civ., instanta "trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii", potrivit art. 9 alin. 2 C.proc.civ., "Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor", iar, conform art. 397 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., instanta "nu poate acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut, daca legea nu prevede altfel";
Or, in cauza, asa cum reiese fara dubiu din precizarea facuta prin adresa inregistrata la Tribunalul Buzau la data de 31.07.2013 (filele 13-14-dosar), reclamantul a invederat ca valoarea obiectului cererii pe capatul principal vizand obligarea paratului la restituirea imprumutului este de 421.570 lei (adica echivalentul in lei la data de 29.06.2011 al sumei de 100.000 euro), suma pentru care, de altminteri, reclamantul a facut si plata taxei judiciare de timbru corespunzatoare (a se vedea rezolutia din data de 17.10.2013, aflata la fila 21-dosar).
Nu este intemeiata, in consecinta,  fata de considerentele ce preced (lit. a si b), cererea reclamantului, exprimata prin actiunea introductiva de instanta, de a fi obligat paratul la restituirea imprumutului in suma de 100.000 euro nominal in euro sau in echivalent lei la data platii efective.
30. Tot neintemeiat este si capatul de cerere vizand obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente debitului principal, in cuantum de 60.245,20 lei, calculata pentru perioada 31.12.2011-15.07.2013, urmand a fi respins ca atare, pentru considerentele de mai jos (pct. 31-33).
31. Intr-adevar, in aceasta privinta, se observa ca, conform art. 1586 C.civ. din 1864, "Daca imprumutatul nu intoarce la timpul stipulat lucrurile imprumutate sau valoarea lor, trebuie sa plateasca si dobanzi de la ziua cererii prin judecata a imprumutului", iar, potrivit art. 1088 C.civ., "La obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala (...). Aceste daune-interese se cuvin fara ca creditorul sa fie tinut a justifica vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata".
Rezulta, asadar, ca, pentru nerespectarea obligatiei de restituire a imprumutului ce-i incumba, imprumutatul datoreaza dobanzi - daune moratorii echivalente cu dobanda legala- de la data la care s-a solicitat, prin cerere de chemare in judecata, restituirea imprumutului (a se vedea, in acest sens, de exemplu, decizia civila nr. 890/1995, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila).
32. Or, in speta, este de remarcat ca, asa cum am evidentiat anterior (pct. 8),  reclamantul, prin cererea de chemare in judecata pendinte in cauza,  astfel cum a fost precizata prin adresa inregistrata la Tribunalul Buzau la data de 31.07.2013 (filele 13-14-dosar), a solicitat obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente debitului principal, in cuantum de 60.245,20 lei, calculata pentru perioada 31.12.2011-15.07.2013.
Altfel spus, reclamantul a pretins dobanzi legale aferente imprumutului acordat si nerestituit la scadenta, care au fost calculate pentru o perioada anterioara datei la care s-a cerut in justitie restituirea imprumutului (data de 15.07.2013, cand a fost inregistrata sub nr. de dosar 4049/114/2013 prezenta cerere de chemare in judecata), ceea ce nu este admisibil, potrivit textelor legale sus-citate (pct. 31).
Mai mult, in alta ordine de idei, se observa ca reclamantul nu a probat faptul ca, cuantumul dobanzii legale pe perioada 31.12.2011-15.07.2013 este cel indicat prin adresa inregistrata la data de 31.07.2013 (filele 13-14), simplele referiri facute de catre reclamant la "calculatorul de dobanda www.avocatura.com" neputand reprezenta dovezi in sensul evocat.
33. De altminteri, in acest context, trebuie notat, in plus:
- pe de o parte, ca probele administrate in cauza - respectiv cele recunoscute de catre reclamant la interogatoriul ce i s-a luat din oficiu de instanta (fila 74 verso-paragraful 3), coroborate cu sustinerile paratului (filele 70-pct. 2, 74 verso-ultimul paragraf) si cu declaratiile martorilor audiati (filele 72-73) - sunt neindoielnice in sensul ca imprumutul pe care paratul l-a primit de la reclamant la data de 29.06.2011 este un imprumut fara dobanda;
Aceasta inseamna ca imprumutul supus valorificarii pe calea justitiei in prezenta pricina este unul cu titlu gratuit.
Nu se pune, asadar, problema unor dobanzi de natura fructelor civile, reclamantul personal, interogat fiind din oficiu de instanta la termenul din data de 23.01.2014, declarand (fila 74 verso-paragraful 3) ca "nu pretinde dobanda la acesti bani" imprumutati paratului.
- pe de alta parte, ca reclamantul nu a cerut dobanzi legale pentru perioada ulterioara datei la care a formulat cererea de chemare in judecata obiect la prezentei cauze;
Or, din analiza prevederilor art. 22 alin. 6, ale art. 9 alin. 2 si ale art. 397 alin. 1 C.proc.civ., rezulta ca instanta nu poate depasi limitele investirii, fiind tinuta a se pronunta cu privire la  obiectul procesului asa cum acesta a fost stabilit, in speta, prin cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant si neputand acorda mai mult sau altceva decat s-a cerut. 

III) Solutia Tribunalului

34. Pentru toate aceste considerente, expuse pe larg in precedent, Tribunalul, dupa deliberare in conditiile art. 395 C.proc.civ., va respinge, ca neintemeiata, exceptia prematuritatii cererii reclamantului, invocata de catre parat prin intampinarea formulata la data de 26.11.2013 si care a fost unita cu fondul de instanta prin incheierea din data de 9.01.2014 si, prin urmare,  va admite, in parte, cererea de chemare in judecata care face obiectul prezentei cauze, formulate de catre reclamantul........, in contradictoriu cu paratul........, in sensul ca va fi obligat paratul sa plateasca reclamantului suma de 421.570 lei, reprezentand imprumut acordat la data de 29.06.2011 si nerestituit si va respinge, ca neintemeiate, cererea reclamantului vizand obligarea paratului la restituirea sumei de 100.000 euro nominal in euro sau in echivalent lei la data platii efective si capatul de cerere vizand obligarea paratului la plata dobanzii legale aferente debitului principal, in cuantum de 60.245,20 lei, calculata pentru perioada 31.12.2011-15.07.2013.
35. De asemenea, instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 7.820,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru aferenta pretentiilor admise (a se vedea, cu privire la modul de calcul, rezolutia din data de 17.10.2013, aflata la fila 21-dosar).
O atare solutie procesuala se impune in prezenta cauza:
(a) avand in vedere prevederile art. 453 alin. 1 C.proc.civ., conform carora "Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata";
(b) intrucat paratul este partea care a pierdut procesul, fiind, deci, in culpa procesuala;
(c) tinand seama ca cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamant a fost admisa numai in parte, fiind aplicabile, ca urmare, dispozitiile art. 453 alin. 2 teza I C.proc.civ., potrivit carora "Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata.";
(d) luand in considerare ca reclamantul, respectiv partea (singura) care a pretins cheltuieli de judecata, a facut, cu respectarea art. 452 C.proc.civ., dovada existentei si intinderii lor, fiind depuse chitantele nr. 65274/25.07.2013 (fila 15-dosar nr. 4049/114/2013), nr. 68882/30.09.2013 (fila 16-dosar nr. 4049/114/ 2013/a1) si nr. 70536/24.10.2013 (fila 26-dosar nr. 4049/114/2013).
36. In fine, trebuie subliniat ca, in baza art. 466 alin. (1) si a art. 468 alin. (1) C.proc.civ., prezenta sentinta poate fi atacata, in termen de 30 zile de la comunicare, cu apel.
Aceasta cale ordinara de atac se depune, sub sanctiunea nulitatii, conform art. 471 alin. (1) C.proc.civ., la instanta a carei hotarare se ataca, adica la Tribunalul Buzau - Sectia I civila - aspect ce trebuie mentionat in dispozitivul sentintei de fata, potrivit art. 425 alin. 3 teza a II-a C.proc.civ. si, in temeiul art. 96 pct. 2 C.proc.civ., se solutioneaza de Curtea de Apel Ploiesti.
Totodata, in acest context, se cuvine remarcat si ca decizia pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti in solutionarea apelului (eventual) formulat impotriva prezentei sentinte nu poate fi atacata cu recurs (ceea ce inseamna ca prezenta sentinta poate fi atacata numai cu apel):
- avand in vedere ca, potrivit art. XVIII alin. (2) teza I din Legea nr. 2/2013, "In procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate in cererile prevazute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, in cele privind navigatia civila si activitatea in porturi, conflictele de munca si de asigurari sociale, in materie de expropriere, in cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv." (sublinierea redactorului);
- si tinand seama ca, asa cum rezulta din precizarile facute de catre reclamant prin adresa inregistrata la Tribunalul Buzau la data de 31.07.2013 (filele 13-14-dosar), valoarea (pe capatul principal de cerere a) obiectului litigiului este de 421.570 lei RON, adica sub pragul sus-mentionat, de 1.000.000 lei.