Drept civil

3.Cheltuieli de judecata in partaj. Efectul recunoasterii, de catre parat, la prima zi de infatisare, a masei bunurilor de impartit si a cotelor. In cadrul operatiunilor de partaj se are in vedere valoarea bunurilor din momentul impartelii - decizia civila nr.189/19.04.2010 - dosar nr.16084/212/2008.

Prin sentinta civila nr.1559/27.01.2009 Judecatoria Constanta a admis cererea formulata de reclamantul D.D. in contradictoriu cu paratul N.S., a dispus sistarea starii de indiviziune creata prin decesul autoarei D.V., a atribuit reclamantului imobilul situat in Constanta si a obligat reclamantul la plata unei sulte in suma de 50.132,5 lei catre parat. De asemenea, a luat act de renuntarea paratului la judecata cererii reconventionale si a obligat paratul catre reclamant la plata sumei de 3.519,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
S-a retinut ca la data de 30.06.2007 a decedat D.V., mama reclamantului si sotia paratului, acestia avand calitatea de mostenitori, reclamantul in calitate de fiu, paratul in calitate de sot supravietuitor, la mostenirea defunctei au vocatie succesorala partile din proces, reclamantul in calitate de fiu cu o cota succesorala de 3, paratul in calitate de sot supravietuitor cu o cota succesorala de 1 , iar in ceea ce priveste masa partajabila, instanta a constatat existenta bunului constand din apartamentul situat in Constanta, ca fiind unicul bun supus impartelii.
Instanta a atribuit reclamantului imobilul apartament situat in Constanta, cu obligatia acestuia de a plati paratului sulta in suma de 50.132,3 lei, reprezentand contravaloarea cotei corespunzatoare de 1  din valoarea totala de 201.250,0 lei a imobilului.
Impotriva acestei hotarari, paratul a declarat in termen legal apel.
In motivarea cererii de apel, a aratat ca criticile vizeaza doar cheltuielile de judecata in suma de 3519,3 lei, la plata carora paratul a fost obligat in mod nejustificat. Prin intampinarea formulata, paratul a fost de acord cu actiunea reclamantului si a solicitat admiterea cererii formulate de acesta, astfel ca nu se afla in culpa procesuala si se impunea aplicarea disp. art.275 din Codul de procedura civila. Chiar si renuntarea la judecata cererii reconventionale denota inca o data dorinta paratului de rezolvare pe cale amiabila a litigiului, atitudine avuta si anterior introducerii cererii de chemare in judecata, motivul neintelegerilor constituindu-l doar faptul ca reclamantul dorea sa-i ofere cu titlu de sulta o suma nejustificat de mica.
Pe de alta parte, in partaj partile au dubla calitate, de reclamanti si de parati, iar solutia pronuntata este deopotriva in interesul tuturor, astfel ca obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata este limitata maximal la cota de 1, cota pe care nu a contestat-o pe tot parcursul procesului.
Reclamantul a formulat cerere de aderare la apel, formuland critici asupra sentintei cu privire la faptul ca dispozitivul sentintei nu mentioneaza calitatea partilor de mostenitori, cotele ce le revin si compunerea masei succesorale, limitandu-se la a dispune numai cu privire la iesirea din indiviziune, precum si cu privire la valoarea imobilului succesoral.
A sustinut reclamantul ca expertiza Bruma Eugen, efectuata la instanta de fond, nu reflecta valoarea reala a imobilului. Evolutia preturilor pe piata imobiliara a fost intr-o continua scadere, determinata de criza economico-financiara cu care se confrunta Romania, astfel incat suma de 54.850 euro este mult prea mare si nu reflecta valoarea reala a imobilului, apartament cu 2 camere, nedecomandat, confort 2, situat la ultimul etaj al blocului, in suprafata de 39 mp si care nu este amplasat intr-o zona centrala a orasului. Daca s-ar incerca instrainarea acestui imobil, nu s-ar putea obtine valoarea rezultata din expertiza, ci cel mult 30.000-35.000 euro.
Tribunalul retine urmatoarele :
Cu privire la apelul formulat de paratul N.S..
Potrivit art.275 din Codul de procedura civila, paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Asadar, textul poate fi aplicat numai in acele litigii in care paratul poate sa recunoasca in mod valabil pretentiile reclamantului si in principiu numai in cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii in intarziere, cum sunt cele de natura contractuala.
In speta de fata, este vorba de o actiune simpla de partaj succesoral potrivit regulilor devolutiunii legale, iar pozitia paratului de a fi de acord cu masa bunurilor de impartit si cotele prevazute de lege nu reprezinta o recunoastere in sensul art.275 din cod.
Intrucat paratul a renuntat la cererea reconventionala si, deci, nu mai poate fi vorba de pretentii proprii, in principiu nu ar fi aplicabile nici disp. art.276 din cod.
Urmeaza a se observa insa ca, in procesul de partaj, partile au o dubla calitate, de reclamanti si de parati, iar solutia pronuntata cu privire la iesirea din indiviziune este deopotriva in interesul tuturor. Prin urmare, daca ambele parti efectueaza cheltuieli in legatura cu procesul, se impune compensarea lor in raport de valoarea pretentiilor admise si eventual obligarea partii care a facut cheltuieli mai mici la suportarea diferentei respective.
In referire la aplicarea disp.art.274 alin.1, urmeaza a se observa ca, chiar daca a fost admisa actiunea, nu se poate considera stricto sensu ca paratul a pierdut procesul, cum in mod gresit a apreciat prima instanta, obligandu-l pe acesta la suportarea tuturor cheltuielilor de judecata, din moment ce si reclamantul, la randul sau, a fost obligat la plata unei sume de bani, cu titlu de sulta, catre parat.
Pe de alta parte, nu se poate considera nici ca nu exista o culpa procesuala, din moment ce nu a fost posibil partajul voluntar in fata notarului sau depunerea unei tranzactii in fata instantei, insa la aprecierea intinderii culpei procesuale urmeaza a fi avuta in vedere intinderea cotei succesorale cuvenite paratului.
Asadar, stabilirea cheltuielilor de judecata urmeaza a se face in baza disp. art.274 alin.1 si art.276.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulata de reclamantul D.D.
In ceea ce priveste prima critica din cererea de aderare la apel, se constata ca prin dispozitiv prima instanta a dispus partajul averii succesorale, sistand starea de indiviziune dintre parti, rezultand din considerente calitatea de mostenitori a partilor, cotele si masa succesorala, chiar daca nu sunt cuprinse in mod explicit in dispozitiv.
  In ceea ce priveste critica vizand valoarea stabilita la fond pentru imobilul succesoral, se retine ca partajul este acea operatiune juridica prin care se pune capat starii de indiviziune, in sensul ca bunurile stapanite pe cote-parti sunt trecute in proprietatea exclusiva a fiecaruia dintre coindivizari, potrivit cu intinderea cotelor cuvenite.
Tocmai de aceea, este de principiu ca in cadrul operatiunilor de partaj se are in vedere valoarea bunurilor din momentul impartelii - prin hotarare judecatoreasca sau prin impartire voluntara, si nu valoarea existenta in momentul nasterii starii de indiviziune ori al introducerii cererii de chemare in judecata.
In acest mod, diminuarea valorii prin uzura morala sau fizica, ori ca urmare a declinului pietei imobiliare in contextul unei crize economice, la fel ca si sporul de valoare, in lipsa unei conventii contrare si in masura in care nu este rezultatul activitatii vreunuia dintre coproprietari, se imputa asupra drepturilor tuturor coproprietarilor ori, dimpotriva, profita tuturor si nu numai unuia dintre ei.
Pentru aceste considerente, avandu-se in vedere imprejurarea ca hotararea instantei de fond s-a bazat pe o valoare a imobilului stabilita prin raportul de expertiza imobiliara efectuat cu mai mult de 1 an in urma, valoarea imobilului fiind stabilita in octombrie 2008, inainte de declinul pietei imobiliare si instalarea crizei economice in Romania, interval in care valoarea de circulatie a imobilului a suferit modificari, tribunalul urmeaza a avea in vedere raportul de expertiza efectuat in apel de catre expert Constantinescu Simona.
Se apreciaza astfel, ca valoarea de 131.000 lei corespunde valorii de circulatie reale a imobilului, in raport de caracteristicile tehnice, coeficientii de individualizare si ofertele de pe piata imobiliara, fata de valoarea de 201.250 lei stabilita la fondul cauzei de expertiza Bruma Eugen.
In consecinta, in temeiul art.296 din Codul de procedura civila a fost admis apelul, precum si cererea de aderare la apel si a fost schimbata in parte sentinta, in sensul obligarii paratului la plata cheltuielilor de judecata de 2738 lei catre reclamant si a obligarii reclamantului la plata unei sulte de 32.750 lei catre parat.