Contract de arendare. Legea nr.167/1994 modificata. Nedovedirea daunelor sau pierderilor suferite ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore. Principiul disponibilitatii. Imposibilitatea instantei de a introduce din ...

                     Contract de arendare. Legea nr.1671994 modificata.
Nedovedirea daunelor sau pierderilor suferite ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore. Principiul disponibilitatii. Imposibilitatea instantei de a introduce din oficiu in proces o alta persoana.

Potrivit dispozitiilor art.21 din Legea nr.26/1994 partile contractante pot stabili cazurile si limitele suportarii daunelor produse de calamitati naturale. Partile au convenit cum vor fi suportate daunele sau pierderile ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite sau a fortei majore, dar este necesar sa se dovedeasca existenta unor astfel de imprejurari.
Introducerea asiguratorului in cauza nu se poate face din oficiu, intrucat in baza principiului disponibilitatii care guverneaza procesul civil numai partile pot largi sfera subiectiva a procesului.

Prin cererea inregistrata  la Judecatoria Targoviste  sub nr. 1525/315/2008 reclamantii G.N.D. si K.A.G., domiciliati in Bucuresti , str. Mircea Vulcanescu nr. 43,  sector 1 au chemat in judecata pe paratul E.S. , domiciliat in comuna Bilciuresti, judetul Dambovita  solicitand  ca prin hotararea ce  se va pronunta  paratul sa fie obligat la plata sumei de  7.894 lei  reprezentand contravaloarea arendei pentru anii 2006 - 2007.
In motivarea cererii  se arata ca la data de  6.04.2005 au incheiat cu paratul  contractul de arendare nr. 22/2005  prin care au arendat acestuia  suprafata de  24,67 ha  teren arabil  suprafata detinuta in baza titlului de proprietate  nr. 108429/2002  pretul arendarii fiind  de 20% din valoarea productiei , dar nu mai putin de  600 kg / ha cereale pe an agricol  ca desi a expirat  termenul arendarii  paratul nu si-a indeplinit obligatia  de plata a arendei  ca nu a raspuns notificarii intocmite , temeiul in drept al cererii fiind  art. 6 alin 2  art. 26 din Legea 16/ 1994 si art. 1454 si urmatoarele cod civil.
Prin sentinta civila nr.929/12.02.2009 Judecatoria Targoviste a admis actiunea si a obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 17.438 lei reprezentand contravaloarea arendei pentru anii 2006 si 2007.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca intre reclamanti si parati a fost incheiat contractul de arendare inregistrat sub nr.22/6.04.2005, avand ca obiect arendarea suprafetei de 24,67 ha teren, ca pretul arendarii este de 20 % din productie dar nu mai putin de 600 kg/ha cereale pe an agricol, termenul arendarii fiind de 2 ani incepand cu data perfectarii contractului, ca arendarea este un contract sinalgamatic avand un obiect dublu, ca au fost respectate toate conditiile de validitate la incheierea contractului si ca partile sunt libere sa stabileasca cuantumul arendei, neexistand vreo limita maxima sau minima legala.
S-a mai retinut ca partile au convenit cum vor fi suportate daunele sau pierderi ca urmare a calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore, ca in cauza nu s-au facut astfel de dovezi, iar recoltele au fost culese, situatie in care arendatorul nu suporta riscul pieirii sau diminuarii productiei, ca arendasul trebuie sa plateasca arenda la terenurile si locul de plata prevazute in contract si ca reclamantii si-au dovedit actiunea.
Impotriva sentintei civile a declarat recurs paratul, sustinand ca prima instanta nu a tinut cont ca productiile pe anii 2005-2006 au fost calamitate, ca expertul nu a tinut cont ca intr-un an cu calamitati nici macar cheltuielile de productie nu pot fi acoperite, ca a dovedit ca au fost asigurate culturile, ca printre terenurile asigurate existau si terenurile din punctele ce i-au fost arendate de reclamanti, insa asigurarea priveste o suprafata de teren mult mai mare decat cele 24,6 ha, ca a dovedit prin probele administrate ca si in anul 2007 productia, din cauza conditiilor climaterice, a fost scazuta, in zona neasigurand decat in parte acoperirea cheltuielilor si ca s-a retinut productia medie stabilita de expert.
S-a mai argumentat ca s-a prevazut in contractul de arenda ca pretul arendei este de 20 % din valoarea productiei, dar nu mai putin de 600 kg cereale pe an, insa instanta de fond trebuia sa aiba in vedere ca o astfel de clauza se refera la un an normal de productie, iar pe de alta parte productia este total diferita in functie de specia cerealelor, ca s-a acordat reclamantilor mai mult chiar decat au apreciat ca li se cuvine si ca prima instanta trebuia sa il oblige succesiv la plata in natura si numai in lipsa acesteia la plata in echivalent.
In termen legal reclamantii au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, aratand ca atat din depozitia martorei I.A. cat si din cuprinsul raportului de expertiza rezulta ca recoltele de cereale nu au fost afectate de calamitati, ca paratul era obliga sa incheiere contracte de asigurare a culturilor pe care le infiinteaza pe terenul arendat, astfel ca in situatia in care existau daune produse de calamitati, acestea ar fi fost suportate de catre asigurator, ca la stabilirea cuantumului despagubirilor prima instanta a avut in vedere clauza din contractul de arendare si ca instanta de fond nu a acordat mai mult decat s-a cerut, intrucat si-au marit catimea obiectului cererii, completand totodata taxa judiciara de timbru.
Examinand sentinta civila in raport de motivele de recurs, de probele administrate ca si de dispozitiile legale incidente in cauza, tribunalul va respinge recursul pentru urmatoarele considerente:
Potrivit contractului de arendare inregistrat sub nr.22/6.04.2005 reclamantii au arendat paratului terenul in suprafata de 34,67 ha situat in comuna Bilciuresti, stabilind drept pret al arendarii procentul de 20 % din productie, dar nu mai putin de 600 kg/ha cereale pe an agricol, stabilindu-se totodata si conditiile pierderii totale sau partiale ale recoltei ca urmare a  calamitatilor naturale, a cazurilor fortuite ori a fortei majore.
Atat din depozitiile martorilor audiati la solicitarea reclamantilor, cat si din raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, rezulta ca recoltele la cereale in anii 2005-2007 au fost bune si ca paratul nu a achitat plata arenzii.
Totodata, s-a constatat ca asigurarea depusa de catre parat la dosarul cauzei nu contine asigurare si pentru suprafata arendata, ci numai pentru suprafata de  50 ha asa cum de altfel rezulta si din raportul de inspectie de risc.
Ori fata de probele administrate in cauza nu se  poate retine ca recoltele de cereale au fost calamitate.
Chiar si martorul audiat la solicitarea paratului a aratat ca intr-adevar recolta de grau a fost mai mica, dar paratul nu a achitat nici sume de bani si nici produse reclamantilor.
Intrucat in cauza nu s-a dovedit ca recoltele de cereale au fost calamitate, paratul nu poate fi exonerat de plata arenzii in conditiile stipulate in contract.
Sustinerea recurentului in sensul ca in cauza nu a fost introdus asiguratorul in conditiile in care paratul era asigurat, nu poate fi retinuta.
Asa cum s-a aratat mai sus recurentul nu  a facut dovada ca a asigurat si recolta pentru suprafata de teren ce face obiectul contractului de arendare, iar pe de alta parte, potrivit principiului disponibilitatii care guverneaza etapa dezbaterilor judiciare, instanta nu poate introduce din oficiu o alta persoana in proces, posibilitatea de a largi sfera subiectiva a procesului o au numai partile.
Nici imprejurarea ca instanta de fond a acordat reclamantilor mai mult decat au apreciat ca li se cuvine nu este intemeiata, intrucat reclamantii si-au marit catimea obiectului, achitand si taxa judiciara de timbru aferenta.
Cat priveste faptul ca se impunea ca prima instanta sa oblige pe recurent succesiv la plata in natura si numai in lipsa acesteia la plata in echivalent este de asemenea neintemeiata, de vreme ce recurentul parat a fost de acord sa plateasca suma de bani reprezentand c/val arendei, asa cum arata la interogatoriu luat de catre reclamanti.
Prin urmare, fata de considerentele de mai sus, tribunalul, in temeiul art.312 Cod procedura civila, va respinge recursul (decizia civila nr.1088/22.06.2009).