Tardivitatate apel neintemeiata, in situatia comunicarii incheierii interlocutorii si a sentintei de fond la domiciliul nereal al paratului.

Prin cererea de chemare in judecata a paratului P.V.A.inregistrata pe rolul Judecatoriei Moreni sub nr.2612/2.10.2006, reclamanta P.L: a solicitat partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei, constand in terenul de 1154 m.p., situat in intravilanul orasului Moreni, str.Unirii nr.2, judetul Dambovita si autoturismul Dacia 1310, inmatriculat sub nr. DB 03 PNC, instrainat de parat fara consimtamantul reclamantei in toamna anului 2003, in timp ce reclamanta era plecata din tara.
Motivand cererea, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la 15.11.1992, casatoria fiind desfacuta prin sentinta 296/2006 a Judecatoriei de prima instanta si instructie nr.6- Alcala de Henares Spania, nedefinitiva, iar in timpul casatoriei a dobandit imobilele mentionate, terenul potrivit contractului autentificat sub nr.939/29.03.2001, prin Biroul Notarului Public Fieraru M. si Coman M, iar autoturismul in baza contractului de vanzare-cumparare din 8.06.2001.
Reclamanta a mai sustinut ca a avut o contributie mai mare la realizarea bunurilor, de 70%, intrucat  a lucrat in Spania.
In drept, s-au invocat prevederile art.36 alin.1 Codul familiei.
In probatiune s-au depus inscrisuri si  a fost audiata martora R.R., propusa de reclamanta.
Prin incheierea interlocutorie din 28.11.2006, s-a admis in parte si in principiu cererea si s-a constatat ca partile au dobandit in cote egale terenul de 1154 m.p., dispunandu-se efectuarea expertizei topografice pentru identificarea, evaluarea si intocmirea propunerilor de lotizare.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond  a retinut ca in conditiile in care s-a desfacut casatoria partilor prin sentinta mentionata, cererea de partajare  a bunurilor comune este admisibila, corespunzator art.36 alin.1 Codul familiei.
S-a avut in vedere ca in timpul casatoriei, partile au dobandit cele doua bunuri, aratate in cererea introductiva, insa autoturismul nu poate fi retinut la masa comunitatii partajabile deoarece a fost instrainat in timpul casatoriei si chiar daca martora audiata  a invederat ca bunul mobil s-a vandut fara consimtamantul reclamantei, judecatoria a apreciat ca in conformitate cu prevederile art.35 Codul familiei, mandatul tacit pentru administrarea bunurilor comune este prezumat, cu exceptia bunurilor imobile in privinta carora se cere existenta consimtamantului expres in cazul actelor de dispozitie.
S-a argumentat ca singura depozitie a unui martor nu este de natura sa inlature prezumtie mandatului tacit pentru vanzarea autoturismului, mai ales ca martora a declarat ca pretul obtinut din vanare  a fost utilizat de catre parat, dar nu a putut arata daca s-a folosit in interesul exclusiv al acestuia sau al ambilor soti.
Sub aspectul contributiei pretins majorate  a reclamantei la dobandirea bunurilor, instanta de fond a retinut ca  terenul a fost achizitionat in anul 2001, iar reclamanta nu a probat ca la acel moment lucra in strainatate, or, si daca ar fi facut aceasta dovada, nu a probat veniturile dobandite in acea perioada, pentru a se putea retine o contributie mai mare in favoarea sa.
Dupa efectuarea expertizei agricole, prin sentinta civila nr.1328/19.12.2006, s-a admis in parte cererea si s-a dispus partajarea terenului potrivit variantei I a raportului de expertiza, prin atribuirea bunului reclamantei care a fost obligata sa achite paratului sulta in cuantum de 5048,75 lei.
S-a motivat ca aceasta modalitate de partajare este optima si nu pateu fi omologata varianta a doua in care terenul de imparte in parti egale, deoarece s-ar diminua randamentul folosintei imobilului, asa cum s-a aratat in raportul de expertiza, iar pe de alta parte, paratul a manifestat lipsa de interes, fata de litigiul pendinte, neprezentandu-se la nici un termen de judecata si nici la efectuarea expertizei.
Impotriva incheierii interlocutorii si a sentintei a declarat apel paratul, criticandu-le pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca in cererea de chemare in judecata s-a indicat  in mod gresit domiciliul sau ca fiind in municipiul Moreni, str.Jupiter nr.12, bloc N, etaj 1, apt.27, judetul Dambovita, unde locuia de fapt fiul reclamantei, desi aceasta stia ca paratul avea resedinta in Spania, orasul Alcala de Henares, str. Alonso Sancez, nr.24 sau str. Bolarche, bl.5, ap. 84, provincia Madrid, contrar dispozitiilor art.112 pct.1 Cod procedura civila.
In aceasta imprejurare, se sustine ca pentru termenele din 17 octombrie 2006, 17 noiembrie 2006 si 28 noiembrie 2006, precum si pentru efectuarea expertizei, apelantul parat a fost citat la adresa din Moreni unde nu mai locuia de 6 ani(filele 21,26, 30 si 36 dosar fond) si nu la adresa din Spania, cum prevad dispozitiile art.87 pct.7 si ale art.1141 alin.4 Cod procedura civila, respectiv printr-o citatie scrisa, trimisa cu scrisoare recomandata, cu dovada de primire, prin care sa fie informat ca are obligatia de a-si alege domiciliul in Romania, unde urmeaza sa i se faca toate comunicarile privind procesul). S-a subliniat ca astfel, apelantul a fost in imposibilitate de a invoca eventualele exceptii de procedura, de a raspunde la toate aspectele de fapt si de drept ale cererii, de a propune dovezi, de a participa la efectuarea expertizei si de  apune concluzii pe fond.
In al doilea rand, se arata ca terenul in suprafata de 1154 m.p. a fost atribuit reclamantei care  a fost obligata sa plateasca sulta paratului in valoare de 5.048,75 lei, fara a se dispune partajarea corespunzator art.36 alin.1 Codul familiei.
Paratul a invederat ca apelul este declarat in termen, intrucat termenul de 15 zile curge de la data comunicarii hotararii, potrivit art.284 alin.1 Cod procedura civila, or, sentinta atacata i-a fost comunicata la fostul domiciliu comun, unde apelantul nu mai locuia din anul 2003 si nu la resedinta din Spania, ceea ce echivaleaza cu o necomunicare.
Intimata a invocat prin intampinare exceptia tardivitatii caii de atac.
S-a mentionat ca aceasta a mentinut legatura cu fostul sot pana prin luna aprilie 2006, inainte de desfacerea casatoriei in Spania, dupa care  a aflat ca el a parasit Spania si s-ar fi intors in Romania, insa fara a-i cunoaste domiciliul, considerent pentru care a indicat in cererea de partaj ultimul domiciliu comun din tara. In acest sens s-a facut trimitere la dispozitiile art.149 din Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept international privat corespunzator carora instantele judecatoresti romane sunt competente daca paratul sau unul dintre parati are domiciliul, resedinta sau fondul de comert in Romania; daca paratul din strainatate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului din tara).
S-a apreciat ca procedura de citare in dosarul de fond  a fost legal indeplinita la toate termenele de judecata, citatiile cuprinzand toate mentiunile esentiale prevazute de art.100 alin.3 Cod procedura civila, iar apelantul si mama acestuia au aflat de litigiu, insa acesta nu a inteles sa se prezinte la nici un  termen de judecata.
Pe de alta parte, se mentioneaza ca dovada comunicarii sentintei catre parat este atasata dosarului de fond.
In sustinerea motivelor de apel, s-a depus la dosar in copie urmatoarele inscrisuri: permisul de conducere eliberat apelantului in Spania la 31.01.2006(fila 26), statele de plata din perioada august-decembrie 2006(filele 28-32), adresa din care rezulta ca apelantul era autorizat sa mentina legatura cu copilul minor A.G.P.(fila 33), sentinta civila irevocabila nr.854/05 din 15 martie 2007, pronuntata de Judecatoria de Prima Instanta nr.6 din Alcala de Henares, in apelul declarat impotriva hotararii de divort(filele 34-38), in forma tradusa si sentinta de divort nr.00296/12.042006
Examinand hotararea si incheierea atacate prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate si a dispozitiilor legale aplicabile in materie, tribunalul apreciaza apelul ca fiind fondat.
Se retine ca in conformitate cu dispozitiile imperative inscrise in art.85 Cod procedura civila, judecatorul nu poate hotari asupra unei cereri decat dupa citarea sau infatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.
Dupa cum a recunoscut in cuprinsul intampinarii(fila 20 dosar apel), intimata, la momentul promovarii cererii de partaj nu stia cu certitudine domiciliul paratului( "a tinut un timp legatura cu fostul sot pana in luna aprilie 2006, inainte de desfacerea casatoriei in Spania, dupa care  a aflat ca acesta a parasit Spania si ca s-ar fi intors in Romania, insa fara a-i cunoaste domiciliul").
Or, printre obligatiile procedurale ale reclamantului se afla si aceea de a indica in cuprinsul cererii de chemare in judecata domiciliul sau resedinta partilor, potrivit art.112 alin.1 pct.1 Cod procedura civila, ceea ce presupune minime diligente din partea reclamantului pentru a afla unde locuieste in fapt partea pe care o cheama in judecata.
Aceste dispozitii au menirea de a asigura instiintarea celor chemati in judecata despre pretentiile reclamantului, pentru asigurarea principiilor contradictorialitatii si dreptului la aparare, principii fundamentale in procesul civil.
La judecata in prima instanta, reclamanta nu a inteles sa invedereze cel putin faptul ca nu cunoaste domiciliul real al paratului, pentru a se face aplicarea dispozitiilor art.95 Cod procedura civila, in sensul citarii prin publicitate a paratului.
Se mai are in vedere ca in perioada octombrie-noiembrie 2006, cat s-a solutionat litigiul in prima instanta, apelantul a fost remunerat in Spania pentru munca prestata, asa cum reiese din statele de plata atasate la filele 28-32 dosar apel, ceea ce semnifica imprejurarea ca paratul nu a locuit in Romania. De altfel, la fiecare dintre cele trei termene de judecata premergatoare incheierii de admitere in principiu din 28.11.2006, procedura de citare cu paratul s-a realizat prin afisare, nicio persoana de la domiciliul indicat de reclamanta nefiind gasita(procesele verbale pentru indeplinirea procedurii de citare de la filele 21, 26, 30 dosar fond), fapt ce confirma absenta din Romania a paratului.
Mai mult, pentru termenul de judecata din 19.12.2006 cand s-a solutionat cauza in fond, desi nu fusese prezent la nici un termen anterior, neavand deci cunostinta de termen in sensul art.153 Cod procedura civila, paratul nu a mai fost citat, la dosar neregasindu-se dovada citarii chiar la domiciliul indicat de reclamanta si care nu era cel real.
Asadar, solutionarea litigiului, s-a realizat in lipsa apelantului, nelegal citat, imprejurare in care nici comunicarea sentintei nu poate fi considerata ca fiind procedurala, de vreme ce potrivit art.284 Cod procedura civila, termenul de apel este de 15 zile si curge de la comunicare, ipoteza ce presupune o comunicare valabila, aspect ce nu se verifica in speta dedusa judecatii. Pentru acest considerent exceptia tardivitatii caii de atac se apreciaza ca nefondata si se va respinge, iar in temeiul art.297alin.1 teza a doua Cod procedura civila, se va admite apelul si se vor desfiinta incheierea interlocutorie si hotararea de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.