Proces-verbal de contraventie. Prezumtia de legalitate. Sarcina probei. Prezumtia de nevinovatie.

Proces-verbal de contraventie. Prezumtia de legalitate. Sarcina probei. Prezumtia de nevinovatie.
Prin sentinta civila nr. 3489/30.05.2007 Judecatoria Giurgiu a admis plangerea formulata de petentul T.I. impotriva procesului-verbal de contraventie seria PCA nr. 1081224/24.04.2007 incheiat de agentul constatator Inspectoratul de Politie al judetului Giurgiu.
A anulat procesul-verbal, a exonerat petentul de plata amenzii contraventionale si a dispus inlaturarea masurii complementare de suspendare a permisului de conducere retinut in baza procesului-verbal de contraventie si restituirea acestuia catre petent.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca petentul a fost sanctionat pentru fapta prevazuta de art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, constand in aceea ca a condus autoturismul Citroen Xara in afara localitatii, cu viteza de 151 km/h, ca sub aspectul conditiilor de forma, procesul-verbal nu este lovit de niciuna dintre cauzele de nulitate absoluta prev. de art. 17 din OG 2/2001, dar ca din fotografia radar depusa la dosar, rezulta ca petentul a fost inregistrat la ora 12:30:46 cu viteza de 150 km/h si la ora 12:30:47 cu viteza de 151 km/h, iar procesul-verbal a fost incheiat la ora 12:30. Ca atare, instanta de fond a apreciat ca s-a retinut gresit contraventia prevazuta de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, din moment ce petentul nu a depasit viteza legala cu peste 50 km/h. Chiar daca in secunda urmatoare s-a inregistrat si viteza de 151 km/h, este de notorietate ca aparatele radar au o marja de eroare conform Normei de metrologie legala nr. 021/23.11.2005, asa ca se poate retine ca petentul a circulat la limita vitezei de 150 km/h si ca nu a depasit viteza legala cu peste 50 km/h, devenind aplicabil principiul conform caruia dubiul profita contravenientului.
S-a mai retinut ca, partial, sarcina probei revine si agentului constatator, care trebuia sa demonstreze, pe baza inregistrarilor radar, ca autoturismul sanctionat a circulat la un moment dat cu viteza retinuta, altfel ar fi lasata la latitudinea discretionara a agentilor constatatori retinerea unei anumite viteze de deplasare, fiind de notorietate ca cei sanctionati nu pot face dovada contrara, in sensul ca ar fi circulat cu o viteza inferioara celei retinute in procesul-verbal. Mai mult decat atat, instanta de fond a apreciat ca, daca s-ar retine, prin ignorarea dispozitiilor legale care prevad marja de eroare a cinemometrelor, ca petentul a circulat cu viteza de 151 km/h, viteza aflata la limita ce se sanctioneaza de lege cu suspendarea dreptului de a conduce pe o durata de 90 de zile, se impune totusi restituirea permisului de conducere, data fiind depasirea limitei de 50 km peste viteza legala, cu numai 1 kilometru.
Prin decizia civila pronuntata in solutionarea recursului declarat de agentul constatator Tribunalul Giurgiu a admis recursul impotriva sentintei civile nr. 3489/30.05.2007, pe care o modificat-o in sensul ca a respins ca nefondata plangerea formulata de petent impotriva procesului-verbal de contraventie.
Pentru a decide astfel instanta de recurs a retinut ca, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG 1391/2006, conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare, iar potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
In speta, potrivit art. 49 alin. 4 lit. b din OUG 195/2002, limita maxima de viteza in afara localitatilor pe drumul pe care a circulat petentul (drum expres) era de 100 km/h, ceea ce inseamna ca deplasarea cu o viteza de 151 km/h sau mai mare constituie contraventia sanctionata de art. 102 alin. 3 lit. e din ordonanta.
S-a mai retinut ca stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat in conditiile legii, respectiv cu un mijloc certificat si verificat metrologic (cinemometru), astfel ca forta probanta a procesului-verbal de contraventie nu rezulta doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumtia de legalitate a actului intocmit de un agent al statului, ci si din dovezile in baza carora s-a intocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologica a cinemometrului despre care se sustine ca a inregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatarii contraventiei, nr. 0006123 din 7.09.2006, verificare valabila 1 an, pana la 7.09.2007, si de fotografia aparatului, din care rezulta ca autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteza de 151 km/h.
Pe de alta parte, petentul a avut posibilitatea de a se apara impotriva prezumtiei de legalitate a procesului-verbal de contraventie, atat prin dreptul la formularea de obiectiuni ce urmau a fi inserate in continutul procesului-verbal de catre organul instrumentator, (insa acesta a declarat ca nu are obiectiuni, semnand in acest mod actul constatator), cat si in fata instantei, cu ocazia formularii prezentei contestatii impotriva procesului-verbal de contraventie. Tribunalul constata ca, desi petentul a contestat ca ar fi circulat cu viteza de 151 km/h, sustinand ca nu a depasit 135 km/h, nu a solicitat probe, chiar bazate pe elemente subiective, pentru a dovedi acest fapt, in timp ce situatia de fapt retinuta de agentii de politie si procesul-verbal care o constata, si anume depasirea vitezei legale de catre petent, este sustinuta si confirmata cu mijloace tehnice apte in acest sens si concludente, astfel ca nu se poate afirma ca a fost incalcata prezumtia de nevinovatie instituita de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Instanta de fond a retinut netemeinicia procesului-verbal pornind chiar de la probele agentului constatator, si anume de la inregistrarea petentului de catre aparatul radar si cu viteza de 150km/h, insa asa cum a retinut si instanta, viteza de 151 km/h a fost stabilita in secunda urmatoare, ceea ce demonstreaza ca petentul actionase comanda de accelerare si de sporire a vitezei, fiind logic ca autoturismul sau sa atinga si viteza de 151 km/h. Imprejurarea ca autoturismul a rulat si cu viteza mai mica nu poate anula efectele inregistrarii ulterioare si a unei viteze de deplasare mai mari, aceasta situatie nefiind una anormala, de natura sa creeze vreun dubiu sau sa sugereze vreo defectiune sau eroare a cinemometrului implicat in stabilirea celor doua valori.
Referitor la marja de eroare prevazuta de Norma de metrologie legala privind masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor NML021-05 din 23.11.2005, tribunalul retine ca aceasta nu contine elemente pe baza carora sa se stabileasca o situatie de fapt contrara celei retinute de agentul constatator sau nelegalitatea procesului-verbal de contraventie. Astfel, cinemometrele care functioneaza in regim de deplasare al autovehiculului pe care sunt instalate (ipoteza din cauza), la viteze constatate peste valoarea de 100 km/h, pot avea o eroare maxim tolerata de +/- 4%.
Aceasta eroare se stabileste in raport de diferite criterii si poate actiona atat in sens pozitiv cat si in sens negativ, fiind deci posibil ca viteza de deplasare reala a petentului sa fi fost mai mica, dar si mai mare decat cea retinuta de agentul constatator. Cata vreme marja maxima de eroare are dubla semnificatie, pozitiva si negativa, nu se poate retine automat ca viteza de deplasare era mai mica decat cea inregistrata si ca procesul-verbal este netemeinic, ci numai coroborat cu alte mijloace de proba in acest sens, deoarece viteza stabilita pe baza inregistrarii radar efectuata la momentul constatarii contraventiei este criteriul in raport cu care se apreciaza existenta contraventiei conform legii si este evident ca legiuitorul, atunci cand a stabilit limitele de viteza admise, dar si gradul de depasire a vitezelor legale ce constituie diferitele contraventii, a observat marjele de eroare ale cinemometrelor si, in considerarea acestor marje si a efectelor acestora, astfel ca, respectarea de catre aceste aparate metrologice a marjelor de eroare mentionate in norma de mai sus, constituie o garantie a corectitudinii valorilor de viteza stabilite si a legalitatii stabilirii contraventiei si nu invers.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca instanta de fond a interpretat gresit dispozitiile legale aplicabile situatiei de fapt si a retinut in mod eronat netemeinicia procesului-verbal de contraventie.