Principiul prezumtiei de nevinovatie, aplicabil in cazul judecarii plangerilor contraventionale. Eroarea tolerata a vitezei de circulatie, prevazuta de Norma de Metodologie Legala NML 021 - 05

Principiul prezumtiei de nevinovatie, aplicabil in cazul judecarii plangerilor contraventionale. Eroarea tolerata a vitezei de circulatie, prevazuta de Norma de Metodologie Legala NML 021 - 05
Conform practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Anghel impotriva Romaniei) procedura de judecata a procesului verbal contraventional este asimilata unei proceduri de judecata penale, avand in vedere ca sanctiunea aplicata are atat un scop educativ cat si unul de reprimare.
Prin sentinta civila nr. 2636/24.04.2007 Judecatoria Giurgiu a respins plangerea formulata de petentul G.S.P, in contradictoriu cu intimatul IPJ Giurgiu.
S-a retinut ca prin procesul verbal de contraventie incheiat la data de 30.01.2007, petentul a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 351 lei si retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii, intrucat a condus autoturismul marca Mercedes cu o viteza de 152 km/h, procesul verbal contraventional facand dovada deplina cu privire la situatia de fapt retinuta, bucurandu-se de prezumtia de legalitate si veridicitate, pana la proba contrara, proba pe care petentul nu a facut-o.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs petentul G.S.P.
Recursul este fondat si va fi admis pentru urmatoarele considerente:
S-a retinut de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului ca fiind aplicabil in cauzele contraventionale, principiul prezumtiei de vinovatie, instanta nationala avand obligatia de a analiza cauza in raport de toate probele administrate, neputand respinge probele favorabile reclamantului.
Cand ca urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata, prezumtia de vinovatie nu este rasturnata, orice indoiala fiind in favoarea faptuitorului.
In speta, existenta unei indoieli cu privire la viteza de circulatie a autoturismului este determinata de dispozitiile art. 3 pct. 3.1.1 litera c din Norma de Metodologie Legala N.M.L. 021 - 05, conform careia aparatele pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor au in regim de deplasare o eroare tolerata de 4% din valoarea conventional adevarata pentru viteze legale sau mai mari de 100 km/h.
Aplicarea acestor norme creeaza in favoarea contestatorului dubiul de a fi circulat cu o viteza de 146 km/h.
Dubiul existent este subliniat si prin declaratiile martorilor R.R.V. si C.M. care au aratat ca petentul a circulat cu o viteza de 130 - 135 km/h.
Prezumtia de veridicitate a procesului verbal contraventional este astfel rasturnata.
Este adevarat ca eroarea de 4% tolerata de masuratorile efectuate cu aparatele radar, poate conduce si la existenta unei viteze mai mari decat cea efectiv inregistrata, insa dispozitiile legale existente in sistemul de drept romanesc nu permit interpretarea dubiului decat in favoarea faptuitorului.
Contraventia savarsita de petent, este ca atare cea prevazuta de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006, insa sanctiunea aplicabila nu este cea reglementata in art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 care prevede sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, pentru depasirea de catre conducatorul auto cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxima admise, ci cea prevazuta de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 rap. la art. 108 alin. 1, lit. d din acelasi act normativ, care nu cuprinde sanctiunea complementara a suspendarii permisului de conducere.
Asa fiind recursul a fost admis, dispunandu-se inlaturarea masurii complementare a suspendarii permisului de conducere si mentinerea celorlalte dispozitii ale procesului verbal contraventional.