pretentii
(Sentinta civila nr. 1267 din data de 31.10.2013 pronuntata de Judecatoria Beius)Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii C.J., C.M.C., in contradictoriu cu parata S.C V.R. S.A., avand ca obiect anulare act PRETENTII.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, invederandu-se instantei faptul ca atat mersul dezbaterilor cat si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 24.10.2013, care face parte integranta din prezenta, iar in vederea deliberarii, s-a amanat pronuntarea cauzei la data de 31.10.2013, dupa care:
INSTANTA Prin cererea inregistrata la instanta la data de 12 iunie 2013, sub dosar nr. 1191/187/2013, reclamantii C. J si C. M. C., au chemat in judecata parata V. R. S.A.B, solicitand instantei:
- sa dispuna anularea clauzei prev. de art. 5 lit. a " comision de risc" din Conventia de credit nr. .. din data de 04.10.2007;
- anularea clauzei prev. de pct. 3 lit. d din Conventia de credit privind posibilitatea revizuirii ratei dobanzii aplicate;
- obligarea paratei la restituirea sumei in echivalent lei la data platii, incasata drept comision de administrare, de la data de 4.10.2007 pana la data introducerii plangerii 10.06.2013, actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum si a sumelor de bani cu acest titlu retinute pana la pronuntarea hotararii, actualizat cu rata inflatiei , avand in vedere ca acest comision il platesc lunar, pana la finalizarea contractului de credit;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, se arata ca la data de 09.03.2007, prin
conventia de credit nr. _ din data de 04.10.2007, parata V.R. S.A. B., a acordat reclamantilor un imprumut cu garantie imobiliara in valoare totala de 25.000 Eur, cu o perioada de rambursare de 300 luni.
In contractul incheiat intre parti, era prev. la art. 5 lit. "a", o clauza referitoare la comisionul de risc de 0,125% aplicabil la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.
Reclamantii au aratat ca acest comision de risc este nelegal, fiind nejustificata plata sa, intrucat creditul contractat de reclamanti este garantat prin ipotecarea unui imobil extrem de valoros, respectiv un apartament cu 2 camere si dependinte, in suprafata utila de 50,33 mp si teren aferent in cota de .. MP, din _.. reclamantii au fost nevoiti sa incheie o polita de asigurare cu un asigurator agreat de banca, fiind acoperite toate riscurile pentru parata, acestea fiind preluate de asigurator.
Se arata ca, pe de alta parte, comisionul de risc perceput abuziv de banca nu se justifica intrucat reclamantii suporta cheltuielile legate de polita de asigurare anual .
La data incheierii Conventiei de credit, reclamanti nu au avut posibilitatea sa negocieze clauzele contractuale, intrucat conventia era deja redactata in mod standard, pentru toti clientii bancii, astfel ca art. 5 lit. "a" din Conventia de credit nr_.din data de 04.10.2007 este abuziva si incalca in mod flagrant dispozitiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, resp. Prev. art. 1 din Legea nr. 193/2000 unde se stipuleaza ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate , cele ale alin. 2 prin care se dispune ca, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului si cele ale alin. 3, al aceluiasi articol prin care se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Reclamantii arata ca intrucat nu li s-a acordat posibilitatea sa negocieze clauzele contractuale, respectiv clauza prev. de art. 5 lit. "a", arata ca aceasta este o clauza abuziva in sensul definit de art. 4 din Lg. 193/2000 rep. conform caruia " o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziv, daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
De asemenea, rezervarea dreptului bancii de a revizui rata dobanzii curente in mod unilateral , fara a fi negociata cu reclamantii, respectiv pct. 3 lit. "d" . din data de 04.10.2007 este in mod vadit abuziva, deoarece nu asigura nici o posibilitate de control , astfel incat sa fie indeplinite cerintele unui tratament egal, respectiv sa se asigure un grad rezonabil de previzibilitate.
Conform art. 4 alin. 2 si 3 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuala va fi considerata ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Se arata ca sunt indeplinite conditiile legale pentru declararea ca abuziva a clauzei prev. de art. 5 lit. "a" din Conventia de credit, intrucat reclamantii au calitatea de consumatori, iar parata de comerciant, iar conventia incheiata a fost una standard.
Dispozitiile legii nr. 193/2000, invocate in prezenta cauza, transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, aratand ca interesul reclamantilor este legitim, nascut si actual, personal si direct.
Pentru a fi incidente prev. art. 4 alin. 1 din Lg. nr. 193/2000 in privinta dispozitiei de la pct. 5 lit "a" din " conditiile speciale" ale conventiilor de credit incheiate intre parti, este insa necesar si ca aceasta clauza sa fie creat, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Reclamantii arata ca simpla prevedere a unui comision de risc intr-un contract de adeziune nu poate atrage caracterul abuziv al unei astfel de clauze in mod automat, fiind necesar a se analiza proportionalitatea cuantumului comisionului cu riscul implicat de acordarea creditului, avandu-se in vedere si cuantumul dobanzii percepute pentru acordarea imprumutului.
In speta de fata, perceperea unui comision de risc poate fi justificata de riscurile implicate de scaderea valorii proprietatilor imobiliare in contextul economic actual si de posibilitatea existentei unor dificultati in executarea silita a garantiei reale imobiliare instituite in favoarea paratei. Cu toate acestea, prevederea unui cuantum al comisionului de risc de circa o treime sau de jumatate din cuantumul dobanzii care reprezinta practic pretul imprumutului acordat, apare ca fiind disproportionala cu scopul urmarit, avand in vedere si faptul ca parata este o institutie bancara al carui obiect de activitate il constituie tocmai acordarea de credite.
De asemenea, reclamantii solicita ca instanta sa constate ca nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au materializat.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C.., avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios ( Ausbanc) si prin Ordonanta din .., data in cauza _, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. Arata ca in analiza aceleiasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quitero,C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
In drept, reclamantii invoca dispoz. art.1, art. 2, art. 13 si art. 14 din Legea nr. 193/2000 rep. , art. 5, art. 948 alin. 4 si art. 966 din Codul civil, precum si art. 5 lit. "a" si pct. 3 lit. "d" din Conventia de credit nr. 0123479 din data de 04.10.2007.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosar in copie: Conventia de credit nr. _.; plan rambursare credit; act aditional nr. _. la Conventia de credit nr. _.
La data de 11 iulie 2013, parata SC V. R. S.A. B., a depus la dosar intampinare prin care a solicitat instantei respingerea actiunii formulate de reclamanti ca fiind neintemeiata si nefondata.
Prin intampinarea depusa la dosar, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale care vizeaza din punctul lor de vedere obiectul contractului. Arata ca potrivit prev. art. 4 al Directivei nr. 93/13/CE si dispozitiile Legii 193/2000 nu se poate solicita, iar instanta de judecata nu va putea constata caracterul abuziv al unor clauze contractuale atata vreme cat acestea vizeaza insusi obiectul acestui contract. Mentioneaza totodata ca practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este constanta in acest sens, aceasta opinie fiind mentinuta si prin Decizia nr._.
Parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere nr. 3 prin care se solicita plata retroactiva a unui comision de administrare, ca urmare a faptul ca de la data semnarii conventiei de credit nr._. si pana la momentul depunerii prezentei cereri, au trecut mai bine de 5 ani, iar dreptul la actiune pentru perioada _ fiind prescris. Arata ca prescriptie dreptului la actiune ar trebui sa curga din momentul efectuarii primei prestatii, fiind vorba despre prestatii succesive principiul " repunerii partilor in situatia anterioara" este inaplicabil in cazul contractelor cu executare succesiva.
Prescriptia dreptului la actiune este o notiune care a fost introdusa in dreptul civil tocmai pentru a sanctiona " pasivitatea", conduita consumatorului care indiferent de data promovarii actiunii sale are dreptul de a solicita restituirea unei sume de bani, numai in limita a 3 ani, obligatie nascuta de la data efectuarii primei prestatii, fiind in prezenta unui veritabil drept de creanta, fara nici un fel de derogare. Prescriptia s-a introdus in dreptul civil pentru garantarea principiului securitatii raporturilor juridice civile si totodata pentru a apara dinamica raporturilor juridice civile, motiv pentru care chiar daca o cauza contractuala devine ineficace, in cadrul dosarului de executare succesiva efectele acesteia, nu pot retroactiva pentru prestatiile si contraprestatiile partilor, putand cel mult sa opereze pentru viitor. Faptul ca reclamantii au ales in mod aleatoriu o data de referinta la care sa isi formuleze cererea in judecata avand ca obiect constatare clauze abuzive despre existenta carora au avut cunostinta inca din momentul semnarii conventiei de credit, nu ii indreptateste pe acestia sa deroge de la conditiile generale privitoare la dreptul de prescriptie pentru a solicita restituirea unor sume de bani platite in benevol Bancii, acestia asumandu-si prevederile legale in materie. Reclamantii nu se pot prevala de nerecunoasterea legii nici in ceea ce priveste legea 193/2000, nici in ceea ce priveste Decretul Lege nr. 167/1958, ambele aplicabile raporturilor juridice deduse judecatii.
Invoca exceptia lipsei de obiect si a lipsei de interes in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prev. de art. 5 lit. "a" din Conditiile Speciale ale conventiei de credit ca urmare a faptul ca la data promovarii prezentei cereri, clauza care reglementa comisionul de risc nu mai exista, fiind inlaturata prin efectele actului aditional la contract implementat in baza prev. OUG nr. 50/2010 si a Legii 288/2010.
Parata arata ca, Curtea de Apel Oradea in Decizia nr. 29/10.03.2009 a aratat ca poate exista un interes in invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale atata timp cat clauzele respective sunt in fiinta, or in prezenta speta clauza prev. la art. 5 lit "a" nu mai exista prin implementarea tacita a actului aditional la conventia de credit in anul 2010.
Invoca exceptia lipsei de obiect si a lipsei de interes in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzei prev. la pct. 3 lit. "d" din conventia de credit nr. __/04.10_.. ca urmare a faptului ca prin actul aditional nr. _ semnat intre parti, dobanda contractata de 5,95% pe an, dobanda fixa, s-a modificat in dobanda variabila, modificare permis atat in legislatia bancara cat si de Legea nr. 193/2000, modificarea semnandu-se prin semnarea si unui act aditional intre parti prin acordul lor deplin de vointa. Prev. art. 3 lit. "d" asa cum se regasea in contractul initial de credit nu mai exista in acea forma, fiind exclusa total clauza a carei nulitate se solicita prin actiune. Prev. art. 3 lit. "d" din actul aditional la conventia de credit nr. _ semnat de parti prevad o formula de calcul a dobanzii variabile perfect legala si care se afla in deplina concordanta cu legislatia bancara.
Pe fondul cauzei, parata arata ca prin conventia de credit nr. _, s-a pus la dispozitia reclamantilor suma de 25.000 Euro cu titlu de imprumut in conditiile si termenele stabilite in mod expres si asumate de ambele parti, contractul de credit reprezentand legea partilor in baza prev. art. 969 cod civil, in vigoare la data nasterii raporturilor juridice intre parti. Mai mult, in speta exista si un act aditional implementat in mod tacit de catre parti ca urmare a lipsei comunicarii din partea reclamantilor a unei notificari in termenul stabilit prin Legea speciala _ catre banca, valabilitatea acestui act aditional fiind pe deplin recunoscuta de legislatia speciala amintita mai sus.
Arata ca atata vreme cat reclamanti nu au notificat banca si nu au facut nici un fel de demers de contestare a niciunui comision, dupa aparitia lg. 288/2010 in termenul legal de 60 de zile implementat de aceasta lege la art. 95, adica pana cel tarziu in data de 03.03.2011, dar nici anterior aparitiei cestei legi, reclamantii nu pot solicita instantei de judecata sa intervina peste vointa partilor pentru modificarea sau inlaturarea vreunei clauze contractuale negociate si asumata initial de parti.
Arata ca actiunea reclamantilor este neintemeiata, iar instanta de judecata nu ar trebui sa intervina intre parti si nu ar avea posibilitatea de a modifica clauze contractuale asumate in mod expres sau tacit de acestea, doar pentru simplul motiv ca, mult ulterior semnarii contractului de credit si derularii sale fara probleme, clientii Bancii si reclamantii, considera in mod brusc si cu totul nejustificat ca anumite prevederi contractuale ( pct. 5 lit. "a", pct. 3 lit. d"d2 di conditiile speciale al conventiei de credit nr. ..) asumate initial fara nici un fel de protest si executate in timp, ar fi abuzive prin prisma prev. art. 4 alin. 1 din legea 193/2000 in vigoare si in momentul semnarii conventiei de credit, articol care reprezinta o transpunere a art. 4 din Directiva 93/13/CEE.
Conform art. 4 al Directivei 93/13/CEE din 1993 " evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului contractului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj unor inteligibil.
Potrivit art. 4 din legea 193/2000, 1) o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi cin contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; 2) o clauza contractuala va fi considerata ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Parata arata ca reclamantii incearca sa induca instantei de judecata ideea ca Banca " profitand" de asa-numitele nevoi ale consumatorului ar incerca sa obtina un venit ilicit, contrar bunelor moravuri si cu rea credinta ar impune consumatorului " necunoscator" un contract avantajos Bancii numai in scopul exclusiv de a obtine profit.
Arata ca legea nr. 193/2000 este o norma cu caracter special care prevede o procedura speciala pentru constatarea caracterului abuziv al unui contract sau a unor clauze contractuale, in cazul in care sunt indeplinite anumite conditii si cu consecinta modificarii doar pe viitor a acelui contract, concomitent cu sesizarea contraventionala. Astfel in temeiul acestei legi, nu se poate vorbi despre obligarea retroactiva la plata unei sume de bani catre consumator, neavand nici un articol in legea 193/2000care sa reprezinte temeiul juridic al unei atare solicitari, legea indicand in mod explicit consumatorului calea de urmat si anume Codul civil.
Pentru a inlatura argumentele reclamantilor, parata arata ca, Contractul de credit este un contract sinalagmatic specific activitatii bancare, in care ambele parti isi asuma drepturi si obligatii corelative, contractul de fata fiind incheiat la solicitarea expresa a consumatorului si din initiativa proprie. Consumatorul nu se afla intr-o pozitie de inferioritate fata de Banca aleasa, acesta a optat in cunostinta de cauza pentru contractare dupa un studiu vast de piata efectuat si dupa analizarea tuturor ofertelor existente la momentul respectiv pe piata.
Costurile creditului sau pretul creditului sunt elementul cel mai bine cunoscut si analizat de consumator anterior si concomitent semnarii contractelor de credit , aceasta fiind si dovada alegerii unei banci care a prezentat pe piata o oferta foarte avantajoasa, cum este cazul SC V. R. S.A.
Parata arata ca reclamantii sustine ca Banca incalcand principiul bunei credinte ar crea un dezechilibru in detrimentul consumatorului insa nu isi analizeaza propria conduita din momentul contractarii si ulterior in derularea contractului cu banca.
Arata ca nimeni nu isi poate invoca propria culpa in executarea unui contract sau necunoastere legii, Legea 193/2000 fiind in vigoare de peste 11 ani, deci si in momentul semnarii contractului de credit in speta.
Facand o analiza a fiecarui dosar de credit, parata arata ca se va observa ca atat dobanda negociata cat si stabilirea comisionului de risc s-a facut in mod diferit de la caz la caz, in urma analizei exigibilitatii fiecarui dosar in parte, acesta nefiind introdus in conventia de credit decat in mod explicit si exprimat intr-un limbaj clar concis si inteligibil fara a lasa loc de nici un fel de interpretare din partea niciuneia dintre parti. Pe de alta parte, comisionul de risc , ca parte din pretul total al contractului a fost cunoscut de reclamanti inca din momentul semnarii contractului, fiind detaliat atat in conditiile speciale ale contractului cat si in planul de rambursare, motiv pentru care nu se poate invoca de catre reclamanti ca acestia nu l-au cunoscut s-au nu l-au putu cunoaste la momentul semnarii contractului.
Mai mult, in prezenta cauza, exista un act aditional la contractul de credit care a fost acceptat tacit de reclamant ca urmare a faptul ca acestia nu au notificat banca in nici un fel in termenul legal, motiv pentru care actul aditional a fost implementat si ulterior executat in continuare de ambele parti. In atare situatie nu se poate vorbi despre o lipsa de initiativa de negociere din partea Bancii referitor la Contractul de credit, fiind vadita lipsa de interes a reclamantilor in derularea contractului de credit sau modificarea lui ca urmare a modificarilor legislative aparute in timp.
Cu privire la afirmatia reclamantilor, ca parata nu ar fi negociat clauzele ca urmare a faptului ca Banca ar fi avut contracte pretiparite, parata solicita inlaturarea acestei motivatii care este una generica si superficiala. Legea 193/2000 si Directiva 93/13/CEE nu reprezinta instrumente de interzicere a unor tipuri de contracte, ci aceste legi stabilesc doar ca trebuie respectate anumite criterii la intocmirea unui contract in scopul evitarii crearii unor dezechilibre in detrimentul consumatorilor. Arata ca aceasta lege nu trebuie folosita de consumatori decat in acest scop, nu abuziv si speculativ cum este folosita in prezenta cauza.
Fata de cele aratate, parata considera ca Banca este cea care acorda o prezumtie de buna credinta clientului beneficiar al creditului - punand la dispozitia acestuia integral o suma mare de bani, urmand ca ea sa fie restituita pe o perioada lunga de 15-30 de ani. In atare situatia nu se poate vorbi despre rea credinta sau despre crearea unui dezechilibru in defavoarea consumatorului intr-un astfel de contract, Banca executandu-si integral si imediat obligatiile sale. Ajungerea la bun sfarsit a contractului de credit depinde in mod exclusiv de client, care si-a asumat in perfecta cunostinta de cauza atat prestatia Bancii dar si contraprestatia sa.
Afirmatia reclamantilor privitoare la garantarea creditului cu o ipoteca nu isi gasesc aplicabilitatea in speta, ipoteca fiind complementara comisioanelor asumate si negociate de parti, ea avand un cu totul alt rol in derularea contractului de credit.
Referitor la solicitarea reclamantilor cu privire la anularea clauzei prev. la art. 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei, parata arata ca nici aceasta clauza nu constituie o clauza abuziva tinand cont de toate sustinerile de mai sus si tinand cont de faptul ca reclamantii au negociat cu parata toate clauzele contractuale, nefiind asadar intrunite prev. art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 rep. ,iar pe de alta parte aceasta nu constituie o clauza abuziva intrucat in aceste schimbari semnificative se incadreaza si modificarea dobanzii de referinta, precum si a dobanzii interbancare. Dobanda de referinta si dobanda interbancara reprezinta indicatori publici, despre care orice persoana, client sau nu al bancii, poate lua la cunostinta si cu atat mai mult cunoaste ca ea poate fluctua, fiind vorba despre credite pe o durata foarte lunga de timp. De aceea, considera ca aceasta clauza prev. la art. 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei este intrutotul in acord cu prevederile legale, inserarea clauzei in contract neconducand la un dezechilibru contractual intre drepturile si obligatiile partilor, in conditiile in care aceasta dobanda revizuibila poate avea atat un curs ascendent, cat si descendent, in functie de variatiile indicatorilor publici mai inainte mentionati, iar parata, nedetinand nicio putere cu privire la variatiile acestor indicatori publici, eliminandu-se orice presupusa influenta a paratei in ceea ce priveste modificarea unilaterala a dobanzii in propriul sau interes.
In acest sens, parata arata ca prin Adresa nr.1795/19.04.2010 insasi Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului dispune faptul ca " pentru clientii V. care au contracte de credit in care nu se precizeaza faptul ca dobanda este fixa, prin actul aditional implementat in baza OUG 50/2010 se va inlocui clauza de la punctul 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit, cu clauza (_)rata dobanzii urmand sa varieze in functie de evolutia indicelui Euribor la 3 luni. Avand in vedere aceasta formula de calcul al dobanzii a fost validata de catre ANPC, iar pe de alta parte, aceasta formula nu poate decat sa profite clientului Bancii ea nu poate fi calificata ca fiind abuziva.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti intr-o speta similara prin Decizia nr. 482 din data de 19.11.2012, in dosarul nr. 29434/3/201 in care s-a retinut faptul ca " acordul dat de ANPC cu privire la mecanismul de stabilire a dobanzii reprezinta si el o garantie a conduitei corecte si a bunei credinte a Bancii in raporturile contractuale cu reclamantul, precum si un prim filtru de legalitate din perspectiva atributiilor autoritatii, astfel cum rezulta din dispozitiile cuprinse in art. 2 din HG nr. 882/2010 privind organizarea si functionarea ANPC.
Mai mult decat atat, parata arata ca in prezentul dosar dobanda variabila este explicitata si stabilita in mod clar si detaliat inca din anul 2009 prin semnarea actului aditional nr. 1/04.11.2009prin care partile in mod expres au agreat la o dobanda variabila, astfel ca instanta de judecata nu poate sa impuna acum o dobanda fixa, aceasta interventie fiind nelegala si abuziva raportat la faptul ca dobanda variabila nu este in afara cadrului legal si nu creaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, avand fluctuatii atat pozitive cat si negative in decursul timpului.
In drept, parata invoca prev. art. 969 Cod civil vechi in vigoare la data nasterii raporturilor juridice dintre parti; Directiva 93/13/CEE dispozitiile legii 193/2000, OG 50/2010; Legea 288/2010 intrata in vigoare la data de 2.01.2011 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
In sustinerea celor aratate, parata a depus la dosar Act aditional nr. _. la Conventia de credit nr. _; decizia nr. _ pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul _ ; Decizia civila nr._. pronuntata de Curte de Apel Bucuresti in dosarul nr. ..; Sentinta civila nr. _. pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosarul nr._; sentinta civila nr_.pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. -----filele 46-86.
La data de 06.08.2013, reclamantii au depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de catre parata SC V. R.S.A. B..
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 din cererea formulata de reclamanti, solicita respingerea acesteia ca nefondata .
In motivarea acestei sustineri, reclamantii arata ca parata a invocat includerea comisionului de risc in costul total al creditului, sustinand drept consecinta ca, clauza impunand plata acestuia nu poate fi supusa unei evaluari privind eventualul sau caracter abuziv, intrucat comisionul face parte din pretul contractului, al carui justete si al caprui caracter adecvat nu poate fi cenzurat de catre instante potrivit disp. art.4 alin. 2 din Directiva resp. 4 alin. 6 din Legea de transpunere, nr. 93/2000. Arata ca nu se poate sustine de catre parata, ca la incheierea contractului de credit a avut in vedere, in principal, faptul ca imprumutatul va achita comisionul de risc. Arata ca acest comision de risc ascunde o clauza similara unei clauze penale, cu diferenta ca suma stabilita cu acest titlu se plateste nu in momentul neexecutarii contractului, ci anticipat, prin perceperea lunara, cu acest titlu, a unui procent aplicat soldului creditului, banca evaluand si incasand astfel anticipa prejudiciul cauzat acesteia prin eventuala neexecutare a contractului de catre imprumutat si incasand deci fara just temei contravaloarea unui prejudiciu care nu este nici cert, nici actual.
Mai mult Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referite art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios ( Ausbanc) si prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data in cauza C-76/20, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. Arata ca in analiza aceleiasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quitero,C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudenta CJUE, care in temeiul Constitutiei si a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instantele nationale, rezulta ca Directiva 93/13, in transpunerea careia s-a adoptat in dreptul national Legea 193/2000, vizeaza protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slaba in contract avand in vedere faptul ca puterea lor de negociere este limitata, ei fiind practic obligati fie sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune pentru pretentiile din petit, invocata de catre parata prin intampinarea depusa la dosar, reclamantii solicita respingerea acesteia ca neintemeiata avand in vedere ca potrivit disp. art. 1 din decretul lege nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Conform art. 2 din decretul lege nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fir pe cale de actiune, fir pe cale de exceptie.
Conform art. 3 din acelasi act normativ consacra termenul general de prescriptie de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul lege nr. 167/1958 statua ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Reclamantii arata ca in cazul de fata, in care pe langa constatarea nulitatii se solicita si restituirea prestatiilor, nu se poate sustine ca termenul de prescriptie de 3 ani pentru restituirea prestatiilor incepe sa curga de la data platii fiecarei rate contractuale, deoarece o astfel de interpretare ar fi natura a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocarii nulitatii absolute oricand. Prin urmare, in cazul in care prin aceeasi actiune se solicita atat constatarea nulitatii absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cat si restituirea prestatiilor, termenul de prescriptie pentru petitul privind restituirea prestatiilor nu incepe sa curga decat din momentul in care se constata nulitatea absoluta a contractului sau clauzei contractuale. Prin urmare, avand in vedere ca pana in prezent termenul de prescriptie extinctiva pentru restituirea prestatiilor efectuate in temeiul clauzelor pretins abuzive nu a inceput sa curga, solicita respingerea acestei exceptii ca nefondata.
Cu privire la exceptia lipsei de interes pentru constatarea clauzelor abuzive invocata de catre parata prin intampinare, reclamantii solicita respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca interesul lor este legitim, nascut si actul, personal si direct, aratand ca in cauza sunt aplicabile prev. art. 95 din OUG 50/2010 in forma anterioara modificarii survenite prin Legea 288/2010.
Potrivit prev. art. 95 din OUG 50/2010, in forma in vigoare la data intocmirii actelor aditionale " pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca , in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
Reclamantii arata ca din interpretarea acestor prevederi, rezulta ca parata avea obligatia de a modifica continutul contractelor incheiate cu ei, astfel incat acestea sa devina conforme cu continutul prevederilor in vigoare la acel moment. Parata nu a facut decat sa redenumeasca comisionul de risc in comision de administrare.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect si interes pentru constatarea clauzei abuzive de la art. 3 lit. "d" din contractul de credit invocata de catre parata prin intampinarea depusa la dosar, reclamantii arata ca solicita respingerea acesteia ca neintemeiata .
Reclamantii arata ca potrivit disp. art. 4 alin. 2 si 3 din Legea 193/2000 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau conditiile generale e vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.
Cat priveste negocierea contractului potrivit disp. art. 4 alin. 3 , teza finala din legea 193/2000, sarcina probei negocierii directe a clauzei cu consumatorul revine comerciantului, iar simplul fapt ca, clauza ce prevede comisionul de risc este prevazuta sau nu in conditiile generale ale conventiei ci in cele speciale, invocata de parata, nu este de natura a dovedi ca aceasta clauza a fost rezultatul negocierii directe cu consumatorul.
Arata ca din acest punct de vedere, este esential ca, pentru consumator, sa existe posibilitatea negocierii continutului clauzei contractuale, insa parata nu a facut dovada existentei concretizarii unei astfel de posibilitati.
Mai mult, nu s-a facut dovada ca, la momentul incheierii contractului, consumatorul a avut posibilitatea de a refuza stipularea acestei clauze, iar din examinarea in ansamblu a pozitiei paratei exprimata in cuprinsul intampinarii, rezulta faptul ca societatea bancara considera acest comision drept absolut necesar pentru acoperirea unui risc privit real si actual, necesitate care face putin plauzibila ipoteza inlaturarii clauzei, in urma negocierii cu consumatorul.
Potrivit art. 3.5 din contract " Conditii speciale", pentru punerea la dispozitie a creditului , imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta platii acestuia se stabilesc prin Conditii speciale, astfel ca rezulta existenta obligatiei de a stipula clauza privind comisionul de risc, consumatorului conferindu-i-se, ab initio, doar o vocatie abstracta de a hotari asupra scadentei obligatiei si asupra modului de calcul, nedovedindu-se in niciun mod ca acesta a putu influenta aceste elemente ale contractului prin exprimarea pozitiei sale in aceasta privinta si luarea in considerare a acestei pozitii.
Cu privire la dovada existentei in contract a unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor c si conditie a existentei clauzei abuzive, reclamantii arata ca aceasta conditie este indeplinita.
Arata ca , in varianta sa initiala, comisionul de risc a fost perceput de catre banca " pentru punerea la dispozitie a creditului" , de unde rezulta ca obligatia ce revine imprumutatului de a achita comisionul de risc are drept obligatie corelativa obligatia bancii de a-i pune acestuia la dispozitie creditul. Acest comision este definit drept procent aplicat Soldului creditului, datorat si platibil de catre imprumutat Bancii, lunar, pe toata durata creditului, la data scadenta stabilita la pct. 6 pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre acesta prin punerea sumei principale la dispozitie imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in conventie.
Se mai prevede ca acest comision vizeaza administrarea riscului de credit si a riscului de piata si este calculat lunar, luand in calcul un numar de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile utilizand urmatoarea formula " soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30/360, insa din lecturarea ansamblului drepturilor si obligatiilor partilor ce isi au izvorul in contractul incheiat, reclamantii arata ca , in realitate, imprumutatului ii revin, in schimbul obligatiei societatii bancare de punere la dispozitie a creditului, respectiv in schimbul contraprestatiei bancii constand in " administrarea riscurilor creditului", o serie intreaga de alte obligatii si de contraprestatii, in special aceea de a achita dobanda la suma de bani imprumutata si aceea de a garanta cu ipoteca de rang I restituirea creditului, acestei din urma obligatii fiindu-i asociata si obligatia de a incheia un contract de asigurare, cu o societate de asigurare agreata de banca, cu privire la imobilul obiect al garantiei reale imobiliare.
Reclamantii arata ca din ansamblul prevederilor contractuale se deduce ca ponderea obligatiilor imprumutatului este mult mai mare fata de ponderea pe care o au obligatiile corelative ale bancii, ceea ce rezulta si din faptul ca, in realitate, banca a creat un sistem de clauze menite sa o asigure impotriva oricarui risc, eliminand posibilitatea ca vreunul dintre aceste riscuri sa aiba repercusiuni asupra situatiei financiare a bancii si punand toate riscurile pe care le implica activitatea de creditare, in sarcina imprumutatului.
De asemenea reclamantii solicita ca instanta sa constate ca nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au materializat.
In sedinta publica din data de 26.09.2013, instanta fata de exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, a aratat ca de fapt nu este o exceptie, ci o aparare de fond si numai dupa cercetarea fondului cauzei instanta se va putea pronunta daca aceasta este admisibila sau nu, motiv pentru care a respins aceasta exceptie.
Instanta, fata de exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce
priveste capatul 3 de cerere, a aratat ca o respinge avand in vedere ca este o prestatie succesiva, respectiv fiind un contract de imprumut se platesc rate lunare, iar termenul de prescriptie incepe sa curga in opinia instantei din momentul in care contractul este executat in intregime.
Instanta, fata de exceptia a lipsei de interes in formularea cererii de
constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevazute la pct. 5 lit. "a" din Conditiile speciale ale conventiei de credit, a aratat ca avand in vedere ca partile din prezenta cauza sunt parti si in contract, respectiv au un interes, respinge aceasta exceptie.
Instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar pentru parata proba cu inscrisurile depuse la dosar, precum si proba cu interogatoriul reclamantilor ( aflat la filele 126-133).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin conventia de credit nr. _. din data de _. , parata V. R.S.A. B. , a acordat reclamantilor un imprumut cu garantie imobiliara in valoare totala de 25.000 Eur, cu o perioada de rambursare de 300 luni.
In contractul incheiat intre parti, era prev. la art. 5 lit. "a", o clauza referitoare la comisionul de risc de 0,125% aplicabil la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.
Contractul de credit incheiat intre parti intra sub incidenta legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori ,intrucat imprumutatii au calitatea de consumatori iar banca pe cea de comerciant.
Potrivit art. 148 alin. 1-4 din Constitutia Romaniei, aderarea tarii noastre la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii de atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre, a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din nr. deputatilor si senatorilor. Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Astfel, L. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din data de 5.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Art. 2 din aceasta Directiva defineste notiunile de "conditii inechitabile", "consumator", "vanzator sau furnizor".
Art. 3 arata ca o conditie contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradictie cu conditia de buna-credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului. Astfel, o conditie care nu s-a negociat individual este conditia care a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul acestei conditii, in special in cazul unui contract standard formulat in avans.
In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in repetate randuri asupra interpretarii Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost : Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi Maria Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a Erzsebet Sustikne Gyorfi. In toate aceste cauze, Curtea de Justitie a decis ca instanta nationala are obligatia de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest sens. Ii revine astfel instantei nationale obligatia de a determina daca o clauza contractuala intruneste criteriile necesare pt. a fi calificata drept abuziva in sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
Legat de aplicabilitatea prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, instanta retine urmatoarele:
- Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Contractul incheiat de parti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferente dintre el si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte. Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
.Referitor la comisionul de risc perceput instanta retine urmatoarele:
-Potrivit art.5 lit. a din conventie denumit COMISIOANE se calculeaza prin aplicarea unui procent de 1,25% aplicat la soldul creditului lunar platibil pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Retine instanta ca in cadrul contractului nu s-a explicat natura acestui comision , in ce consta " Urmarirea de riscuri " , de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situatia neproducerii riscului sau daca se poate restitui in anumite situatii. Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si perceputa, fara nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive si s-a urmarit perceperea a unui nou comision, creand astfel un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor. Vor fi inlaturate apararile intimatei exprimate prin intampinare, si in special cele privitoare la ratiunile perceperii comisionului de risc intrucat titularul contractului de credit , nu au avut alta posibilitate, in masura in care dorea sa beneficieze de serviciile bancii, decat sa accepte in bloc conditiile prestabilite deaceasta, cu atat mai mult cu cat din cuprinsul contractului nu rezulta faptele care genereaza acest comision de urmarire riscuri.
Instanta retine ca realmente acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica anumite riscuri pentru imprumutator,insa aceste riscuri trebuie analizate de la caz la caz ,raportat la situatia fiecaruia dintre imprumutati ,avand in vede re solvabilitatea acestora si garantiile acordate pentru imprumut. In cazul de fata executarea obligatiei de rambursare a creditului a fost garantata prin constituirea unei ipoteci.
Analizand conditia prin care se cere sa se realizeze prin stipularea clauzei abuzive a unui dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor,,instanta constata,din analiza planului de rambursare ca contravaloarea comisionului de risc perceput este mai mare decat jumatate din dobanda perceputa.
In aceste conditii ,prevederea unui cuantum de risc mai mare decat jumatate din cuantumul dobanzii ,care este pretul imprumutului acordat, apare ca fiind disproportionata cu scopul urmarit si care creaza un dezechilibru dar numai pentru reclamanta.
In ce priveste celelalte capete de cerere,respectiv cele referitoare la revizuire ratei dobanzii,cel privitor la comisionul de administrare,instanta considera ca aceste clauze fac parte din pretul contractului si au fost clar stipulate.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta va admite in parte actiunea civila formulata de catre reclamantii C. J., si C. M.C, impotriva paratei SC V. R. S.A. BUCURESTI, si va constata caracterul abuziv al prevederilor art.5 lit. a din conventia de credit nr. .. si dispune anularea acesteia.
Va obliga parata la restituirea catre reclamanti a comisionului de risc incasat nelegal, incepand cu data incheierii conventiei si pana la inlaturarea acestuia din conventie.
In baza dispozitiilor art. 453 alin. 1 cod pr. civila potrivit caruia " partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata" va obliga parata SC V.R. S.A la plata catre reclamanti a sumei de 2000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Admite in parte actiunea civila formulata de catre reclamantii C. J., impotriva paratei SC V. R. S.A. B..
Respinge exceptia lipsei de obiect in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevazute la pct. 5 lit. "a" din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
Constata caracterul abuziv al prevederilor art.5 lit. a din conventia de credit nr. _./ 04.10_. si dispune anularea acestora .
Obliga parata la restituirea catre reclamanti a comisionului de risc incasat nelegal, incepand cu data incheierii conventiei si pana la inlaturarea acestuia din conventie.
Obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecatoria Beius.
Pronuntata in sedinta publica azi, 31.10.2013.
PRESEDINTE, GREFIER,
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, invederandu-se instantei faptul ca atat mersul dezbaterilor cat si concluziile partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 24.10.2013, care face parte integranta din prezenta, iar in vederea deliberarii, s-a amanat pronuntarea cauzei la data de 31.10.2013, dupa care:
INSTANTA Prin cererea inregistrata la instanta la data de 12 iunie 2013, sub dosar nr. 1191/187/2013, reclamantii C. J si C. M. C., au chemat in judecata parata V. R. S.A.B, solicitand instantei:
- sa dispuna anularea clauzei prev. de art. 5 lit. a " comision de risc" din Conventia de credit nr. .. din data de 04.10.2007;
- anularea clauzei prev. de pct. 3 lit. d din Conventia de credit privind posibilitatea revizuirii ratei dobanzii aplicate;
- obligarea paratei la restituirea sumei in echivalent lei la data platii, incasata drept comision de administrare, de la data de 4.10.2007 pana la data introducerii plangerii 10.06.2013, actualizata cu rata inflatiei la data platii efective, precum si a sumelor de bani cu acest titlu retinute pana la pronuntarea hotararii, actualizat cu rata inflatiei , avand in vedere ca acest comision il platesc lunar, pana la finalizarea contractului de credit;
- obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea in fapt a cererii, se arata ca la data de 09.03.2007, prin
conventia de credit nr. _ din data de 04.10.2007, parata V.R. S.A. B., a acordat reclamantilor un imprumut cu garantie imobiliara in valoare totala de 25.000 Eur, cu o perioada de rambursare de 300 luni.
In contractul incheiat intre parti, era prev. la art. 5 lit. "a", o clauza referitoare la comisionul de risc de 0,125% aplicabil la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.
Reclamantii au aratat ca acest comision de risc este nelegal, fiind nejustificata plata sa, intrucat creditul contractat de reclamanti este garantat prin ipotecarea unui imobil extrem de valoros, respectiv un apartament cu 2 camere si dependinte, in suprafata utila de 50,33 mp si teren aferent in cota de .. MP, din _.. reclamantii au fost nevoiti sa incheie o polita de asigurare cu un asigurator agreat de banca, fiind acoperite toate riscurile pentru parata, acestea fiind preluate de asigurator.
Se arata ca, pe de alta parte, comisionul de risc perceput abuziv de banca nu se justifica intrucat reclamantii suporta cheltuielile legate de polita de asigurare anual .
La data incheierii Conventiei de credit, reclamanti nu au avut posibilitatea sa negocieze clauzele contractuale, intrucat conventia era deja redactata in mod standard, pentru toti clientii bancii, astfel ca art. 5 lit. "a" din Conventia de credit nr_.din data de 04.10.2007 este abuziva si incalca in mod flagrant dispozitiile Legii nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, resp. Prev. art. 1 din Legea nr. 193/2000 unde se stipuleaza ca orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru intelegerea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate , cele ale alin. 2 prin care se dispune ca, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului si cele ale alin. 3, al aceluiasi articol prin care se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
Reclamantii arata ca intrucat nu li s-a acordat posibilitatea sa negocieze clauzele contractuale, respectiv clauza prev. de art. 5 lit. "a", arata ca aceasta este o clauza abuziva in sensul definit de art. 4 din Lg. 193/2000 rep. conform caruia " o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziv, daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
De asemenea, rezervarea dreptului bancii de a revizui rata dobanzii curente in mod unilateral , fara a fi negociata cu reclamantii, respectiv pct. 3 lit. "d" . din data de 04.10.2007 este in mod vadit abuziva, deoarece nu asigura nici o posibilitate de control , astfel incat sa fie indeplinite cerintele unui tratament egal, respectiv sa se asigure un grad rezonabil de previzibilitate.
Conform art. 4 alin. 2 si 3 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuala va fi considerata ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Se arata ca sunt indeplinite conditiile legale pentru declararea ca abuziva a clauzei prev. de art. 5 lit. "a" din Conventia de credit, intrucat reclamantii au calitatea de consumatori, iar parata de comerciant, iar conventia incheiata a fost una standard.
Dispozitiile legii nr. 193/2000, invocate in prezenta cauza, transpun prevederile Directivei Consiliului European nr. 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, aratand ca interesul reclamantilor este legitim, nascut si actual, personal si direct.
Pentru a fi incidente prev. art. 4 alin. 1 din Lg. nr. 193/2000 in privinta dispozitiei de la pct. 5 lit "a" din " conditiile speciale" ale conventiilor de credit incheiate intre parti, este insa necesar si ca aceasta clauza sa fie creat, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Reclamantii arata ca simpla prevedere a unui comision de risc intr-un contract de adeziune nu poate atrage caracterul abuziv al unei astfel de clauze in mod automat, fiind necesar a se analiza proportionalitatea cuantumului comisionului cu riscul implicat de acordarea creditului, avandu-se in vedere si cuantumul dobanzii percepute pentru acordarea imprumutului.
In speta de fata, perceperea unui comision de risc poate fi justificata de riscurile implicate de scaderea valorii proprietatilor imobiliare in contextul economic actual si de posibilitatea existentei unor dificultati in executarea silita a garantiei reale imobiliare instituite in favoarea paratei. Cu toate acestea, prevederea unui cuantum al comisionului de risc de circa o treime sau de jumatate din cuantumul dobanzii care reprezinta practic pretul imprumutului acordat, apare ca fiind disproportionala cu scopul urmarit, avand in vedere si faptul ca parata este o institutie bancara al carui obiect de activitate il constituie tocmai acordarea de credite.
De asemenea, reclamantii solicita ca instanta sa constate ca nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au materializat.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 prin hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C.., avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios ( Ausbanc) si prin Ordonanta din .., data in cauza _, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. Arata ca in analiza aceleiasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quitero,C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
In drept, reclamantii invoca dispoz. art.1, art. 2, art. 13 si art. 14 din Legea nr. 193/2000 rep. , art. 5, art. 948 alin. 4 si art. 966 din Codul civil, precum si art. 5 lit. "a" si pct. 3 lit. "d" din Conventia de credit nr. 0123479 din data de 04.10.2007.
In sustinerea cererii, reclamantii au depus la dosar in copie: Conventia de credit nr. _.; plan rambursare credit; act aditional nr. _. la Conventia de credit nr. _.
La data de 11 iulie 2013, parata SC V. R. S.A. B., a depus la dosar intampinare prin care a solicitat instantei respingerea actiunii formulate de reclamanti ca fiind neintemeiata si nefondata.
Prin intampinarea depusa la dosar, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale care vizeaza din punctul lor de vedere obiectul contractului. Arata ca potrivit prev. art. 4 al Directivei nr. 93/13/CE si dispozitiile Legii 193/2000 nu se poate solicita, iar instanta de judecata nu va putea constata caracterul abuziv al unor clauze contractuale atata vreme cat acestea vizeaza insusi obiectul acestui contract. Mentioneaza totodata ca practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie este constanta in acest sens, aceasta opinie fiind mentinuta si prin Decizia nr._.
Parata a invocat exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste capatul de cerere nr. 3 prin care se solicita plata retroactiva a unui comision de administrare, ca urmare a faptul ca de la data semnarii conventiei de credit nr._. si pana la momentul depunerii prezentei cereri, au trecut mai bine de 5 ani, iar dreptul la actiune pentru perioada _ fiind prescris. Arata ca prescriptie dreptului la actiune ar trebui sa curga din momentul efectuarii primei prestatii, fiind vorba despre prestatii succesive principiul " repunerii partilor in situatia anterioara" este inaplicabil in cazul contractelor cu executare succesiva.
Prescriptia dreptului la actiune este o notiune care a fost introdusa in dreptul civil tocmai pentru a sanctiona " pasivitatea", conduita consumatorului care indiferent de data promovarii actiunii sale are dreptul de a solicita restituirea unei sume de bani, numai in limita a 3 ani, obligatie nascuta de la data efectuarii primei prestatii, fiind in prezenta unui veritabil drept de creanta, fara nici un fel de derogare. Prescriptia s-a introdus in dreptul civil pentru garantarea principiului securitatii raporturilor juridice civile si totodata pentru a apara dinamica raporturilor juridice civile, motiv pentru care chiar daca o cauza contractuala devine ineficace, in cadrul dosarului de executare succesiva efectele acesteia, nu pot retroactiva pentru prestatiile si contraprestatiile partilor, putand cel mult sa opereze pentru viitor. Faptul ca reclamantii au ales in mod aleatoriu o data de referinta la care sa isi formuleze cererea in judecata avand ca obiect constatare clauze abuzive despre existenta carora au avut cunostinta inca din momentul semnarii conventiei de credit, nu ii indreptateste pe acestia sa deroge de la conditiile generale privitoare la dreptul de prescriptie pentru a solicita restituirea unor sume de bani platite in benevol Bancii, acestia asumandu-si prevederile legale in materie. Reclamantii nu se pot prevala de nerecunoasterea legii nici in ceea ce priveste legea 193/2000, nici in ceea ce priveste Decretul Lege nr. 167/1958, ambele aplicabile raporturilor juridice deduse judecatii.
Invoca exceptia lipsei de obiect si a lipsei de interes in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prev. de art. 5 lit. "a" din Conditiile Speciale ale conventiei de credit ca urmare a faptul ca la data promovarii prezentei cereri, clauza care reglementa comisionul de risc nu mai exista, fiind inlaturata prin efectele actului aditional la contract implementat in baza prev. OUG nr. 50/2010 si a Legii 288/2010.
Parata arata ca, Curtea de Apel Oradea in Decizia nr. 29/10.03.2009 a aratat ca poate exista un interes in invocarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale atata timp cat clauzele respective sunt in fiinta, or in prezenta speta clauza prev. la art. 5 lit "a" nu mai exista prin implementarea tacita a actului aditional la conventia de credit in anul 2010.
Invoca exceptia lipsei de obiect si a lipsei de interes in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzei prev. la pct. 3 lit. "d" din conventia de credit nr. __/04.10_.. ca urmare a faptului ca prin actul aditional nr. _ semnat intre parti, dobanda contractata de 5,95% pe an, dobanda fixa, s-a modificat in dobanda variabila, modificare permis atat in legislatia bancara cat si de Legea nr. 193/2000, modificarea semnandu-se prin semnarea si unui act aditional intre parti prin acordul lor deplin de vointa. Prev. art. 3 lit. "d" asa cum se regasea in contractul initial de credit nu mai exista in acea forma, fiind exclusa total clauza a carei nulitate se solicita prin actiune. Prev. art. 3 lit. "d" din actul aditional la conventia de credit nr. _ semnat de parti prevad o formula de calcul a dobanzii variabile perfect legala si care se afla in deplina concordanta cu legislatia bancara.
Pe fondul cauzei, parata arata ca prin conventia de credit nr. _, s-a pus la dispozitia reclamantilor suma de 25.000 Euro cu titlu de imprumut in conditiile si termenele stabilite in mod expres si asumate de ambele parti, contractul de credit reprezentand legea partilor in baza prev. art. 969 cod civil, in vigoare la data nasterii raporturilor juridice intre parti. Mai mult, in speta exista si un act aditional implementat in mod tacit de catre parti ca urmare a lipsei comunicarii din partea reclamantilor a unei notificari in termenul stabilit prin Legea speciala _ catre banca, valabilitatea acestui act aditional fiind pe deplin recunoscuta de legislatia speciala amintita mai sus.
Arata ca atata vreme cat reclamanti nu au notificat banca si nu au facut nici un fel de demers de contestare a niciunui comision, dupa aparitia lg. 288/2010 in termenul legal de 60 de zile implementat de aceasta lege la art. 95, adica pana cel tarziu in data de 03.03.2011, dar nici anterior aparitiei cestei legi, reclamantii nu pot solicita instantei de judecata sa intervina peste vointa partilor pentru modificarea sau inlaturarea vreunei clauze contractuale negociate si asumata initial de parti.
Arata ca actiunea reclamantilor este neintemeiata, iar instanta de judecata nu ar trebui sa intervina intre parti si nu ar avea posibilitatea de a modifica clauze contractuale asumate in mod expres sau tacit de acestea, doar pentru simplul motiv ca, mult ulterior semnarii contractului de credit si derularii sale fara probleme, clientii Bancii si reclamantii, considera in mod brusc si cu totul nejustificat ca anumite prevederi contractuale ( pct. 5 lit. "a", pct. 3 lit. d"d2 di conditiile speciale al conventiei de credit nr. ..) asumate initial fara nici un fel de protest si executate in timp, ar fi abuzive prin prisma prev. art. 4 alin. 1 din legea 193/2000 in vigoare si in momentul semnarii conventiei de credit, articol care reprezinta o transpunere a art. 4 din Directiva 93/13/CEE.
Conform art. 4 al Directivei 93/13/CEE din 1993 " evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului contractului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj unor inteligibil.
Potrivit art. 4 din legea 193/2000, 1) o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi cin contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor; 2) o clauza contractuala va fi considerata ca fiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Parata arata ca reclamantii incearca sa induca instantei de judecata ideea ca Banca " profitand" de asa-numitele nevoi ale consumatorului ar incerca sa obtina un venit ilicit, contrar bunelor moravuri si cu rea credinta ar impune consumatorului " necunoscator" un contract avantajos Bancii numai in scopul exclusiv de a obtine profit.
Arata ca legea nr. 193/2000 este o norma cu caracter special care prevede o procedura speciala pentru constatarea caracterului abuziv al unui contract sau a unor clauze contractuale, in cazul in care sunt indeplinite anumite conditii si cu consecinta modificarii doar pe viitor a acelui contract, concomitent cu sesizarea contraventionala. Astfel in temeiul acestei legi, nu se poate vorbi despre obligarea retroactiva la plata unei sume de bani catre consumator, neavand nici un articol in legea 193/2000care sa reprezinte temeiul juridic al unei atare solicitari, legea indicand in mod explicit consumatorului calea de urmat si anume Codul civil.
Pentru a inlatura argumentele reclamantilor, parata arata ca, Contractul de credit este un contract sinalagmatic specific activitatii bancare, in care ambele parti isi asuma drepturi si obligatii corelative, contractul de fata fiind incheiat la solicitarea expresa a consumatorului si din initiativa proprie. Consumatorul nu se afla intr-o pozitie de inferioritate fata de Banca aleasa, acesta a optat in cunostinta de cauza pentru contractare dupa un studiu vast de piata efectuat si dupa analizarea tuturor ofertelor existente la momentul respectiv pe piata.
Costurile creditului sau pretul creditului sunt elementul cel mai bine cunoscut si analizat de consumator anterior si concomitent semnarii contractelor de credit , aceasta fiind si dovada alegerii unei banci care a prezentat pe piata o oferta foarte avantajoasa, cum este cazul SC V. R. S.A.
Parata arata ca reclamantii sustine ca Banca incalcand principiul bunei credinte ar crea un dezechilibru in detrimentul consumatorului insa nu isi analizeaza propria conduita din momentul contractarii si ulterior in derularea contractului cu banca.
Arata ca nimeni nu isi poate invoca propria culpa in executarea unui contract sau necunoastere legii, Legea 193/2000 fiind in vigoare de peste 11 ani, deci si in momentul semnarii contractului de credit in speta.
Facand o analiza a fiecarui dosar de credit, parata arata ca se va observa ca atat dobanda negociata cat si stabilirea comisionului de risc s-a facut in mod diferit de la caz la caz, in urma analizei exigibilitatii fiecarui dosar in parte, acesta nefiind introdus in conventia de credit decat in mod explicit si exprimat intr-un limbaj clar concis si inteligibil fara a lasa loc de nici un fel de interpretare din partea niciuneia dintre parti. Pe de alta parte, comisionul de risc , ca parte din pretul total al contractului a fost cunoscut de reclamanti inca din momentul semnarii contractului, fiind detaliat atat in conditiile speciale ale contractului cat si in planul de rambursare, motiv pentru care nu se poate invoca de catre reclamanti ca acestia nu l-au cunoscut s-au nu l-au putu cunoaste la momentul semnarii contractului.
Mai mult, in prezenta cauza, exista un act aditional la contractul de credit care a fost acceptat tacit de reclamant ca urmare a faptul ca acestia nu au notificat banca in nici un fel in termenul legal, motiv pentru care actul aditional a fost implementat si ulterior executat in continuare de ambele parti. In atare situatie nu se poate vorbi despre o lipsa de initiativa de negociere din partea Bancii referitor la Contractul de credit, fiind vadita lipsa de interes a reclamantilor in derularea contractului de credit sau modificarea lui ca urmare a modificarilor legislative aparute in timp.
Cu privire la afirmatia reclamantilor, ca parata nu ar fi negociat clauzele ca urmare a faptului ca Banca ar fi avut contracte pretiparite, parata solicita inlaturarea acestei motivatii care este una generica si superficiala. Legea 193/2000 si Directiva 93/13/CEE nu reprezinta instrumente de interzicere a unor tipuri de contracte, ci aceste legi stabilesc doar ca trebuie respectate anumite criterii la intocmirea unui contract in scopul evitarii crearii unor dezechilibre in detrimentul consumatorilor. Arata ca aceasta lege nu trebuie folosita de consumatori decat in acest scop, nu abuziv si speculativ cum este folosita in prezenta cauza.
Fata de cele aratate, parata considera ca Banca este cea care acorda o prezumtie de buna credinta clientului beneficiar al creditului - punand la dispozitia acestuia integral o suma mare de bani, urmand ca ea sa fie restituita pe o perioada lunga de 15-30 de ani. In atare situatia nu se poate vorbi despre rea credinta sau despre crearea unui dezechilibru in defavoarea consumatorului intr-un astfel de contract, Banca executandu-si integral si imediat obligatiile sale. Ajungerea la bun sfarsit a contractului de credit depinde in mod exclusiv de client, care si-a asumat in perfecta cunostinta de cauza atat prestatia Bancii dar si contraprestatia sa.
Afirmatia reclamantilor privitoare la garantarea creditului cu o ipoteca nu isi gasesc aplicabilitatea in speta, ipoteca fiind complementara comisioanelor asumate si negociate de parti, ea avand un cu totul alt rol in derularea contractului de credit.
Referitor la solicitarea reclamantilor cu privire la anularea clauzei prev. la art. 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei, parata arata ca nici aceasta clauza nu constituie o clauza abuziva tinand cont de toate sustinerile de mai sus si tinand cont de faptul ca reclamantii au negociat cu parata toate clauzele contractuale, nefiind asadar intrunite prev. art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 rep. ,iar pe de alta parte aceasta nu constituie o clauza abuziva intrucat in aceste schimbari semnificative se incadreaza si modificarea dobanzii de referinta, precum si a dobanzii interbancare. Dobanda de referinta si dobanda interbancara reprezinta indicatori publici, despre care orice persoana, client sau nu al bancii, poate lua la cunostinta si cu atat mai mult cunoaste ca ea poate fluctua, fiind vorba despre credite pe o durata foarte lunga de timp. De aceea, considera ca aceasta clauza prev. la art. 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei este intrutotul in acord cu prevederile legale, inserarea clauzei in contract neconducand la un dezechilibru contractual intre drepturile si obligatiile partilor, in conditiile in care aceasta dobanda revizuibila poate avea atat un curs ascendent, cat si descendent, in functie de variatiile indicatorilor publici mai inainte mentionati, iar parata, nedetinand nicio putere cu privire la variatiile acestor indicatori publici, eliminandu-se orice presupusa influenta a paratei in ceea ce priveste modificarea unilaterala a dobanzii in propriul sau interes.
In acest sens, parata arata ca prin Adresa nr.1795/19.04.2010 insasi Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorului dispune faptul ca " pentru clientii V. care au contracte de credit in care nu se precizeaza faptul ca dobanda este fixa, prin actul aditional implementat in baza OUG 50/2010 se va inlocui clauza de la punctul 3 lit. "d" din Conditiile Speciale ale Conventiei de credit, cu clauza (_)rata dobanzii urmand sa varieze in functie de evolutia indicelui Euribor la 3 luni. Avand in vedere aceasta formula de calcul al dobanzii a fost validata de catre ANPC, iar pe de alta parte, aceasta formula nu poate decat sa profite clientului Bancii ea nu poate fi calificata ca fiind abuziva.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel Bucuresti intr-o speta similara prin Decizia nr. 482 din data de 19.11.2012, in dosarul nr. 29434/3/201 in care s-a retinut faptul ca " acordul dat de ANPC cu privire la mecanismul de stabilire a dobanzii reprezinta si el o garantie a conduitei corecte si a bunei credinte a Bancii in raporturile contractuale cu reclamantul, precum si un prim filtru de legalitate din perspectiva atributiilor autoritatii, astfel cum rezulta din dispozitiile cuprinse in art. 2 din HG nr. 882/2010 privind organizarea si functionarea ANPC.
Mai mult decat atat, parata arata ca in prezentul dosar dobanda variabila este explicitata si stabilita in mod clar si detaliat inca din anul 2009 prin semnarea actului aditional nr. 1/04.11.2009prin care partile in mod expres au agreat la o dobanda variabila, astfel ca instanta de judecata nu poate sa impuna acum o dobanda fixa, aceasta interventie fiind nelegala si abuziva raportat la faptul ca dobanda variabila nu este in afara cadrului legal si nu creaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, avand fluctuatii atat pozitive cat si negative in decursul timpului.
In drept, parata invoca prev. art. 969 Cod civil vechi in vigoare la data nasterii raporturilor juridice dintre parti; Directiva 93/13/CEE dispozitiile legii 193/2000, OG 50/2010; Legea 288/2010 intrata in vigoare la data de 2.01.2011 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.
In sustinerea celor aratate, parata a depus la dosar Act aditional nr. _. la Conventia de credit nr. _; decizia nr. _ pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul _ ; Decizia civila nr._. pronuntata de Curte de Apel Bucuresti in dosarul nr. ..; Sentinta civila nr. _. pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosarul nr._; sentinta civila nr_.pronuntata de Judecatoria Oradea in dosarul nr. -----filele 46-86.
La data de 06.08.2013, reclamantii au depus la dosar raspuns la intampinarea formulata de catre parata SC V. R.S.A. B..
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 din cererea formulata de reclamanti, solicita respingerea acesteia ca nefondata .
In motivarea acestei sustineri, reclamantii arata ca parata a invocat includerea comisionului de risc in costul total al creditului, sustinand drept consecinta ca, clauza impunand plata acestuia nu poate fi supusa unei evaluari privind eventualul sau caracter abuziv, intrucat comisionul face parte din pretul contractului, al carui justete si al caprui caracter adecvat nu poate fi cenzurat de catre instante potrivit disp. art.4 alin. 2 din Directiva resp. 4 alin. 6 din Legea de transpunere, nr. 93/2000. Arata ca nu se poate sustine de catre parata, ca la incheierea contractului de credit a avut in vedere, in principal, faptul ca imprumutatul va achita comisionul de risc. Arata ca acest comision de risc ascunde o clauza similara unei clauze penale, cu diferenta ca suma stabilita cu acest titlu se plateste nu in momentul neexecutarii contractului, ci anticipat, prin perceperea lunara, cu acest titlu, a unui procent aplicat soldului creditului, banca evaluand si incasand astfel anticipa prejudiciul cauzat acesteia prin eventuala neexecutare a contractului de catre imprumutat si incasand deci fara just temei contravaloarea unui prejudiciu care nu este nici cert, nici actual.
Mai mult Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat asupra posibilitatii instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referite art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13, prin hotararea din 3 iunie 2010, data in cauza C 484/08, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Caja de Ahorros y Monte de Piedad de Madrid c. Asociacion de Usuarios de Servicios Bancarios ( Ausbanc) si prin Ordonanta din 16 noiembrie 2010, data in cauza C-76/20, avand ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotarari preliminare, in cadrul procedurii judiciare initiate de Povotovost c. Iveta Korckovska, retinand ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract. Arata ca in analiza aceleiasi probleme de drept, CJUE s-a pronuntat si prin Hotararea Oceano Grupo Editorial SA v Rocio Murciano Quitero,C-240/1998 prin care a statuat ca instantele judecatoresti sunt obligate sa analizeze chiar si din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale.
Din jurisprudenta CJUE, care in temeiul Constitutiei si a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instantele nationale, rezulta ca Directiva 93/13, in transpunerea careia s-a adoptat in dreptul national Legea 193/2000, vizeaza protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slaba in contract avand in vedere faptul ca puterea lor de negociere este limitata, ei fiind practic obligati fie sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul.
Cu privire la exceptia prescrierii dreptului material la actiune pentru pretentiile din petit, invocata de catre parata prin intampinarea depusa la dosar, reclamantii solicita respingerea acesteia ca neintemeiata avand in vedere ca potrivit disp. art. 1 din decretul lege nr. 167/1958 dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege.
Conform art. 2 din decretul lege nr. 167/1958 nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fir pe cale de actiune, fir pe cale de exceptie.
Conform art. 3 din acelasi act normativ consacra termenul general de prescriptie de 3 ani.
Articolul 7 din Decretul lege nr. 167/1958 statua ca prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita.
Reclamantii arata ca in cazul de fata, in care pe langa constatarea nulitatii se solicita si restituirea prestatiilor, nu se poate sustine ca termenul de prescriptie de 3 ani pentru restituirea prestatiilor incepe sa curga de la data platii fiecarei rate contractuale, deoarece o astfel de interpretare ar fi natura a lipsi de orice utilitate posibilitatea invocarii nulitatii absolute oricand. Prin urmare, in cazul in care prin aceeasi actiune se solicita atat constatarea nulitatii absolute a unui act juridic sau clauze contractuale cat si restituirea prestatiilor, termenul de prescriptie pentru petitul privind restituirea prestatiilor nu incepe sa curga decat din momentul in care se constata nulitatea absoluta a contractului sau clauzei contractuale. Prin urmare, avand in vedere ca pana in prezent termenul de prescriptie extinctiva pentru restituirea prestatiilor efectuate in temeiul clauzelor pretins abuzive nu a inceput sa curga, solicita respingerea acestei exceptii ca nefondata.
Cu privire la exceptia lipsei de interes pentru constatarea clauzelor abuzive invocata de catre parata prin intampinare, reclamantii solicita respingerea acesteia ca neintemeiata, avand in vedere ca interesul lor este legitim, nascut si actul, personal si direct, aratand ca in cauza sunt aplicabile prev. art. 95 din OUG 50/2010 in forma anterioara modificarii survenite prin Legea 288/2010.
Potrivit prev. art. 95 din OUG 50/2010, in forma in vigoare la data intocmirii actelor aditionale " pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca , in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
Reclamantii arata ca din interpretarea acestor prevederi, rezulta ca parata avea obligatia de a modifica continutul contractelor incheiate cu ei, astfel incat acestea sa devina conforme cu continutul prevederilor in vigoare la acel moment. Parata nu a facut decat sa redenumeasca comisionul de risc in comision de administrare.
Cu privire la exceptia lipsei de obiect si interes pentru constatarea clauzei abuzive de la art. 3 lit. "d" din contractul de credit invocata de catre parata prin intampinarea depusa la dosar, reclamantii arata ca solicita respingerea acesteia ca neintemeiata .
Reclamantii arata ca potrivit disp. art. 4 alin. 2 si 3 din Legea 193/2000 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate, sau conditiile generale e vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant.
Cat priveste negocierea contractului potrivit disp. art. 4 alin. 3 , teza finala din legea 193/2000, sarcina probei negocierii directe a clauzei cu consumatorul revine comerciantului, iar simplul fapt ca, clauza ce prevede comisionul de risc este prevazuta sau nu in conditiile generale ale conventiei ci in cele speciale, invocata de parata, nu este de natura a dovedi ca aceasta clauza a fost rezultatul negocierii directe cu consumatorul.
Arata ca din acest punct de vedere, este esential ca, pentru consumator, sa existe posibilitatea negocierii continutului clauzei contractuale, insa parata nu a facut dovada existentei concretizarii unei astfel de posibilitati.
Mai mult, nu s-a facut dovada ca, la momentul incheierii contractului, consumatorul a avut posibilitatea de a refuza stipularea acestei clauze, iar din examinarea in ansamblu a pozitiei paratei exprimata in cuprinsul intampinarii, rezulta faptul ca societatea bancara considera acest comision drept absolut necesar pentru acoperirea unui risc privit real si actual, necesitate care face putin plauzibila ipoteza inlaturarii clauzei, in urma negocierii cu consumatorul.
Potrivit art. 3.5 din contract " Conditii speciale", pentru punerea la dispozitie a creditului , imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul si scadenta platii acestuia se stabilesc prin Conditii speciale, astfel ca rezulta existenta obligatiei de a stipula clauza privind comisionul de risc, consumatorului conferindu-i-se, ab initio, doar o vocatie abstracta de a hotari asupra scadentei obligatiei si asupra modului de calcul, nedovedindu-se in niciun mod ca acesta a putu influenta aceste elemente ale contractului prin exprimarea pozitiei sale in aceasta privinta si luarea in considerare a acestei pozitii.
Cu privire la dovada existentei in contract a unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor c si conditie a existentei clauzei abuzive, reclamantii arata ca aceasta conditie este indeplinita.
Arata ca , in varianta sa initiala, comisionul de risc a fost perceput de catre banca " pentru punerea la dispozitie a creditului" , de unde rezulta ca obligatia ce revine imprumutatului de a achita comisionul de risc are drept obligatie corelativa obligatia bancii de a-i pune acestuia la dispozitie creditul. Acest comision este definit drept procent aplicat Soldului creditului, datorat si platibil de catre imprumutat Bancii, lunar, pe toata durata creditului, la data scadenta stabilita la pct. 6 pentru administrarea de catre banca a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre acesta prin punerea sumei principale la dispozitie imprumutatului, in termenii si conditiile prevazute in conventie.
Se mai prevede ca acest comision vizeaza administrarea riscului de credit si a riscului de piata si este calculat lunar, luand in calcul un numar de 30 de zile raportat la un an de 360 de zile utilizand urmatoarea formula " soldul creditului x Comisionul de administrare credit x 12 x 30/360, insa din lecturarea ansamblului drepturilor si obligatiilor partilor ce isi au izvorul in contractul incheiat, reclamantii arata ca , in realitate, imprumutatului ii revin, in schimbul obligatiei societatii bancare de punere la dispozitie a creditului, respectiv in schimbul contraprestatiei bancii constand in " administrarea riscurilor creditului", o serie intreaga de alte obligatii si de contraprestatii, in special aceea de a achita dobanda la suma de bani imprumutata si aceea de a garanta cu ipoteca de rang I restituirea creditului, acestei din urma obligatii fiindu-i asociata si obligatia de a incheia un contract de asigurare, cu o societate de asigurare agreata de banca, cu privire la imobilul obiect al garantiei reale imobiliare.
Reclamantii arata ca din ansamblul prevederilor contractuale se deduce ca ponderea obligatiilor imprumutatului este mult mai mare fata de ponderea pe care o au obligatiile corelative ale bancii, ceea ce rezulta si din faptul ca, in realitate, banca a creat un sistem de clauze menite sa o asigure impotriva oricarui risc, eliminand posibilitatea ca vreunul dintre aceste riscuri sa aiba repercusiuni asupra situatiei financiare a bancii si punand toate riscurile pe care le implica activitatea de creditare, in sarcina imprumutatului.
De asemenea reclamantii solicita ca instanta sa constate ca nu este stipulata in contract posibilitatea restituirii catre imprumutat a valorii, cel putin partiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a conventiei, daca se constata ca riscurile pentru a caror acoperire a fost prevazut acest comision nu s-au materializat.
In sedinta publica din data de 26.09.2013, instanta fata de exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata cu privire la capetele de cerere 1 si 2 prin care se solicita constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, a aratat ca de fapt nu este o exceptie, ci o aparare de fond si numai dupa cercetarea fondului cauzei instanta se va putea pronunta daca aceasta este admisibila sau nu, motiv pentru care a respins aceasta exceptie.
Instanta, fata de exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce
priveste capatul 3 de cerere, a aratat ca o respinge avand in vedere ca este o prestatie succesiva, respectiv fiind un contract de imprumut se platesc rate lunare, iar termenul de prescriptie incepe sa curga in opinia instantei din momentul in care contractul este executat in intregime.
Instanta, fata de exceptia a lipsei de interes in formularea cererii de
constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevazute la pct. 5 lit. "a" din Conditiile speciale ale conventiei de credit, a aratat ca avand in vedere ca partile din prezenta cauza sunt parti si in contract, respectiv au un interes, respinge aceasta exceptie.
Instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar pentru parata proba cu inscrisurile depuse la dosar, precum si proba cu interogatoriul reclamantilor ( aflat la filele 126-133).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin conventia de credit nr. _. din data de _. , parata V. R.S.A. B. , a acordat reclamantilor un imprumut cu garantie imobiliara in valoare totala de 25.000 Eur, cu o perioada de rambursare de 300 luni.
In contractul incheiat intre parti, era prev. la art. 5 lit. "a", o clauza referitoare la comisionul de risc de 0,125% aplicabil la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.
Contractul de credit incheiat intre parti intra sub incidenta legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori ,intrucat imprumutatii au calitatea de consumatori iar banca pe cea de comerciant.
Potrivit art. 148 alin. 1-4 din Constitutia Romaniei, aderarea tarii noastre la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, in scopul transferarii de atributii catre institutiile comunitare, precum si al exercitarii in comun cu celelalte state membre, a competentelor prevazute in aceste tratate, se face prin lege adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, cu o majoritate de doua treimi din nr. deputatilor si senatorilor. Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Astfel, L. 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din data de 5.04.1993, privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Art. 2 din aceasta Directiva defineste notiunile de "conditii inechitabile", "consumator", "vanzator sau furnizor".
Art. 3 arata ca o conditie contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca fiind inechitabila daca, in contradictie cu conditia de buna-credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in detrimentul consumatorului. Astfel, o conditie care nu s-a negociat individual este conditia care a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul acestei conditii, in special in cazul unui contract standard formulat in avans.
In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat in repetate randuri asupra interpretarii Directivei nr. 93/13/CEE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Astfel de cauze au fost : Oceano Grupo Editorial SA c/a Rocio Murciano Quitero; apoi Maria Mostaza Claro c/a Centro Movil Milenium SL; Pannon GSM Zrt. c/a Erzsebet Sustikne Gyorfi. In toate aceste cauze, Curtea de Justitie a decis ca instanta nationala are obligatia de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest sens. Ii revine astfel instantei nationale obligatia de a determina daca o clauza contractuala intruneste criteriile necesare pt. a fi calificata drept abuziva in sensul art. 3 alin. 1 din Directiva 93/13.
Legat de aplicabilitatea prevederilor art. 4 din Legea 193/2000, instanta retine urmatoarele:
- Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit art. 4 alin. 1 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. La alin. 2 se arata ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Contractul incheiat de parti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferente dintre el si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii, ci particularitatilor fiecarui client in parte. Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 Cod civil.
.Referitor la comisionul de risc perceput instanta retine urmatoarele:
-Potrivit art.5 lit. a din conventie denumit COMISIOANE se calculeaza prin aplicarea unui procent de 1,25% aplicat la soldul creditului lunar platibil pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Retine instanta ca in cadrul contractului nu s-a explicat natura acestui comision , in ce consta " Urmarirea de riscuri " , de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situatia neproducerii riscului sau daca se poate restitui in anumite situatii. Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si perceputa, fara nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive si s-a urmarit perceperea a unui nou comision, creand astfel un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor. Vor fi inlaturate apararile intimatei exprimate prin intampinare, si in special cele privitoare la ratiunile perceperii comisionului de risc intrucat titularul contractului de credit , nu au avut alta posibilitate, in masura in care dorea sa beneficieze de serviciile bancii, decat sa accepte in bloc conditiile prestabilite deaceasta, cu atat mai mult cu cat din cuprinsul contractului nu rezulta faptele care genereaza acest comision de urmarire riscuri.
Instanta retine ca realmente acordarea de credite reprezinta o operatiune ce implica anumite riscuri pentru imprumutator,insa aceste riscuri trebuie analizate de la caz la caz ,raportat la situatia fiecaruia dintre imprumutati ,avand in vede re solvabilitatea acestora si garantiile acordate pentru imprumut. In cazul de fata executarea obligatiei de rambursare a creditului a fost garantata prin constituirea unei ipoteci.
Analizand conditia prin care se cere sa se realizeze prin stipularea clauzei abuzive a unui dezechilibru contractual semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor,,instanta constata,din analiza planului de rambursare ca contravaloarea comisionului de risc perceput este mai mare decat jumatate din dobanda perceputa.
In aceste conditii ,prevederea unui cuantum de risc mai mare decat jumatate din cuantumul dobanzii ,care este pretul imprumutului acordat, apare ca fiind disproportionata cu scopul urmarit si care creaza un dezechilibru dar numai pentru reclamanta.
In ce priveste celelalte capete de cerere,respectiv cele referitoare la revizuire ratei dobanzii,cel privitor la comisionul de administrare,instanta considera ca aceste clauze fac parte din pretul contractului si au fost clar stipulate.
Fata de considerentele mai sus expuse, instanta va admite in parte actiunea civila formulata de catre reclamantii C. J., si C. M.C, impotriva paratei SC V. R. S.A. BUCURESTI, si va constata caracterul abuziv al prevederilor art.5 lit. a din conventia de credit nr. .. si dispune anularea acesteia.
Va obliga parata la restituirea catre reclamanti a comisionului de risc incasat nelegal, incepand cu data incheierii conventiei si pana la inlaturarea acestuia din conventie.
In baza dispozitiilor art. 453 alin. 1 cod pr. civila potrivit caruia " partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata" va obliga parata SC V.R. S.A la plata catre reclamanti a sumei de 2000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Admite in parte actiunea civila formulata de catre reclamantii C. J., impotriva paratei SC V. R. S.A. B..
Respinge exceptia lipsei de obiect in formularea cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor prevazute la pct. 5 lit. "a" din Conditiile speciale ale conventiei de credit.
Constata caracterul abuziv al prevederilor art.5 lit. a din conventia de credit nr. _./ 04.10_. si dispune anularea acestora .
Obliga parata la restituirea catre reclamanti a comisionului de risc incasat nelegal, incepand cu data incheierii conventiei si pana la inlaturarea acestuia din conventie.
Obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecatoria Beius.
Pronuntata in sedinta publica azi, 31.10.2013.
PRESEDINTE, GREFIER,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017Dobanzi comerciale. Titlu executoriu. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 17/R/2010 din data de 04.01.2010
Prestari servicii apa. Necontorizat. - Decizie nr. 111/R/2010 din data de 01.02.2010
Recurs prest tab - Sentinta civila nr. 05695 din data de 25.01.2010
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016
Cerere cu valoare redusa. Cerere de restituire a unui imprumut, formulata inainte de termenul scadent. - Sentinta civila nr. 429 din data de 09.10.2014
Instrainarea si dobandirea terenurilor prin acte juridice intre vii, doar prin incheierea ad validitatem a actului in forma autentica - Decizie nr. 156 din data de 28.02.2013
Constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica - Decizie nr. 755 din data de 27.09.2012
Obligare incheiere contract in forma autentica - Decizie nr. 367 din data de 18.10.2010
Despagubiri contractuale - Sentinta comerciala nr. 791/C din data de 20.04.2010
Contract de vanzare-cumparare - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
Contract de leasing - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
EFECTELE TERMENULUI DE 45 DE ZILE PREVAZUT LA ART.31 ALIN. 3 DIN LEGEA NR. 47/1992 - Decizie nr. 103 din data de 15.02.2010
Perfectare act - Sentinta civila nr. 683 din data de 12.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 688 din data de 13.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 622 din data de 05.07.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 235 din data de 07.03.2012
Revendicare - Sentinta civila nr. 54 din data de 25.01.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 76 din data de 26.01.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 1576 din data de 21.12.2011