Lipsa de discernamant a unui cocontractant decedat. Momentul la care lipsa discernamantului acestuia trebuie dovedita de mostenitori pentru a fi atrasa nulitatea relativa a contractului. Mijloace de dovada prin care se poate proba aceasta stare de fapt.

  Defunctul era o persoana ce avea peste 18 ani la incheierea contractului de intretinere, astfel ca opera prezumtia absoluta ca acesta avea capacitate deplina de exercitiu la incheierea actului mentionat, prezumandu-se si faptul ca avea discernamant la momentul incheierii acelui act. Aceasta ultima prezumtie este una relativa ce poate fi rasturnata cu proba contrarie, insa este important de precizat ca pentru a fi admisa nulitatea relativa pentru lipsa de discernamant trebuie dovedit ca defunctul nu a avut discernamant la momentul incheierii actului atacat, fiind nerelevant daca se probeaza lipsa discernamantului inainte sau dupa acest moment.
Probele administrate in cauza nu sunt de natura a rasturna prezumtia discernamantului, intrucat in vreme ce contractul a fost incheiat la data de 29.01.2009, toate inscrisurile medicale sunt ulterioare acestei date. Mai mult, existenta unui diagnostic de schizofrenie paranoida nu poate conduce prin el insusi la concluzia ca defunctul era lipsit de discernamant pe data de 29.01.2009, fiind stiut ca cei ce sufera de o asemenea boala pot avea momente de luciditate, in care au discernamant. Prin urmare, cata vreme nu exista o punere sub interdictie a defunctului nu se poate retine ca ar exista o lipsa a discernamantului printr-un diagnostic pus la un moment ulterior incheierii contractului de intretinere. In fine, incheierea conventiei de intretinere a avut loc in fata unui notar public ce avea obligatia de a veghea la respectarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea in mod valabil a conventiei respective, situatie in care instanta deduce pe cale de prezumtie simpla faptul ca la 29.01.2009 defunctul a avut discernamant la incheierea contractului atacat in cauza. De altfel, martorii audiati in cauza au relevat ca desi defunctul era un tip necomunicativ, fiind obisnuit sa stea singur, acesta avea totusi un comportament normal si nu prezenta manifestari violente. Faptul ca un martor a precizat ca defunctul era bolnav cu nervii nu poate fi retinut de instanta ca proband lipsa discernamantului, cata vreme martorul respectiv avea cunostinta despre acest aspect din discutiile cu alti sateni si din faptul ca defunctul a fost la dispensar.
                                 Judecatoria Bistrita - Sectia civila, Sentinta civila nr. 1059/2011

Prin actiunea civil civila inregistrata sub nr. de mai sus, reclamantii PT si PM au chemat in judecata pe paratii RM si VL, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a contractului de intretinere viagera incheiat intre parati si defunctul PL, autentificat sub nr. 230/2009, datorita lipsei totale a discernamantului defunctului, decedat la data de 04.05.2009 si sa dispuna repunerea partilor in situatia anterioara  incheierii actului atacat. Cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a aratat ca reclamantii sunt mostenitorii de drept ai defunctului PL, decedat la data de 04.05.2009, asa cum reiese din Certificatul de calitate de mostenitor nr. 26, autentificat de BNP MF la data de 29 septembrie 2009.
Defunctul a dobandit dreptul de proprietate in baza Titlului de proprietate nr. X eliberat de Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Bistrita-Nasaud  in baza Legii 18/1991 asupra imobilelor situate in intravilanul localitatii Milas. Dupa decesul tatalui lor, in calitate de mostenitori, reclamantii au incercat sa deschida succesiunea dupa defunct. Astfel au aflat ca intre parasi si tatal reclamantilor s-a incheiat un Contract de intretinere viagera autentificat de BNP DM sub nr. 230/2009, contract pe care paratii, care ocupa imobilele proprietatea defunctului, refuza sa il prezinte.
Contractul de intretinere viagera a fost incheiat cu 4 luni inainte de decesul defunctului, acesta suferind de HTA Schizofrenie paranoida, cardiopate ischemica, fiind diagnosticat si cu alte boli secundare asa cum reiese din biletul de externare din 15.04.2009, astfel ca paratii s-au folosit de boala grava de care suferea si de lipsa sa de discernamant pentru a-l determina sa incheie contractul.
In drept, s-au invocat disp. art. 948 C.civ. rap, la art. 112 C.pr.civ.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 6 - 18).
Legal citati, paratii au formulat intampinare (f. 29, 30) prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata cu obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, paratii au aratat ca este de remarcat faptul ca reclamantii nu stiu nimic despre defunct, deoarece fiul din prima casatorie, PT, nu l-a mai cautat si nu a luat legatura cu el de peste 6 ani, iar fiica din a doua casatorie, PM, nu l-a mai vazut pe defunct de peste 45 de nai, respectiv de la varsta de 4 ani, desi i-a achitat pensie de intretinere.
Defunctul era vecin cu paratii si nu avea pe nimeni, iar reclamantii si-au adus aminte de el doar dupa ce acesta a decedat, astfel ca ar fi imoral sa il mosteneasca. Paratii si mama acestora RI fiind vecini, s-au ocupat de intretinerea lui in ultimii ani ai vietii, astfel ca la inceputul anului 2009, defunctul a insistat sa incheie contractul de intretinere pentru a se asigura ca are cine sa il inmormanteze.
Este adevarat ca si anterior incheierii contractului de intretinere, in luna ianuarie 2009, defunctul era bolnav, in sensul ca se plangea ca are tensiune, ca il doare inima, ca nu vede bine, dar niciodata nu s-a manifestat ca o persoana care sa nu aiba reprezentarea faptelor sale, ori alte tulburari de comportament.
La momentul incheierii contractului, in masura in care notarul ar fi avut indoieli sau ar fi remarcat vreo manifestare care sa-l faca sa aiba indoieli cu privire la starea mintala a intretinutului, ar fi solicitat un act medical sau o constatare a medicului, cu privire la acest aspect si ar fi refuzat incheierea actului.
In drept, s-au invocat disp. art. 115 si art. 274 C.pr.civ.
In probatiune, s-au anexat inscrisuri (f. 33, 34).
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele :
In primul rand, instanta face cateva precizari de ordin terminologic. Astfel, in vreme ce capacitatea este o stare de drept, asa cum o vede legea, prezumandu-se juris et de jure ca persoanele ce au implinit 18 ani au capacitate deplina de exercitiu, exceptie facand doar persoanele puse sub interdictie, discernamantul este o stare de fapt de natura psihologica. Prin urmare, daca in cazul capacitatii prezumtia legala este una absoluta neputand fi rasturnata cu proba contrara, in materie de discernamant este admis orice mijloc de proba (n.red. fiind o chestiune de fapt) pentru a se rasturna prezumtia relativa instituita in favoarea persoanelor juridice cu capacitate deplina de exercitiu.
In speta, defunctul era o persoana ce avea peste 18 ani la incheierea contractului de intretinere, astfel ca opera prezumtia absoluta ca acesta avea capacitate deplina de exercitiu la incheierea actului mentionat, prezumandu-se si faptul ca avea discernamant la momentul incheierii acelui act. Aceasta ultima prezumtie este una relativa ce poate fi rasturnata cu proba contrarie, insa este important de precizat ca pentru a fi admisa nulitatea relativa pentru lipsa de discernamant trebuie dovedit ca defunctul nu a avut discernamant la momentul incheierii actului atacat, fiind nerelevant daca se probeaza lipsa discernamantului inainte sau dupa acest moment.
Probele administrate in cauza nu sunt de natura a rasturna prezumtia discernamantului, intrucat in vreme ce contractul a fost incheiat la data de 29.01.2009, toate inscrisurile medicale sunt ulterioare acestei date. Mai mult, existenta unui diagnostic de schizofrenie paranoida nu poate conduce prin el insusi la concluzia ca defunctul era lipsit de discernamant pe data de 29.01.2009, fiind stiut ca cei ce sufera de o asemenea boala pot avea momente de luciditate, in care au discernamant. Prin urmare, cata vreme nu exista o punere sub interdictie a defunctului nu se poate retine ca ar exista o lipsa a discernamantului printr-un diagnostic pus la un moment ulterior incheierii contractului de intretinere. In fine, incheierea conventiei de intretinere a avut loc in fata unui notar public ce avea obligatia de a veghea la respectarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea in mod valabil a conventiei respective, situatie in care instanta deduce pe cale de prezumtie simpla faptul ca la 29.01.2009 defunctul a avut discernamant.
In alta ordine de idei, martorii audiati in cauza (filele 49 si 56-58) au relevat ca desi defunctul era un tip necomunicativ, fiind obisnuit sa stea singur, acesta avea totusi un comportament normal si nu prezenta manifestari violente. Faptul ca un martor a precizat ca defunctul era bolnav cu nervii (fila 58) nu poate fi retinut de instanta ca proband lipsa discernamantului, cata vreme martorul respectiv avea cunostinta despre acest aspect din discutiile cu alti sateni si din faptul ca defunctul a fost la dispensar (n.red. daca ,,barfele satului" si faptul ca o persoana merge la un examen medical ar conduce la concluzia lipsei discernamantului acelei persoane ar insemna ca exista o majoritate zdrobitoare pentru care s-ar putea ajunge la o concluzie similara), precizand totodata insa ca defunctul nu a avut manifestari violente fata de el si nici nu i-a vorbit urat vreodata. De altfel, nici unul dintre martori nu a facut referire la momentul zilei de 29.01.2009 ca fiind o zi in care defunctul a avut manifestari sau un comportament care sa probeze lipsa discernamantului acestuia.
Fata de cele expuse, instanta va respinge ca neintemeiata cererea reclamantilor, obligandu-i pe acestia la plata cheltuielilor de judecata catre parati in cuantum de 357 lei, reprezentand onorariu avocat.