CONTRACT DE IMPRUMUT - INSCRIS SUB SEMNATURA PRIVATA

CONTRACT DE IMPRUMUT - INSCRIS SUB SEMNATURA PRIVATA.

Potrivit art. 1584 Cod civil, imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat. Avand in vedere faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 Cod civil, in cazul obligatiilor de a da o suma de bani, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar, odata facuta aceasta dovada, neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu face proba contrara, instanta retine existenta unui drept de creanta in favoarea reclamantului, acesta reusind sa faca dovada pozitiva, verosimila si demna de crezare a faptului alegat, in sensul existentei unei obligatii de plata a paratei in suma de 11.000 euro.
Pentru angajarea raspunderii civile contractuale este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unor raporturi contractuale stabilite intre parti, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, existenta unui prejudiciu patrimonial, existenta unei legaturi de cauzalitate intre prejudiciu si nerespectarea obligatiilor contractuale, precum si vinovatia partii care a cauzat prejudiciul. Prin urmare, instanta constata ca existenta raporturilor contractuale dintre reclamant si parat este dovedita, ca prin nerespectarea de catre parat a obligatiei de restituire a sumei imprumutate, reclamantului i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de bani nerestituita si cu lipsa de folosinta a acesteia si ca paratul nu a facut dovada unei cauze exoneratore de vinovatie cu privire la nerespectarea obligatiilor contractuale, culpa acestuia fiind prezumata.

Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 11043/2012, pronuntata in dosarul nr. 6506/190/2011

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, reclamantul Z.I. a chemat in judecata pe paratul D.I. solicitand obligarea acestuia la restituirea sumei de 11.000 Euro (echivalent in lei), plus dobanda legala (calculata de la data scadentei sumei pana la efectiva achitare), suma care a fost predata de reclamant cu titlu de imprumut urmand a fi restituita in data de 22.12.2008, conform contractului de imprumut, sub semnatura privata; cu cheltuieli de judecata, reprezentand onorar de avocat, taxa de timbru si  timbru judiciar.
In motivare arata ca intre parti a fost incheiat un contract de imprumut sub semnatura privata la data de 22.05.2008, prin care paratul in calitate de imprumutat a primit suma de 11.000 Euro, urmand ca restituirea acestei sume sa se efectueze la data de 22.12.2008.
Intrucat data scadentei nu a fost respectata de catre parat, acesta a fost invitat la conciliere insa nu s-a prezentat.
Reclamantul considera ca, in speta, creanta este una certa, lichida si  exigibila, fiind indeplinite prevederile art. 379 C.pr.civ.
In drept a invocat OG nr. 9/2000, 1073 si  urm., 1092 si  urm Cod civil. art. 111, 112, 242 alin.2, 274, 379 si  urm., 720(1) C.pr.civ.
In probatiune s-au anexat copia OG nr. 9/2000, contract de imprumut din 22.05.2008, convocare la conciliere, confirmare de primire si a solicitat incuviintarea probei testimoniale si a interogatoriului paratului.
Legal citat, paratul a formulat Intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pe cale de exceptie de fond, paratul a invocat nulitatea absoluta a contractului de imprumut, motivat de faptul ca are o cauza ilicita.
Astfel, arata ca intre parti s-au incheiat mai multe acte de imprumut, incepand din anul 2004, toate aceste acte fiind incheiate in forma autentica si garantate prin constituirea de ipoteci conventionale pentru garantarea restituirii sumelor imprumutate.
Intrucat paratul nu a avut intotdeauna posibilitatea restituirii sumelor imprumutate la scadenta, reclamantul a inceput executarea silita impotriva acestuia, insa paratul invedereaza ca a restituit imprumuturile inainte de finalizarea procedurii.
Cu ocazia desfasurarii unei astfel de proceduri ori a incheierii unui nou contract de imprumut autentic, reclamantul i-a solicitat sa semneze un contract de imprumut pentru o suma pe care sustinea ca i-ar datora-o cu titlu de dobanda pentru sumele anterior imprumutate.
Paratul sustine ca nu a fost de acord cu semnarea unui astfel de act intrucat a platit reclamantului pentru fiecare suma dobanzi de zeci de ori mai mari decat dobanda legala, motiv pentru care a formulat solicitarea de la punctul 1. In ipoteza in care s-ar retine semnarea contractului de catre parat, a solicitat instantei sa constate ca acesta este lovit de nulitate absoluta, scopul lui fiind doar de a eluda disp. art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 9/2000 deoarece suma cuprinsa in act reprezinta doar dobanda nejustificata pentru imprumuturile anterioare.
In drept, a invocat prev. art. 966 C.civ., art. 9 din O.G.nr.9/2000.
In probatiune s-au anexat copii dupa contract de imprumut cu ipoteca, autentificat la BNP G.A.V., sub nr. 2015/28.04.2004, declaratie autentificata la BNP G.G.S., sub nr. 1665/11.05.2005, contract de imprumut cu constituire de ipoteca, autentificat la BNP G.G.S. sub nr. 771/19.06.2008, declaratie autentificata la BNPA M.S.&C.M.P, sub nr. 1717/06.10.2011, a solicitat incuviintarea probei testimoniale si efectuarea expertizei grafologice.
In sedinta publica din data de 11 septembrie 2012 instanta, dupa deliberare, a recalificat exceptia nulitatii absolute a contractului de imprumut ca cerere reconventionala, avand ca obiect constatare nulitate absoluta a contractului.
Paratul a depus la dosarul cauzei si Concluzii scrise prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata; admiterea cererii reconventionale in sensul constatarii nulitatii absolute a contractului de imprumut sub semnatura privata din data de 22.05.2008; cu cheltuieli de judecata.
In motivare a mai aratat ca, daca suma ar fi fost efectiv imprumutata si nu ar reprezenta dobanda pentru suma anterioara, reclamantul ar fi incheiat cu acesta un contract autentic  prin constituirea unei ipoteci, cum a procedat si in cazul anterior.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei si Concluzii scrise prin care a solicitat admiterea actiunii astfel cum a fost formulata si respingerea cererii reconventionale ca fiind nefondata.
In cauza a fost incuviintata proba cu inscrisurile depuse la dosar, declaratiile martorilor S.V.,  C.I., S.P., B.F.N.,  interogatoriul reclamantului, interogatoriul paratului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre reclamant, in calitate de imprumutator, pe de o parte, si parat si sotia acestuia, pe de alta parte, in calitate de imprumutati, au fost incheiate mai multe contracte de imprumut, dintre care primul, avand ca obiect suma de 13.000 euro, echivalentul in lei a 526.773.000 lei, a fost autentificat la BNP G.A.V., sub nr. 2015/28.04.2004 si a fost garantat cu ipoteca asupra bunurilor imobile apartinand imprumutatilor, inscrise in CF 134 S. Prin declaratia autentificata la BNP G.G.S., sub nr. 1665/11.05.2005, reclamantul a recunoscut ca suma i-a fost rambursata, fiind de acord cu radierea ipotecii din cartea funciara.
Un alt contract de imprumut cu constituire de ipoteca, autentificat la BNP G.G.S. sub nr. 771/19.06.2008 a fost incheiat intre reclamant si sotia paratului, numita D.G., pentru suma de 4000 euro, echivalentul a 14.652 lei. Conform declaratiei autentificate la BNPA M.S. & C.M.P., sub nr. 1717/06.10.2011, reclamantul a recunoscut ca i-a fost restituita suma imprumutata, consimtind la radierea ipotecii si a interdictiilor de instrainare, grevare, dezmembrare, demolare si amenajare constituite in baza contractului, asupra imobilelor constructii si teren inscrise in CF 67/1 D.
Din inscrisul intitulat "Contract de imprumut", incheiat in data de 22.05.2008 si depus la dosar, rezulta ca reclamantul a mai imprumutat paratului suma de 11.000 euro, pe o perioada de sapte luni, cu obligatia paratului de a o restitui "pana la data de 22.12.2008 (cu posibilitate de prelungire)".
Prin raspunsurile la interogatoriu, paratul a recunoscut ca in data de 22.05.2008 a incheiat contractul de imprumut mentionat anterior, insa a sustinut ca a fost constrans la semnarea acestuia de faptul ca reclamantul ar fi conditionat acordarea unui nou imprumut de incheierea actului sub semnatura privata si ca, in realitate, suma de 11.000 euro ce face obiectul acestui act ar fi constituit dobanda calculata pentru imprumutul din 2004, cu scopul de a eluda dispozitiile art. 3 alin. 2 din OG nr. 9/2000.
Potrivit dispozitiilor art. 1169 C.civ., cel care face o cerere in fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca, mijloacele de proba fiind enumerate in dispozitiile art. 1170 C.civ.
Conform art. 968 C.civ. “cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice".
Prin urmare, partea care invoca nevalabilitatea cauzei are sarcina probei, iar, in situatia data, fiind vorba de un fapt juridic stricto sensu, este admisibil orice mijloc de proba.
In cauza, instanta retine ca martorul B.F.N. a declarat ca ar fi fost in vizita la familia D cand s-a semnat contractul din 22.05.2008, insa nu a asistat la discutiile purtate de parti cu acea ocazie. Acelasi martor a mai aratat ca avea cunostinta de faptul ca familia paratului a imprumutat in mai multe randuri sume de bani de la reclamant si ca acesta ar fi perceput dobanzi si dobanda la dobanda. La randul lui, martorul S.V. a confirmat incheierea mai multor contracte de imprumut intre parti, aratand ca suma de 11.000 euro a carei restituire o solicita reclamantul ar reprezenta dobanda perceputa in baza contractului nr. 2015/28.04.2004, iar paratul si-ar fi dat acordul pentru incheierea actului sub semnatura privata care atesta o atare datorie, deoarece avea nevoie de un alt imprumut de o suta de milioane de lei, pe care reclamantul i l-ar fi acordat numai cu aceasta conditie.
Intrucat nu se coroboreaza cu niciuna din celelalte probe administrate in cauza si reprezinta doar imprejurari de care au luat cunostinta din relatarile familiei paratului D, vor fi inlaturate depozitiile martorilor mentionati, cu privire la perceperea de catre reclamant a unor dobanzi nelegale.
Trebuie mentionat ca in dreptul romanesc incheierea unor contracte de imprumut cu dobanda nu era prohibita la momentul incheierii contractelor de imprumut intre parti, astfel cum rezulta din prevederile art. 2 din OG nr. 9/2000, care reglementa regimul unor obligatii purtatoare de dobanzi in baza unor prevederilor contractuale si art. 1587 C.civ. din 1864, care permitea stipularea de dobanzi pentru un imprumut de bani.
In cauza nu s-a probat existenta anatocismului sau incalcarea prevederilor art. 5 din OG nr. 9/2000. Dimpotriva, inscrisurile depuse la dosar reflecta faptul ca toate imprumuturile acordate de reclamant paratului sau sotiei acestuia s-au facut fara dobanda.
Nu pot fi retinute nici asertiunile paratului referitoare la starea de constrangere in care s-ar fi aflat acesta cu ocazia semnarii contractului ce face obiectul prezentului dosar. Astfel, apare ca fiind ilogica acceptarea unei datorii fictive de 11.000 euro, in scopul de a obtine un alt imprumut de la reclamant, in suma de 4000 euro.
Daca ar fi veridice sustinerile paratului in legatura cu perceperea unor dobanzi impovaratoare de catre reclamant, ar fi fost improbabil ca dupa imprumutarea sumei de 13.000 euro in anul 2004, in legatura cu care paratul a sustinut ca ar fi restituit 16.000 euro, acesta din urma sa apeleze tot la reclamant pentru obtinerea altor sume de bani in 2008.
Aspectele prezentate anterior, precum si modul in care s-au desfasurat relatiile contractuale, prin acordarea unor imprumuturi succesive, pe fondul relatiilor de prietenie dintre parti, relatii atestate de martorii  C.I. si S.P., intemeiaza concluzia ca raportul juridic dedus judecatii are o cauza licita. Instanta retine ca suma de 11.000 euro a fost imprumutata de reclamant paratului in mai multe transe, astfel cum rezulta din declaratia martorului C.I., persoana care, in calitate de contabil angajat la firmele paratului, cunostea situatia financiara a acestuia si a societatilor in cadrul carora era asociat.
In consecinta, vazand prevederile art. 968, 1169, 1970 C.civ., instanta va respinge cererea reconventionala formulata de paratul D.I. pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de imprumut din 22.05.2008.
Potrivit art. 1584 Cod civil, imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate, si la timpul stipulat. Rezulta ca, prin contractul incheiat de parti in mod valabil, a luat nastere in sarcina paratului obligatia de a restitui suma de bani imprumutata, de 11.000 euro, la data de 22.12.2008.
Avand in vedere faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 1169 Cod civil, in cazul obligatiilor de a da o suma de bani, creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, iar, odata facuta aceasta dovada, neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu face proba contrara, instanta retine existenta unui drept de creanta in favoarea reclamantului, acesta reusind sa faca dovada pozitiva, verosimila si demna de crezare a faptului alegat, in sensul existentei unei obligatii de plata a paratei in suma de 11.000 euro.
Pentru angajarea raspunderii civile contractuale este necesara intrunirea cumulativa a urmatoarelor conditii: existenta unor raporturi contractuale stabilite intre parti, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, existenta unui prejudiciu patrimonial, existenta unei legaturi de cauzalitate intre prejudiciu si nerespectarea obligatiilor contractuale, precum si vinovatia partii care a cauzat prejudiciul. Prin urmare, instanta constata ca existenta raporturilor contractuale dintre reclamant si parat este dovedita, ca prin nerespectarea de catre parat a obligatiei de restituire a sumei imprumutate, reclamantului i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, echivalent cu suma de bani nerestituita si cu lipsa de folosinta a acesteia si ca paratul nu a facut dovada unei cauze exoneratore de vinovatie cu privire la nerespectarea obligatiilor contractuale, culpa acestuia fiind prezumata.
Data fiind intrunirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile contractuale, raportat la dispozitiile art. 969 C.civ. din 1864, potrivit cu care actul juridic se impune autorului sau cu putere de lege, precum si necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de actele juridice civile, instanta urmeaza sa admita cererea precizata si sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 11.000 euro sau a echivalentului in lei a acestei sume la data efectuarii platii, reprezentand imprumut nerestituit.
Fiind in culpa procesuala, in temeiul dispozitiilor art. 274 C.pr.civ., paratul urmeaza a fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata suportate de catre reclamant cu prilejul solutionarii cererii de chemare in judecata, in cuantum de 3.364 lei, constand in taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
Impotriva sentintei expuse a declarat recurs, in termen legal, paratul D.I., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotararii in sensul respingerii actiunii introductive si al admiterii cererii reconventionale, pentru motivele ce urmeaza.
Desi pentru a demonstra netemeinicia sustinerilor recurentului instanta de fond recurge la o serie de prezumtii simple in scopul stabilirii raporturilor reale dintre parti, nu are in vedere o alta situatie, invocata de recurent, care este una de exceptie raportata la modul de desfasurare a relatiilor dintre parti si care dovedeste adevarul sustinerilor subsemnatului: intre parti s-au mai incheiat doua contracte de imprumut, unul in anul 2004, iar cel de-al doilea in luna iunie 2008, cu numai o luna inainte de incheierea actului sub semnatura privata.
Ambele contracte sunt incheiate in forma autentica, iar restituirea imprumutului este garantata prin constituirea in favoarea reclamantului a unor ipoteci asupra imobilelor paratului. in aceste imprejurari se naste un semn de intrebare cu privire la obligatiile continute in actul sub semnatura privata. Din moment ce pentru a imprumuta suma de 4.000 EURO in iunie 2008 reclamantul a incheiat un contract autentic si un contract de ipoteca, de ce pentru suma de 11.000 EURO nu a fost la fel de grijuliu? Raspunsul este evident in opinia recurentului: pentru ca aceasta suma nu a fost efectiv imprumutata, astfel ca nu exista pericolul producerii unui prejudiciu efectiv prin nerestituirea sumei mentionate in act.
Daca suma ar fi fost efectiv imprumutata si nu ar reprezenta dobanda pentru suma anterioara, cu siguranta in contractul de imprumut din iunie 2008 s-ar fi mentionat suma totala, de 15.000 EURO, nu doar cei 4.000 EURO. Profitand de nevoia recurentului de a imprumuta suma de 4.000 EURO pentru a finanta activitatea societatii comerciale pe care o detine impreuna cu sotia, reclamantul a conditionat imprumutul de incheierea actului sub semnatura privata, prin care s-a obligat sa-i "restituie" suma de 11.000 EURO, motiv pentru care se solicita sa se constatate ca acest act este lovit de nulitate absoluta.
Un alt motiv de respingere a cererii reconventionale este, in opinia instantei de fond, faptul ca legea nu interzice dobanda.
Este evident ca aceasta sustinere este intemeiata, dupa cum este intemeiata si afirmatia recurentului potrivit careia dobanda mai mare decat cea legala a fost si este interzisa. Potrivit art. 5 din O.G. nr. 9/2009, in vigoare la data incheierii contactului: "In raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an."
Potrivit art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ, dobanda legala in materie civila era "stabilita la nivelul dobanzii de referinta a BNR, diminuata cu 20%. In luna mai 2008, dobanda de referinta a fost 9,50% pe an. Deci dobanda maxima in materie civila a fost de 11,4% pe an, astfel ca pentru cei 13.000 EURO (mentionati in contract, desi suma a fost mai mica) imprumutati in aprilie 2004 ar fi datorat in patru ani 5.928 EURO.
Desi din declaratiile martorilor a rezultat ca reclamantul nu a avut utilaje agricole si, deci, nu s-a putut justifica de reclamant cauza platilor efectuate prin cele doua ordine de plata, purtand nr. 11 si 12 din 07.06.2005, prin care s-au platit 600.000.000 ROL, instanta de fond nu a retinut aceasta situatie.
Tocmai de aceea recurentul sustine ca actul sub semnatura privata contine o cauza nelegala: pentru ca desi a restituit reclamantului suma imprumutata in anul 2004, cu cel putin 73.000.000 ROL in plus, care evident reprezenta dobanda, a fost nevoit sa semneze acest act, care reprezenta tot dobanda pentru aceeasi suma, astfel ca se afla si in prezenta anatocismului.
Reclamantul intimat s-a opus admiterii recursului, formuland prin intampinare apararile ce succed.
Pe cale de exceptie a invocat nulitatea recursului, raportat la dispozitiile art. 306, coroborat cu art. 304 (1) Cod procedura civila, deoarece opineaza ca memoriul care cuprinde recursul nu evoca niciunul din motivele de recurare prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 1-9 Cod procedura civila, sub aspectul netemeiniciei si nelegalitatii. Nu poate distinge nici o critica sub aspectul celor stipulate de legiuitor (chiar daca instanta de recurs este tinuta sa solutioneze recursul si sub aspectul incalcarii dispozitiilor de ordine publica), astfel ca recursul promovat este lovit de nulitate.
Pe fondul cauzei, din probatoriul administrat in cauza, proba cu inscrisuri, redactat, la solicitarea recurentului, de sotia acestuia, coroborat cu declaratiile martorilor C.I. si S.P, care au prezentat cu lux de amanunte cum s-au derulat relatiile de imprumut intre cei doi, in ce conditii s-a intocmit actul, astfel ca se poate lesne concluziona asupra temeiniciei cererii de chemare in judecata.
Sustinerile recurentului in fata instantei de fond nu au fost coroborate cu probe concludente, astfel ca analizand cauza sub toate aspectele, instanta in mod corect a respins cererea reconventionala si a obligat recurentul l-a restituirea sumei imprumutate. Nu a fost invocat nici un element care sa duca la constatarea viciilor de consimtamant, contractul de imprumut a fost recunoscut prin interogator de recurent, astfel ca sustinerea ca ar fi fost dobanda la dobanda este total eronata. Se pune problema ca daca intimatul ar fi un camatar inrait, care are o pensie de handicap (fiind cu handicap permanent locomotor), nu ar fi fost prieten cu recurentul, si daca imprumuturile anterioare ar fi fost mult impovaratoare, atunci nu ar mai fi apelat la ,,Titi" (intimatul).
Aspectele de ordin legal, privind indeplinirea unor conditii esentiale de existenta contractului au fost dovedite, atat ad probationem, cat si ad validitatem, astfel ca aplicabilitatea dispozitiilor art. 969 1169, 1584 Cod civil vechi (1864) a fost una corecta si instanta a retinut starea de fapt reala dedusa judecatii, fundamentand temeinic solutia pronuntata si ocrotind prin aceasta solutie securitatea raporturilor juridice incheiate intre neprofesionisti.
Calculul matematic efectuat in memoriul depus, precum si incercarea
de a capta atentia instantei de judecata ca ar fi o dobanda mascata, nu poate
fi admisa. Acestea sunt eronate, iar impotriva actelor autentice intocmite nu
se pot proba stari de fapt sau alte imprejurari cu martori sau alte probe
(fiind inadmisibile).
Recurentul, sub presiunea crizei financiare generalizate la nivel mondial, a incercat prin orice metoda sa traga de timp pana cand acest imprumut poate fi restituit. Ar fi preferat ca acest imprumut sa se prescrie in termenul general de prescriptie (precizand si dezvoltand stari de fapt care nu au nimic in comun cu contractul de imprumut si nu pot fi opuse intimatului, nefiind efectuate in timp real, concomitent cu imprumutul sau generate de aceasta relatie contractuala si de prietenie) si sa nu-l mai achite niciodata, prejudiciind astfel o persoana cu grad de handicap, care si-a agonisit bani pentru batraneti.
Mentionarea unor sume restituite anterior intocmirii contractului de imprumut (cu trei ani anterior) si opunerea lor azi ca ar fi achitat imprumutul inca necontractat este un abuz de drept, care este sanctionat de dispozitiile codului de procedura civila, avand un simplu caracter, acela de a tergiversa solutionarea cauzei si executarea sumei imprumutate.
S-a facut dovada predarii sumei, a scadentei acesteia si imprejurarile privind restituirea lor, precum si starea de necesitate, lipsa fondurilor banesti in care afla recurentul la nivelul anilor 2008-2009, cand a contractat acest imprumut. Justificarile din ordinele de plata bancare pentru transferul banilor catre intimat sunt de asemenea unele inscrieri fara suport real, avand unic scop doar de a justifica iesirea banilor din societate, acte prin care s-au restituit imprumuturi din partea unei entitati juridice.
Aspectul mentionat cu privire la existenta unui contract notarial cu ipoteca si altul sub semnatura privata este una cu scopul de a disimula adevarul, in sensul ca daca bunurile erau gajate, ce se mai putea gaja pentru noul imprumut. Dar, relatia de prietenie din acel moment a triumfat in acordarea unui al doilea imprumut, iar bunavointa a fost rasplatita printr-o masa festiva, cas de oaie si vin de sarbatorile pascale, asa cum acesta a fost prezentat in raspunsurile la interogator.
Exceptia nulitatii recursului nu se gaseste intemeiata, urmand a fi respinsa ca atare. Dupa cum s-a expus la inceput cuprinsul cererii de recurs, se poate constata cu evidenta ca paratul a adus sentintei critici clare de nelegalitate si netemeinicie, referindu-se expres la clauzele contractelor supuse cercetarii judecatoresti, si-a exprimat opinia in legatura cu modul de interpretare a stipulatiilor contractuale, a adus in discutie probatoriul testimonial si normele legale pe care le apreciaza ca sunt aplicabile cauzei.
Posibilitatea examinarii cauzei sub toate aspectele, eliminarea limitarii motivarii recursului la cazurile prevazute de art. 304 Cod procedura civila, in situatia in care hotararea fondului nu poate fi atacata cu apel, cum este cea din dosarul de fata, sunt permise de prevederile art. 3041 Cod procedura civila, text legal avut in vedere corect de paratul recurent atunci cand a formulat criticile aduse sentintei, si chiar de catre intimat prin intampinarea depusa in dosarul de recurs.
Recursul nu este fondat si se va respinge in consecinta.