CIVIL. NULITATE ACT DE PARTAJ VOLUNTAR INCHEIAT FARA PARTICIPAREA TUTUROR COINDIVIZARILOR

    
     
     Deliberand asupra cauzei civile de fata.
     Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamanta BM a solicitat in contradictoriu cu paratii ZA, GI, GA, BS si BM sa se pronunte o hotarare judecatoreasca prin care sa se constate nulitatea absoluta a actului de partaj voluntar incheiat intre parati, precum si a contractelor de vanzare-cumparare.
     In motivarea actiunii reclamanta a invederat in esenta ca, prin contracte de vanzare - cumparare a dobandit in proprietate mai multe imobile a caror teren aferent se afla in indiviziune cu paratii la data donarii acestora, respectiv 1964 cand bunurile au intrat in proprietatea statului, iar paratii prin actul de partaj voluntar indicat au iesit din indiviziune asupra terenului aferent constructiilor fara participarea statului, ulterior parata ZA si-a instrainat partile de imobil ce i-a revenit prin partaj celorlalti parati; in plus reclamantei in baza Lg. 10/2001 i-au fost retrocedate bunurile preluate in 1964 de stat.
     In drept au fost invocate dispozitiile art. 797 Cod civil si principul de drept rezoluto jure dantis, resolvitur jus accipietis.
     Paratii GI si GA prin intampinarea formulata in termen legal au invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale a reclamantei, a lipsei de interes si a inadmisibilitatii cererii, iar pe fond, au solicitat respingerea actiunii motivat de faptul ca, reclamanta nu are calitate de erede a lui CN sau al mostenitorilor dobanditori ai dreptului de proprietate asupra bunurilor provenite de la acesta fiind doar vecina, fata de actul de partaj voluntar, reclamanta care este un tert trebuie sa justifice un interes, iar la data incheierii respectivului act, aceasta nu avea vreun drept dobandit asupra vreunei suprafete de teren; in plus din foaia matricola a imobilului proprietatea reclamantei rezulta ca dreptul sau de proprietate se intindea pe 545 m.p, iar din expertizele efectuate in dosarul nr. 1150/2004 al Tribunalului Buzau, rezulta ca proprietatea CN a avut o suprafata de 264 m.p. si ca suprafata curtii este de 965 m.p..
     In drept au fost invocate dispozitiile art. 115 -118 Cod procedura civila.
In ceea ce ii priveste pe paratii BM si BS, acestia desi legal citati, nu au formulat intampinare potrivit dispozitiilor art. 115 si urmat. Cod procedura civila.
     La termenul din 13.11.2007, reclamanta a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul civil aflat pe rolul JB, care avea ca obiect iesire din indiviziune a partilor; instanta a trimis dosarul la completul respectiv pentru a se pronunta asupra cererii de conexare, iar prin incheierea din 15.11.2007 in dosar instanta a respins exceptia de conexare.
     La termenul din 12.02.2008 in temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedura civila, instanta a unit cu fondul exceptiile invocate de paratii GI si GA prin intampinare.
     In cauza, instanta a administrat, la solicitarea partilor proba cu inscrisuri in cadrul careia au fost atasate la dosar, in copie xerox: act de partaj voluntar; contracte de vanzare -cumparare si incheiere de indreptarea erorii materiale strecurate in acest contract,  contract de donatie, declaratie - oferta de donatie, proces verbal, cerere de autorizare, acte de vanzare autentificate la T B, ordonanta de transcriere, act dotal, act de vanzare transcris la T B, raport de expertiza tehnica intocmit in dosar al TB de expert PH, completari la acesta, dispozitia emisa de MB prin primar,, sentinta civila, proces verbal de predare primire, inscrisuri sub semnatura privata, referat intocmit de CV a cererilor formulate in baza Lg. 10/2001 B, foaie de inregistrare fiscala din 1950, tranzactie, sentinta civila.
     In cauza, reclamanta si paratii GI si GA au depus concluzii scrise.
     Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta constata urmatoarea situatie de fapt si de drept:
     Potrivit art. 137 alin. 1 Cod procedura civila instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
     Intrucat toate exceptiile invocate in speta sunt exceptii de fond absolute, peremptorii, de aceeasi natura, instanta, in stabilirea ordinii de solutionare a acestora va tine cont de succesiunea logica in rezolvarea lor impusa de efectul pe care il determina diferitele exceptii invocate ( in discutie).
     Examinand exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de paratii GI si GA, instanta urmeaza sa o respinga avand in vedere dispozitiile art. 21 din Constitutia Romaniei care prevad expres ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si intereselor sale legitime si nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
     Evident, pentru a se bucura de protectie judiciara, dreptul subiectiv civil trebuie sa indeplineasca anumite cerinte.
     Inadmisibilitatea este un mijloc de aparare specific, caracterizata prin trasaturi ce o apropie si in acelasi timp o deosebeste atat de apararile de fond, cat si de exceptiile de procedura; prin intermediul sau, paratul fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii acestuia, declarand-o inacceptabila, sustinand ca instanta nu poate examina cererea ce i s-a supus.
     Motivul pentru care cei doi parati au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, respectiv indicarea gresita a textului de lege pe care si-a intemeiat cererea reclamanta, nu se circumscrie cerintelor aratate mai sus, pentru invocarea acestei exceptii, ci sunt mai degraba aparari de fond.
     In fine, actiunea pendinte judecatii este prevazuta de lege, dreptul invocat de reclamanta nu intra in continutul unor raporturi juridice care sa contravina normelor legale imperative sau regulilor de convietuire sociala si ca urmare, instanta este indreptatita sa cerceteze in fond prezenta pricina.
     Analizand exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei invocata de paratii GI si GA, instanta urmeaza sa o respinga avand in vedere  urmatoarele considerente.
     Art. 41 Cod procedura civila arata ca orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate sa fie parte in judecata, iar art. 109 Cod procedura civila dispune ca oricine pretinde un drept impotriva altei persoane, trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente; ca urmare, pentru declansarea oricarui proces civil este necesar sa se formuleze o pretentie.
     Legitimarea procesuala nu se raporteaza cu necesitate la raportul juridic dedus judecatii ci la dreptul de a reclama in justitie si la obligatia de a raspunde fata de pretentiile formulate prin cererea de chemare in judecata. Legitimarea procesuala nu se confunda cu dreptul subiectiv dedus in justitie, acesta din urma reprezentand o conditie distincta, necesara, pentru admisibilitatea in fond a actiunii.
     In speta, reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a unor acte, cum nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are un interes juridiceste ocrotit si chiar din oficiu, reiese cu certitudine ca aceasta are calitate procesual activa.
     Cu privire la exceptia lipsei de interes in promovarea acestei actiuni, instanta urmeaza sa o respinga, intrucat este evident ca reclamanta este persoana interesata in constatarea nulitatii actului de partaj voluntar si a contractelor ulterioare de vanzare cumparare, din moment ce toate partile au fost coindivizari, iar reclamanta emite la randul sau pretentii de proprietate.
     Pe fondul cauzei, instanta va avea in vedere ca prin sentinta civila nr. 164/24.01.1961 a Tribunalului Popular Raion Buzau , a fost consfintita invoiala numitilor N B zis C (autorul cu titlu particular al paratilor GI, GA, BS, BM si ZA), AP ( autoarea reclamantei cu titlu particular), reclamanta si alte persoane ( IG, IM si MB), cu privire la recunoasterea lui NB a unui drept de proprietate indiviza in curtea comuna ce deserveste proprietatile partilor de mai sus.
     Reclamanta, prin actul de donatie autentificat de Notariatul de Stat Raional Buzau a donat statului imobilele proprietatea sa prin cumparare, conform actelor de vanzare cumparare transcrise la Tribunalul Buzau, cu precizarea expresa a starii de indiviziune cu privire la teren.
     Dupa decesul coproprietarului NB, zis C, intervenit in anul 1971, prin mostenire legala imobilul a trecut in proprietatea numitei CA, conform certificatului de mostenitor mentinandu-se " curtea devalmasa".
     In anul 1974, prin contractul de donatie autentificat de Notariatul de Stat Judetean Buzau, numita C A a donat nepoatei sale, parata Z A, mai multe bunuri printre care si suprafata de teren in discutie aflata in indiviziune.
     La randul sau, parata ZA, prin contractul de vanzare cumparare autentificat de Notariatul Judetean Buzau a vandut parte din imobilul ce facuse obiectul donatiei paratilor GI si GA precizandu-se expres cu privire la teren ca acesta se afla in indiviziune cu ceilalti proprietari .
     Cealalta parte a proprietarii mostenita de numita CA a facut obiectul unor vanzari cumparari succesive astfel incat, prin contractul de vanzare cumparare autentificat de BNP Stefan Vergu, numitii ZN si ZP au transmis dreptul de proprietate indiviz in ceea ce priveste terenul catre paratii BM si BS .
     Prin urmare, la data intocmirii actului de partaj voluntar in litigiu, respectiv 14.01.2004, precum si la data depunerii notificarii de catre reclamanta in baza Lg. 10/2001, terenul din curtea comuna se afla in indiviziune dupa cum urmeaza: Municipiul Buzau ( cu 90,80 m.p.), GI si GA (cu 30,82 m.p.), BM si BS ( cu 19,56 m.p.) si Z A .
     Analizand actul de partaj voluntar autentificat de BNP Lefter Sinica, instanta constata ca unul dintre coindivizari respectiv Municipiul Buzau nu a participat .
     Potrivit art. 797 Cod civil, este nula impartiala in care nu sunt cuprinsi toti coindivizarii. Doctrina a aratat ca desi textul indicat are in vedere impartiala de ascendent, problema se pune in aceiasi termeni si in cazul coproprietarii ce provine din alte cauze (situatia incidenta in speta).
     Solutia se justifica pentru ca o impartiala care se face fara participarea tuturor celor interesati, nu poate fi decat nula, deoarece celor care nu au participat nu li se poate opune o asemenea impartiala, ei aflandu-se tot in stare de indiviziune, astfel ca pot oricand sa ceara facerea unei noi imparteli.
     In acest context, instanta urmeaza sa admita capatul de cerere principal din actiune referitor la anularea actului de partaj voluntar autentificat.
     In ceea ce priveste capetele de cerere accesorie referitoare la constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare cumparare autentificate de BNP Lefter Sinica este necesar a se stabili ca ambele parti (vanzatorul si comparatorul) au actionat cu rea credinta in momentul incheierii sale, cunoscand faptul ca in acest mod eludeaza dispozitiile legale si fraudeaza drepturile si interesele legitime ale un ui tert proprietar. In situatia contrara, cand comparatorul ar fi de buna credinta, sanctiunea nulitatii absolute nu ar mai fi aplicabila, ci doar aceea a nulitatii relative, care nu ar mai putea fi invocata de o terta persoana, straina de contract, ci numai de partea contractanta vatamata.
     Esentiala pentru solutionarea prezentei cereri este analiza atitudinii pe care partile contractante au avut-o la momentul incheierii contractelor de vanzare cumparare si determinarea scopului urmarit prin aceasta tranzactie.
     In analiza acestei probleme este necesar a se preciza ca prin buna credinta in aceasta materie e intelege, in ceea ce-l priveste pe cumparator, convingerea launtrica si dincolo de orice indoiala ca vanzatorul este adevaratul proprietar al bunului ceea ce inseamna ca actul de partaj voluntar in discutie, cu care au fost preluate terenurile vandute este perfect valabil si in afara oricarui dubiu, conform art. 1898 alin. 1 Cod civil.
     Per a contrario, reaua credinta consta in atitudinea celui care se prevaleaza de o situatie careia ii cunoaste sau trebuia sa-i cunoasca viciile.
     In speta, in ceea ce priveste ambele parti care au incheiat contractele de vanzare cumparare, instanta constata reaua lor credinta, deoarece pe de o parte terenurile care au facut obiectul celor doua vanzari a intrat in patrimoniul vanzatoarei prin actul de partaj voluntar in discutie, iar pe de alta parte, atat vanzatorii cat si cumparatorii sunt fostii coindivizari care au incheiat actul de partaj voluntar.
     Fata de considerentele mai sus aratate, instanta apreciaza ca cele doua contracte de vanzare cumparare in litigiu apar ca acte juridice avand o cauza ilicita, fiind incheiate cu rea credinta de ambele parti contractante, in frauda drepturilor reclamantei.
     Vanzarile sunt nule, iar reclamanta are dreptul la actiune de vreme ce, in baza Lg. 10/2001 i-a fost retrocedat terenul din curtea interioara in indiviziune cu paratii si emite pretentii de proprietate la randul sau asupra terenului in litigiu.
     Ca urmare, in temeiul art. 948 pct. 4 si 968 Cod civil, instanta urmeaza sa admita si capetele de cerere accesorii referitoare la constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte de vanzare cumparare.
     In temeiul art. 274 Cod procedura civila instanta va obliga paratii la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata pricinuite de acest proces in suma totala de 166 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, timbru judiciar si onorariu avocat ( filele 8, 9 si 100 -101 dosar).