CIVIL. ORDONANTA DE PLATA. OUG 119/2007. NOTIUNEA DE CONTRACT COMERCIAL

     Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau, creditoarea SC C S.A. a chemat in judecata pe debitoarea SC CA SRL, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna emiterea unei ordonante de plata prin care debitoarea sa fie obligata la plata sumei de 5991,50 lei, reprezentand contravaloarea marfurilor vandute, la plata sumei de 379 lei reprezentand dobanda legala aferenta debitului, calculata pana la data de 11.09.2008, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, legal timbrate, creditoarea a aratat ca i-a vandut creditoarei marfuri in valoare totala de 6678,50 lei, debitoarea achitand numai partial datoria, ramanand sa mai plateasca suma de 5991,50 lei, pentru care creditoarea a calculat si pretinde dobanda legala.
In drept, creditoarea si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile OUG 119/2007, art. 969, 1361 C.civ., art. 10 pct.  4 din Codul de procedura civila, art. 46 din Codul Comercial si OG 9/2000.
In dovedirea actiunii, creditarea a depus la dosarul cauzei urmatoarele inscrisuri: calculul daunelor, factura fiscala, factura fiscala , factura fiscala.
     Actiunea a fost legal timbrata cu 39 lei, taxa judiciara de timbru, si 3 lei, timbru judiciar.
     Debitoarea, legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat la termenele de judecata.
     Instanta a incuviintat si a administrat, la cererea creditoarei proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
     Intre partile din prezenta cauza a existat un contract de vanzare cumparare comerciala. Instanta retine ca, in conformitate cu art. 1 pct. 1 din OUG 119/2007, contractul comercial se defineste astfel: "contractul incheiat intre comercianti ori intre acestia si o autoritate contractanta, avand ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui pret constand intr-o suma de bani."
     Instanta constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile pentru a considera ca intre parti a fost incheiat un contract comercial, retinand faptul ca in materie comerciala un contract poate lua orice forma, inclusiv forma verbala, data fiind celeritatea ce trebuie sa guverneze raporturile comerciale. In plus, instanta retine faptul ca OUG 119/2007 nu prevede necesitatea incheierii contractului in forma scrisa ad validitatem.
     In baza contractului de vanzare-cumparare comerciala, creditoarea a livrat debitoarei marfuri in valoare de 6678,50 lei.
     Pentru marfurile furnizate debitoarei, creditoarea a emis facturile fiscale: factura fiscala in cuantum de 966 lei, scadenta la 14.12.2007, factura fiscala in cuantum de 1935, scadenta la 14.12.2007 , factura fiscala in cuantum de 3777.5, scadenta la 4.01.2008.
      Din debitul total debitoarea a achitat partial marfurile, respectiv suma de 687 lei, asa cum rezulta din sustinerile creditoarei, ramanand sa mai plateasca 5991,50 lei.
     Potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale, dispozitiile acestui act normativ se aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale.
     In sensul dispozitiilor art. 379 alin. 3 C. proc. civ., este certa creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. In cauza de fata instanta constata ca dreptul de creanta al creditoarei indeplineste conditia certitudinii, existenta sa rezultand din factura fiscala , factura fiscala, factura fiscala.
     Creanta este, de asemenea, lichida, in lumina dispozitiilor art. 379 alin. 4 C. proc. civ., catimea ei fiind determinata prin facturile fiscale sus-mentionate.
     In cuprinsul facturilor fiscale partile au stabilit ca plata produselor livrate sa se faca la o anumita scadenta, respectiv la 14 decembrie 2007 si la 4 ianuarie 2008. Fata de expirarea scadentei facturilor fara sa fie achitate, creanta pretinsa de creditoare indeplineste si conditia exigibilitatii.
     In plus, instanta retine ca debitoarea a fost citata cu mentiunea de a formula intampinare sub sanctiunea considerarii debitului ca fiind recunoscut, in baza art. 7 alin. 4 din O.U.G. 119/2007. Ca atare, instanta, observand faptul ca nu s-a depus intampinare, va considera ca debitoarea recunoaste pretentiile creditoarei.
     Fata de aceste aspecte, instanta urmeaza a admite actiunea.
     In ceea ce priveste capatul de cerere accesoriu, instanta retine ca in  cazul obligatiilor   comerciale, ca si in dreptul comun, in cazul intarzierii in executarea  unei obligatii banesti, debitorul datoreaza dobanzi.
     Aceste dobanzi sunt daune interese moratorii care sunt menite sa sanctioneze pe debitor pentru incalcarea obligatiei si totodata sa repare prejudiciul suferit de creditor in executarea obligatiilor.
     Legea prezuma ca lipsa de folosinta a unei sume de bani produce creditorului un prejudiciu constand in cuantumul dobanzii legale calculata pe durata intarzierii in executare. In consecinta pentru a obtine dobanzile creditorul nu trebuie sa faca dovada vreunui prejudiciu.        
     Dobanzile  in dreptul comercial, dobanzile curg din ziua in care devin exigibile, adica de la data scadentei.  
     Conform art. 43 Cod com., "Datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile".  In consecinta, nu este necesara punerea in intarziere ca in raporturile civile. Astfel, dobanzile aferente intarzierilor la plata curg de drept in favoarea creditorului obligatiei comerciale (Dies interpelat pro hominem).
     Din interpretarea art.43 C.com. rezulta conditiile care se cer a fi indeplinite pentru curgerea de drept a dobanzilor.
     a) obligatia debitorului  sa constea in plata unei sume de bani. Numai daca obligatia are ca obiect plata unei sume de bani, debitorul datoreaza dobanzi pentru intarzierea in executarea obligatiei.
     b) obligatia sa fie lichida; Dobanzile curg de drept numai in cazul in care cuantumul sumei datorate este precis determinat.
     c) obligatia sa fie exigibila. Numai daca datoria debitorului a ajuns la scadenta si nu a fost executata, creditorul este indreptatit la plata sumei de bani si a dobanzilor aferente.
      Avand in vedere aceste considerente, instanta va admite capatul de cerere accesoriu si va obliga debitorul la plata catre debitoare a dobanzii legale aferenta debitului principal, in cuantum de 379 lei (calculata la o dobanda de referinta a BNR de 7,25 % pe sem II al anului 2007, de 7,5 pe sem I al anului 2008 si de 9,75% pe sem. II al anului 2008).
     Pentru aceste considerente, in urma verificarii inscrisurilor de la dosarul cauzei, coroborat cu recunoasterea pretentiilor creditoarei de catre debitoare, in baza art. 10 alin. 1 din O.U.G. 119/2007, urmeaza a admite actiunea si a ordona debitoarei ca, in termen de 20 zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari, sa achite creditoarei suma de de 5991,5 lei, reprezentand contravaloare produse vandute si 379 lei dobanda legala.
     In temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ., instanta va obliga debitoarea sa plateasca creditoarei cheltuieli de judecata in cuantum de 42 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru - 39 lei (fila 4), si timbru judiciar de 3 lei (fila 6).