Contract de imprumut. Nerespectarea prevederilor art.5 din Ordonanta 9/200 privind nivelul dobanzii in raporturile civile.

Potrivit art.5 din Ordonanta 9/2000 in raporturile civile , dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai multe de 50% pe an.
Potrivit art.9 din aceeasi ordonanta in raporturile civile, obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea stabilita in conditiile prezentei ordonante, este nula de drept.
Avand in vedere ca la momentul incheierii contractului de imprumut, respectiv 15.02.2010 dobanda legala de referinta a Bancii Nationale era de 7,5% an, instanta constata ca dobanda de 20% stabilita de partile  contractante  este nula de drept.
Potrivit art. 1586 Codului civil daca imprumutatul nu restituie la timp  unei sume de bani se imprumutate trebuie sa plateasca dobanzi legale din momentul  punerii in intarziere prin introducerea cererii de chemare in judecata. Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 17.02.2011, reclamantul L.Z.I. a chemat in judecata pe paratii Z.L.si Z.R., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se dispuna obligarea la plata sumei de 60.000 lei si obligarea paratilor sa accepte fortat succesiunea  de pe urma  autorului Zegheanu Reliu Horatius, cu cheltuieli de judecata.
La termenul din data de 13 aprilie 2011 reclamantul  L.Z.I.isi precizeaza actiunea in scris , majorandu-si pretentiile la suma de 92.700 lei.
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantul a aratat ca in data de 15.02.2010 intre acesta si defunctul Z.R.H.care a decedat la data de  30.07.2010, s-a incheiat un contract de imprumut pentru suma de 60.000 lei, in termen de 1 an.
Suma imprumutata a fost predata defunctului la data incheierii contractului, urmand ca acesta sa respecte clauzele asa cum au fost asumate.
La data de 30.07.2010 Z.R. a decedat, astfel ca datoria a fost preluata de catre mostenitorii sai legali Z.L., in calitate de sotie supravietuitoare si Z.R. in calitate de fiu.
Reclamantul arata ca pana in prezent nici defunctul si nici mostenitorii sai legali nu au achitat nici o suma de bani din datoria contractata desi au fost pusi in intarziere prin notificare emisa de Cab. Av..
In drept, au fost invocate dispoz. art.969, 699, 1073-1077, 1091, 1576, 1587 C. civil.
Cu privire la precizarea actiunii, reclamantul arata ca,  a mai imprumutat pe defunctul Z.R.H.cu suma de 18.000 lei, urmand ca la intreaga suma de  78.000 lei imprumutata sa achite  o dobanda de 20% pe an, urmand sa achite in total suma de 92.700 lei.
In continuare arata ca, partile au stabilit ca ulterior sa se prezinte  la Notariat  sa perfecteze actele de imprumut in forma autentica.
In dovedirea actiunii a depus notificarea nr.103 din 17 sept.2010, copia contract de imprumut intitulat "chitanta" din data de 15.02.2010.
Paratii au depus intampinare  prin care  au solicitat  ca sunt de acord cu admiterea actiunii sub aspectul pct.1 al cererii, respectiv de a restitui suma de 60.000 lei, insa cu privire la pct.2 considera neintemeiat, avand in vedere ca succesiunea autorului a fost dezbatuta la Notariatul Caracal, iar paratii au calitate a de sotie supravietuitoare - Z.L.si Z.R. calitatea de fiu, acceptanti  ai  mostenirii sub beneficiu de inventar.
Prin incheierea din data de 5 aprilie 2011, instanta a admis cererea de scutire de la plata taxei de timbru, formulata de reclamantul L.Z.I.cu privire la suma de 2811 lei stabilita in sarcina sa pentru capatul de cerere privind restituirea sumei de 60.000 lei.
Prin incheierea din data de 13 aprilie 2011 i s-a pus in vedere reclamantului sa timbreze completarea  pretentiilor mentionate prin memoriu depus la dosar (filele 16-17) cu suma de 1919 lei si 5 lei timbru judiciar, taxa care a fost achitata prin chitantele din data de 27.04.2011 si 11.05.2011.
Instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, interogatorii si martori propusa de reclamant, audiind martorul  N. D. a carui declaratie a fost consemnata si atasata la dosarul cauzei (fila 75).
Cu privire la audierea martorilor  F. M. si P.I., instanta a luat act  ca reclamantul prin aparator renunta la audierea, precum si la proba cu interogatoriu paratilor.
Instanta la termenul de judecata din data de 25 mai 2011  a incuviintat proba cu interogatoriu reclamantului, propusa  de aparatorul ales al paratilor si al probei cu inscrisuri.
Ulterior, paratii prin aparator renunta la proba cu interogatoriu reclamantului.
Analizand coroborat probele administrate in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 15.02.2010 intre reclamanta Z.L. I. si defunctul Z.R. H. a intervenit un contract de imprumut , prin care reclamantul a imprumutat  cu suma de 60.000 lei pe termen de un an de zile, stabilind o dobanda lunara in cuantum de 1.000 lei (20%/an).
Ulterior,  la data de 30.07.2010 Z.R.H.a decedat, iar de pe urma acestuia au ramas ca mostenitori legali Z.L.in calitate de sotie supravietuitoare si Z.  R. in calitate de fiu, ca acceptanti ai mostenirii sub beneficiu de inventar.
 Potrivit sustinerilor reclamantului, paratii Z.L.si Z.R., precum si defunctul Z.R.H.nu si-au onorat pana in prezent obligatia de restituire a sumei de 60.000 lei imprumutata. 
Cele retinute rezulta din inscrisul numit “ chitanta " ( fila 4 ), recunoasterea paratilor din intampinare,   care atesta faptul ca reclamantul a imprumutat pe def. Z.R.H.cu suma de 60.000 lei, obligandu-se sa o restituie pana la data de 15.02.2011.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca raportul juridic obligational intre partile litigante este pe deplin dovedit, in sarcina paratilor fiind intrunite elementele raspunderii contractuale, cata vreme acestia nu si-au respectat obligatia de restituire a sumei imprumutate.
Potrivit art. 1169 C.civ. "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca". Din punct de vedere al repartizarii sarcinii probei intre creditor si debitor, creditorul care pretinde executarea obligatiei trebuie sa dovedeasca existenta ei, debitorului revenindu-i sarcina de a proba executarea.
In speta, avand in vedere cele expuse mai sus, instanta constata ca reclamantul este titularul unei creante in valoare de  60.000 lei, creanta ce izvoraste din raporturile contractuale dintre parti. Cu alte cuvinte, instanta apreciaza ca reclamantul a facut dovada existentei creantei ce se vrea a fi valorificata prin promovarea prezentei actiuni in justitie, rezultand din inscrisul intitulat chitanta incheiat la dat de 15.02.2010 si recunoasterea paratilor. In schimb, paratii nu au facut nici o dovada cu privire la restituirea sumei imprumutate de  60.000 lei, ci din contra au recunoscut ca au de restituit aceasta suma.
Totodata, potrivit art. 1584 C. civ., " imprumutatul este dator sa restituie lucrurile imprumutate in aceeasi calitate si cantitate si la timpul stipulat ".
Pentru aceste considerente, instanta urmeaza sa admita in parte  cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamantul L.Z.I.in contradictoriu cu  Z.L.si Z.R..
In consecinta, va obliga paratii la plata catre reclamant  a sumei de 60.000 lei, reprezentand imprumutul neachitat.
Potrivit art.5 din Ordonanta 9/2000 in raporturile civile , dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai multe de 50% pe an.
Potrivit art.9 din aceeasi ordonanta in raporturile civile, obligatia de a plati o dobanda mai mare decat cea stabilita in conditiile prezentei ordonante, este nula de drept.
Avand in vedere ca la momentul incheierii contractului de imprumut, respectiv 15.02.2010 dobanda legala de referinta a Bancii Nationale era de 7,5% an, instanta constata ca dobanda de 20% stabilita de partile  contractante  este nula de drept.
Potrivit art. 1586 Codului civil daca imprumutatul nu restituie la timp  unei sume de bani se imprumutate trebuie sa plateasca dobanzi legale din momentul  punerii in intarziere prin introducerea cererii de chemare in judecata.
Avand in vedere dispozitiile mentionate, instanta va obliga paratii la plata dobanzii legale aferenta sumei de 60.000 lei, incepand cu data de 17.02.2011, din momentul introducerii cererii de chemare in judecata, pana la achitarea efectiva a creditului.
Cu privire la completarea cererii de chemare in judecata privind restituirea sumei de 18.000 lei  si a dobanzilor aferente de catre defunctului Z. R.  H., instanta constata ca aceasta solicitare ca neintemeiata, intrucat nu s-a facut dovada  imprumutului mentionat, desi, in cauza s-a depus o declaratie scrisa a martorului propus si  la care s-a renuntat P. I. instanta nu va lua act de aceasta intrucat nu a fost audiat in mod nemijlocit de catre instanta, drept urmare nu vor acorda dobanzile aferente sumei imprumutate.
Potrivit art.703 si 712 C. civil  se poate accepta  pur si simplu fortat mostenirea atunci cand  succesibilul (unul sau mai multi) a dat la o parte (a sustras) sau  a ascuns  (tainuit, dosit) bunuri ale mostenirii, inclusiv prin declararea lor la inventar cu intentia frauduloasa de a-l insusi in exclusivitate si de a pagubi pe comostenitori si/sau creditori ai mostenirii, constituind o exceptie de la caracterul voluntar al actului de obtiune.
Decaderea din beneficiul de inventar intervine daca mostenitorul cu intentie frauduloasa a ascuns sau a dat la o parte bunurile succesorale potrivit dispoz. art. 703-712 precum si atunci cand mostenitorul beneficiar a vandut imobilele  succesorale fara respectarea formalitatilor prevazute de lege potrivit art.717 C. civil, 670-671 C.p.c.
Avand in vedere aceste dispozitii legale, instanta  va urma sa respinga ca neintemeiat capatul de cerere privind obligarea paratilor Z.L.si Z.R. sa accepte pur si simplu fortat succesiunea  privitor la masa succesorala de pe urma defunctului Z. R.H., intrucat paratul nu a facut nici o dovada in sensul ca, mostenitorii ar fi ascuns cu intentie frauduloasa sau dat la o parte bunurile succesorale, precum si nerespectarea formalitatilor privind  vinderea imobilelor succesorale.
Potrivit art.275 C.p.c. paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca  a fost pus in intarziere inainte de chemarea in judecata.
Avand in vedere ca, paratii au recunoscut la prima zi de infatisare debitul in parte de 60.000 lei, nu insa si dobanzile legale, in baza dispoz. art.274 si 275 C.p.c. va obliga  paratii  la plata sumei de 300 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Potrivit art.502 din OUG 51/2008 in situatia in care prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, beneficiarul ajutorului public dobandeste bunuri sau drepturi de creanta a caror valoare, respectiv cuantum depaseste de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat sa restituie ajutorul public.
Intrucat, reclamantul a castigat un drept de creanta mai mare de 10 ori cuantumul ajutorului public, respectiv 60.000 lei si dobanzi legale,  instanta il va obliga sa restituie  ajutorul public in cuantum de 2.811 lei acordat prin incheierea din data de 5.04.2011, catre stat.
Postat 30.06.2011