contract de credit bancar. Clauze abuzive. Posibilitatea instantei de a analiza daca o clauza ce are efect asupra pretului conventiei prezinta caracter abuziv. Ipoteza in care dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afisea

  Titlu: contract de credit bancar. Clauze abuzive. Posibilitatea instantei de a analiza daca o clauza ce are efect asupra pretului conventiei prezinta caracter abuziv. Ipoteza in care dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile B. la care se adauga 1,50 puncte. Dovada cheltuielilor de judecata.
  Tip speta: sentinta civila
  Numar speta: 11040
  Data speta: 30 Octombrie 2013
  Domeniu asociat: Banci. Operatiuni bancare. Institutii (sparte)

Desi dobanda face parte din costul total al contractului de credit, clauza ce reglementeaza perceperea acestuia poate fi analizata in conditiile in care ea nu este exprimata in mod clar si inteligibil, lasand loc la echivoc.
Rezulta astfel ca, in limitele stabilite de legea interna, instantele pot analiza daca anumite clauze care influenteaza pretul unui contract dintre comerciant si consumator sunt abuzive, potrivit art. 14 din Lg. nr. 193/2000, conditia fiind ca acestea sa nu fie stabilite intr-un mod clar si inteligibil.

Instanta considera ca ar fi fost vorba de o clauza abuziva daca in contract nu s-ar fi mentionat elementele, indicatorii care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, respectiv in cazul neindicarii niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, o astfel de clauza incalcand prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator.  In cauza, fiind stabilite in mod concret elementele in functie de care se calculeaza dobanda variabila, aspecte cu care consumatorul a fost de acord atunci cand a ales acest produs bancar, nu ne aflam in prezenta unei clauze abuzive.

Instanta constata ca parata a depus la dosar in sustinerea acestor cheltuieli copie conforma cu originalul de pe factura si extras de cont insa pe de o parte in nici unul din aceste documente nu se mentioneaza faptul ca suma repezita onorariu avocat pentru dosarul acesta iar documente le au fost depuse in copii conforme cu originalul si nu in original, astfel ca instanta nu poate verifica din inscrisurile depuse daca aceste cheltuieli au fost achitate pentru dosarul de fata sau au fost achitate pentru un alt dosar.

Deliberand retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub numar unic, reclamantul  B. I. S. a chemat in judecata pe parata S.C. B. S.A., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea clauzei prevazute de art. 5 alin. 2 teza II din contractul de credit incheiat cu parata ca fiind abuziva, obligarea paratei la emiterea unui scadentar pentru dobanda aplicata in conformitate cu pct. 1, incepand cu data incheierii contractului de credit, precum si restituirea sumelor achitate in plus incepand cu data incheierii contractului si pana in prezent.
In motivarea cererii a mentionat faptul a intre reclamant si B. s-a incheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice pentru suma de 75 000 euro.
A precizat faptul ca potrivit art. 5 din contractul de credit dobanda este fixa pentru o perioada de timp si variabila pentru restul termenului de rambursare fiind formata din dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile B. a care se adauga 1,50 PP.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca nu se specifica in conditiile generale ca in dobanda variabila sunt incluse alte costuri, iar pe de alta parte nu se foloseste conjunctia "si" care sa arate ca dobanda va contine atat indicele EURIBOR cat si alte costuri, iar in conditiile generale de creditare (care completeaza contractul de credit) nu exista o definitie a dobanzii de referinta variabile.
A mai aratat reclamantul ca nu i-au fost aduse la cunostinta la momentul incheierii contractului elementele din care era compusa dobanda variabila de referinta, ori ca cel putin lipsa conjunctiei "si" din cuprinsul art. 4.2. din conditiile generale nu poate duce rezonabil la concluzia ca a stiut sau ca ar fi trebuit sa stie din ce este compusa dobanda la care s-a angajat, clauzele cuprinse in art. 5 din contractul de credit si cele din art. 4.2. din conditiile generale fiind cel putin neclare, in privinta dobanzii de referinta variabile.
Reclamantul a mai mentionat faptul ca buna-credinta in derularea contractului nu poate rezulta din aceea ca banca nu a modificat ratele de dobanda atat de brusc pe cat s-a intamplat pe piata monetara, iar gestiunea patrimoniului bancii si situatia sa economica nu intereseaza si nu poate interesa intinderea obligatiei de plata a dobanzii de catre imprumutat.
In drept, a invocat dispozitiile art. 973, 966, 970, 984 C. Civ. si Legea nr. 193/2000.
  Reclamantul a depus la dosarul cauzei copie de pe contractul de credit
Parata a depus intampinare prin care a invocat  exceptia netimbrarii actiunii, exceptia nulitatii cererii de chemare in judecata, exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si la restituirea sumelor solicitate.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila si neintemeiata avand in vedere ca instanta nu poate interveni in mecanismul contractual cu incalcarea principiului pacta sunt servanda consacrat prin dispozitiile art. 969 al vechiului cod.
A mai solicitat instantei sa constate faptul ca cererea reclamantului de a se interveni in conventia de credit legal incheiata este inadmisibila.
A mai mentionat faptul ca ICCJ a precizat ca nu este posibila interventia instantei in pretul contractual si ca este perfect valabila o clauza care prevede ca dobanda variaza in functie de dobanda de referinta variabila a B.
A mai precizat faptul ca acea clauza cuprinsa la punctul 5 teza a II a est legala, notiunea de dobanda variabila fiind una generica.
A mentionat faptul ca imprumutatul a avut conform contractului o dobanda fixa de 6,95 % in primul an si o dobanda variabila incepand din al doilea an calculata conform urmatoarei formule de calcul: dobanda de referinta variabila+1,5 pp (conform art. 5 alin. 2 teza a II a din contract) iar acea clauza prevazuta la punctul 5 teza a II a din partea speciala a conventiei de credit nu poate fi considerata abuziva in temeiul dispozitiilor din legea nr. 193/2000.
Dobanda face parte din pretul contractului reprezentand contraprestatia datorata de clientii bancii pentru serviciile sale, iar modalitatea de determinarea dobanzii ca element al pretului contractului nu poate fi analizata din perspectiva clauzelor abuzive.
A  mai mentionat faptul ca sustinerile reclamantului privind profitarea de situatia grea a unui consumator si dezechilibru financiar nu pot fi primite atat timp cat in cazul contractului de credit din prezenta speta reclamantul est cel care a formulat cerere de acordare a creditului dupa cantarirea indelungata a nevoilor pe care acesta le are raportat si la situatia sa financiara, situatie ce i-a permis incadrarea in conditiile cerute de lege pentru contractarea unui credit.
Pentru toate aceste motive a solicitat instantei respingerea cererii de chemare in judecata avand in vedere exceptiile invocate iar pe fondul cauzei respingerea cererii formulate de reclamant ca inadmisibila si neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata instanta o va respinge ca neintemeiata pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta a chemat in judecata parata B. solicitand instantei sa se constate nulitatea unor clauze abuzive in contractul de credit, aceasta actiune fiind admisibila, intre partile din prezenta cauza exista raporturi contractuale iar potrivit dispozitiilor legii 193/200  instanta urmand sa analize pe fondul cauzei daca aceste clauze sunt sau nu sunt abuzive, nici un text de lege neinterzicand dreptul reclamantei de a avea acces la instanta.
In ceea ce priveste fondului cauzei:
Prin cererea inregistrata sub numar unic, reclamantul  a chemat in judecata pe parata pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea clauzei prevazute de art. 5 alin. 2 teza II din contractul de credit incheiat cu parata ca fiind abuziva, obligarea paratei la emiterea unui scadentar pentru dobanda aplicata in conformitate cu pct. 1, incepand cu data incheierii contractului de credit, precum si restituirea sumelor achitate in plus incepand cu data incheierii contractului si pana in prezent.
Instanta constata ca in speta de fata reclamantul a contractat un credit in care se mentioneaza la art. 5 faptul ca la data incheierii contractului dobanda curenta este de 6,95 % pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila  ulterior.
Astfel clientul imprumutat a avut posibilitatea la momentul contractarii creditului, sa aleaga intre multiple variante de creditare puse la dispozitie de catre societatea bancara sau de catre alte institutii financiar-bancare de pe piata, iar acesta ales un tip de credit cu o dobanda fixa pe primele 12 luni si variabila ulterior.
Prin urmare sustinerea reclamantei ca dobanda variabila perceputa este abuziva este neintemeiata, consumatorul avand cunostinta despre dobanda administrata, fiind rezultatul optiunii sale.
 Instanta retine ca in speta dedusa judecatii, modul de calcul al dobanzii are la baza elemente obiective, ce tin de situatia pietei financiar bancare la un moment dat. Instanta considera ca ar fi fost vorba de o clauza abuziva daca in contract nu s-ar fi mentionat elementele, indicatorii care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, respectiv in cazul neindicarii niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, o astfel de clauza incalcand prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator.  In cauza, fiind stabilite in mod concret elementele in functie de care se calculeaza dobanda variabila, aspecte cu care consumatorul a fost de acord atunci cand a ales acest produs bancar, nu ne aflam in prezenta unei clauze abuzive.
Instanta constata ca dispozitiile Lg. nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori sunt aplicabile conventiei de credit, banca fiind un furnizor de servicii financiare (art. 1 alin.1), iar reclamantul fiind un consumator in sensul art. 2 din lege (prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale. Prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale, precum si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acesteia. Or, reclamantul nu a incheiat contractul de credit in cadrul unei activitati comerciale, ci ca simpla persoana fizica - o dovada contrara nefiind facuta de catre parata - instanta constata ca este un consumator in sensul legii). 
De asemenea, mai constata ca reclamantul solicita anularea unor clauze al caror continut are efect asupra pretului conventiei, punandu-se astfel problema daca instanta poate analiza respectivele clauze, din perspectiva art. 4 alin. 6 din Lg. nr. 193/2000 si art. 4 alin. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE.
Observand textele de lege, se constata ca acest element al contractului de credit poate fi analizat de instanta in conditiile legii interne - "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil". Se constata ca nici art. 4 alin. 6 din Lg. nr. 193, nici art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13/CEE nu exclude automat si nediferentiat de la controlul caracterului abuziv clauzele referitoare la pret, ci fac referire la adecvarea dintre pret si serviciile sau produsele oferite in schimb si la exprimarea in mod clar si inteligibil a respectivelor clauze.
Sensul acestei prevederi este acela ca sunt excluse de la evaluarea caracterului abuziv acele clauze ce vizeaza proportionalitatea dintre calitatea bunului livrat sau serviciului prestat de comerciant si pretul platit de consumator, situatie ce nu s-ar putea pune in cazul unui contract de credit, intrucat consumatorul nu plateste o anumita calitate a marfii ori a serviciului de care a beneficiat, ci primeste o suma de bani pe care se obliga sa o restituie in conditiile convenite prin contract.
Sintagma "_exprimate intr-un limbaj usor inteligibil" folosita de legiuitorul national in cuprinsul Legii nr. 193/2000, cat si cea folosita in norma comunitara, "_exprimate in mod clar si inteligibil", nu pot fi reduse la o exprimare clara si usor inteligibila din punct de vedere gramatical sau literal pentru ca altfel ar fi fost de prisos a se face aceasta mentiune in cuprinsul unui act normativ, ci la situatia in care clauza sa fie clar definita astfel incat consumatorul sa aiba reprezentarea clara a ratiunilor si fundamentelor relative la continutul clauzelor si efectelor acestora asupra contractului in ansamblu.
Pe acest aspect, desi dobanda face parte din costul total al contractului de credit, clauza ce reglementeaza perceperea acestuia poate fi analizata in conditiile in care ea nu este exprimata in mod clar si inteligibil, lasand loc la echivoc.
Rezulta astfel ca, in limitele stabilite de legea interna, instantele pot analiza daca anumite clauze care influenteaza pretul unui contract dintre comerciant si consumator sunt abuzive, potrivit art. 14 din Lg. nr. 193/2000, conditia fiind ca acestea sa nu fie stabilite intr-un mod clar si inteligibil.
In acelasi context, instanta retine ca si CJUE s-a pronuntat cu privire la posibilitatea instantelor nationale de a analiza caracterul abuziv al unor clauze contractuale care privesc notiunile de obiect al contractului si de pret, la care face referire art. 4 alin. 2 din Directiva 93/13 (hotararile C 484/08 Caja de Ahorros y Monte de Madrid c. Asociation de Usuarios de Servicios Bancarios, C 76/10 Povotovost c. Iveta Korckovska), in care s-a retinut ca instantele judecatoresti au posibilitatea de a analiza caracterul abuziv al unei clauze chiar si atunci cand aceasta vizeaza obiectul principal sau pretul unui contract, cu conditia ca acestea sa nu fi fost prevazute intr-un limbaj clar si inteligibil.
Din jurisprudenta CJUE, care in temeiul Constitutiei si a Tratatului de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, este obligatorie pentru instantele nationale, rezulta ca Directiva 93/13, in transpunerea careia s-a adoptat in dreptul national L. 193/2000, vizeaza protejarea drepturilor consumatorilor care sunt partea slaba in contract, avand in vedere faptul ca puterea lor de negociere este limitata, ei fiind practic  obligati fie sa accepte clauzele impuse de comercianti, fie sa nu incheie contractul.
Ca atare, instanta, avand in vedere transpunerea art. 4 alin. 2 din Directiva in cuprinsul art. 4 alin. 6 din L. Nr. 193/2000,  urmeaza a stabili daca are dreptul de a analiza caracterul abuziv al clauzei invocate (despre care este clar ca vizeaza pretul contractului, din moment ce dobanda face parte din pret), prin raportare la modalitatea de exprimare intr-un limbaj clar si inteligibil.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 2 teza a II-a din contractul de credit bancar nr. 2007210384/17.12.2007 la data incheierii contractului dobanda curenta este de 6,95% pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. Dobanda fixa se mentine pe o perioada de 12 luni, incepand cu data primei trageri, cu exceptiile prevazute la pct. 7 si 8. Dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile B., la care se adauga 1,50.
Instanta constata ca potrivit dispozitiilor art. 2.10.a din conditiile generale de creditare - anexa la contractul de credit, care fac parte din subtitlul pentru creditele cu dobanda variabila, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii acestuia, la soldul creditului existent.
Instanta constata ca potrivit art. 4 alin. 1 din Lg. nr. 193 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. La alin. 2 se prevede ca o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul, daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Astfel, pentru a se constata existenta caracterului abuziv al unei clauze contractuale, instanta urmeaza a analiza mai multe conditii.
Cu privire la calitatea de consumator, respectiv de comerciant a partilor, instanta retine ca aceasta este dovedita, avand in vedere faptul ca la momentul incheierii contractului, parata este o societate comerciala care a actionat in scopul comercializarii serviciilor sale de creditare, iar reclamantul este persoana fizica ce a actionat in scopuri personale (necomerciale), cele doua parti au calitatea de consumator, respective comerciant, fiindu-le aplicabile dispozitiile L. nr. 193/2000.
Cea de-a doua conditie ce urmeaza a fi analizata priveste caracterul negociat al clauzelor contractuale. Potrivit dispozitiilor art. 4 din L. nr. 193/2000, o clauza contractual va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Instanta retine ca clauza contractuala contestata de catre reclamant este cuprinsa intr-un contract standard preformulat, reclamanta neavand posibilitatea sa influenteze natura acestuia, astfel incat nu poate fi considerata ca fiind negociata in sensul art. 4 din L. nr. 193/2000. Astfel, cuantumul dobanzii este expresia vointei unilaterale a bancii, deoarece consumatorului nu i s-a dat posibilitatea de a influenta in vreun fel valoarea acesteia. In acelasi sens, instanta are in vedere si prevederile art. 4 alin. 3 din L. nr. 193/2000, potrivit cu care daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, ii incumba producerea de probe in acest sens, dovada ce nu fost facuta in cauza.
In privinta celei de-a treia conditie ce trebuie indeplinita, anume existenta unui dezechilibru semnificativ creat intre drepturile si obligatiile partilor in detrimentul consumatorului si contrar bunei-credinte, instanta retine ca potrivit art. 4 din L. nr. 193/2000, o clauza contractuala poate fi abuziva prin ea insasi sau impreuna cu alte clauze.
Potrivit art. 5 din contract, la data incheierii contractului dobanda curenta este de 6,95% pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. Dobanda fixa se mentine pe o perioada de 12 luni, incepand cu data primei trageri, cu exceptiile prevazute la pct. 7 si 8. Dupa aceasta data, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila, care se afiseaza la sediile B. la care se adauga 1,50.
Instanta retine ca intre parti a intervenit o conventie de credit care din punct de vedere juridic reprezinta un contract comutativ, iar nu unul aleatoriu; ca atare, partile nu urmaresc un castig eventual, in functie de un eveniment viitor si incert, ci intinderea obligatiilor este cunoscuta inca de la semnarea conventiei.
In consecinta, instanta constata ca reclamantul avea cunostinta inca de la data incheierii contractului ca dobanda variaza in functie de dobanda de referinta a B., existand posibilitatea modificarii acesteia.
Instanta retine ca parata nu a schimbat categoria dobanzii in cursul derularii contractului, ci reclamantul a cunoscut inca de la inceput faptul ca aceasta este fixa doar in primele 12 luni ale contractului, fiind apoi variabila.
Instanta considera ca ar fi fost vorba de o clauza abuziva daca in contract nu s-ar fi mentionat elementele, indicatorii care-i permit bancii modificarea unilaterala a dobanzii curente contractuale, respectiv in cazul neindicarii niciunui criteriu care sa-i dea bancii acest drept, lasand la libera sa apreciere majorarea dobanzii, o astfel de clauza incalcand prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa il prejudicieze pe consumator.  In cauza, fiind stabilite in mod concret elementele in functie de care se calculeaza dobanda variabila, aspecte cu care consumatorul a fost de acord atunci cand a ales acest produs bancar, nu ne aflam in prezenta unei clauze abuzive.
Astfel, potrivit contractului, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta a B., la care se adauga 1,50 puncte, aceasta reprezentand marja bancii.
In ceea ce priveste apararile reclamantului in sensul ca in conditiile generale ale contractului nu se specifica faptul ca in dobanda variabila sunt incluse si alte costuri, instanta retine ca dispozitiile art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 prevad reguli pentru contractele de credit cu dobanda variabila, una dintre acestea fiind aceea ca dobanda va fi compusa dintr-un indice de referinta EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobanzii de referinta a BNR, in functie de valuta creditului, la care creditorul adauga o anumita marja fixa pe toata perioada derularii contractului.
Astfel, instanta constata ca legiuitorul nu a impus bancilor un anumit nivel al dobanzii, ci a impus doar transparenta in redactarea contractelor de credit, in sensul de a lega dobanda aplicabila unui contract de un indice de referinta, la care se poate adauga o marja, care nu este limitata in vreun fel de actul normativ citat. Totodata, instanta retine ca acest act normativ nu a impus diminuarea costurilor creditelor aflate in curs de derulare, legal stabilite prin acordul de vointa al partilor contractante, prin alinierea contractelor de credit la dispozitiile legale. Astfel, este cert ca modul de formare al tipului de dobanda valabil la momentul incheierii contractului era diferit in functie de dobanda aleasa de imprumutat.
Asadar, la data contractarii creditului, astfel cum reiese din conditiile generale de creditare-anexa, in oferta bancii existau credite cu dobanda fixa, variabila sau revizuibila semestrial.
Astfel, instanta retine ca in privinta creditelor cu dobanda variabila, in conditiile art. 2.10. a din conditiile generale ale conventiei, pe parcursul derularii creditului, banca poate modifica dobanda, fara consimtamantul imprumutatului, in functie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobanda aplicandu-se de la data modificarii acestuia, la soldul creditului existent. In continuare, la art. 2.10.b din conditiile generale se prevede ca pentru creditele cu dobanda variabila, stabilita in functie de un indice de referinta LIBOR/EURIBOR, nivelul dobanzii se poate modifica in functie de evolutia acestuia.
In consecinta, din interpretare coroborata a celor doua dispozitii reiese ca exista doua tipuri de dobanda variabila, respectiv dobanda variabila in functie de dobanda de referinta a bancii si dobanda variabila in functie de un indice de referinta LIBOR/EURIBOR.
Ca atare, dobanda de referinta variabila prevazuta la art. 5 din contractul de credit este dobanda de referinta variabila practicata de catre Banca, acest aspect fiind evident, cu atat mai mult cu cat in conditiile generale de creditare (insusite de catre reclamant prin semnatura), se prevede la pct. 2.11.a. faptul ca noul procent de dobanda de referinta va fi afisat la sediul bancii de la data intrarii in vigoare a modificarii. In plus, instanta mai retine ca dobanda de referinta a bancii se stabileste in functie de resursele de creditare ale bancii (aspect prevazut in conditiile generale de creditare), avand la baza mai multe elemente, si anume: indicele de referinta ROBOR, costul cu rezerva minima obligatorie  si costurile de lichiditate, aceste elemente fiind stabilite prin reglementari BNR. Astfel, instanta apreciaza ca, chiar daca aceste elemente nu au fost prevazute in contract, ele reprezinta indicatori obiectivi in functie de care se poate modifica dobanda de referinta. In consecinta, nu se poate sustine ca modificarea dobanzii de referinta a Bancii a intervenit in functie de vointa arbitrara a bancii.
Din acest punct de vedere, instanta apreciaza ca apararile reclamantului in sensul ca la art. 4.2. din conditiile generale se arata ca "Pe parcursul derularii creditului, nivelul dobanzii curente variabile se modifica in functie de evolutia dobanzii variabile de referinta B./indicelui de referinta LIBOR/EURIBOR/BUBOR", iar acestuia nu i-au fost aduse la cunostinta elementele din care este compusa dobanda variabila de referinta, nu sunt intemeiate.
Instanta constata, inainte de toate, faptul ca dispozitiile art. 4.2. din conditiile generale de creditare privesc rambursarea imprumutului si plata dobanzilor, respectiv modalitatea de debitare si plata dobanzii si a celorlalte costuri (comisioane), iar prevederea astfel cum a fost enuntata de catre reclamant nu se regaseste in cuprinsul conditiilor generale.
Cu toate acestea, asa cum s-a aratat anterior, este limpede ca dobanda de referinta a Bancii se stabileste in functie de anumite elemente obiective, stabilite prin reglementari BNR.
De asemenea, instanta retine ca, desi in contract nu este prevazuta in mod detaliat componenta efectiva a dobanzii, prin informatiile scrise furnizate ulterior, Banca a comunicat ca dobanda este suma a doua elemente, respectiv o marja fixa (compusa din costurile bancii si profitul) si valoarea indicelui de referinta (EURIBOR), aceste informatii fiind aduse la cunostinta reclamantului prin scrisoare recomandata, cum rezulta din semnatura aplicata pe dovada de comunicare. Astfel, instanta retine ca dobanda include cheltuielile si profitul Bancii, conventional numite "marja bancii", deoarece dobanda reprezinta pretul contractual stabilit, pe care clientul il achita bancii in schimbul imprumutului. Orice pret contractual include profitul vanzatorului (banca), precum si cheltuielile pe care acesta le efectueaza pentru achizitionarea produsului (banii) pe care il pune la dispozitia cumparatorului.
Nu in ultimul rand, este limpede ca reclamantul a optat pentru varianta de creditare cu dobanda variabila in functie de dobanda de referinta, desi avea posibilitatea sa aleaga fie alte variante de creditare oferite de aceeasi banca sau de alte institutii bancare de pe piata, dar a ales creditul cu dobanda fixa in primele 12 luni oferit de catre parata.
Astfel, instanta retine ca prin perfectarea unui contract cu dobanda in raport de dobanda de referinta variabila a B. la care s-a adaugat marja de 1,5 pp, reclamantul si-a asumat riscul majorarii dobanzii initiale in functie de costul resurselor de creditare si conditiile generale, fara a rezulta din pozitia partii ca acordul acestuia a vizat o dobanda EURIBOR + 1,5%. Astfel, dobanda de referinta variabila nu este sinonima si nu se poate confunda cu indicele de referinta Euribor, ori art. 5 din contractul de credit prevede ca dobanda curenta este variabila in functie de dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile bancii, iar distinctia este evidenta potrivit Conditiilor generale de creditare. 
Ca atare, constatand ca clauza contractuala privind dobanda nu creeaza un dezechilibru semnificativ intre prestatiile partilor, in conditiile in care modificarea acesteia nu intervine in functie de vointa arbitrara a bancii, ci tine de elemente obiective, iar reclamantul si-a asumat modificarea dobanzii variabile in functie de dobanda de referinta a bancii, urmeaza a respinge primul capat de cerere ca neintemeiat.
  In ceea ce priveste cel de-al doilea capat de cerere, instanta retine ca reclamantul a solicitat instantei emiterea unui scadentar pentru dobanda aplicata in conformitate cu pct. 1. Ca atare, acest capat de cerere are caracter accesoriu, acesta depinzand de solutia pronuntata in cazul primului capat de cerere. Ca atare, in conditiile respingerii primului capat de cerere, instanta nu poate admite nici acest capat de cerere. In alta ordine de idei, instanta nu se poate substitui vointei partilor si, desi poate constata caracterul abuziv al unei clauze contractuale, nu poate interveni pe fond modificand continutul unor clauze contractuale, in acest sens fiind si jurisprudenta CJUE (C-618/10 Banco Espanol de Credito SA). Ca atare, instanta observa ca cel de-al doilea capat de cerere, prin care reclamantul a solicitat emiterea unui nou scadentar pentru o dobanda aplicata conform pct. 1 (prin interpretare, o dobanda fixa, ca urmare a inlaturarii clauzei privind dobanda variabila), tinde spre modificarea de catre banca a dobanzii convenite de catre parti, ceea ce nu este permis, in lumina Directivei 13/93/CEE. In consecinta, va respinge si acest capat de cerere.
Cu privire la capatul de cerere privitor la restituirea sumelor achitate in plus, incepand cu data incheierii contractului de credit si pana la momentul introducerii actiunii, astfel cum a fost precizat ulterior, in cuantum de 9450 euro, instanta constata ca si acest capat de cerere are caracter accesoriu in raport de capatul 1 de cerere, astfel ca, fata de respingerea acestuia din urma, capatul de cerere privind restituirea prestatiilor va avea aceeasi soarta.
In consecinta, constatand ca nici unul dintre capetele de cerere cu care reclamantul  a investit instanta nu este fondat, va respinge actiunea ca neintemeiata.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind cheltuielile de judecata instanta respinge ca neintemeiat acest capat de cerere pentru urmatoarele considerente.
 Potrivit dispozitiilor art. 274 Cod proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, aceasta obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Parata a solicita instantei obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocat in suma de 5455,75 ron.
Instanta constata ca parata a depus la dosar in sustinerea acestor cheltuieli copie conforma cu originalul de pe factura si extras de cont insa pe de o parte in nici unul din aceste documente nu se mentioneaza faptul ca suma repezita onorariu avocat pentru dosarul prezent  iar documente au fost depuse in copii conforme cu originalul si nu in original, astfel ca instanta nu poate verifica din inscrisurile depuse daca aceste cheltuieli au fost achitate pentru dosarul de fata sau au fost achitate pentru un alt dosar.
Pentru motivele mai sus mentionate instanta va respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamantul B. I. S. in contradictoriu cu parata B.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata invocata de parata B prin intampinare.
Respinge cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamantul B. I. S. in contradictoriu cu parata B.
Respinge ca neintemeiata cererea paratei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 30.10.2013.