Sentinta civila

        Dosar nr. 1717/239/2011
        R O M A N I A
        
        JUDECATORIA HARLAU
        JUDECATORIE
        
        Sentinta civila Nr. 1196/2011
        Sedinta publica de la 04 Noiembrie 2011
        Completul compus din:
        PRESEDINTE A. G.
        Grefier D. D.
        
        
        Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent SC. M. T. SRL LA C. R. A. B. si pe intimat A.  R.  R.  A.  B., intimat A.   R.   R.   A.   B., avand ca obiect plangere contraventionala
        La apelul nominal facut in sedinta publica :lipsa partile.
        S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza instantei ca procedura de citare cu partile este legal indeplinita.
        Dezbaterile la fond au avut loc in sedinta publica din 21.10.2011,sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data cind,din lipsa de timp pentru deliberare,amina pronuntarea pentru 28.10.2011 si pentru astazi,cind,
        
        INSTANTA
        
                  Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
                 Prin plangerea inregistrata pe rolul J. H. la data de 07.09.2011 sub nr.1717/239/2011, petenta S.C. M. T. SRL, avand J37/305/3010, CUI RO 27811853, reprezentata de M. M. in calitate de administrator, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura in Iasi,  ( C. de a. R. B.) a chemat in judecata pe intimata A. R. R.-A.R.R.-A. B., solicitand instantei ca, pe baza probelor ce se vor administra, sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei seria AIR nr.0196258, incheiat de intimata la data de 11.08.2011 si comunicat la data de 29.08.2011 si exonerarea petentei de la plata amenzii contraventionale in cuantum de 8000 lei.
                In motivarea in fapt a plangerii formulate, petenta a aratat ca la data de 11.08.2011, conducatorul autoutilitarei proprietatea petentei, cu nr. de inmatriculare ......, numitul B. E.M., a fost oprit in trafic de un inspector ARR-Agentia B., fiind intocmit procesul-verbal de constatare si sanctionare contraventionala, seria AIR nr.0196258, in care s-a retinut savarsirea de catre petenta a doua contraventii, respectiv cea prev. de art.8 alin.1 pct.6 din OG 37/2007 cu modificarile ulterioare ( nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa, cu 2 ore si 37 minute) si cea prevazuta de art.8 alin.1 pct.31 din OG 37/2007 cu modificarile ulterioare (neprezentarea in trafic a numarului necesar de diagrame tahografice, pentru perioada 14.07.2011-11.08.2011).
                Petenta a precizat ca  la momentul constatarii contraventiilor, conducatorul auto a incercat sa-I explice agentului constatator faptul ca din culpa sa exclusiva nu a fost respectat timpul de odihna, societatea intocmind cursa astfel incat acesta sa poata respecta prevederile legal in domeniu, aspect retinut si in cuprinsul procesului-verbal. De asemenea, conducatorul auto a prezentat inspectorului de trafic contractul de munca, valabil incepand cu data de 09.08.2011, explicandu-i acestuia faptul ca, dat fiind faptul ca a fost angajat de petenta cu doar doua zile in urma, se afla in imposibilitate de  a prezenta diagramele tahografice aferente perioadei anterioare de angajare.
                  Petenta a invocat o serie de motive de nulitate a procesului-verbal de contraventie intocmit, respectiv: lipsa mentiunilor cu privire la organul la care se depune plangerea, in cuprinsul procesului-verbal fiind indicat ARR B. si nu Judecatoria Harlau, aspect care apare ca o incalcare abuziva a drepturilor petentei, in conformitate cu prevederile art.16 alin.1 din OG nr.2/2001; lipsa unui martor care sa semneze procesul-verbal, petenta fiind lipsa in momentul constatarii contraventiilor, incalcandu-se astfel prevederile art.19 alin.1 din OG nr.2/2001. In acest sens, petenta a precizat ca desi organul constatator a retinut o imposibilitate a identificarii unui martor, acest motiv nu poate fi retinut ca temeinic, avand in vedere faptul ca fapta a fost constatata pe un drum national, la o ora in care traficul era foarte intens. De asemenea, sub aspectul criticilor de nelegalitate, a invederat lipsa datelor de identificare a persoanei care reprezinta societatea contravenienta, agentul constatator trecand doar CNP-ul administratorului, aspect ce contravine, in viziunea petentei, dispozitiilor art.16 alin.6 din OG nr.2/2001, precum si insuficienta descriere a faptei, fapt care determina imposibilitatea instantei de a aprecia in concret modalitatea savarsirii contraventiei si implicit, gravitatea acesteia si existenta sau gradul de culpa al petentei in comiterea acesteia, astfel cum prevede imperativ art.16 din OG nr.2/2001.
                 Petenta a solicitat, totodata, ca instanta sa dispuna cel putin nulitatea absoluta partiala a procesului verbal de contraventie, avand in vedere inexistenta celei de-a doua contraventii retinute in sarcina acesteia, respectiv neprezentarea diagramelor tahografice pentru perioada 14.07.2011-11.08.2011. Astfel, petenta a precizat ca, dat fiind faptul ca soferul autoutilitarei era angajat de doar 3 zile, cartelele si diagramele fiind proprii fiecarui sofer, precum si faptul ca autoutilitara nu fusese folosita in perioada retinuta in procesul-verbal, fapta apare ca inexistenta, aceste diagrame neexistand in fizic, astfel incat soferul nu avea ce sa prezinte cu ocazia controlului efectuat.
               In subsidiar, petenta a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertismentului, avand in vedere gradul concret de vinovatie a petentei, pericolul social al faptelor savarsite, precum si intentia si gradul de implicare a soferului in comiterea faptei.
               A mai invederat petenta si faptul ca soferul angajat a fost instruit cu privire la respectarea timpului legal de odihna zilnica, cursa fiind astfel planificata incat acesta sa poata respecta acest timp, astfel incat apare ca inechitabil suportarea de catre societate a consecintelor unei fapte comise de un angajat de numai 2 zile si care a si demisionat. Petenta a aratat ca se afla la prima abatere de acest fel, societatea incepandu-si activitatea de transport din luna februarie 2011, apreciind ca sanctiunea avertismentului este cea care corespunde cel mai bine scopului avut in vedere de legiuitor in momentul inserarii sanctiunilor in actul normativ. Totodata, petenta a invederat ca, avand in vedere faptul ca societatea se afla la inceput de drum, o cifra de afaceri foarte mica si un singur angajat permanent, sanctiunea aplicata ar avea un  impact negativ in evolutia economica a societatii, existand riscul intreruperii activitatii acesteia in situatia mentinerii sanctiunii aplicate.
                In drept, plangerea a fost intemeiata pe prevederile OG nr.2/2001, OG nr.37/2007 cu modificarile ulterioare.
               In dovedire, petenta a solicitat incuviintarea probei testimoniale si a probei cu inscrisuri, in acest sens atasand la plangerea formulata urmatoarele inscrisuri: copie proces-verbal de contraventie seria AIR nr.0196258 din data de 11.08.2011, copie contract individual de munca nr.07/09.08.2011, copie comanda de transport din data de 09.08.2011, copie diagrama tahograf din data de 10.08.2011, dovada de comunicare a procesului-verbal de contraventie, cerere de incetare a contractului de munca din data de 22.08.2011 ( filele 8-23).
                 Plangerea este scutita de plata taxelor judiciare de timbru, in conformitate cu prevederile art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
                Intimata Autoritatea Rutiera Romana- A.R.R. in termen legal a depus la dosarul cauzei intampinare, prin care a solicitat respingerea plangerii ca nelegala si nefondata, procesul-verbal de contraventie fiind temeinic si legal intocmit, si, in consecinta, mentinerea sanctiunii contraventionale a amenzii, in cuantumul stabilit in actul de control.
               In motivarea intampinarii, intimata a aratat ca exceptia de nulitate invocata de petenta referitoare la indicarea gresita  in cuprinsul actului constatator a organului la care se depune plangerea, respectiv ARR-A. B., in loc de Judecatoria Harlau, este neintemeiata, avand in vedere faptul ca, desi articolul de lege care prevedea faptul ca plangerea se introduce la organul din care face parte agentul constatator a fost declarat neconstitutional, in termen de 45 zile de la publicarea deciziei C. C., Parlamentul ar fi trebuit sa puna in discutie articolul declarat neconstitutional si sa modifice legea, lucru care insa nu s-a intamplat. Prin urmare, intimata arata ca acest articol este suspendat si nu anulat, iar, pe de alta parte, in Decizia Curtii Constitutionale nu se stipuleaza in mod expres faptul ca petenta trebuie sa adreseze plangerea numai instantei judecatoresti. Intimata a precizat, de asemenea, ca acesta este un motiv de nulitate relativa si nu absoluta, petentei nefiindu-i ingradite drepturile la aparare, avand in vedere faptul ca aceasta si-a exercitat dreptul de a formula plangere in termen legal, prin depunerea acesteia direct la instanta de judecata , astfel incat nu s-a demonstrat vatamarea produsa, in cuprinsul procesului-verbal fiind inscrisa mentiunea ca plangerea se trimite de indata judecatoriei in raza careia s-a comis contraventia.
                 In ceea ce priveste invocarea motivului de nulitate referitor la nerespectarea prevederilor art.16( 7) din OG nr.2/2001, intimata a aratat ca necompletarea rubricii Alte Mentiuni opereaza ca o conditie de nulitate atunci cand momentul constatarii si momentul incheierii procesului-verbal de contraventie coincid, iar procesul-verbal se incheie in prezenta reprezentantului legal, in speta nefiind incidenta insa aceasta situatie. Este lipsit de relevanta locul unde se incheie procesul-verbal, la sediul agentiei sau in trafic, pentru ca legea distinge intre doua momente distincte, respectiv cel al constatarii contraventiei si cel al intocmirii procesului-verbal. Intocmirea ulterioara a procesului-verbal nu constituie motiv de nulitate, avand in vedere faptul ca acesta se poate incheia atat in prezenta, cat si in lipsa faptuitorului, pe baza constatarilor personale si a probelor administrate de agentul constatator, in speta faptele retinute fiind constatate personal de acesta.Referitor la lipsa obiectiunilor reprezentantului legal al societatii, intimata a aratat ca acestea sunt acoperite de mentiunile inscrise de agentul constatator, nerespectarea disp.art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 fiind sanctionata cu nulitatea relativa, ceea ce presupune dovada vatamarii produse.
                 A mai aratat intimata ca in speta au fost respectate si disp.art.19 alin.3 din acelasi act normativ, fiind precizat in cuprinsul procesului - verbal motivul lipsei obiectiunilor si a lipsei unui martor. Rolul martorului asistent la incheierea procesului-verbal este de a atesta ca acesta s-a incheiat in lipsa reprezentantului legal si nu s-a incalcat dreptul contravenientului de a formula obiectiuni. A mai aratat intimata si faptul ca in practica constanta a Curtii Constitutionale s-a statuat ca art.19 alin.1 si 3 nu incalca dreptul la aparare , contravenientul beneficiind de toate garantiile dreptului la aparare prin promovarea plangerii impotriva actului de constatare si sanctionare contraventionala.
                 Referitor la motivul de nulitate absoluta invocat de petenta privind lipsa datelor de identificare ale persoanei care reprezinta societatea, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, avand in vedere prevederile art.17 din OG 2/2001 care sanctioneaza cu nulitatea absoluta numai lispa mentiunilor privind denumirea si sediul persoanei juridice si nu si pentru incompleta identificare a reprezentantului acesteia, de vreme ce raspunderea contraventionala incumba persoanei juridice si nu reprezentantului sau sau pentru lipsa nr. de inregistrare la O.R.C, avand in vedere noile reglementari care prevad ca identificare a unei firme Codul Unic de Inregistrare, in cuprinsul procesului-verbal , in partea de subsol, fiind mentionate expres datele ce trebuie trecute in procesul-verbal pentru persoanele juridice, respectiv denumire, sediu si CUI.
                   In ceea ce priveste situatia de fapt si motivele invocate sub acest aspect de catre petenta, intimata a aratat ca  probatoriul depus de aceasta nu este in masura sa o exonereze de raspundere, pentru contraventiile constatate O.G.37/2007 prevazand ca raspunderea revine operatorului de transport si nu conducatorului auto, invocand, in acest sens, dispozitiile art.8 din OG 37/2007 cu modificarile ulterioare, precum si prevederile Regulamentului CE nr.3820/85 modificat prin Regulamentul CE nr.561/2006 al Consiliului Europei. A preciza intimata si faptul ca, daca acele contraventii au fost savarsite din vina soferului, societatea are posibilitatea de a-l  sanctiona sau se poate intoarce cu actiune impotriva lui pentru recuperarea prejudiciului creat, dar acest lucru nu exonereaza persoana juridica de raspundere.
                  Invocand dispozitiile art.38 din Ordinul MTCT nr.1892/2006, intimata a precizat ca in speta operatorul de transport avea obligatia legala de a asigura diagramele/inregistrarile la bordul autovehiculului, ori la momentul controlului nu s-au prezentat aceste digrame  si nici nu s-a facut dovada stationarii vehiculului sau dovada unei alte situatii. De asemenea, intimata a precizat ca elementul constitutiv al contraventiei este reprezentat tocmai de inexistenta la bordul autovehiculului a inscrisurilor solicitate, independent de existenta acestora in orice alt loc, ca efect al demersurilor intreprinse de societatea petenta. In conformitate cu prevederile art.15 pct.7 lit. C din Regulamentul Consiliului CEE nr.3821/85, precum si cu prevederile deciziei Comisiei Europene 230/12.04.2007, toti operatorii de transport sunt obligati sa inmaneze o dovada a activitatii soferului, la plecarea acestuia in cursa, respectiv tipizatul care se completeaza cu datele de identificare ale conducatorului auto, pe care se mentioneaza daca acesta a avut o perioada de concediu sau o alta situatie si reprezinta o dovada in scopul justificarii lipsei diagramelor la bordul autovehiculului, putand duce la evitarea sanctionarii contraventionale. Or, arata intimata, la momentul controlului, la bordul autovehiculului nu exista aceasta fisa de activitate a soferului.
                   Invederand ca faptele retinute prin procesul-verbal de contraventie indeplinesc, atat sub aspectul laturii obiective, cat si al laturii subiective, elementele constitutive ale contraventiei, intimata a solicitat respingerea plangerii formulate de petenta ca nefondata. 
                   In drept, intimata a invocat dispozitiile art.115-118 Cod de pr.civ.,
        OG .nr.2/2001, Ordinul 1892/2006 pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora, OG 37/2007 cu modificarile ulterioare privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor pentru perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora.
                Intimata ARR- A. B. a anexat la intampinarea formulata urmatoarele inscrisuri: copie proces-verbal seria AIR nr.0196258 din data de 11.08.2011, dovada comunicarii procesului-verbal, formular de control in trafic  seria AETR nr.0011273 din data de 11.08.2011 emis de ARR, licenta nr.18576 emisa de ARR pentru transportul rutier public de marfuri in trafic international, copii permis de conducere sofer B. E. -I. si copie certificat de inmatriculare al autoutilitarei marca Mercedes Benz, fisa contraventii conducatori auto, vizualizare diagrame verificate saptamanal privind pe soferul B. E.-I. pentru saptamana 08.08.2011-14.08.2011 ( filele 33-42 dosar).
                  In temeiul art.242 alin.2 Cod de pr.civ, intimata a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
                 In conditii de procedura legal indeplinita, in temeiul art.159 ind.1 alin.4 Cod de pr.civ., instanta a verificat si constatat competenta materiala si teritoriala exclusiva de a solutiona prezenta cauza, conform art.10 din OG nr.37/2007 si art.32 alin.1 din OG nr.2/2001.
                La termenul de judecata din data de 21.10.2011, instanta a incuviintat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind ca, in conformitate cu prevederile art.167 alin.1 Cpc, acestea sunt pertinente, utile si concludente pentru solutionarea cauzei.
               De asemenea, avocat B. R. A., cu imputernicire avocatiala la dosarul cauzei pentru petenta ( seria IS/189340/201 ‚din data de 06.09.2011- fila 7), a depus , in sustinerea plangerii, practica judiciara in materie, respectiv sentinta civila nr.199/2008 a J. M. si decizia civila nr.1007/R din 29.06.2009 a T. V.
                 Analizand plangerea formulata, pe baza probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
                 La data de 11.08.2011, numitul C. T. D. in calitate de inspector trafic la A. R. R.A. B., a intocmit procesul verbal seria AIR nr.0196258, prin care a dispus sanctionarea petentei S.C. M.T. S.R.L. cu sanctiunea amenzii contraventionale in cuantum total de 8000 lei.
                 Prin procesul-verbal de contraventie incheiat s-a retinut ca "in urma controlului din data de 11.08.2011, orele 14, pe DN 28B, km 35+200 ( sens de mers intrare in localitatea Deleni) a fost oprit pentru a fi verificata /controlata autoutilitara cu nr. de inmatriculare ....... ( detinuta si utilizata de operatorul de transport rutier SC M. T. SRL, in baza licentei nr.18576 si a copiei conforme seria CCM nr.0354434), condusa de numitul B. E.- I. Acesta, in calitate de conducator auto, nu a putut prezenta in trafic numarul necesar de diagrame tahografice aferente perioadei 14.07.2011-11.08.2011 ( pentru 28 zile); acesta a prezentat doar un numar de 3 digrame tahografice pentru datele de 09.08.2011, 10.08.2011 si 11.08.2011. In urma analizarii informatice a diagramelor tahografice aferente perioadei 09.08-10.08.2011/10.08.2011-11.08.2011 s-a constatat si nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa cu 2 ore si 37 minute. Timpul de odihna zilnica efectuat a fost de doar 6 ore si 23 minute, deci cu 2 ore si 37 minute mai putin fata de prevederile legale de 9 ore. Conducatorul auto a si recunoscut, de fapt, acest lucru".
               Faptele astfel descrise au fost incadrate in dispozitiile art.8 alin.1 pct.31 si pct.6 din OG nr.37/2007, modificata prin OG 21/2009 si Legea 52/2010 si sanctionate in conformitate cu prevederile art.9 alin.1 lit.c din acelasi act normativ, cu amenda in cuantum de 4000 lei pentru contraventia prev. de art.8 alin.1 pct.31 si cu amenda in acelasi cuantum, de 4000 lei, pentru contraventia prev. de art.8 alin.1 pct.6 din OG nr.37/3007 cu modificarile ulterioare.
        Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta competenta sa solutioneze plangerea va verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, precum si modul de individualizare a sanctiunii aplicate.
                  Analizand cu prioritate aspectele de legalitate ale procesului verbal,  prin prisma motivelor de nulitate invocate de petenta, instanta retine urmatoarele:
                 1.In ceea ce priveste motivul de nulitate a procesului-verbal de contraventie referitor la lipsa mentiunilor cu privire la organul la care se depune plangerea, in cuprinsul acestuia fiind indicat ARR-A. B. si nu Judecatoria Harlau, aceasta din urma fiind singurul organ competent sa solutioneze plangerea formulata, instanta retine urmatoarele:
                    Din cuprinsul art.16 din O.G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, reiese ca una dintre dispozitiile obligatorii pe care trebuie sa le contina procesul-verbal de contraventie o constituie mentionarea organului la care se depune plangerea.
                    In aceasta privinta, instanta retine ca plangerea contraventionala poate fi depusa fie la organul din care face parte agentul constatator, potrivit art.32 alin.1 din OG 2/2001, fie direct la instanta de judecata competenta, respectiv judecatoria in a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, astfel cum rezulta din Decizia 953/2006 a Curtii Constitutionale, publicata in M.Of. nr.53 din 23.01.2007.
                     In cuprinsul procesului-verbal contestat agentul constatator a mentionat posibilitatea depunerii plangerii la organul din care face parte agentul constatator, respectiv ARR- A. B., dar nu s-a indicat si posibilitatea introducerii plangerii direct la instanta de judecata.
                     Instanta constata ca nementionarea instantei de judecata competente in cuprinsul procesului-verbal nu este prevazuta in dispozitiile art.17 din OG 2/2001 care prevad cauzele de nulitate absoluta si expresa, astfel incat sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea relativa, care opereaza in conditiile art.105 alin.2 Cod de procedura civila, care se aplica in mod corespunzator.
                     Prin urmare, pentru a opera nulitatea relativa sub acest aspect, este necesar ca petentului sa i se fi produs o vatamare care sa nu poata fi inlaturata in alt mod.
                    Or, avand in vedere faptul ca, in termenul legal, petenta  a introdus plangerea la instanta de judecata competenta, instanta constata inexistenta unei vatamari a petentei si, in consecinta, apreciaza ca in cauza nu opereaza nulitatea relativa cu privire la aspectele invocate.
        
                  2. Referitor la motivul de nulitate a procesului-verbal de contraventie avand in vedere lipsa unui martor care sa semneze actul de constatare si sanctionare contraventionala, in conditiile in care petenta nu a fost de fata la incheierea acestuia, instanta apreciaza ca nici sub acest aspect nu opereaza nulitatea, avand in vedere urmatoarele considerente:
                   Potrivit dispozitiilor art.19 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. In cazul in care contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor, iar potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol in lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.
                  Analizand cuprinsul procesului-verbal de contraventie ce formeaza obiectul cauzei de fata, instanta constata ca petenta nu a fost de fata la incheierea acestuia, fapt consemnat de catre agentul constatator la rubrica contravenient, am luat la cunostinta,  prin mentiunea lipsa reprezentant legal.
                 De asemenea, instanta constata ca desi incheierea actului constatator in lipsa petentei nu a fost confirmata de un martor asistent, agentul constatator a respectat dispozitiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, in sensul ca a precizat motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod. Astfel, inspectorul de trafic din cadrul A.R.R. a mentionat faptul ca la fata locului nu s-a putut identifica nici un alt martor , decat alt agent constatator, care, potrivit dispozitiilor OG nr.2/2001, nu poate semna in calitate de martor. De asemenea, agentul constatator a precizat ca nici conducatorul auto, numitul B. E. -I. nu a dorit sa semneze in aceasta calitate.
                 Prin urmare, instanta retine ca in speta au fost respectate, cu ocazia incheierii procesului-verbal de contraventie, dispozitiile art.19 din OG nr.2/2001, agentul constatator inserand toate mentiunile impuse de acest text de lege. Instanta observa,  totodata, demersurile efectuate de acesta in vederea gasirii unui martor asistent care sa semneze procesul-verbal, respectiv soferul autoturismului oprit pentru control, care insa a refuzat sa-si asume o astfel de calitate.
                         De altfel, chiar in situatia in care agentul constatator nu ar fi respectat dispozitiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, sanctiunea ar fi o nulitate relativa, care ar opera doar in situatia in care s-ar dovedi o vatamare care sa poata fi inlaturata numai prin anularea actului, conform art.105 alin.2 Cod de pr.civ.
                         Prin urmare, chiar daca am considera, astfel cum sustine petenta, ca motivul inserat in cuprinsul procesului-verbal pentru a justifica lipsa unui martor asistent nu este temeinic, avand in vedere ca faptele contraventionale au fost constatate pe un drum national, la o ora in care traficul era foarte intens si, prin urmare, agentul constatator a incalcat prevederile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001, sanctiunea nerespectarii acestor dispozitii ar fi, astfel cum am aratat, nulitatea relativa, intrucat cazurile de nulitate absoluta sunt prevazute expres de prevederile art.17 din acelasi act normativ, intre acestea neregasindu-se si situatia invocata de petenta.
               Instanta apreciaza ca rolul martorului asistent nu este acela de a confirma situatia de fapt retinuta de agentul constatator, ci acela de a confirma faptul ca procesul-verbal a fost incheiat in vreuna din situatiile prevazute de art.19 din O.G. nr.2/2001, respectiv in lipsa contravenientei, cum este cazul in cauza dedusa judecatii.
               In aceste conditii, ii revenea petentei sarcina probei producerii unei vatamari, care sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului, or, in cauza, o astfel de dovada nu a fost facuta, petenta insasi recunoscand in cuprinsul plangerii formulate faptul ca nu a fost de fata la constatarea contraventiei si intocmirea procesului-verbal.
                   Vatamarea invocata de petenta, respectiv faptul ca lipsa unui martor asistent a produs acesteia un prejudiciu real, avand in vedere sustinerile facute de soferul autoutilitarei proprietatea petentei, cu privire la vina sa exclusiva in nerespectarea timpului legal de odihna, cat si cele referitoare la perioada de cand era angajat, nu poate fi avuta in vedere de instanta, intrucat, astfel cum am mentionat anterior, rolul martorului asistent nu este acela de a confirma situatia de fapt retinuta de agentul constatator.
               
               3. In ceea ce priveste cauza de nulitate referitoare la lipsa din cuprinsul procesului-verbal a datelor de identificare a persoanei ce reprezinta societatea contravenienta, agentul constatator inserand in actul de sanctionare doar CNP-ul administratorului societatii petente, incalcand astfel dispozitiile art.16 alin.6 din OG nr.2/2001,  instanta retine urmatoarele:
                  In ceea ce priveste contravenientul persoana juridica, articolul 17 al OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor sanctioneaza cu nulitatea absoluta si expresa lipsa denumirii si a sediului contravenientei.
                      Analizand procesul-verbal ce formeaza obiectul cauzei de fata, instanta constata ca in cuprinsul acestuia agentul constatator a inserat mentiunile referitoare la denumirea si sediul petentei, persoana juridica, precum si Codul Unic de Inregistrare al acesteia la Oficiul Registrului Comertului.
                      In ceea ce priveste datele de identificare ale reprezentantului persoanei juridice, avand in vedere faptul ca aceste mentiuni nu sunt prevazute in cuprinsul art.17 din OG nr.2/2001 printre cauzele de nulitate absoluta, in cazul in care aceste date lipsesc, sanctiunea care ar putea interveni ar fi nulitatea relativa a procesului-verbal de contraventie.
                     In speta insa, instanta apreciaza ca prin inserarea Codului Numeric Personal al reprezentantului legal al petentei, precum si prin indicarea numelui si a prenumelui acestuia, agentul constatator a oferit suficiente date pentru identificarea acesteia, astfel incat nu suntem nici  in  prezenta unei cauze de nulitate relativa.
                      Chiar in situatia in care am aprecia ca lipsa domiciliului reprezentantului legal al petentei ar atrage nulitatea relativa ( ceea ce insa nu se impune), petenta ar fi avut sarcina de a dovedi producerea unei vatamari care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, or, in speta, o asemenea dovada nu a fost facuta de societatea contravenienta.
                      Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca motivul de nulitate invocat nu este intemeiat, procesul-verbal fiind legal intocmit si sub acest aspect.
        
                  4. In ceea ce priveste ultimul motiv de nulitate invocat de petenta prin plangerea formulata, respectiv insuficienta descriere a faptei in cadrul procesului-verbal, fapt de natura a crea o imposibilitate pentru instanta de a aprecia in concret modalitatea de savarsire, gravitatea contraventiilor si , mai ales, gradul de culpa al petentei, in conformitate cu dispozitiile art.16 din OG nr.2/2001, instanta retine urmatoarele:
                  Potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de contraventie va cuprinde in mod obligatoriu descrierea faptei contraventionale, cu indicarea datei, a orei si a locului in care a fost savarsita, lipsa mentiunilor privind fapta savarsita si data comiterii acesteia fiind sanctionata cu nulitatea absoluta si expresa, de dispozitiile art.17 din OG nr.2/2001.
                  Analizand continutul procesului-verbal de contraventie, instanta constata ca in cuprinsul acestuia au fost inserate mentiunile referitoare la faptele contraventionale impuse de textul de lege anterior indicat, precum si faptul ca agentul constatator a descris in mod corespunzator faptele retinute in sarcina petentei, procesul-verbal continand elementele pe baza carora sa se poata cerceta de catre instanta daca, in realitate, s-a comis o asemenea fapta si daca, in concret, se poate angaja raspunderea contraventionala a acesteia, astfel incat instanta apreciaza ca fiind neintemeiat si acest motiv de nulitate invocat de petenta.
                   De asemenea, analizand actul de sanctionare sub aspectul legalitatii sale, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor art.17 din OG 2/2001, referitoare la mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda procesul-verbal de constatare a contraventiei, prevazute de lege sub sanctiunea nulitatii absolute.
                 Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, acesta face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara, in concordanta cu art. 34 din O.G. 2/2001.
                 Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in masura in care statul respecta limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
                  Forta probanta a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, care este liber sa reglementeze importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
         In analiza principiului proportionalitatii, trebuie observat ca dispozitiile OG 37/2007, a caror incalcare a fost constatata prin procesul-verbal de contraventie contestat au drept scop asigurarea sigurantei circulatiei pe drumurile publice, in vederea  evitarii producerii de accidente si a desfasurarii traficului rutier in conditii optime.
        Persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional (cauza Anghel v. Romania, hotararea din 4 octombrie 2007).
        Avand in vedere aceste principii, instanta retine ca procesul verbal de contraventie beneficiaza de o prezumtie relativa de veridicitate si autenticitate, permisa de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cat timp petentului i se asigura de catre instanta conditiile specifice de exercitare efectiva a dreptului de acces la justitie si a dreptului la un proces echitabil.
                  In ceea ce priveste contraventia prevazuta de art.8 alin.1 pct.6  din OG 37/2007, respectiv nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa, instanta retine  ca cele constatate prin procesul-verbal de contraventie sunt sustinute de probele administrate de intimata, respectiv formularul de control in trafic seria AETR nr.0011273 din data de 11.08.2011( fila 37), fisa de consemnare a contraventiilor conducatorului auto B. E. I. de la data de 09.08.2011 pana la data de 11.08.2011 ( fila 38), precum si de digramele tahografice depuse la dosarul cauzei ( filele 39-42).
                  De asemenea, instanta constata ca probele administrate se coroboreaza si cu sustinerile conducatorului auto B. E. I., care a recunoscut, cu ocazia constatarii contraventiei, savarsirea acesteia, aspect consemnat de agentul constatator in cuprinsul procesului-verbal, precum si cu sustinerile petentei din cuprinsul plangerii contraventionale, aceasta recunoscand, de asemenea, nerespectarea timpului de odihna zilnica redusa de catre soferul angajat al acesteia.
                  Potrivit dispozitiilor  art.8 din Regulamentul Parlamentului European si al Consiliului CE nr.561/2006 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale in domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr.3821/85 si (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului , conducatorul auto are obligatia de a respecta perioadele de repaus zilnic si saptamanal ( alin.1), pe parcursul fiecarei perioade de douazeci si patru de ore de dupa perioada de repaus  zilnic sau saptamanal, conducatorul trebuie sa efectueze o noua perioada de repaus zilnic. In cazul in care perioada de repaus zilnic care intra in aceasta perioada de douazeci si patru de ore este de cel putin noua ore, dar mai putin de unsprezece ore, perioada respectiva de repaus zilnic este considerata perioada de repaus zilnic redusa.
               Prin urmare, avand in vedere faptul ca  timpul de odihna zilnica redusa este de cel putin 9 ore, in speta conducatorul auto B. E. I. inregistrand un timp de odihna zilnica redusa de doar 6 ore si 23 minute, instanta constata indeplinirea, sub aspectul laturii obiective, a elementelor constitutive ale contraventiei sus-mentionate.
                   De asemenea, instanta retine ca, in conformitate cu dispozitiile art.9 alin.1 lit.c din OG 37/2007, subiectul activ al contraventiei prevazute de art.8 alin.1 pct.6 din acelasi act normativ este operatorul de transport, in speta petenta SC M. T. SRL.
                  Sub aspectul laturii subiective, instanta retine culpa societatii petente cu privire la nerespectarea timpului de odihna zilnica redus de catre prepusul acesteia, soferul B. E. I., avand in vedere lipsa de diligenta a petentei cu privire la luarea tuturor masurilor pentru instruirea personalului in sensul respectarii dispozitiilor legale, in conformitate cu prevederile art.38 lit.b,i,s din Ordinul nr.1892/2006 pentru aprobarea Normelor privind organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activitatilor conexe acestora.
                  Astfel, desi in plangerea formulata petenta a invederat instantei faptul ca soferul angajat a fost instruit cu privire la respectarea timpului legal de odihna zilnica, aceasta nu a administrat dovezi in acest sens, prin care sa probeze ca si-a indeplinit obligatiile legale in mod corespunzator, sarcina probei privind acest aspect revenindu-i in temeiul art.1169 Cod de pr.civ.
                  Prin urmare, avand in vedere faptul ca legea prevede in mod expres raspunderea contraventionala a petentei in cazul comiterii contraventiei prevazute de art.8 alin.1 pct.6  din OG 37/2007, precum si faptul ca petenta nu a administrat probe prin care sa faca dovada lipsei oricarei culpe a  acesteia in indeplinirea obligatiilor ce-i reveneau in calitate de angajator, instanta constata ca in cauza au fost probate elementele constitutive ale contraventiei, atat sub aspectul laturii obiective, cat si sub aspectul laturii subiective.
                 Instanta noteaza, totodata, ca petenta are posibilitatea de a exercita o actiune in regres impotriva angajatului acesteia, intemeiata pe dispozitiile art.998-999 Cod civil privind raspunderea civila delictuala, in masura in care apreciaza existenta unei culpe din partea acestuia, pentru recuperarea prejudiciului adus societatii.
                   Retinand ca fapta este contraventie si ca raspunderea pentru savarsirea acesteia revine petentei, instanta va proceda la analiza modului de individualizare a sanctiunii aplicate.
                 Analizand pericolul social al acestui gen contraventii, instanta constata ca dispozitiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr. 37/2007, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1892/2006 si Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea conditiilor de munca ale conducatorilor auto, cresterea sigurantei rutiere si respectarea principiilor concurentei loiale intre intreprinderi/operatorii de transport rutier. Instanta aminteste ca aceasta contraventie, definita prin "nerespectarea perioadei minime de odihna zilnica redusa", nu este o contraventie de rezultat, ci una de pericol, in sensul ca nu este necesara producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasa constand tocmai in probabilitatea producerii unor urmari nefavorabile relatiilor sociale pe care legea le protejeaza. Raportat la scopul dispozitiilor legale amintite, aceasta contraventie este de natura a aduce atingere fiecaruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanta apreciaza ca punerea in pericol a sigurantei circulatiei rutiere, prin desfasurarea activitatii de conducere pe drumurile publice in conditii de oboseala fizica si psihica a conducatorului auto, prezinta o periculozitate deosebita, prin posibilitatea, ca, din cauza oboselii, soferul sa -si piarda concentrarea, atentia, sa adoarma, creand astfel riscul producerii unor accidente de natura a pune in pericol grav viata si integritatea corporala nu doar a soferului, ci si a celorlalti participanti la trafic si considera ca o astfel de fapta contraventionala prezinta un pericol social deosebit de ridicat.Gradul sporit de pericol social se reflecta in insusi minimul in cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contraventionale prevazuta de lege pentru acest gen de fapte si duce la concluzia ca fapta este considerata chiar si de legiuitor ca prezentand o gravitate sporita. Prin urmare, luand in considerare aceste aspecte, , instanta considera ca sanctiunea amenzii in cuantum minim de 4000 lei este in masura sa corespunda pe deplin gradului de pericol concret al faptei savarsite, astfel incat va retine ca operatiunea de individualizare s-a realizat in acord cu prevederile legale in materie.
                   In ceea ce priveste cea de-a doua contraventie retinuta in sarcina petentei,  cu ocazia controlului efectuat in trafic de catre inspectorii ARR-Agentia Botosani asupra autoutilitarei cu nr. de inmatriculare ....... apartinand societatii petente, condusa de numitul B. E. I., prin procesul-verbal de contraventie ce formeaza obiectul cauzei de fata  s-a constatat imposibilitatea prezentarii de catre sofer a numarului necesar de diagrame tahografice, aferente perioadei 14.07.2011-11.08.2011 ( respectiv pentru 28 zile anterioare).
        Fapta astfel descrisa a fost incadrata in dispozitiile art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007 cu modificarile aduse prin OG nr.21/2009 si Legea nr.52/2010 si sanctionata cu amenda in cuantum de 4000 lei, in conformitate cu dispozitiile art.9 alin.1 lit.c din acelasi act normativ.
                 In conformitate cu dispozitiile art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora,  cu modificarile aduse prin OG 21/2009 si prin Legea nr.52/2010, constituie contraventie neprezentarea in trafic a numarului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listarilor efectuate cu imprimanta tahografului digital, iar potrivit dispozitiilor art.9 alin.1 lit.c din acelasi act normativ, sanctiunea pentru aceasta fapta consta in  amenda contraventionala  de la 4000 la 8000 lei, aplicabila operatorului de transport.
                 Din analiza probelor administrate in cauza, instanta retine faptul ca, la data constatarii contraventiei, numitul B. E. I., in calitate de sofer al autoutilitarei cu nr. de inmatriculare ......... apartinand petentei, a prezentat un numar de doar 3 diagrame tahografice aferente zilelor de 09.08., 10.08 si 11.08.2011, desi acesta avea obligatia legala de a prezenta diagramele aferente celor 28 de zile precedente, astfel cum se prevede in art.15 pct.7 lit.c din Regulamentul Consiliului CEE nr.3821/85, astfel cum a fost modificat prin prin Regulamentul CEE nr.561/2006.
                Astfel, situatia de fapt retinuta de agentul constatator prin actul de sanctionare contraventionala, este sustinuta de probele depuse de intimata, respectiv formularul de control in trafic seria AETR nr.0011273 din data de 11.08.2011, precum si copiile  diagramelor tahografice aferente zilelor de 09-11.08.2011( filele 35, 40-41). De altfel, chiar petenta, in cuprinsul plangerii formulate, recunoaste faptul ca la data constatarii contraventiei soferul B. E. I. a prezentat inspectorului de trafic doar 3 diagrame tahografice, aferente zilelor de 09.08., 10.08 si 11.08.2011, precizand insa ca acesta s-a aflat in imposibilitate obiectiva de a prezenta alte diagrame, avand in vedere faptul ca sus-numitul fusese angajat de societatea petenta de doar trei zile, cartelele si diagramele fiind proprii fiecarui sofer.
                In ceea ce priveste apararea petentei in sensul ca, dat fiind faptul ca soferul fusese angajat foarte recent, acesta nu avea posibilitatea reala de a prezenta diagramele aferente celor 28 zile precedente, instanta urmeaza a o inlatura ca neintemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
                Din interpretarea normelor legale sus-mentionate ( respectiv art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007pentru stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora,  cu modificarile aduse prin OG 21/2009 si prin Legea nr.52/2010) si  art.15 pct.7 lit.c din Regulamentul Consiliului CEE nr.3821/85, astfel cum a fost modificat prin prin Regulamentul CEE nr.561/2006, instanta constata ca legiuitorul a impus in sarcina operatorului de transport obligatia legala de a pune la dispozitia soferului angajat al acestuia diagramele aferente celor 28 zile precedente, astfel incat acesta sa le poata prezenta in ipoteza efectuarii unui control in trafic de catre inspectorii ARR.
                 Instanta apreciaza ca aceasta obligatie revine operatorului de transport pentru a putea face dovada respectarii de catre soferii angajati a timpului legal de odihna zilnica, precum si a celorlalte obligatii legale.
                 De asemenea, constatand faptul ca numitul B. E. I. fusese angajat recent de catre societatea-petenta, respectiv la data de 09.08.2011 ( astfel cum rezulta din copia contractului de munca nr.07 din data de 09.08.2011-fila 9), instanta apreciaza ca petenta avea obligatia de a pune la dispozitia acestuia numarul necesar de diagrame, chiar daca pentru zilele precedente respective autoturismul fusese condus de un alt prepus, si nu de catre soferul verificat in trafic.
                In ceea ce priveste sustinerea petentei in sensul ca autoutilitara nu fusese folosita in perioada retinuta in procesul-verbal, anterior angajarii soferului oprit in trafic de catre agentul constatator, instanta nu o va lua in considerare, avand in vedere faptul ca in cauza petenta nu a administrat nici o proba apta de a dovedi aceasta situatie de fapt. Totodata, instanta retine ca nici la momentul constatarii contraventiei soferul autoutilitarei nu a invocat aceste aspecte, acesta neavand asupra sa vreo dovada din care sa rezulte faptul ca autoutilitara nu fusese utilizata de societatea petenta anterior datei de 09.08.2011, desi societatea avea obligatia de a pune la dispozitia prepusilor soferi, la plecarea acestora in cursa, astfel de inscrisuri doveditoare, in conformitate cu prevederile art.15 pct.7 lit.c din Regulamentul Consiliului CEE nr.3821/85, astfel cum a fost modificat prin  Regulamentul CEE nr.561/2006,
               Fata de aspectele invederate, instanta apreciaza ca fapta intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art.8 alin.1 pct.31din OG nr.37/2007 cu modificarile ulterioare, atat sub aspectul laturii obiective, cat si din punct de vedere al laturii subiective, societatea petenta aflandu-se in culpa , avand in vedere ca legea instituie in sarcina acesteia obligatia de a pune la dispozitia soferului numarul necesar de diagrame sau, eventual,  dovada imposibilitatii prezentarii acestora, in cazul in care autoturismul respectiv nu mai fusese folosit pentru efectuarea operatiunilor de transport.
              Referitor la proportionalitatea sanctiunii aplicate, instanta retine ca agentul constatator a aplicat sanctiunea amenzii in cuantum de 4000 lei si pentru aceasta contraventie, prevazuta de art.8 alin.1 pct.31 din OG nr.37/2007 cu modificarile ulterioare. Tinand seama de dispozitiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, care constituie dreptul comun in materie contraventionala, instanta poate sa aprecieze inclusiv asupra naturii si cuantumului sanctiunii ce se impune a fi aplicata contravenientului, in ipoteza in care prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului verbal nu a fost rasturnata.
        Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
                 Astfel, avand in vedere faptul ca amenda aplicata petentei este in cuantumul minim prevazut de lege, avand in vedere ca prin savarsirea contraventiei petenta a incalcat prevederile OG nr.37/2007 care stabileste cadrul de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza operatiuni de transport rutier, in scopul "imbunatatirii conditiilor sociale pentru lucratorii carora li se aplica, precum si in scopul imbunatatirii sigurantei rutiere in general" asa cum este prevazut in art. 17 din Regulamentul CEE nr. 561/ 2006 si a evitarii producerii de accidente rutiere, fapta prezentand un pericol social sporit, instanta apreciaza ca sanctiunea aplicata acesteia a fost corect individualizata.
                 Fata de considerentele expuse, instanta retine ca in cazul ambelor contraventii sanctiunile aplicate sunt corect individualizate, apreciind, totodata, ca in cauza nu se impune inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului, avand in vedere ca faptele, in concret, prezinta un grad ridicat de pericol social.
                  In ceea ce priveste sustinerea petentei in sensul ca amenda aplicata ar avea un impact negativ asupra evolutiei economice a societatii, avand in vedere situatia financiara dificila a acesteia si cifra mica de afaceri, existand riscul intreruperii activitatii, instanta constata ca in cauza petenta nu a facut dovada acestor sustineri, prin inscrisuri doveditoare, desi sarcina probei ii revenea acesteia si, prin urmare, in aprecierea modului de individualizare a sanctiunilor aplicate, nu va avea in vedere aspectele invederate si nesustinute de un probatoriu apt de a forma convingerea instantei asupra situatiei financiare precare a petentei.
                   Pentru toate aceste motive, instanta va respinge ca nefondata plangerea formulata de petenta S.C M. T. S.R.L.  impotriva procesului-verbal de contraventie seria AIR nr.0196258 din data de 11.08.2011 intocmit de intimata A. R. R.-A. B..
        
        PENTRU ACESTE MOTIVE
        IN NUMELE LEGII
        HOTARASTE:
                       
                   Respinge ca nefondata plangerea formulata de petenta S.C M. T. S.R.L., avand J37/305/3010, CUI RO 27811853, reprezentata de M. M. in calitate de administrator, cu sediul in municipiul  si cu sediul procesual ales in Iasi,  ( Cabinet de avocat R.B.)   impotriva procesului-verbal de contraventie seria AIR nr.0196258 din data de 11.08.2011 intocmit de intimata A. R. R.-A. B., cu sediul procesual ales la ARR-A. B. municipiul Bacau, judetul Bacau.
         Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
         Pronuntata in sedinta publica, azi. 04.11.2011.
        
        
        Presedinte,                                              Grefier,