Incidenta prezumtiei de nevinovatie in cazul plangerilor contraventionale. Jurisprudenta CEDO

Prin sentinta civila nr. 11574 din 21 octombrie 2008, Judecatoria Iasi a admis actiunea formulata de petentul GV in contradictoriu cu IPJ Iasi - Serviciul Politiei Rutiere si a dispus anularea procesului verbal de contraventie contestat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca la data de 06.09.2008, a fost intocmit de catre un agent din cadrul IPJ Iasi - Serviciul Politiei Rutiere, procesul-verbal de contraventie prin care petentul GV, a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 200 lei si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile. In sarcina petentului s-a retinut ca la data de  06.09.2008 ora 17,20 petentul se deplasa cu autovehiculul marca Dacia cu nr. B-82-DUB, iar pe raza localitatii Vulturi, com. Popricani, a efectuat depasirea autovehiculului cu nr. IS-49-TOM pe trecerea pentru pietoni, circuland pe contrasens, incalcand disp. art 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul legalitatii, instanta a retinut ca procesul verbal seria CC nr.1502877 din 06.09.2008 a fost incheiat cu respectarea tuturor regulilor impuse de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, nefiind incidenta nici una din cauzele de nulitate absoluta prev. de art. 17 din Ordonanta.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta a examinat actul constatator din perspectiva Conventiei Europene a Drepturilor Omului, conform art.20 din Constitutia Romaniei, textul conventiei si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului fiind incorporate in dreptul intern, avand in acelasi timp o forta juridica superioara legilor in materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizand criteriile stabilite pe cale jurisprundenta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs Romania), instanta a constatat ca domeniul contraventional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrand in sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, in latura sa penala. Astfel, Curtea a subliniat in mod repetat si pertinent (cauza ZILIBERBERG vs Republica Moldova) faptul ca elementul esential pentru a stabili daca art.6 paragraf 1 CEDO este aplicabil in latura sa penala, este caracterul preventiv si sanctionator al sanctiunii aplicate sau aplicabile petentului.
In speta, sanctiunea aplicabila petentul consta in amenda contraventionala in suma de 200 lei, scopul sanctiunii fiind atat unul de constrangere cat si de prevenire a savarsirii de noi fapte. Aceasta sanctiune nu priveste si nici nu urmareste acoperirea unui prejudiciu ci are exclusiv o functie represiva si preventiva.
Instanta, retinand aplicabilitatea in speta a dispozitiile art.6 paragraf 1 CEDO, in latura sa penala in mod evident a fost tinuta si de prevederile paragrafului 2 si 3 ale aceluiasi articol, care instituie garantii procedurale specifice in domeniul penal. Printre aceste garantii se numara si cea referitor la obligativitatea respectarii prezumtiei de nevinovatie. Aceasta prezumtie priveste atat atitudinea organelor judiciare fata de savarsirea cauzei, cat si sarcina probei. Tot pe cale jurisprudentiala (cauza SALABIAKU vs Franta), Curtea Europeana a stabilit ca prezumtia de nevinovatie nu este una absoluta, admitand posibilitatea existentei unor prezumtii de drept sau de fapt in cadrul sistemelor de drept national.
Prezumtia de legalitate de  care se bucura procesul verbal trebuie sa respecte insa un raport de proportionalitate intre scopul urmarit de lege (consolidarea exercitarii autoritatii de stat prin prisma agentilor constatatori) si mijloacele utilizate.
Instanta a constatat ca  in speta sarcina probei, revenea organelor de politie,  neputand pretinde petentului, in mod obiectiv si rezonabil sa faca dovada faptului ca nu a depasit linia continua, mijloacele tehnice care ar fi putut consolida sustinerile agentului constatator stand exclusiv la indemana acestuia. O interpretare contrara ar fi incompatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie si implicit cu dreptul petentului de a nu fi obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. In lipsa unor probe certe cu care sa se coroboreze mentiunile cuprinse in actul constatator, dand efect prezumtiei de nevinovatie, instanta a admis plangerea petentului, exonerandu-l pe acesta de plata amenzii.