Prezumtia de nevinovatie, masurarea valorii vitezei cu aparat omologat

JUDECATORIA INEU, JUDETUL ARAD                                         

SENTINTA CIVILA NR.959/2013
Sedinta publica din data de 17 iulie 2013

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.03.2013 petenta P.I. domiciliata in _ in contradictoriu cu intimatul IPJ Arad cu sediul in Arad, str. Varful cu dor, nr. 17-19, jud. Arad, a solicitat  anularea  procesului verbal seria _.  prin care a fost sanctionata cu amenda de 750 lei, 16 puncte  amenda si suspendarea dreptului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice pentru o perioada de 90 de zile, ca netemeinic si nelegal, iar in subsidiar a solicitat sa se dispuna inlocuirea sanctiunii  principale si cea complementara cu avertisment.
In fapt, a aratat  ca a fost sanctionata cu amenda, puncte amenda si suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile pentru faptul ca a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare _ in localitatea Minerau cu viteza de 101 km/h depistata cu aparatul radar de pe auto _ si nu avea asupra sa actul de identitate.
Cu privire la viteza de 101km/h petenta arata ca, contesta aceasta valoare, potrivit normei de metrologie legala NML 021-05, aparatele de masurare a vitezei de circulatie a autovehiculelor, respectiv cinemometrele, au o  marja de eroare de + 4% din valoarea conventionala  adevarata pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, fapt ce inseamna ca viteza reala cu care circula petenta  putea fi 97 km/h, viteza pentru care nu se poate dispune ca sanctiune complementara suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioada de 90 de zile, masura pe care petenta solicita a fi inlaturata.
Petenta arata ca  potrivit principiului "in dubio pro reo", orice eroare sau marja de eroare ii beneficiaza ei in calitate de contravenient.
Petenta a solicitat ca institutia din care provine agentul constatator sa depuna ordinul de serviciu in baza caruia a fost verificata radar, dovada faptului ca aparatul radar - cinemometru are verificarea metrologica valabila si dovada faptului ca operatorul radar, respectiv persoana care a aplicat sanctiunea si a aplicat fapta, numitul Batrana Bogdan, avea la acel moment calificarea necesara operarii si interpretarii cinemometrului, lipsa oricarui dintre elementele anterioare ducand la nulitatea procesului-verbal, nulitate datorata lipsei certitudinii cu privire la existenta faptei contraventionale.
In drept a invocat prevederile OG 2/2001 .
Petenta a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
Petenta a anexat cererii, in copie: procesul verbal seria _ din 16.03.2013 ( fila 5).
Plangerea este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar in temeiul art.36 din Ordonanta nr. 2/2001, art.15 alin.1 lit. i din Legea nr.146/1997 si art.1 alin.1 teza a II-a din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul a depus intampinare prin care a solicitat respingerea plangerii ca nefondata.
In fapt, intimatul a aratat ca motivele invederate de petenta sunt neintemeiate si nelegale. Acest act juridic administrativ unilateral, emana de la o autoritate publica, ce are competenta de a constata si de a sanctiona faptele contraventionale, si se bucura de prezumtiile de legalitate, de autenticitate si de veridicitate, are forta probanta se executa din oficiu este intocmit in forma "ad validatem", cu respectarea conditiilor de fond si de forma in scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost intocmit.
Principiul legalitatii, aplicabil dreptului administrativ, in general, si materiei contraventionale, in special, presupune ca rezultatul interpretarii legii contraventionale sa fie concordant cu vointa legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv (lex dixit quam voluit).
Incalcarea normelor de drept administrativ, prin comiterea unei fapte antisociale, savarsite cu vinovatie, care prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea, da nastere unui raport de conflict, ceea ce atrage sanctionarea contraventionala, in speta reclamantul facandu-se vinovat de contraventia retinuta in sarcina sa prin procesul-verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultand fara tagada ca starea de fapt consemnata in procesul-verbal corespunde realitatii.
Fapta petentului a existat si este incadrata juridic corespunzator, procesul verbal fiind atat temeinic cat si legal intocmit, petentului nefiindu-i pricinuita vreo vatamare care potrivit art.175 al.1 din Legea nr. 134/2010 sa nu poata fi inlaturata in alt mod decat prin anularea actului.
Intimatul considera ca petentul putea evita cu foarte mare usurinta situatia creata, daca ar fi dat dovada de mai multa responsabilitate sau de mai putina nepasare fata de lege, culpa sa fiind integrala in producerea incidentului.
Pe fond, intimatul sustine ca pana la proba contrara procesul-verbal de constatare face dovada celor consemnate, iar potrivit normelor procesual civile "cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca".
In esenta, intimatul, mai arata ca petentul se face vinovat de contraventia retinuta in sarcina sa prin procesul verbal, motivele indicate de acesta nefiind sustinute de catre dovezi care sa conduca la ideea unei stari de fapt diferita fata de cea consemnata in procesul verbal.
Conform art. 315 alin.1 din Legea nr. 134/2010, intimatul  se opune la audierea ca martori a unor persoane care sunt rude cu petentul sau au interes in cauza.
Intimatul a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
In probatiune, intimatul a anexat intampinarii: plansa cu patru fotografii (fila 22), buletin de verificare metrologica (fila 23), borderou (fila 24).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca plangerea a fost depusa in termenul legal prevazut de art.31 alin.1 din Ordonanta nr.2/2001, la data de 25.03.2013 prin serviciul registratura al Judecatoriei Ineu (fila 2), procesul-verbal de contraventie fiind comunicat petentei la data de 16.03.2013, cand a fost intocmit, fiind semnat de catre  petenta atat la rubrica "Am luat la cunostinta", cat si la rubrica "Instiintare de plata".
                In fapt, din cuprinsul procesului-verbal de contraventie Seria _ (fila 5) incheiat la data de 16.03.2013 ora _ in localitatea Manerau rezulta ca intimatul  Inspectoratul de Politie Judetean Arad a aplicat petentei P.I. sanctiunile contraventionale principale constand in amenda in cuantum de 750 lei, 16 puncte amenda si avertisment pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 102 alin.3 lit.e din H.G. nr.1391/2006 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, respectiv a contraventiei prevazuta de art.147 alin.1 din  H.G. nr.1391/2006 si sanctionata de art. 101, alin.1, pct.18 din O.U.G. nr.195/2002 si, sanctiunea contraventionala complementara constand in suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 zile.
In cuprinsul procesului-verbal s-a constatat in fapt ca in data de 16.03.2013, ora _, in localitatea Manerau, petenta a condus autovehiculul marca Peugeot cu numarul de inmatriculare _ cu viteza de 101 km/ora depistata cu aparatul radar montat pe autovehiculul _ si nu avea asupra sa act de identitate.
Procesul-verbal de contraventie este semnat de catre petenta, la rubrica alte mentiuni fiind consemnat "Nu am".
               Instanta, analizand procesul-verbal atacat sub aspectul legalitatii constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor de forma reglementate sub sanctiunea nulitatii absolute de art.17 din Ordonanta nr.2/2001 care pot fi invocate de instanta din oficiu.
In ceea ce priveste temeinicia procesului-verbal, instanta retine ca procesul-verbal de constatare a contraventiei se bucura de o prezumtie relativa de validitate doar cu privire la constatarile facute cu propriile simturi de agentul care a incheiat procesul-verbal.
              Avand in vedere aceste aspecte, instanta constata ca depasirea limitei legale de viteza nu intra in categoria constatarilor pe care le face un agent cu propriile simturi si nu se bucura de prezumtia de adevar, mentionata mai sus. In prezenta cauza opereaza prezumtia de nevinovatie a contravenientului garantata de prevederile art.6 din Conventia europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, sarcina probei revenind agentului constatator, cu respectarea in acest mod a principiului egalitatii armelor. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului impune respectarea principiului egalitatii armelor nu numai in procedura penala ci si in cea civila, cu  particularitatea ca exigentele inerente conceptului de "proces echitabil" nu sunt in mod necesar similare in cauzele care vizeaza stabilirea drepturilor si obligatiilor cu caracter civil cu cele care vizeaza stabilirea unei acuzatii penale (cauza Dombo Behreer B.V. c. Olandei).
                Cu respectarea principiilor prezumtiei de nevinovatie si al egalitatii armelor impuse de exigentele art.6 din Conventia europeana pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale, precum si a principiilor contradictorialitatii si al dreptului la aparare prevazute de Codul de procedura civila, s-a dat posibilitatea ambelor parti de a propune probe. 
                Intimatul a depus la dosar Buletin de verificare metrologica intocmit de Institutul National de Metrologie (fila 20) cu privire la miljlocul de masurare montat pe autovehiculul Dacia Logan, respectiv conform Situatiei autospecialelor de politie rutiera (fila 20-verso), acesta fiind aparatul radar cu care s-a constatat contraventia in procesul-verbal. De asemenea, a mai atasat planse cu patru fotografii (fila 22), din care rezulta ca autovehiculul marca Peugeot circula cu viteza de 101 km/ora, in data de 16.03.2013 la ora _, in localitatea Manerau.
               Astfel, instanta retine ca procesul-verbal este temeinic intocmit, intrucat intimatul a facut dovada celor constatate in procesul-verbal contestat, inlaturand prezumtia de nevinovatie a petentei, iar petenta nu a propus nici o proba pentru a dovedi o situatie de fapt contrara.
Petenta sustine ca intimatul trebuia sa depuna si ordinul de serviciu in baza caruia a fost verificata radar si dovada faptului ca operatorul radar, numitul B.B., a avea calificare necesara operarii cinemometrului.
Cu privire la aceste aspecte, instanta constata ca in cuprinsul procesului-verbal de constatare a contraventiei se arata ca acesta a fost intocmit de catre agentul constatator AP B.B. din cadrul Politiei Orasului Ineu, aceste aspecte fiind suficiente pentru a se retine temeinicia procesului-verbal de contraventie, in conditiile in care a fost depus buletinul de verificare metrologica a aparatului radar.
Petenta invoca marja de eroare prevazuta de N.M.L. 021-05.

Instanta retine ca eventuala marja de eroare invocata nu ar avea nici o inraurire asupra incadrarii juridice a faptei, in conditiile in care cinemometrul de control rutier tip Radar Autovision, care masoara in regim stationar si in regim de deplasare, montat pe autovehiculul Dacia Logan, prin intermediul caruia s-a constatat savarsirea contraventiei in cuprinsul procesului-verbal, este verificat metrologic de catre Institutul National de Metrologie potrivit Buletinului de verificare metrologica din data de 20.03.2012 (fila 23), iar procesul-verbal de contraventie a fost intocmit de catre un agent constatator din cadrul Politiei Orasului Ineu.
Cu privire la cea de-a doua contraventie retinuta in sarcina petentei, instanta retine ca fapta de a nu avea petenta asupra sa actul de identitate a fost constatata personal de catre agentul care a intocmit procesul-verbal, iar potrivit art.16 si art. 34 din Ordonanta nr.2/2001 petenta trebuie sa faca dovada unei fapte contrare celei constatate in procesul-verbal de contraventie. 
               Imprejurarea ca sarcina probei revine petentei sanctionata contraventional nu incalca dreptul la un proces echitabil si nici prezumtia de nevinovatie asimilata dreptului penal, intrucat plangerea contraventionala presupune o judecata contradictorie cu toate garantiile procesuale care decurg din aceasta. In hotararea data de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Anghel c. Romaniei, s-a concluzionat, din perspectiva desfasurarii procedurii in ansamblul sau si asigurarii dreptului la un proces echitabil, faptul ca instanta nationala a asteptat de la reclamant sa inverseze prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal in litigiu, raportand proba contrarie la expunerea faptelor stabilita in procesul-verbal. Curtea a subliniat ca o asemenea abordare a instantelor nationale nu este surprinzatoare, in masura in care regimul juridic aplicabil contraventiilor este completat de dispozitiile Codului de procedura civila, reglementat in materie de proba de principiul "onus probandi incubit actori" - sarcina probei revine reclamantului. Aceasta regula presupune ca, obligatia de prezentare a probei asupra unei fapte revine celui care invoca fapta, fiind acceptat de catre Curte faptul ca orice sistem juridic cunoaste prezumtiile de fapt si de drept pe care Conventia nu le impiedica in principiu, dar in materie penala obliga statele contractante sa nu depaseasca un anumit prag.
Cu toate acestea, petenta nu a contestat savarsirea celei de-a doua fapta contraventionala si nu a prezentat nici o proba pentru a dovedi o stare de fapt contrara celei relatate in cuprinsul procesului-verbal contestat. Astfel, intrucat petenta nu a rasturnat prezumtia de validitate a procesului-verbal, instanta retine ca acesta este temeinic intocmit si cu privire la aceasta fapta
In drept, potrivit art. 120 alin.3 lit.e din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195 din 12 decembrie 2002 privind circulatia pe drumurile publice:
                 "Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a IV-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (_)
                e) depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic."
                Cu privire la sanctiunea contraventionala aplicata petentei, constand in amenda in cuantum de 705 lei, 10 puncte amenda in valoare de 705 lei, instanta constata ca acesta se incadreaza in limitele legale, potrivit dispozitiilor art.120 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002, reprezentand sanctiunea legala pentru incalcare obligatiei ce revine unui conducator auto de a nu depasi limita de viteza legal admisa, respectiv 50 km/h in localitati potrivit art.49 alin.1  din O.U.G. nr.195/2002. Astfel, instanta retine ca sanctiunea amenzii in cuantumul aplicat este direct proportionala cu gravitatea faptei ce rezulta din incalcarea regulilor de circulatie aratate.
               De asemenea, in mod legal a fost aplicata sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile intrucat limita de viteza legal admisa a fost depasita cu mai mult de 50 km/h, in consecinta, fiind retinut permisul de conducere in temeiul art.111 alin.1 lit. c din O.U.G. nr.195/2002.
                Referitor la sanctiunea avertismentului aplicata pentru cea de-a doua fapta, instanta retine ca aceasta a fost corect individualizata raportat la gravitatea faptei ce rezulta din incalcarea obligatiei ce revine unui conducator auto de a avea asupra sa actul de identitate.
                Pentru considerentele aratate, intrucat procesul-verbal contestat este temeinic si legal intocmit, sanctiunile aplicate fiind corect individualizate, in temeiul art.34 alin.1 din Ordonanta nr.2/2001 instanta va respinge plangerea ca nefondata.