plangere contraventionala

 Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.09.2014 sub nr. 2564/255/2014, petentul G.A.O. a solicitat in principal anularea procesului-verbal de contraventie seria CP nr. 6838392 din data de 06.09.2014 iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale aplicate cu avertismentul.
In motivarea cererii s-a aratat ca in data de 06.09.2014 petentul a fost sanctionat contraventional pentru ca nu avea asupra sa permisul de conducere, insa agentul constatator a efectuat verificari si a constatat ca detine permis de conducere valid. Totodata, a apreciat ca nu a savarsit cu vinovatie fapta, aceasta constituie o intamplare pe care nu a prevazut-o, invocand cazul fortuit.
A mai invederat ca in procesul-verbal nu este indicat cu exactitate locul savarsirii contraventiei, nefiind mentionat niciun reper, ci doar pe DC 120 in loc. A.M.. De asemenea, a sustinut ca de pe plicul in care i-a fost comunicat procesul-verbal lipseste stampila unitatii din care face parte agentul constatator.
A apreciat petentul ca fapta retinuta in sarcina sa prezinta un grad redus de pericol social.
In drept au fost invocate prevederile art. 11 alin. 5,  art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si cauza Anghel impotriva Romaniei.
Pentru dovedirea pretentiilor petentul a solicitat proba cu inscrisuri, la cerere fiind atasate in copie procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CP nr. 6838392 din data de 06.09.2014 si plicul in care a fost comunicat procesul-verbal de contraventie.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 20 lei reprezentand taxa judiciara de timbru, in temeiul dispozitiilor art. 36 din  OG. nr. 2/2001 rap. la art. 19 din OUG nr. 80/2013, conform chitantei depuse la dosarul cauzei (f. 1).

Prin precizarea depusa la data de 25.09.2014, petentul a sustinut ca agentul constatator avea obligatia de a desemna un martor asistent care sa semneze procesul-verbal potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001, intrucat petentul a refuzat sa-l semneze.

Prin intampinarea depusa la Serviciul Registratura in data de 23.10.2014, intimatul a solicitat respingerea plangerii ca neintemeiata, aratand in esenta ca procesul-verbal de contraventie a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, iar temeinicia celor consemnate rezulta  din procesul-verbal de contraventie si din raportul agentului constatator, corespunzand realiatii.
A invederat intimatul ca petentul a fost sanctionat in urma unui control, cand agentul constatator a constatat ca petentul nu are asupra sa cartea de identitate si permisul de conducere, pentru identificarea acestuia agentul utilizand bazele de date ale politiei.
A mai sustinut ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale cazului fortuit, fapta petentului fiind o culpa a sa care nu il exonereaza de raspunderea contraventionala, iar lipsa martorului a fost mentionata in procesul-verbal conform art. 19 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, deoarece la acea ora tarzie agentul constatator nu a reusit sa identifice vreo persoana care sa aiba calitatea de martor.
Pentru dovedirea sustinerilor a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, depunand la dosar raportul agentului constatator.
In drept au fost invocate dispozitiile OUG nr. 195/2002, HG 1391/2006, OG nr. 2/2001 si C.pr.civ.
In baza art. 411 alin. 1 pct. 2 intimatul a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

La data de 28.10.2014 petentul a depus la Serviciul Registratura raspuns la intampinare, prin care a reiterat aspectele invederate in plangere.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, la data de 06.09.2014, prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria CP nr. 6838392 intocmit de catre intimat, petentul G.A.O. a fost sanctionat cu o amenda contraventionala in cuantum de 540 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 147 pct. 1 din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 (sanctionata de art. art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.), constand in aceea ca, in ziua de 06.09.2014, ora 01.30, petentul a condus autoturismul cu nr. de inmatriculare SJ... pe DC 120 in localitatea A.M. fara a avea asupra sa permisul de conducere si actul de identitate.

In drept, potrivit art. 34  alin. 1 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.

Astfel, sub aspectul legalitatii, instanta constata ca in cauza nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absoluta prevazute de art. 17 din O.G. nr.  2/2001, procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei continand mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, descrierea faptei savarsite, data comiterii acesteia si semnatura agentului constatator.
Petentul a invocat insa incalcarea prevederilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 sustinand ca nu este indicat cu exactitate locul savarsirii contraventiei; plicul in care i-a fost comunicat procesul-verbal nu are aplicata stampila unitatii din care face parte agentul constatator; procesul-verbal nu a fost semnat de un martor asistent.
Instanta observa ca neindicarea unui reper in descrierea locului faptei si nesemnarea procesului-verbal de un martor asistent nu constituie cauze de nulitate absoluta, neregasindu-se in enumerarea exhaustiva a cauzelor de nulitate absoluta din articolul 17 al OG nr. 2/2001. Urmeaza ca acestea constituie o cauza de nulitate relativa, astfel cum rezulta din Decizia nr. XXII/2007, pronuntata de Sectiile Unite ale ICCJ in recurs in interesul legii. In considerentele acestei decizii instanta suprema a retinut ca “situatiile in care nerespectarea anumitor cerinte atrage intotdeauna nulitatea actului intocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 17 din ordonanta.
    Astfel, prin acest text de lege se prevede ca "lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificandu-se ca numai in astfel de situatii "nulitatea se constata si din oficiu".
     In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal incheiat de agentul constatator al contraventiei se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le intruneasca un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act".
Intr-adevar, in cauza de fata ne aflam in prezenta unor motive de nulitate relativa, care reclama dovada din partea petentului a existentei unei vatamari care sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de contraventie. Or, din afirmatiile petentului, cat si din actele depuse la dosar, nu rezulta ca i s-ar fi produs acestuia vreo vatamare.
Instanta constata ca locul a fost descris prin mentiunea “DC 120 in localitatea A.M." si, datorita faptului ca petentul nu a invederat si nu a dovedit vreo vatamare pricinuita prin neindicarea in concret a unui reper la locul savarsirii faptei, instanta apreciaza ca au fost respectate dispozitiile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind suficienta descrierea facuta de agentul constatator. Pe de alta parte, conducatorul auto are obligatia de a avea asupra sa actul de identitate si permisul de conducere in orice loc in care circula pe drumurile publice.
In privinta imprejurarii ca procesul-verbal nu este semnat de un martor asistent conform art. 19 din OG nr. 2/2001, instanta, analizand actul atacat, retine ca au fost respectate dispozitiile art. 19 alin. 3 referitoare la imposibilitatea depistarii unui martor asistent precum si a consemnarii motivelor care au condus la aceasta imposibilitate, avand in vedere ora savarsirii si cea a constatarii contraventiei.
Instanta subliniaza ca neaplicarea pe plicul in care se comunica procesul-verbal a unei stampile apartinand institutiei din care face parte agentul constatator nu poate atrage sub nicio forma nulitatea acestuia, intrucat cauzele de nulitate sunt prin definitie concomitente sau anterioare incheierii actului, iar nu cauze ulterioare acestuia, care tin de comunicarea actului, nicidecum de validitatea lui.
Pentru considerentele aratate in cele ce preced, instanta retine ca procesul-verbal de contraventie a fost legal intocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanta retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal contraventional face dovada situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
Cu privire la administrarea probelor care sa sustina temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instantele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele imputate, contraventia fiind chiar asimilata unei acuzatii penale (cauza Anghel c/Romaniei, hotararea din 4 octombrie 2007).
Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului (de altfel, in cauza Haiducu si altii c. Romaniei, Curtea a precizat ca prevederile art. 6 par. 2 din Conventie nu se opun aplicarii unui mecanism care ar instaura o prezumtie relativa de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumtie fara de care ar fi practic imposibil sa se sanctioneze incalcarile legislatiei in materia circulatiei rutiere, care intra in competenta politiei), in masura in care statul se incadreaza in limite rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Salabiaku v. Franta, hotararea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag si Vulic v. Suedia, hotararea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
In aceste conditii, forta probanta a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lasata la latitudinea fiecarui sistem de drept, putandu-se reglementa importanta fiecarui mijloc de proba, insa instanta are obligatia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul (cauza Bosoni v. Franta, hotararea din 7 septembrie 1999).
Avand in vedere aceste principii, instanta constata ca la baza intocmirii procesului-verbal de contraventie au stat constatarile proprii ale agentului intimatului care, procedand la efectuarea unui control in localitatea A.M., a oprit pentru verificare autoturismul cu nr. de inmatriculare SJ..., care circula pe DC 120.
Aceste imprejurari de fapt conduc in mod rezonabil la concluzia ca impotriva petentului s-a ridicat o acuzatie bazata pe imprejurari de fapt care au fost constatate personal de catre intimat, ceea ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotararea din 3 februarie 2005).
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sanctionata are dreptul la un proces echitabil in cadrul caruia sa utilizeze orice mijloc de proba si sa invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurarii ca situatia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfasurare al evenimentelor, iar sarcina instantei de judecata este de a respecta limita proportionalitatii intre scopul urmarit de autoritatile statului de a nu ramane nesanctionate actiunile antisociale prin impunerea unor conditii imposibil de indeplinit si respectarea dreptului la aparare al persoanei sanctionate contraventional. 
De asemenea, trebuie avute in vedere si Deciziile nr. 83/08.03.2002 si nr. 197/2003 ale Curtii Constitutionale, prin care aceasta a aratat ca dispozitiile O.G. nr. 2/2001 sunt in deplina concordanta cu cerintele art. 6 din Conventie si cu jurisprudenta CEDO.
Instanta retine ca, potrivit art. 147 pct. 1 din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, conducatorul de autovehicul sau de tramvai este obligat. sa aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, atestatul profesional, precum si celelalte documente prevazute de legislatia in vigoare, iar potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, constituie contraventii si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni urmatoarele fapte savarsite de persoane fizice, nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2), adica documentul de identitate sau, dupa caz, permisul de conducere, documentul de inmatriculare ori de inregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum si alte documente prevazute de lege.
Dat fiind faptul ca in cauza este vorba despre o contraventie constatata pe loc de agentul constatator, care nu a lasat urme materiale ce pot fi prezentate in mod nemijlocit instantei, instanta apreciaza ca faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da nastere prezumtiei simple mentionate mai sus, in sensul ca situatia de fapt si imprejurarile retinute corespund adevarului.
Instanta subliniaza ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului-verbal de contraventie, aceasta nedovedind prin niciun mijloc de proba contrariul celor constatate de intimat.
In ceea ce priveste sustinerea ca in cauza este inlaturat caracterul contraventional al faptei prin incidenta cazului fortuit prev. de art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanta subliniaza ca potrivit art. 31 C.pen. (aplicabil in baza art. 47 din O.G. nr. 2/2001), nu este imputabila fapta contraventionala al carei rezultat e consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
Pentru a ne afla in prezenta cazului fortuit, este necesar asadar sa existe o imprejurare exterioara, imprevizibila, care se suprapune peste actiunea sau inactiunea faptuitorului. Imprevizibilitatea imprejurarii exterioare trebuie sa aiba un caracter general, obiectiv, adica atat autorul, cat si orice alta persoana sa nu poata prevedea interventia imprejurarii exterioare.
In cauza insa nu exista nicio imprejurare exterioara care sa se suprapuna peste inactiunea faptuitorului (de a nu detine asupra sa permisul de conducere si actul de identitate), prin urmare, nefiind indeplinita aceasta conditie, nu putem vorbi despre existenta cazului fortuit.
Pentru considerentele aratate in cele ce preced, instanta retine ca procesul-verbal de contraventie a fost temeinic intocmit, iar situatia de fapt retinuta este corespunzatoare realitatii, petentul nedovedind contrariul celor retinute in actul constatator.

Fata de importanta scopului urmarit de autoritatile statului, instanta apreciaza ca a fost respectat caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, cata vreme s-a oferit posibilitatea petentului de a administra probe impotriva mentiunilor  procesului-verbal de contraventie cu referire la aceasta fapta, fara ca aceasta sa poata dovedi existenta unei situatii de fapt diferite.

In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, instanta are in vedere dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform carora sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
  In ceea ce priveste sanctiunea aplicata in cauza, respectiv amenda contraventionala in cuantum de 540 lei, instanta apreciaza ca nerespectarea regulilor privind detinerea de catre conducatorul de autovehicul sau de tramvai asupra sa a actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de inmatriculare sau de inregistrare si, dupa caz, a  atestatul profesional, precum si a celorlalte documente prevazute de legislatia in vigoare reprezinta o fapta contraventionala ce aduce atingere valorilor sociale protejate de legea speciala ce reglementeaza domeniul circulatiei rutiere - O.U.G. nr. 195/2002, al carei scop enuntat in art. 1 alin. 2, este de asigura desfasurarea fluenta si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si de a ocroti viata, integritatea corporala si sanatatea persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, de a proteja drepturile si interesele legitime ale acestora, a proprietatii publice si private, cat si a mediului.
Prin urmare, in raport cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanta constata ca sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale petentului.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea unei sanctiuni mai blande respectiv avertismentul, fiind necesara mentinerea amenzii contraventionale pentru a atrage atentia petentului asupra consecintelor si gravitatii faptelor sale si pentru a preveni repetarea acestora pe viitor. Instanta retine ca insusi legiuitorul, prin incadrarea sanctiunii prevazute pentru aceasta contraventie in clasa a III-a de sanctiuni (din patru clase aplicabile persoanelor fizice), a dorit sa sublinieze gravitatea faptei si pericolul social sporit pe care il prezinta. Pe de alta parte, instanta constata ca petentului i-a fost aplicata amenda contraventionala in cuantumul minim prevazut de lege.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala si va mentine procesul-verbal seria CP nr. 6838392 din data de 06.09.2014 ca fiind legal si temeinic intocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:


Respinge ca neintemeiata plangerea contraventionala formulata de petentul G.A.O., domiciliat ... si cu domiciliul procesual ales in ..., in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Politie Judetean Bihor, cu sediul in Oradea, Parcul Traian nr. 18, jud. Bihor.
Mentine procesul-verbal seria CP nr. 6838392 din data de 06.09.2014 ca fiind legal si temeinic intocmit.
Cu apel in 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecatoria M..
Pronuntata in sedinta publica azi, 20.11.2014.

        Presedinte                                                                                                 Grefier