INDREPTARE EROARE MATERIALA
(Decizie nr. 1306 din data de 30.09.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti)DOSAR NR. 2660/4/2009
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 1303 /R/
Sedinta publica de la data de 30.09.2009
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE: ANA-MARIA MATEESCU
JUDECATOR : CRISTIAN HARAGA
JUDECATOR: VIRGINIA DUMINECA
GREFIER : MARIANA ISTODORESCU
Pe rol solutionarea recursului declarat de recurenta N.M impotriva sentintei civile nr.3770/26.05.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.2660/4/2009 in contradictoriu cu intimata SC S. T. R. SRL, avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordinea listei, a raspuns, recurenta, reprezentata de avocat O. L. in baza imputernicirii avocatiale aflata la fila 6, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care :
Recurenta, prin avocat, depune timbrul judiciar de 3 lei, un set de inscrisuri in 2 exemplare si invedereaza instantei ca nu mai are alte cereri sau probe.
Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, pune concluzii in principal de admiterea a recursului, casarea hotararii atacate cu trimitere spre rejudecare primei instante, in subsidiar modificarea in tot a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr.3770/26.05.2009 a Judecatoriei Sectorului 4 a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta N.M in contradictoriu cu parata SC S. T. R SRL.
S-a retinut de instanta ca desi reclamanta, despre care nu se intelege din cererea de chemare in judecata daca este o societate comerciala sau o persoana fizica autorizata, a sustinut ca a livrat o anumita marfa paratei in urma comenzii acesteia, nu a dovedit nici ca parata a formulat o astfel de comanda, nici ca reclamanta a livrat marfa paratei. Factura depusa la dosar de reclamanta nu poarta nici o mentiune din care sa rezulte ca marfa a fost primita de parata. Nu exista nici un inscris, sub forma unui aviz de insotire a marfii sub forma unei expeditii prin posta, care sa dovedeasca imprejurarea ca parata a primit marfa. Inscrisul prin care se tinde la a se dovedi ca parata a formulat comanda nu contine nici un element care sa dovedeasca faptul ca a fost intocmit de parata. Este adevarat ca plata partiala a facturii pe care reclamanta a sustinut ca a primit-o, ar fi facut dovada acceptarii facturii de catre parata, dar reclamanta nu a dovedit ca parata a facut o plata partiala. Instanta a apreciat ca nici corespondenta pe care reclamanta sustine ca a purtat-o prin email cu parata nu este apta de a face dovada recunoasterii pretentiilor reclamantei de catre parata, intrucat nu exista nici un element de certificare a acestei pretinse corespondente. In consecinta, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta N.M la data de 15.07.2009, solicitand casarea / modificarea in totalitate a hotararii atacate si admiterea cererii.
In sustinerea cererii, recurenta a aratat ca din simpla lecturare a actiunii si a actelor anexate acesteia rezulta ca litigiul are caracter comercial, intre doua societati comerciale, motiv pentru care solutionarea cauzei de un complet civil este nelegala, impunandu-se rejudecarea cauzei de un complet specializat comercial in prima instanta.
Prin nepronuntarea asupra probei cu interogatoriu instanta a incalcat dreptul la aparare, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se permite sa fie administrate probe in sustinerea actiunii, inclusiv interogatoriul paratei.
In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta nu face decat sa-si invoce propria culpa in considerente, prin sustinerea ca nu rezulta daca reclamanta este o societate comerciala sau o persoana fizica - aspect ce putea fi clarificat prin exercitarea rolului activ in limitele legale si a cere partii - reclamantei sa precizeze acest aspect pentru a se putea stabili natura juridica a actiunii - civila sau comerciala. Daca instanta de fond manifesta un minim de diligente nu s-ar fi ajuns in situatia de a se pronunta o hotarare recurata pentru acest motiv.
Se mai sustine ca, nu s-a dovedit daca marfa a fost livrata, ca ar exista o comanda din partea paratei (cu toate ca la dosar exista comanda emisa de insasi societatea parata - poarta antetul acesteia - transmisa prin internet recurentei, de unde rezulta clar obiectul comenzii si pretul acesteia la care recurenta a raspuns prin livrarea marfii amintite si facturarea acesteia), plata partiala a facturii depusa la dosar dovedeste recunoasterea raportului comercial, acceptarea facturii, preluarea marfii, existenta unei diferente de pret de achitat, inclusiv email-ul transmis de administratorul societatii parate confirma cele amintite. In aceeasi ordine de idei, in exercitarea rolului activ instanta putea lamuri si aceste aspecte.
De altfel, astfel cum rezulta din actiune si din inscrisurile existente la dosar si cele anexate prezentei, recurenta a avut raporturi comerciale cu societatea parata, motiv pentru care raportul juridic creat este unul comercial. Din aceste probe rezulta ca a existat si raportul comercial din luna ianuarie 2008, cand parata a achizitionat modele de trenulete in valoare de 1.806 euro. Factura a fost remisa paratei si trenuletele predate.
Parata a achitat partial aceasta factura, respectiv suma de 1.000 euro, ramanand un rest de plata de 806 euro.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.299, art.304 pct.1, pct.9, art.312 alin.3 teza I, art.274 Cod pr.civ.
Recurenta a depus inscrisuri noi, respectiv: extras de cont, corespondenta purtata intre reprezentantii partilor.
Intimata nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei.
Verificand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine:
recurenta reclamanta a dedus judecatii un litigiu izvorat din executarea unui contract de vanzare cumparare avand ca obiect modele de trenulete, in valoare de 1806 euro.
In dovedirea raportului juridic invocat, recurenta reclamanta se prevaleaza de comanda nr. 485 /11.01.2008 emisa de intimata parata, factura fiscala nr. 2693/12.01.2008 emisa de recurenta si plata partiala a facturii de catre intimata.
Este neintemeiat motivul de recurs fundamentat pe gresita solutionare a cauzei de un complet civil.
Competenta materiala apartine judecatoriei, conform art. 2 pct.1 lit. a) cod de procedura civila, astfel incat nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 cod de procedura civila. Specializarea completelor de judecata din cadrul unei instante reprezinta un act administrativ de organizare judiciara si care nu influenteaza competenta materiala a instantei.
De asemenea, este considerata ca nefondata critica recurentei reclamante privind modul de administrare a probelor.
Intr-adevar, la data de 26 martie 2009, recurenta reclamanta a solicitat instantei, incuviintarea probei cu interogatoriu, insa nu a aratat imprejurarile ce se solicita a fi dovedite si nici nu a inaintat instantei interogatoriul pentru a se verifica pertinenta probei.
Conform art. 167 cod de procedura civila, dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii. Asadar, judecatorul este singurul in masura sa aprecieze utilitatea dovezii solicitate si poate sa nu incuviinteze probele a caror administrare nu va lamuri cauza.
Pe fondul cauzei, se retin urmatoarele:
Prima instanta a considerat ca raportul juridic invocat nu a fost probat deoarece nu s-a facut dovada acceptarii la plata a facturii fiscale. Instanta a constatat totodata ca nu s-a facut dovada unei plati partiale, dovada care ar fi avut semnificatia unei acceptari tacite a facturii fiscale.
In litigiile comerciale, art. 46 cod comercial instituie libertatea probelor, ca o consecinta directa a celeritatii cu care iau nastere si sunt executate raporturile comerciale.
Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale. Pentru a putea produce efecte juridice impotriva destinatarului, in dreptul roman, factura trebuie sa fie acceptata de acesta.
Acceptarea unei facturi poate fi expresa sau tacita. O acceptare tacita presupune o manifestare de vointa neindoielnica, apta sa ateste acceptarea facturii. In cauza, plata partiala a facturii - asa cum rezulta din extrasul de cont din 16.04.2008 depus in faza procesuala a recursului - reda vointa intimatei parate in sensul acceptarii la plata a facturii fiscale.
Facturile reprezinta inscrisuri sub semnatura privata si produc efecte juridice pana la proba contrara, proba ce nu a fost facuta in prezenta cauza. Intimata parata nu s-a prevalat de procedura falsului, astfel incat inscrisurile de care recurenta reclamanta a inteles sa se prevaleze raman castigate cauzei si fundamenteaza solutia pronuntata in cauza.
Totodata, incheierea contractului rezulta si din corespondenta purtata intre parti, necontestata de intimata parata.
Astfel, la 23.09.2008 reprezentantul intimatei parate si-a luat angajamentul achitarii datoriilor (filele 16-18 din dosarul de recurs).
Intr-adevar, in corespondenta nu se face referire exacta la datoria pretinsa prin actiune, referirea partii fiind una generala, dar existenta unei plati partiale a facturii fiscale 2693/12.01.2008 emisa de recurenta indreptateste instanta sa considere corespondenta mentionata ca fiind o proba pertinenta cauzei.
Raportul juridic dedus judecatii este unul contractual, astfel incat se aplica regulile si prezumtiile legale din materia raspunderii contractuale.
Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, astfel incat titularul dreptului dobandit prin contract este indreptatit sa pretinda celeilalte parti indeplinirea obligatiei corelative.
In speta, obligatia principala a cumparatorului este aceea de a achita pretul conform contractului. Plata, conform art.1100 Cod civil, trebuie sa constea in executarea intocmai a obligatiei asumate. Intrucat in materie contractuala vina debitorului este prezumata, se constata indeplinite conditiile angajarii raspunderii intimatei parate.
Astfel, parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a pretului, in mod culpabil, iar in materie comerciala conform art.43 Cod comercial, debitorul este de drept in intarziere.
Fata de considerentele expuse si inscrisurile depuse in recurs, tribunalul apreciaza ca recurenta reclamanta face dovada existentei raportului juridic invocat, astfel incat se impune admiterea recursului.
Drept consecinta, prevalandu-se de dispozitiile art. 304 ind. 1, art. 312 Cod de procedura civila, art. 969 si urm. cod civil, tribunalul va admite cererea, va modifica sentinta atacata si va obliga pe parata la plata 806 euro, reprezentand rest pret si la plata dobanzii legale aferente de la 12.01.2008 la data platii. Curgerea de drept a dobanzilor de la data scadentei, conform art. 43 C. com., nu este conditionata de stabilirea pretului in lei, fiind suficient ca obiectul obligatiei sa fie o suma de bani, indiferent in ce moneda este stabilita.
Dobanda legala reprezentand echivalentul prejudiciului incercat de creditor prin intarzierea executarii obligatiilor asumate de debitor, este datorata indiferent de tipul monedei stabilite in contract pentru plata.
Intimata parata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe intreg ciclul procesual, conform art. 274 Cod de procedura civila.
In fond au fost avansate sumele de 280 euro reprezentand onorariu avocat si 566,65 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru - 283 lei si timbru judiciar - 5 lei, precum si 215 lei reprezentand taxe de traducere si 63,65 lei reprezentand cheltuieli efectuate pentru realizarea procedurii concilierii prealabile.
Cu ocazia judecarii recursului, au fost avansate sumele de 746,08 lei (din care 145 lei sunt taxele judiciare, 432 lei, cheltuieli de deplasare, conform chitantei nr. 5885/2009 si 169,08 lei reprezinta contravaloarea serviciilor de traducere, chitantei nr. 99/2009 ) si 150 euro (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta N.M, cu sediul in Oradea, impotriva sentintei civile nr.3770/26.05.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.2660/4/2009, in contradictoriu cu intimata SC S. T. R. SRL, cu sediul in Bucuresti.
Modifica in tot hotararea atacata, in sensul ca admite cererea, obliga pe parata la plata catre reclamanta a sumei de 806 euro, reprezentand rest pret si la plata dobanzii legale aferente de la 12.01.2008 la data platii.
Obliga pe parata la plata sumelor de 280 euro si 566,65 lei, cheltuieli de judecata in fond.
Obliga pe intimata la plata catre recurenta a sumelor de 746,08 lei si 150 euro, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 30.09.2009. PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
Judecator - Ana Maria Mateescu Cristian Haraga Virginia Dumineca Mariana Istodorescu
Red.jud.A.M.M.
Dactilo.E.A./4 ex.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - dosar nr.2660/4/2009
Judecator fond - Lucian D. Popescu
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A VI A COMERCIALA
DECIZIA COMERCIALA NR. 1303 /R/
Sedinta publica de la data de 30.09.2009
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE: ANA-MARIA MATEESCU
JUDECATOR : CRISTIAN HARAGA
JUDECATOR: VIRGINIA DUMINECA
GREFIER : MARIANA ISTODORESCU
Pe rol solutionarea recursului declarat de recurenta N.M impotriva sentintei civile nr.3770/26.05.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.2660/4/2009 in contradictoriu cu intimata SC S. T. R. SRL, avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la ordinea listei, a raspuns, recurenta, reprezentata de avocat O. L. in baza imputernicirii avocatiale aflata la fila 6, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal indeplinita
S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care :
Recurenta, prin avocat, depune timbrul judiciar de 3 lei, un set de inscrisuri in 2 exemplare si invedereaza instantei ca nu mai are alte cereri sau probe.
Tribunalul constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, pune concluzii in principal de admiterea a recursului, casarea hotararii atacate cu trimitere spre rejudecare primei instante, in subsidiar modificarea in tot a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
T R I B U N A L U L
Prin sentinta civila nr.3770/26.05.2009 a Judecatoriei Sectorului 4 a fost respinsa ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta N.M in contradictoriu cu parata SC S. T. R SRL.
S-a retinut de instanta ca desi reclamanta, despre care nu se intelege din cererea de chemare in judecata daca este o societate comerciala sau o persoana fizica autorizata, a sustinut ca a livrat o anumita marfa paratei in urma comenzii acesteia, nu a dovedit nici ca parata a formulat o astfel de comanda, nici ca reclamanta a livrat marfa paratei. Factura depusa la dosar de reclamanta nu poarta nici o mentiune din care sa rezulte ca marfa a fost primita de parata. Nu exista nici un inscris, sub forma unui aviz de insotire a marfii sub forma unei expeditii prin posta, care sa dovedeasca imprejurarea ca parata a primit marfa. Inscrisul prin care se tinde la a se dovedi ca parata a formulat comanda nu contine nici un element care sa dovedeasca faptul ca a fost intocmit de parata. Este adevarat ca plata partiala a facturii pe care reclamanta a sustinut ca a primit-o, ar fi facut dovada acceptarii facturii de catre parata, dar reclamanta nu a dovedit ca parata a facut o plata partiala. Instanta a apreciat ca nici corespondenta pe care reclamanta sustine ca a purtat-o prin email cu parata nu este apta de a face dovada recunoasterii pretentiilor reclamantei de catre parata, intrucat nu exista nici un element de certificare a acestei pretinse corespondente. In consecinta, instanta a respins cererea ca neintemeiata.
Impotriva hotararii a declarat recurs reclamanta N.M la data de 15.07.2009, solicitand casarea / modificarea in totalitate a hotararii atacate si admiterea cererii.
In sustinerea cererii, recurenta a aratat ca din simpla lecturare a actiunii si a actelor anexate acesteia rezulta ca litigiul are caracter comercial, intre doua societati comerciale, motiv pentru care solutionarea cauzei de un complet civil este nelegala, impunandu-se rejudecarea cauzei de un complet specializat comercial in prima instanta.
Prin nepronuntarea asupra probei cu interogatoriu instanta a incalcat dreptul la aparare, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se permite sa fie administrate probe in sustinerea actiunii, inclusiv interogatoriul paratei.
In ceea ce priveste fondul cauzei, prima instanta nu face decat sa-si invoce propria culpa in considerente, prin sustinerea ca nu rezulta daca reclamanta este o societate comerciala sau o persoana fizica - aspect ce putea fi clarificat prin exercitarea rolului activ in limitele legale si a cere partii - reclamantei sa precizeze acest aspect pentru a se putea stabili natura juridica a actiunii - civila sau comerciala. Daca instanta de fond manifesta un minim de diligente nu s-ar fi ajuns in situatia de a se pronunta o hotarare recurata pentru acest motiv.
Se mai sustine ca, nu s-a dovedit daca marfa a fost livrata, ca ar exista o comanda din partea paratei (cu toate ca la dosar exista comanda emisa de insasi societatea parata - poarta antetul acesteia - transmisa prin internet recurentei, de unde rezulta clar obiectul comenzii si pretul acesteia la care recurenta a raspuns prin livrarea marfii amintite si facturarea acesteia), plata partiala a facturii depusa la dosar dovedeste recunoasterea raportului comercial, acceptarea facturii, preluarea marfii, existenta unei diferente de pret de achitat, inclusiv email-ul transmis de administratorul societatii parate confirma cele amintite. In aceeasi ordine de idei, in exercitarea rolului activ instanta putea lamuri si aceste aspecte.
De altfel, astfel cum rezulta din actiune si din inscrisurile existente la dosar si cele anexate prezentei, recurenta a avut raporturi comerciale cu societatea parata, motiv pentru care raportul juridic creat este unul comercial. Din aceste probe rezulta ca a existat si raportul comercial din luna ianuarie 2008, cand parata a achizitionat modele de trenulete in valoare de 1.806 euro. Factura a fost remisa paratei si trenuletele predate.
Parata a achitat partial aceasta factura, respectiv suma de 1.000 euro, ramanand un rest de plata de 806 euro.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.299, art.304 pct.1, pct.9, art.312 alin.3 teza I, art.274 Cod pr.civ.
Recurenta a depus inscrisuri noi, respectiv: extras de cont, corespondenta purtata intre reprezentantii partilor.
Intimata nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in fata instantei.
Verificand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine:
recurenta reclamanta a dedus judecatii un litigiu izvorat din executarea unui contract de vanzare cumparare avand ca obiect modele de trenulete, in valoare de 1806 euro.
In dovedirea raportului juridic invocat, recurenta reclamanta se prevaleaza de comanda nr. 485 /11.01.2008 emisa de intimata parata, factura fiscala nr. 2693/12.01.2008 emisa de recurenta si plata partiala a facturii de catre intimata.
Este neintemeiat motivul de recurs fundamentat pe gresita solutionare a cauzei de un complet civil.
Competenta materiala apartine judecatoriei, conform art. 2 pct.1 lit. a) cod de procedura civila, astfel incat nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 3 cod de procedura civila. Specializarea completelor de judecata din cadrul unei instante reprezinta un act administrativ de organizare judiciara si care nu influenteaza competenta materiala a instantei.
De asemenea, este considerata ca nefondata critica recurentei reclamante privind modul de administrare a probelor.
Intr-adevar, la data de 26 martie 2009, recurenta reclamanta a solicitat instantei, incuviintarea probei cu interogatoriu, insa nu a aratat imprejurarile ce se solicita a fi dovedite si nici nu a inaintat instantei interogatoriul pentru a se verifica pertinenta probei.
Conform art. 167 cod de procedura civila, dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii. Asadar, judecatorul este singurul in masura sa aprecieze utilitatea dovezii solicitate si poate sa nu incuviinteze probele a caror administrare nu va lamuri cauza.
Pe fondul cauzei, se retin urmatoarele:
Prima instanta a considerat ca raportul juridic invocat nu a fost probat deoarece nu s-a facut dovada acceptarii la plata a facturii fiscale. Instanta a constatat totodata ca nu s-a facut dovada unei plati partiale, dovada care ar fi avut semnificatia unei acceptari tacite a facturii fiscale.
In litigiile comerciale, art. 46 cod comercial instituie libertatea probelor, ca o consecinta directa a celeritatii cu care iau nastere si sunt executate raporturile comerciale.
Factura comerciala este un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale. Pentru a putea produce efecte juridice impotriva destinatarului, in dreptul roman, factura trebuie sa fie acceptata de acesta.
Acceptarea unei facturi poate fi expresa sau tacita. O acceptare tacita presupune o manifestare de vointa neindoielnica, apta sa ateste acceptarea facturii. In cauza, plata partiala a facturii - asa cum rezulta din extrasul de cont din 16.04.2008 depus in faza procesuala a recursului - reda vointa intimatei parate in sensul acceptarii la plata a facturii fiscale.
Facturile reprezinta inscrisuri sub semnatura privata si produc efecte juridice pana la proba contrara, proba ce nu a fost facuta in prezenta cauza. Intimata parata nu s-a prevalat de procedura falsului, astfel incat inscrisurile de care recurenta reclamanta a inteles sa se prevaleze raman castigate cauzei si fundamenteaza solutia pronuntata in cauza.
Totodata, incheierea contractului rezulta si din corespondenta purtata intre parti, necontestata de intimata parata.
Astfel, la 23.09.2008 reprezentantul intimatei parate si-a luat angajamentul achitarii datoriilor (filele 16-18 din dosarul de recurs).
Intr-adevar, in corespondenta nu se face referire exacta la datoria pretinsa prin actiune, referirea partii fiind una generala, dar existenta unei plati partiale a facturii fiscale 2693/12.01.2008 emisa de recurenta indreptateste instanta sa considere corespondenta mentionata ca fiind o proba pertinenta cauzei.
Raportul juridic dedus judecatii este unul contractual, astfel incat se aplica regulile si prezumtiile legale din materia raspunderii contractuale.
Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante, astfel incat titularul dreptului dobandit prin contract este indreptatit sa pretinda celeilalte parti indeplinirea obligatiei corelative.
In speta, obligatia principala a cumparatorului este aceea de a achita pretul conform contractului. Plata, conform art.1100 Cod civil, trebuie sa constea in executarea intocmai a obligatiei asumate. Intrucat in materie contractuala vina debitorului este prezumata, se constata indeplinite conditiile angajarii raspunderii intimatei parate.
Astfel, parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a pretului, in mod culpabil, iar in materie comerciala conform art.43 Cod comercial, debitorul este de drept in intarziere.
Fata de considerentele expuse si inscrisurile depuse in recurs, tribunalul apreciaza ca recurenta reclamanta face dovada existentei raportului juridic invocat, astfel incat se impune admiterea recursului.
Drept consecinta, prevalandu-se de dispozitiile art. 304 ind. 1, art. 312 Cod de procedura civila, art. 969 si urm. cod civil, tribunalul va admite cererea, va modifica sentinta atacata si va obliga pe parata la plata 806 euro, reprezentand rest pret si la plata dobanzii legale aferente de la 12.01.2008 la data platii. Curgerea de drept a dobanzilor de la data scadentei, conform art. 43 C. com., nu este conditionata de stabilirea pretului in lei, fiind suficient ca obiectul obligatiei sa fie o suma de bani, indiferent in ce moneda este stabilita.
Dobanda legala reprezentand echivalentul prejudiciului incercat de creditor prin intarzierea executarii obligatiilor asumate de debitor, este datorata indiferent de tipul monedei stabilite in contract pentru plata.
Intimata parata va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata efectuate pe intreg ciclul procesual, conform art. 274 Cod de procedura civila.
In fond au fost avansate sumele de 280 euro reprezentand onorariu avocat si 566,65 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru - 283 lei si timbru judiciar - 5 lei, precum si 215 lei reprezentand taxe de traducere si 63,65 lei reprezentand cheltuieli efectuate pentru realizarea procedurii concilierii prealabile.
Cu ocazia judecarii recursului, au fost avansate sumele de 746,08 lei (din care 145 lei sunt taxele judiciare, 432 lei, cheltuieli de deplasare, conform chitantei nr. 5885/2009 si 169,08 lei reprezinta contravaloarea serviciilor de traducere, chitantei nr. 99/2009 ) si 150 euro (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta N.M, cu sediul in Oradea, impotriva sentintei civile nr.3770/26.05.2009, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr.2660/4/2009, in contradictoriu cu intimata SC S. T. R. SRL, cu sediul in Bucuresti.
Modifica in tot hotararea atacata, in sensul ca admite cererea, obliga pe parata la plata catre reclamanta a sumei de 806 euro, reprezentand rest pret si la plata dobanzii legale aferente de la 12.01.2008 la data platii.
Obliga pe parata la plata sumelor de 280 euro si 566,65 lei, cheltuieli de judecata in fond.
Obliga pe intimata la plata catre recurenta a sumelor de 746,08 lei si 150 euro, reprezentand cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 30.09.2009. PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR, GREFIER,
Judecator - Ana Maria Mateescu Cristian Haraga Virginia Dumineca Mariana Istodorescu
Red.jud.A.M.M.
Dactilo.E.A./4 ex.
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti - dosar nr.2660/4/2009
Judecator fond - Lucian D. Popescu
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contracte
Nulitate act - Hotarare nr. 735 din data de 10.10.2017Dobanzi comerciale. Titlu executoriu. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 17/R/2010 din data de 04.01.2010
Prestari servicii apa. Necontorizat. - Decizie nr. 111/R/2010 din data de 01.02.2010
Recurs prest tab - Sentinta civila nr. 05695 din data de 25.01.2010
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 180 din data de 24.02.2016
Cerere cu valoare redusa. Cerere de restituire a unui imprumut, formulata inainte de termenul scadent. - Sentinta civila nr. 429 din data de 09.10.2014
Instrainarea si dobandirea terenurilor prin acte juridice intre vii, doar prin incheierea ad validitatem a actului in forma autentica - Decizie nr. 156 din data de 28.02.2013
Constatare a nulitatii absolute a clauzei privind onorariul de succes din contractul de asistenta juridica - Decizie nr. 755 din data de 27.09.2012
Obligare incheiere contract in forma autentica - Decizie nr. 367 din data de 18.10.2010
Despagubiri contractuale - Sentinta comerciala nr. 791/C din data de 20.04.2010
Contract de vanzare-cumparare - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
Contract de leasing - Sentinta comerciala nr. 221/C din data de 16.02.2010
EFECTELE TERMENULUI DE 45 DE ZILE PREVAZUT LA ART.31 ALIN. 3 DIN LEGEA NR. 47/1992 - Decizie nr. 103 din data de 15.02.2010
Perfectare act - Sentinta civila nr. 683 din data de 12.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 688 din data de 13.09.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 622 din data de 05.07.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 235 din data de 07.03.2012
Revendicare - Sentinta civila nr. 54 din data de 25.01.2012
Ordonanta de plata - Sentinta civila nr. 76 din data de 26.01.2012
Hotarare care sa tina loc de act autentic - Sentinta civila nr. 1576 din data de 21.12.2011