pretentii comerciale

"_ clauza penala nu a facut obiectul unei negocieri directe, insa nu se poate sustine ca este menita sa creeze un dezavantaj consumatorului prin plata unei sume nejustificat de mari comparativ cu pierderile suferite de comerciant (lit.i din anexa la Legea nr.193/2000)  intrucat aceste pierderi nu se raporteaza la valoarea jetonului din plastic, asa cum sustine paratul, ci la natura serviciilor - servicii de parcare cu unitate de taxare de 30 de minute.
Cata vreme este dreptul reclamantei sa exploateze aceasta parcare si sa realizeze profit, in conditiile in care paratul nu a putut face dovada datei si orei la care a accesat parcarea, suma de 500 lei, perceputa numai in situatia in care utilizatorul nu face dovada duratei de stationare si care reprezinta suma datorata pentru 5 zile de parcare, nu este excesiva, data fiind practica, notorie, a stationarii vehiculelor in parcarea, pazita, a aeroportului in perioada dintre momentul plecarii cu avionul si cel al revenirii in tara.". (sentinta comerciala nr.2336/13.03.2009)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 2 Bucuresti in data de 09.05.2008, sub nr.5303/300/2008, reclamanta COMPANIA NATIONALA AEROPORTUL INTERNATIONAL HENRI COANDA - BUCURESTI S.A. a chemat in judecata pe paratul D.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei, cu titlu de penalitate reprezentand echivalentul jetonului de parcare neprezentat la plata.
S-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii se arata ca, in data de 31.07.2006, paratului, care accesase cu autoturismul parcarea Companiei Nationale a Aeroportului International Henri Coanda, nu a putut prezenta la poarta jetonul ce se elibereaza la intrare si pe baza caruia se stabileste suma datorata pentru perioada de stationare.
In aceste conditii, a fost emisa si inmanata paratului factura fiscala seria IF VFB nr.0188241/31.07.2006, in valoare de 500 lei, suma ce reprezinta penalitatea instituita pentru situatiile in care parcarea este accesata fara ridicarea jetonului sau in cazul pierderii, distrugerii ori neprezentarii la plata a acestuia, penalitate adusa la cunostinta clientilor parcarii prin intermediul panourilor amplasate in locuri vizibile in parcarea aeroportului, inclusiv la intrarea in parcare.
Precizeaza reclamanta ca s-a conformat prevederilor art.7201  din Codul de procedura civila, invitand paratul la discutii in vederea solutionarii amiabile a litigiului, insa acesta a sustinut ca suma pretinsa este excesiva fata de valoarea jetonului, oferindu-se sa plateasca suma de 50 lei.
In drept au fost invocate dispozitiile art.969  din Codul civil, art.46  din Codul comercial, art.7201  din Codul de procedura civila.
Cerere legal timbrata cu suma de 45,96 lei, conform O.P. nr.838/07.04.2008 si timbru judiciar de 1,5 lei.
In dovedire a solicitat administrarea probei cu inscrisuri, anexat cererii introductive de instanta fiind depuse la dosar, in copie certificata conform prevederilor art.112 Cod procedura civila, factura fiscala seria IF VFB nr.0188241/31.07.2006, invitatia la conciliere si procesul verbal privind rezultatul concilierii, hotarari din anul 2005 ale Consiliului de Administratie  al Companiei Nationale "Aeroportul International Henri Coanda - Bucuresti" S.A. cu privire la suprataxa (penalizare) de 500 lei, regulament de utilizare a parcarii publice sosiri, planse foto.
Paratul a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Recunoscand ca in data de 31 iulie 2006 a accesat parcarea aeroportului international Henri Coanda, paratul arata ca a pierdut jetonul eliberat la intrare si ca nu a inteles sa plateasca suma de 500 lei pretinsa de reclamanta, suma pe care o apreciaza vadit disproportionata in raport cu valoarea jetonului din plastic.
A confirmat faptul ca la intalnirea cu reprezentantii reclamantei a oferit suma de 50 lei pentru stingerea litigiului pe cale amiabila, insa a fost refuzat cu motivarea ca instituirea taxei de 500 lei a fost menita sa descurajeze utilizatorii de rea credinta care invoca pierderea tichetului de parcare in scopul achitarii unei sume mai mici decat aceea corespunzatoare timpului real de stationare.
Sustine paratul ca suma de 500 lei reprezinta o amenda aplicata cetatenilor iar reclamanta nu este in drept sa aplice amenzi si chiar in ipoteza in care s-ar considera ca intre parti s-a incheiat un contract comercial care contine o clauza penala, respectiva clauza penala este nula intrucat reprezinta un abuz de drept cata vreme scopul pentru care reclamantei i s-a acordat dreptul sa gestioneze parcarea este acela de a ajuta persoanele care efectueaza zboruri cu avionul si nu obtinerea unor sume exorbitante din amenzi echivalente cu salariul minim pe economie in conditiile in care pe o raza de cativa kilometri nu exista posibilitatea de a opta pentru o alta parcare.
Totodata, sustine ca la data la care a utilizat parcarea la intrare nu exista nici un afis care sa atentioneze asupra consecintelor pierderii jetonului,cele invocate de reclamanta fiind puse ulterior.
In drept au fost invocate prevederile art.115 Cod procedura civila.
In aparare a solicitat administrarea probei cu inscrisuri si interogatoriul reclamantei.
Raspunzand sustinerilor paratului, reclamanta arata ca suma de 500 lei nu este o amenda si nici nu reprezinta contravaloarea jetonului din plastic ci constituie o suprataxa pentru pierderea, deteriorarea sau neprezentarea jetonului de parcare, a carei instituire a fost aprobata prin Hotararea nr.12/30.11.2005 a Consiliului de Administratie.
Referitor la afisele care aduceau la cunostinta utilizatorilor consecintele pierderii jetonului de parcare, arata ca existenta lor la data de 31.07.2006 este dovedita prin inscrisurile depuse la dosar dar rezulta din chiar sustinerile paratului si din faptul ca in absenta respectivelor afise nu ar fi avut de unde sa cunoasca necesitatea ridicarii jetonului la momentul accesarii parcarii si locul de unde putea sa il procure. Prin accesarea parcarii, paratul a acceptat termenii si conditiile in care se utilizeaza acest spatiu, intre parti stabilindu-se un raport juridic in al carui continut intra, corelativ dreptului de a stationa perioada de timp dorita, obligatia de plata a tarifului dinainte stabilit sau suma de 500 lei in cazul neprezentarii jetonului pe baza caruia se poate verifica durata de timp in care a fost utilizata parcarea.
Avand in vedere sustinerile paratului privind caracterul abuziv al clauzei penale, instanta a solicitat partilor sa isi precizeze pozitia cu privire la incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr.193/2000, act normativ care la data de 31.07.2006 sanctiona clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, prin notele de sedinta depuse la dosar in data de 12.12.2008 reclamanta aratand, in esenta, ca Legea nr.193/2000 nu interzice clauzele penale ci numai pe cele abuzive iar in speta dedusa judecatii clauza privind obligatia de plata a sumei de 500 lei are caracterul unei clauze negociate, fiind cunoscuta de parat la momentul la care a accesat parcarea.
Precizeaza reclamanta ca nimeni nu este obligat sa acceseze parcarea aeroportului, aceia care o fac urmarind sa isi asigure un maxim de confort si securitatea vehiculului, parcarea fiind pazita si aflandu-se in imediata apropiere a terminalelor plecari  si sosiri.
Si paratul a depus la doar note de sedinta, nesemnate, aratand ca sunt incidente prevederile art.2 in referire la lit.i din anexa la Legea nr.193/2000, text de lege care califica drept abuzive prevederile contractuale care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Probele solicitate de parti au fost discutate in sedinta publica de la 17.10.2008, fiind incuviintata administrarea probelor cu inscrisuri si interogatoriul paratului pentru reclamanta si inscrisuri, interogatoriul reclamantei si martori, pentru parat. Pentru motivele retinute in incheierile de sedinta de la 28 noiembrie si 12 decembrie 2008 paratul a fost decazut din dreptul de a administra proba testimoniala.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Litigiul dedus judecatii izvoraste din executarea contractului intervenit intre parti cu privire la utilizarea parcarii aflata in proprietatea Companiei Nationale Aeroportul International Henri Coanda, contract ale carui clauze, stabilite de reclamanta, au fost acceptate de parat in momentul accesarii parcarii, intre acestea fiind si clauza penala potrivit cu care pentru pierderea, distrugerea sau neprezentarea la plata a jetonului utilizatorul datoreaza suma de 500 lei.
Nu poate fi primita apararea petentului, care arata ca nu a cunoscut ca datoreaza aceasta suma in cazul pierderii jetonului, intrucat plansele foto depuse la dosar de reclamanta evidentiaza faptul ca pe stalpul barierei de la intrarea in parcare sunt redate tariful de parcare, informatiile necesare (instructiuni) pentru ridicarea barierei: "apasati butonul rosu si asteptati eliberarea jetonului verde" cat si consecintele nerespectarii obligatiei de pastrare a acestui jeton in vederea prezentarii sale pentru plata: "penalizare de 500 RON pentru pierderea, distrugerea sau neprezentarea la plata a jetonului".
In aceste conditii, instanta apreciaza ca reclamanta si-a indeplinit corespunzator obligatia de informare, atragand consumatorului atentia asupra datelor esentiale privind conditiile de prestare a serviciului oferit, astfel ca paratul a avut la dispozitie toate elementele necesare exprimarii unui consimtamant valid la incheierea contractului (contract incheiat la momentul accesarii parcarii).
Este real ca respectiva clauza penala nu a facut obiectul unei negocieri directe, insa nu se poate sustine ca este menita sa creeze un dezavantaj consumatorului prin plata unei sume nejustificat de mari comparativ cu pierderile suferite de comerciant (lit.i din anexa la Legea nr.193/2000)  intrucat aceste pierderi nu se raporteaza la valoarea jetonului din plastic, asa cum sustine paratul, ci la natura serviciilor - servicii de parcare cu unitate de taxare de 30 de minute.
Cata vreme este dreptul reclamantei sa exploateze aceasta parcare si sa realizeze profit, in conditiile in care paratul nu a putut face dovada datei si orei la care a accesat parcarea, suma de 500 lei, perceputa numai in situatia in care utilizatorul nu face dovada duratei de stationare si care reprezinta suma datorata pentru 5 zile de parcare, nu este excesiva, data fiind practica, notorie, a stationarii vehiculelor in parcarea, pazita, a aeroportului in perioada dintre momentul plecarii cu avionul si cel al revenirii in tara.
In temeiul art.274 Cod procedura civila, paratul urmeaza a fi obligat sa plateasca reclamantei cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar in valoare de 47,46 lei.