Imbogatire fara justa cauza

DOMENIU. CONTRACTE

Imbogatire fara justa cauza. SENTINTA CIVILA nr. 15345/12.12.2011 Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.03.2009, reclamantul F.B. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea paratei M.R.A. la restituirea sumei de 10.800 lei.
In motivare, reclamantul a sustinut ca in luna decembrie 2008 a incheiat o conventie verbala cu parata prin care aceasta s-a oferit sa ii schimbe o suma de bani din lei in euro, la un curs de schimb avantajos, apropiat de cursul B.N.R., practicat pentru angajatii sai de banca unde parata lucra. Urmarea acestei intelegeri, la data de 16.12.2008, reclamantul a mentionat ca a efectuat un transfer interbancar pentru suma de 14.800 lei, din contul sau de la Banca Comerciala Carpatica in contul paratei, deschis la Unicredit Tiriac Bank, iar la data de 17.12.2008, parata a efectuat schimbul valutar pentru suma de 1.000 euro, echivalent al sumei de 3.938, 90 lei, pe care a virat-o in contul reclamantului. Acesta a mai sustinut ca a convenit cu parata ca schimbul valutar pentru restul sumei de 10.800 lei sa se efectueze dupa data de 01.01.2009, data fiind perioada sarbatorilor de iarna care se apropia. La inceputul lunii ianuarie 2009, reclamantul a invederat faptul ca a contactat-o pe parata pentru a obtine informatii in legatura cu restul de bani, raspunsul acesteia fiind in sensul ca nu are sa-i restituie nicio suma de bani.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 969, 970, 1092 C.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 732 lei, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997 si s-au aplicat timbre judiciare in valoare de 3 lei, potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995.
In dovedire, reclamanta a anexat cererii, in conditiile art. 112 C.proc.civ., inscrisuri in copie certificata pentru conformitate cu originalul.
Parata nu a depus intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a propune probe si a formula aparari.
La termenul din data de 11.05.2009, instanta a incuviintat pentru reclamant, in conditiile art. 167 C.proc.civ., proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratei si proba testimoniala, in cadrul careia a fost audiat martorul T.M..
Prin sentinta civila nr.641/25.01.2010, analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:
Intre parti s-au desfasurat raporturi contractuale, conform acordului de vointa manifestat de acestea in sensul incheierii unui contract unilateral consensual nenumit, forma scrisa fiind necesara doar ad probationem, prin care parata se obliga sa schimbe suma de bani pe care i-o transmitea reclamantul la cursul euro avantajos pe care i-l oferea banca la care aceasta era angajata (Unicredit Tiriac Bank).
Din inscrisurile depuse la dosar coroborate cu declaratiile martorului audiat in cauza, precum si cu prezumtia simpla dedusa din aplicabilitatea prevederilor art. 225 C.proc.civ., instanta a retinut ca parata a primit de la reclamant suma de 14.800 lei, din care a inteles sa restituie doar suma de 3.938, 9 lei la data de 17.12.2008.
Prin urmare, analizand pretentiile reclamantului, a rezultat ca acestea sunt intemeiate, fiind intrunite conditiile raspunderii civile contractuale, respectiv: existenta unor raporturi contractuale stabilite intre parti, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale, existenta unui prejudiciu patrimonial, existenta unei legaturi de cauzalitate intre prejudiciu si nerespectarea obligatiilor contractuale, vinovatia partii care a cauzat prejudiciul, necesitatea punerii debitorului in intarziere si inexistenta unei clauze de neresponsabilitate prevazute de parti in contract.
Existenta raporturilor contractuale dintre reclamant si parata s-a constatat a fi dovedita de conventia incheiata intre parti, astfel cum s-a retinut mai sus. Prin nerespectarea de catre parata a obligatiei de restituire in euro a sumei transmise in lei de catre reclamant, acestuia i s-a produs un prejudiciu patrimonial cert, parata neproducand dovada unei cauze exoneratoare de vinovatie cu privire la nerespectarea obligatiilor contractuale, retinandu-se si ca in materia raspunderii contractuale, culpa debitorului este prezumata.
Pe cale de consecinta, instanta a obligat parata la restituirea catre reclamant a sumei in cuantum de 10.800 lei, ca urmare a prejudiciului cauzat prin nerespectarea obligatiilor contractuale.
In raport de prevederile art. 274 C.proc.civ., instanta a obligat parata si la plata catre reclamant a sumei de 735 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
Impotriva acestei sentinte, la data de 10.05.2010 a formulat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivele de recurs, a aratat, in esenta, ca recurenta nu a fost citata in mod legal la niciunul din termenele de judecata si nu i s-a comunicat valabil niciunul din actele de procedura, intrucat domiciliul sau este in Bucuresti, sectorul 1, cum rezulta din actul sau de identitate, iar aceasta a fost citata in sectorul 2, unde recurenta parata nu a aut niciodata domiciliul, aceasta adresa fiind indicata cu rea credinta de catre intimatul reclamant.
A aratat ca, in mod superficial instanta a acordat valoare probatorie unei adeverinte de mana, in care se mentiona ca parata este locatara apartamentului indicat de reclamant. in acest fel parata a fost privata de dreptul la un proces echitabil, de dreptul de a-si formula aparari si de a administra probe prin care sa combata pretentiile reclamantului, fiind incalcate dispozitiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ.
Prin al doilea motiv de recurs recurenta a aratat ca, in mod gresit instanta a retinut existenta intre parti a unor raporturi contractuale, numai pe baza sustinerilor reclamantului, care nu au fost dovedite in conditiile legii, fiind inadmisibila administrarea probei cu martori pentru dovedirea unei conventii, conform art. 1191 C.civ.
Forma ad probationem este obligatorie iar nu facultativa, nerespectarea ei atragand inadmisibilitatea dovedirii actului juridic cu alte mijloace de proba.
Prin al treilea motiv de recurs, recurenta a aratat ca suma de bani virata de reclamant in contul sau era un imprumut pe care reclamantul il avea de restituit.
Analizand cu prioritate exceptia tardivitatii recursului, Tribunalul a constatat-o neintemeiata, retinand ca paratei i-a fost comunicata hotararea la 27.04.2010, conform dovezii de la fila 38 a dosarului de fond, iar aceasta a depus recursul prin posta la data de 10.05.2010 (aplicandu-se dispozitiile art. 104 C.pr.civ.), deci inauntrul termenului de 15 zile prevazut de art. 301 C.pr.civ.
Prin decizia civila nr. 520/22.02.2011, Tribunalul Bucuresti, Sectia a V-a, analizand recursul prin prisma motivelor invocate de recurenta si fata de probele administrate in cauza, l-a constatat ca fiind fondat, pentru motivele care urmeaza:
Astfel, in cuprinsul cererii introductive de instanta domiciliul recurentei parate a fost indicat ca fiind in Bucuresti, sectorul 2, iar procedura de citare s-a realizat prin afisare la acest domiciliu.
Din cartea de identitate a recurentei parate Tribunalul constata ca aceasta are domiciliul, din 15.05.2009, in Bucuresti, sectorul 1.
Adeverinta emanand de la Asociatia de Locatari a blocului M 6 din Bucuresti, in sensul ca recurenta parata M.R.A. este locatara apartamentului din imobil, datata 20.07.2009, nu poate produce efecte in contra datelor rezultate din copiile cartilor de identitate ale recurentei parate potrivit carora din 15.05.2009 aceasta are domiciliul in str. ......, iar anterior a avut domiciliul in bd....., sectorul 6.
Tribunalul a constatat ca au fost incalcate prevederile art. 90 alin. 1 C.pr.civ., potrivit carora inmanarea citatiei si actelor de procedura se face la domiciliul sau resedinta celui citat, consecinta fiind incalcarea dreptului paratei la aparare, incalcarea principiului contradictorialitatii procesului civil, ceea ce atrage aplicarea art. 105 alin. 2 C.pr.civ., respectiv anularea actelor de procedura intocmite in mod nelegal, in speta a tuturor actelor de procedura inclusiv a masurilor de incuviintare si administrare a probatoriului, pentru ca numai in acest mod se poate repara vatamarea pe care recurenta parata a suferit-o.
In consecinta, in baza art. 312 alin. 3 cu raportare la art. 304 pct. 5 C.pr.civ., Tribunalul a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
Cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti la 10.06.2011, cu prim termen la 05.09.2011, termen la care, in temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul, fiind respinsa ca inadmisibila in raport de opozitia partii adverse, in temeiul art. 1191 C.civ., proba testimoniala solicitata de reclamant.
Proba cu interogatoriul reclamantului a fost administrata la termenul din 17.10.2011, iar interogatoriul paratei a fost administrat intre termenele din 17.10.2011 si 28.11.2011, conform art.223 C.pr.civ.
B. Situatia de fapt
Analizand mijloacele de proba administrate in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 16.12.2008, reclamantul F.B. a efectuat un transfer interbancar pentru suma de 14.800 lei, din contul sau deschis la Banca Comerciala Carpatica SA, in contul paratei M.R.A., deschis la Unicredit Tiriac Bank SA.
Scopul declarat de reclamant in cererea de chemare in judecata al acestui transfer a fost acela ca parata, care lucra la acel moment in cadrul UniCredit Processes & Administration (UPA), sa-i faciliteze reclamantului schimbul sumei de bani pe care o detinea reclamantul in lei, in valuta (euro), la cursul preferential practicat de banca pentru angajatii sai.
La data de 17.12.2008 parata a efectuat schimbul valutar pentru suma de 1.000 euro (echivalentul a 3.938,90 lei), suma pe care ulterior a virat-o in contul reclamantului.
Parata nu a restituit reclamantului restul sumei, de 10.800 lei, nici in Lei, nici in valuta.
La data de 11.02.2009 reclamantul a notificat parata sa-i restituie in 5 zile de la primirea notificarii suma de 10.800 lei.
Si prin intrebarile adresate de parata reclamantului in cadrul interogatoriului (intrebarile 3 - 6) si prin raspunsurile oferite intrebarilor formulate de reclamant in cadrul interogatoriului administrat paratei (intrebarile 11, 12, 14, 15, 16, 20, 23, 24) apararea paratei s-a construit pe ipoteza acordarii din partea ei reclamantului a unui imprumut initial, de 14.800 lei, restituit de reclamant la 16.12.2008 si unui alt imprumut ulterior, acordat la 17.12.2008, nerestituit de reclamant.
C. Reglementari incidente
In solutionarea prezentei cauze este incidenta institutia de drept civil a imbogatirii fara justa cauza. D.  Solutia instantei
Raportand dreptul incident situatiei de fapt retinute, instanta constata ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul F.B. este intemeiata. Solutia instantei se intemeiaza pe urmatoarele argumente:
Pentru inceput se impune clarificat dreptul incident:
Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 969, 970, 1092 C.civ. Aceste texte din Codul civil reglementeaza institutii juridice diferite, diametral opuse. Astfel, art. 969, 970 C.civ., reglementand obligativitatea executarii cu buna-credinta si intocmai a conventiei legal facute, conduc la ideea raspunderii civile contractuale, in vreme ce art. 1092 C.civ. reglementeaza institutia juridica a platii nedatorate, fapt juridic despre care se discuta pe taram necontractual, atunci cand nu exista contract.
Cu toate acestea, avand in vedere rolul amintit al judecatorului (identificarea dreptului incident pe baza faptelor dovedite in urma administrarii mijloacelor de proba), instanta a trebuit sa identifice dreptul aplicabil pretentiei reclamantului, in raport de faptele invocate de acesta.
Desi reclamantul a sustinut ca a virat suma de 14.800 lei din contul sau, in contul paratei, pentru ca aceasta din urma sa transforme suma din lei in valuta la un curs avantajos leu / euro, ceea ce ar fi echivalat cu un mandat, desi reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile raspunderii civile contractuale (art. 969, 970 C.civ.), parata nu a recunoscut acest mandat, apararea sa intemeindu-se pe afirmatia - ea insasi neprobata - ca banii i se cuveneau cu titlul de restituire imprumut, iar reclamantul nu a administrat niciun alt mijloc de proba prin care sa fie dovedit titlul juridic al transferului bancar din 16.12.2008, astfel, incat, instanta nu a putut retine incheierea intre partile litigante a unui contract de mandat (avand ca obiect mandatarea paratei de catre reclamant cu realizarea unui schimb valutar avantajos).
De asemenea, instanta nu a putut gasi incidenta institutia platii nedatorate (art. 1092 C.civ.) deoarece reclamantul nu s-a prevalat, nu a invocat si, prin urmare, nu a probat, efectuarea in contul paratei a unei plati pe care sa o fi constatat ulterior nedatorata.
In planul situatiei de fapt conturate de mijloacele de proba administrate in cauza, instanta a retinut ca la 16.12.2008, in contul paratei, au intrat, din contul reclamantului, fara titlu, 14.800 lei, din care parata a restituit la 17.12.2008 suma de 1.000 euro, lasand nerestituita suma de 10.800 lei.
Instanta a retinut ca transferul bancar a fost operat fara titlu deoarece nici parata nu a administrat mijloace de proba din care sa rezulte titlul de imprumut afirmat pentru transferul de 1.000 euro din 17.12.2008 si, in plus, nu a probat nici remiterea anterioara datei de 16.12.2008 a sumei de 14.800 lei pe care, de asemenea, a sustinut ca ar fi acordat-o reclamantului cu titlul de imprumut.
Asadar, instanta a retinut ca patrimoniul paratei s-a marit, fara titlu, cu 10.800 lei, in detrimentul patrimoniului reclamantului, iar reclamantul solicita prezentei instante obligarea paratei la restituirea acestei sume, dupa ce, anterior, fusese notificata de reclamant in acest sens.
Or, acestea sunt premisele angajarii raspunderii civile izvorate din faptul juridic al imbogatirii fara justa cauza.
Imbogatirea fara justa cauza constituie un fapt juridic ale carui efecte nu erau reglementate legal la momentul sesizarii instantei in 2009 si, ulterior, in iunie 2011. Imbogatirea fara justa cauza reprezinta o institutie juridica a dreptului civil dezvoltata pe cale doctrinara si jurisprudentiala, avandu-si izvoarele in principiile dreptului roman.
Astfel, romanii observasera caracterul anormal al imbogatirii nejustificate printr-o cauza juridica oarecare si hotarasera ca nimeni nu se poate imbogati in dauna altcuiva: Jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento et injuria fieri locupletiorem (jurisconsultul Pomponius, Dig., 50, 17, 206, citat de C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, in Tratat de Drept Civil Roman, Volumul II, Editura ALL BECK, Bucuresti, 2002, p. 479).
Regula romana s-a transmis neschimbata in dreptul civil roman. Prohibirea imbogatirii fara justa cauza continua astazi a fi unul din marile principii de echitate, care guverneaza Dreptul civil, cu toate ca legile nu l-au consacrat in mod expres.
Imbogatirea fara justa cauza este generatoare de obligatii, a caror sorginte este extra-contractuala.
Ca si culpa (in cadrul raspunderii civile delictuale), imbogatirea fara justa cauza obliga pe cel imbogatit sa restituie valoarea folosului realizat. Aceasta obligatie este sanctionata printr-o actiune, cu caracter personal, numita de in rem verso.
Pentru constatarea temeiniciei actiunii de in rem verso, este necesar si suficient a se constata: 1. micsorarea patrimoniului reclamantului; 2. augmentarea corelativa a patrimoniului paratului; 3. modificarile patrimoniilor realizandu-se fara o cauza juridica, fara un titlu juridic.
Or, din situatia de fapt retinuta pe baza mijloacelor de proba administrate, instanta constata ca in cauza sunt indeplinite conditiile actiunii de in rem verso, neexistand niciun temei juridic pentru majorarea patrimoniului paratei M.R.A. cu 10.800 lei, in detrimentul patrimoniului reclamantului F.B., micsorat cu aceeasi suma.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus enuntate, instanta va admite cererea de  chemare in judecata formulata de reclamantul F.B. in contradictoriu cu parata M.R.A. si va obliga parata sa ramburseze reclamantului suma de 10.800 lei.
Asupra cheltuielilor de judecata
Fata de solutia la care a ajuns instanta in urma deliberarii, avand in vedere dispozitiile art. 274 C.pr.civ. care prevad ca partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata, constatand culpa procesuala a paratei in declansarea prezentului proces, instanta va admite capatul de cerere privitor la cheltuieli de judecata si va obliga parata sa ramburseze reclamantului suma de 735 lei, reprezentand cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru, timbru judiciar mobil), cheltuieli efectuate de reclamant in legatura cu procesul de fata, cheltuieli in raport de care instanta constata caracterul real si necesar (art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 si art. 1 si 3 din OG nr. 32/1995).