Iesire din indiviziune cu privire la un loc de veci. Exceptia inadmisibilitatii actiunii

DOMENIU. PARTAJ

Iesire din indiviziune cu privire la un loc de veci. Exceptia inadmisibilitatii actiunii. SENTINTA CIVILA NR. 3634/13.03.2012 Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reclamantul P.St.O. a chemat in judecata pe paratii P.D.M., T.G.B. si M.N., solicitand sa dispuna iesirea din indiviziune cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci situat in cimitirul Iancu Nou din Bucuresti, amplasat la figura .., locurile _ si _.
In motivare, a aratat ca acestuia i-ar reveni o cota de 50% din locul de veci, paratului P.D.M. o cota de 10%, paratului T.G.B. o cota de 20% iar paratului M.N. o cota de 20%. Existand patru locuri de veci, reclamantului i-ar reveni 2 locuri.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 728 C.civ.
Paratul T.G.B. a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de partaj, motivand ca locurile de inhumare au un regim juridic special si nu pot fi mentinute decat in indiviziune.
Instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii civile.
           Analizand actele dosarului, instanta retine asupra exceptiei inadmisibilitatii urmatoarele :
          Potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
          In solutionarea exceptiei inadmisibilitatii actiunii civile, instanta va avea in vedere natura juridica a dreptului de concesiune, pe care reclamantul il detine in cota-parte alaturi de parati.
          Conform art. 11 din Regulamentul pentru organizarea si functionarea cimitirelor si crematoriilor umane, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 303/2003, locurile de inmormantare din cimitirele din Bucuresti pot fi concesionate pe baza de taxe in conditiile regulamentului. Actul de concesionare incheiat cu aceasta ocazie, confera titularului numai dreptul de folosinta.
          Totodata, avand in vedere prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a Codului Civil, in ceea ce priveste regimul general al bunurilor sunt de imediata aplicare dispozitiile noului Cod Civil. Astfel, art. 866 din C.civ. prevede ca drepturile reale corespunzatoare proprietatii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune si dreptul de folosinta gratuita.
         Asadar, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci are natura juridica a unui drept real corespunzator dreptului de proprietate publica.
         Imposibilitatea partajarii dreptului de concesiune asupra unui loc de veci rezulta in primul rand din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publica, ce se grefeaza si asupra dreptului de concesiune. Este adevarat ca partajul are efect declarativ in filozofia vechiului Cod Civil - aplicabil sub acest aspect conform art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 -  considerandu-se ca dreptul a apartinut dintotdeauna copartasului in lotul caruia a cazut bunul, insa aceasta ramane indiscutabil o fictiune juridica, care poate fi inteleasa si acceptata numai in ceea ce priveste dreptului de proprietate privata, de a carui esenta este caracterul alienabil. Este de necontestat, insa, faptul ca prin efectul declarativ al partajului cotele parti din dreptul de coproprietate apartinand copartasilor, carora nu li se atribuie in natura bunul, se vor stinge, producandu-se pe aceasta cale o mutatie patrimoniala, care este incompatibila cu regula inalienabilitatii dreptului de proprietate publica.
         In al doilea rand, chiar daca s-ar considera ca in anumite situatii particulare legiuitorul ar deroga expres de la principiul inalienabilitatii dreptului de proprietate publica si ar permite partajarea acestuia, sub aspectul dreptului de concesiune asupra unui loc de veci se opun acestei solutii considerente de moralitate publica, ce impun asigurarea respectului cuvenit celor care au decedat si au fost inhumati conform traditiilor religioase. Solutia indiviziunii dreptului de concesiune asupra locului de veci este, asadar, nu doar legala, dar si naturala, de vreme ce admiterea tezei contrare ar putea determina reactii de necontrolat, care sa culmineze finalmente cu dezhumari si reinhumari, incompatibile cu ideea de morala sau decenta publica.
         Pentru toate aceste considerente, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila.