Cerin?ele calificarii unei clauze contractuale ca abuzive, potrivit Legii nr.193/2000

DOMENIU. CONTRACTE
Cerin?ele calificarii unei clauze contractuale ca abuzive, potrivit Legii nr.193/2000. SENTINTA CIVILA NR. 4398/21.04.2010 Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, reclamantul C.E. a chemat in judecata pe parata S.C. V.G. S.R.L. solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa oblige parata la plata sumei in cuantum de 13.873,82 lei, actualizata cu rata inflatiei, si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, intre aceasta si parata, s-a incheiat in anul 2006 un contract de racordare la sistemul de distributie a gazelor naturale si un contract in vedere executiei instalatiei de utilizare gaze naturale pentru doua puncte de ardere la adresa din Amara, jud. Ialomita. Intrucat societatea nu avea fondurile necesare, i s-a propus incheierea unui contract de cofinantare in vederea realizarii instalatiei, cu posibilitatea recuperarii ulterior a sumelor investite, astfel cum se mentioneaza in art. 3.3 din contractul de cofinantare nr. 5/23.10.2006. Reclamantul a sustinut faptul ca cele trei contracte au fost semnate cand lucrarile erau deja pe sfarsit, facand imposibila negocierea contractului.
A mai aratat ca, desi a incercat,  prin cererea 1651/25.01.2007, sa obtina un raspuns cu privire la modalitatile si termenele de recuperare a sumelor achitate de acesta, conducerea societatii nu a raspuns la solicitarile sale, iar la data de 14.03.20087, parata i-a raspuns ca solicitarea acestuia este tardiva si prin urmare neintemeiata. Reclamantul a aratat ca cererea nu este tardiva si neintemeiata, intrucat contractul la care se face referire a fost formulat de catre parata, iar in acesta se mentioneaza in mod clar ca sumele investite vor fi recuperate in conditiile legii.
De asemenea, reclamantul sustine ca parata foloseste practici comerciale incorecte, inselatoare si agresive, aceste contracte incheiate cu consumatorii fiind modele in acest sens, fiind avantajoase doar pentru parata.
In drept, reclamantul a invocat disp. art.953 Cod Civil, art. 65 din Legea Gazelor nr. 351/2004, Legea nr. 363/2007 si Legea nr. 193/2000.
In sustinere au fost atasate la dosar, in copii certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de executie, deviz provizoriu, contractul de racordare la sistemul de distributie a gazelor naturale, deviz provizoriu, centralizator, chitante, facturi fiscale, corespondenta.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 916 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru conform disp. art.2 alin.1 lit. c din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru si s-au aplicat timbre judiciare in valoare de 5 lei, potrivit disp. art.3 alin.2 din O.G. nr.32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 13.03.2009, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
In motivare, parata a aratat ca intre aceasta si reclamant s-au incheiat trei contracte, fiecare cu valoare diferita, respectiv un contract de cofinantare nr.  5/23.10.2006 avand ca obiect executarea unei conducte de distributie a gazelor naturale in valoare de 1990,63 lei, un contract de racordare avand ca obiect realizarea bransamentului de gaze naturale in baza achitarii tarifului de racordare calculat conform HG 1043/2004 in valoare de 1113,27 lei si un contract de executie avand ca obiect realizarea instalatiei de utilizare, valoarea contractului fiind de 1019,99 lei.
Parata a mai aratat ca reclamantul nu este indreptatit sa solicite restituirea tarifului de racordare, a sumei platite pentru realizarea instalatiei de utilizare si nici restituirea sumei de 11728,66 lei inclusiv TVA, finantata de reclamanta.
Parata sustine faptul ca, la aparitia Legii nr. 351/2004, contractele de cofinantare au fost supuse aprobarii de catre ANRGN (actuala ANRE), insa draftul nu a mai fost analizat astfel ca prevederea abrogata a ramas in text, parata recunoscand ca aceasta a fost o atitudine culpabila, insa neintentionata si fara scopul de a induce in eroare pe cocontractant. De asemenea, se arata ca, nici inainte de abrogare, nu se prevedea in ce conditii se poate recupera investitia, acesta fiind motivul pentru care a fost abrogata, reclamantul neputand astfel invoca un prejudiciu, o vatamare.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe disp.  art. 115  C.proc.civ. si textele de lege indicate.
In dovedire s-a solicitat proba cu inscrisuri, acestea fiind atasate.
La data de 13.05.2009, reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a aratat ca isi intemeiaza in drept cererea pe dispozitiile art. 960,992 si urm. Cod Civil.
De asemenea a mai precizat ca suma de 13.873,82 lei, solicitata in actiunea introductiva, actualizata la rata inflatiei, se ridica la suma de 16.260,36 lei.
Reclamantul a completat timbrajul cu taxa de timbru de 143 lei.
Prin cererea formulata de parata S.C. V.G. S.A. la 19.10.2009, aceasta a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive motivat de faptul ca a fost divizata in doua societati S.C. G.S.E.R. S.A si S.C. D.S.R. S.R.L., iar drepturile si obligatiile rezultate din derularea contractelor ce fac obiectul pricinii au fost preluate de aceste societati.
La 3.02.2010 reclamantul si-a precizat din nou actiunea aratand ca invoca vicierea consimtamantului prin raportare la art. 3.3 din contractul de cofinantare si raspunderea pentru clauze abuzive in raport de art. 34 din contract, solicitand ca, in temeiul art. 960,992 Cod civ., Legii nr. 351//2004,  Legii nr. 363/2007 si a Legii nr. 193/2000, sa se constate nulitatea acestei clauze.
De asemenea, s-a detaliat modul de calcul al sumei pretinse.
Instanta a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, si a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
S-au atasat relatii ONRC din 24.02.2010 privind existenta si sediul paratei.
Analizand actele si lucrarile cauzei de fata, retine urmatoarele:
In fapt, la 23.10.2006 intre parti s-au incheiat trei contracte: unul de cofinantare, al doilea, de racordare la sistemul de distributie a gazelor naturale si al treilea de executie.
Prin primul contract incheiat, cel de cofinantare, se arata ca partile urmeaza sa incheie un contract privind racordarea solicitantului reclamant la sistemul de distributie a gazelor naturale - pct. 5, stabilindu-se faptul ca obiectul contractului de cofinantare il reprezinta finantarea lucrarilor de proiectare, avizare si executie a extinderii conductei de distributie gaze naturale din Amara, jud. Ialomita, valoarea totala a acestuia (art. 2 din contract) fiind de 11.528,81 lei fara TVA (13.719,28 lei cu TVA), din care solicitantul reclamant se obliga sa contribuie la finantarea investitiei cu suma de 9.856,01 lei fara TVA (11.728,66 lei cu TVA).
Aceasta suma, de 11.728,66 lei, a fost achitata de catre solicitantul reclamant paratei operator potrivit facturilor fiscale nr. 5116110/23.10.2006 si 5119056/13.12.2006 si chitantelor nr. 7884241/23.10.2006 si nr. 7884134/13.12.2006, in considerarea prevederilor contractuale care stipulau faptul ca suma finantata de solicitant va putea fi recuperata de catre acesta in conditiile legii, in conformitate cu prevederile art. 65 alin.3 din Legea Gazelor nr. 351/2004 - art. 3.3.
De asemenea, fiind incheiate si celelalte doua contracte, de racordare si executie, instanta arata ca  tariful de racordare, de 1.113,27 lei, astfel cum rezulta din contract, devizul estimativ si facturile fiscale nr. 5118112/23.10.2006 si nr. 5119057/13.12.2006, a fost achitat de reclamant prin chitantele nr. 7884241/23.10.2006 si nr. 7884134/13.12.2006, ca si tariful de executie a instalatiei de utilizare gaze naturale pentru cele doua puncte de ardere, de 1.019,99 lei, astfel cum rezulta din contract, devizul estimativ si facturile fiscale nr. 5118113/23.10.2006 si nr. 5119058/13.12.2006, care a fost achitat de reclamant prin chitantele nr. 7884241/23.10.2006 si nr. 7884134/13.12.2006.
In drept, instanta arata ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 republ., orice contract incheiat intre comercianti si consumatori pentru prestarea unor servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru incheierea carora nu sunt necesare cunostinte de specialitate, in caz de dubiu, acestea urmand a fi interpretate in favoarea consumatorului.
Avand in vedere ca in cadrul contractului de cofinantare, in art. 3.3, s-a facut mentiune expresa si clara in sensul ca suma finantata de reclamant va putea fi recuperata de catre acesta potrivit dispozitiilor art. 65 alin.3 din Legea gazelor, iar parata invoca faptul ca dispozitia legala aratata - art.65 alin.3 - fusese abrogata la data incheierii contractului, asumandu-si culpa in acest sens, instanta apreciaza ca, prin mentinerea acestei clauze in contractul partilor, consumatorul reclamant a fost indus in eroare cu privire la posibilitatea concreta de recuperare a acestei sume.
Clauza aratata, in mod evident nenegociata, contractul fiind unul de adeziune, face referire la un text legal abrogat, fiind deci neclara tocmai prin faptul ca ar fi lipsita de eficienta juridica, neputand produce efecte juridice, din moment ce textul legal era abrogat la data incheierii contractului, fapt sustinut de catre parata, insa mentinerea ei in contract a fost de natura a induce in eroare consumatorul si a-i determina conduita, astfel ca instanta apreciaza ca este vadit abuziva.
Reclamantului i-ar fi trebuit cunostinte de specialitate pentru a putea aprecia asupra posibilitatii reale si efective de a obtine restituirea sumelor, astfel ca este irelevanta si inopozabila consumatorului sustinerea paratei in sensul ca nu era posibila aplicarea dispozitiilor art. 65 alin.3 forma anterioara nici inainte de abrogare, neexistand norme de reglementare.
Astfel, in temeiul art. 1 alin.1 si art. 4 din Legea nr. 193/2000 republ., instanta constata caracterul abuziv al clauzei prevazuta de art. 3.3 din contractul de cofinantare nr. 5/23.10.2006 incheiat intre parti, clauza care este neclara si va fi interpretata potrivit art. 1 alin.2 din acelasi act normativ, care reprezinta o aplicare in cazul aratat a principiului in dubio pro reo (interpretarea clauzelor neclare in favoarea partii care se obliga), in favoarea consumatorului reclamant, in sensul aplicarii prevederii contractuale care stipuleaza recuperarea sumei finantate de reclamant si nu a inaplicarii acesteia.
Vatamarea reclamantului este dovedita prin chiar formularea actiunii de fata si pozitia paratei care refuza restituirea sumei, deci din imposibilitatea de a-si recupera investitia, astfel ca se impune anularea clauzei abuzive si repunerea partilor in situatia in care s-ar fi aflat daca aceasta clauza, in considerarea careia reclamantul s-a obligat, ar fi fost valabila si ar fi produs efectele previzibile.
Avand in vedere ca reclamantul a achitat mai multe sume in baza celor trei contracte incheiate, insa prin aplicarea art. 3.3, interpretat in favoarea acestuia, ar fi obtinut exclusiv restituirea sumei finantate de el conform contractului de cofinantare nr. 5/23.10.2006, in valoare de 11.728,66 lei, instanta apreciaza cererea reclamantului de restituire a tuturor sumelor achitate, in valoare totala de 13.873,32 lei, este intemeiata doar in parte si va fi admisa ca atare.
Astfel, cu privire la tarifele de racordare si executie, achitate in temeiul contractelor de racordare la sistemul de distributie a gazelor naturale si de executie, care sunt prezumate valabile si au produs efecte juridice, instanta arata ca acestea erau datorate de reclamant si nu se justifica restituirea lor.
Pentru motivele aratate, parata va fi obligata la restituirea catre reclamant a sumei de 11.728,66 lei, reprezentand suma finantata de solicitantul reclamant conform art. 3 din contractul de cofinantare nr.5/23.10.2006 incheiat intre parti, si va respinge ca neintemeiate restul pretentiilor reclamantului.

Avand in vedere faptul ca parata nu si-a indeplinit obligatia asumata, reclamantul a solicitat daune interese constand in actualizarea creantei in raport de indicele de inflatie, cerere apreciata intemeiata, in materie contractuala culpa debitorului fiind prezumata, potrivit art. 1082-1083 Cod civ. Astfel se impune acordarea unor daune interese creditorului care nu si-a realizat creanta in termenul stabilit.
In ceea ce priveste cuantumul acestor despagubiri, neexistand o clauza contractuala in acest sens, instanta arata ca un criteriu obiectiv il reprezinta rata inflatiei. Mai mult, prin interpretarea dispozitiilor art. 371² alin.3 Cod proc.civ. care prevad posibilitatea reactualizarii creantei chiar in cadrul executarii silite, instanta apreciaza ca, cu atat mai mult, se poate dispune reactualizarea de catre instanta, motiv pentru care va admite cererea de reactualizare a debitului principal in functie de rata inflatiei, apreciind-o intemeiata.
Avand in vedere dispozitiile art. 274 si 276 Cod proc.civ., incuviintarea pretentiilor reclamantului doar in parte si culpa procesuala a paratei in declansarea litigiului de fata, instanta va admite in parte cererea reclamantului de obligarea a paratei la plata cheltuielilor de judecata, in limita pretentiilor admise. Astfel, insumand contravaloarea taxei judiciare de timbru datorata la pretentiile admise, in suma de 814,72 lei, a timbrului judiciar de 5 lei si a onorariului de avocat integral, in valoare de 1.000 lei, instanta va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 1.819,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.