Posibilitatea invocarii si constatarii existentei clauzei abuzive in procedura somatiei de plata.

Posibilitatea invocarii si constatarii existentei clauzei abuzive in procedura somatiei de plata.  Instanta nationala sa poata verifice, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecati are sau nu caracter abuziv, astfel incat, o clauza care nu a fost negociata direct, ci doar cuprinsa in conditiile generale contractuale stabilite unilateral de creditoare - fiind stabilita in detrimentul consumatorului si creand un dezechilibru evident intre drepturile si obligatiile partilor, prin cuantumul exagerat al acestor penalitati, poate fi considerata clauza abuziva.                                                                 Nota: sentinta civila. nr. 2637/24.08.2011 nedefintiva

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Slobozia la data de 02.08.2011, sub nr. 3858/312/2011, reclamanta S.C. V. R. SA, a chemat in judecata pe paratul S.V., solicitand instantei emiterea unei ordonante de plata prin care sa se someze paratul la plata urmatoarelor sume: 364,44  lei reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila prestate paratului in baza contractului incheiat in acest sens, 934,66 lei reprezentand penalitati conventionale in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, aferente pretului neachitat de 364,44 lei pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei facturi anexate si data de 31.07.2011; penalitati conventionale in cuantum procentual de 0,5% pentru fiecare zi de intarziere, aferente pretului neachitat de 364,44 lei, curse in continuare, respectiv  pentru perioada cuprinsa intre 01.08.2011 si data indeplinirii obligatiei de plata; contravaloarea dobanzilor comerciale legale aferente pretului neachitat pentru perioada cuprinsa intre scadenta fiecarei sume ce reprezinta debitul principal si data platii efective; suma de 1871,88 lei reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen si 104 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
       In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a prestat paratului servicii de telefonie mobila in baza contractelor pentru serviciile V. incheiate intre parti, insa paratul nu si-a indeplinit obligatia de plata a contravalorii acestora, figurand cu un debit de  364,44 lei.
Potrivit art. 6.1 din contract, pentru sumele neplatite la termen urmeaza a se plati penalitati conventionale de 0,5 % pe zi, care pot depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
       In drept, au fost invocate dispozitiile O.G. nr. 5/2001,  O.G. nr.9/2000, art.969 C.civ., art.1066 si urm. C.civ., art. 379, art. 274 Cod pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 39 lei taxa judiciara de timbru si cu 0,3 lei  timbru judiciar.
In dovedirea actiunii, reclamantei i-a fost incuviintata, in conditiile art.167 alin.1 C.proc.civ. proba cu inscrisuri in cadrul careia aceasta a depus la dosar, in copii, urmatoarele: contract pentru serviciile conditii generale, facturi fiscale, fisa calcul penalitati de intarziere, invitatia debitorului la conciliere si dovada comunicarii acesteia catre debitor.
Paratul legal citat nu s-a prezentat la instanta si nu a formulat  intampinare.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
Intre parti au fost incheiate, la datele de 14.01.2010, 20.01.2010, 22.01.2010, mai multe contracte pentru serviciile V. , in temeiul carora reclamanta a prestat servicii de telefonie mobila in valoare de 364,44 lei, pe care paratul nu le-a achitat.
Verificand inscrisurile de la dosar, instanta constata ca in privinta facturilor fiscale emise paratul nu si-a respectat obligatia de plata asumata prin contract.
      Constatand neplata unor servicii prestate in baza raporturilor contractuale dintre parti, instanta apreciaza ca procedura somatiei de plata este aplicabila in cauza de fata, deoarece sunt indeplinite in mod cumulativ conditiile prevazute de art. 1 din O.G. nr.5/2001, respectiv existenta unei creante certe, lichide si exigibile, constand din plata unei sume de bani, obligatia sa fie asumata printr-un contract constatat printr-un inscris, sau determinata potrivit unui statut, regulament sau altui inscris insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si sa priveasca executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
       Astfel, se pretinde executarea de catre parat a unor creante constand din plata unor sume de bani, creante care isi au izvorul in temeiul contractului de prestare a serviciilor de telefonie mobila semnat de parti, facturile fiscale depuse la dosar fiind emise in baza acestuia.
Raportand aceasta stare de fapt si de drept la dispozitiile O.G. nr. 5/ 2001, instanta constata intemeiata in parte cererea de emitere a unei somatii de plata, pentru urmatoarele motive:
            Prin probatoriul administrat in cursul judecatii reclamanta a facut dovada pretentiilor sale in ceea ce priveste debitul restant, urmand sa admita primul de capat de cerere al actiunii si sa oblige paratul la plata sumei de 364,44 lei, reprezentand pret al serviciilor de telefonie mobila, contravaloarea facturilor neachitate.
Referitor, insa, la capatul de cerere privind acordarea penalitatilor de intarziere conventionale,  instanta retine ca prin clauza nr. 6.1 inserata in contract s-a prevazut in sarcina paratului obligatia de plata a unor penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, in cazul neachitarii contravalorii serviciilor prestate pana la termenul prevazut in factura - precizandu-se totodata expres ca totalul acestor penalitati poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate.
             Analizand legalitatea acestei clauze in raport cu dispozitiile art. 4 alin. 1 si 2 din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 65/2002, instanta o apreciaza ca fiind o clauza abuziva, intrucat nu a fost negociata direct, ci cuprinsa in conditiile generale contractuale stabilite unilateral de creditoare - fiind stabilita in detrimentul consumatorului si creand un dezechilibru evident intre drepturile si obligatiile partilor, prin cuantumul exagerat al acestor penalitati. Astfel, instanta apreciaza ca aceasta clauza se circumscrie ipotezei reglementate de lit. i) a Anexei la Legea nr. 193/2000, intrucat obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant. Pentru calificarea ca abuziva a acestei clauze contractuale, instanta are in vedere si amploarea si continuitatea ce caracterizeaza activitatea comerciala a reclamantei, imprejurare ce exclude un prejudiciu de marimea celui pretins prin prezenta cerere de catre reclamanta, mai ales ca debitul principal si implicit penalitatile sunt calculate ca echivalent al unei sume exprimate in valuta, reclamanta fiind astfel la adapost de riscul inflational.
         Avand in vedere ca actul normativ mentionat anterior a fost adoptat pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justitie, in repetate randuri, stabilind ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 presupune ca instanta nationala sa poata verifica, din oficiu, daca o clauza a contractului dedus judecati are sau nu caracter abuziv.
         Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca fiind echitabila plafonarea acestor daune moratorii la nivelul cuantumului debitului principal.
         Ca atare, in temeiul art. 1 si al art. 6 din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, instanta va admite in parte capatul de cerere referitor la penalitatile de intarziere, respectiv doar pentru suma de 364,44 lei pana la cuantumul debitului principal, iar cererea privind penalitatile ce depasesc cuantumul debitului principal urmand a fi respinsa avand in vedere caracterul abuziv al acestei clauze, ca neintemeiata.
          De asemenea, cu privire la acordarea dobanzii legale, instanta retine ca din moment ce partile au realizat o evaluare anticipata a prejudiciului cauzat prin intarziere in executarea obligatiilor asumate, sub forma unei clauze penale, nu se mai poate acorda si dobanda legala intrucat s-a ajunge la repararea aceluiasi prejudiciu de doua ori, aspect ce ar echivala cu o imbogatire fara justa cauza a reclamantei.
          Totodata, instanta are in vedere si Decizia nr. XI din 24 octombrie 2005 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, potrivit careia clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.
         In ceea ce priveste suma de 1871,88 lei, solicitata cu titlul de penalitate, reprezentand taxa pentru rezilierea contractului inainte de termen, pretinsa si calculata in temeiul contractului dintre parti (art. 10.3), instanta constata ca aceasta este tot o consecinta a neachitarii la scadenta a contravalorii facturilor fiscale emise de reclamanta, reprezentand, din punct de vedere juridic o clauza penala, penalitate contractuala care, impreuna cu penalitatile analizate in paragrafele anterioare, nu poate depasi suma reprezentand debitul principal.
        In aceste conditii, instanta constata ca totalul daunelor-interese (penalitati contractuale) ce pot fi acordate reclamantei este de 364,44 lei.