Actiunea proprietarului terenului pentru desfiintarea lucrarilor de constructie executate cu rea-credinta. Conditionarea admisibilitatii unei astfel de actiuni de emiterea, prealabil pronuntarii hotararii judecatoresti, a autorizatiei de demolare.

ACTIUNEA PROPRIETARULUI TERENULUI PENTRU DESFIINTAREA LUCRARILOR DE CONSTRUCTIE EXECUTATE CU REA-CREDINTA. CONDITIONAREA ADMISIBILITATII UNEI ASTFEL DE ACTIUNI DE EMITEREA, PREALABIL PRONUNTARII HOTARARII JUDECATORESTI, A AUTORIZATIEI DE DEMOLARE.

Proprietarul terenului este indreptatit sa pretinda desfiintarea lucrarilor realizate pe terenul sau de un constructor de rea-credinta,  in conditiile art. 464 alin. 1 si 3 C.civ.. Omisiunea autoritatii administratiei publice locale de a elibera autorizatia de demolare, impusa prin art. 9 din Legea nr. 50/1991 nu poate impiedica accesul la justitie al proprietarului terenului si nu poate obstructiona infaptuirea justitiei, caci in caz contrar s-ar permite imixtiunea organelor administratiei publice locale in activitatea judecatoreasca.

Curtea de Apel Cluj, sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori  si familie, decizia nr. 1245/R din 8 noiembrie 2004

Prin sentinta civila nr. 988/2003 a Judecatoriei Viseu de Sus, dosar nr. 3098/2002, s-a admis actiunea intentata de reclamantul B.S. impotriva paratului B.N. si s-a dispus demolarea constructiei edificate de parat pe terenul reclamantului, teren identificat conform variantei 3 anexa nr. 1 pozitiile 3 si 4 din expertiza ce face parte integranta din dispozitivul sentintei civile nr.  2133 din 16 decembrie 1999 a Judecatoriei Viseu de Sus.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca terenul pe care paratul si-a executat constructia a apartinut,  initial, unei matusi, fiind cumparat de catre tatal sau si constructia edificand-o cu acceptul acestuia.
Ca titlu de proprietate asupra terenului, reclamantul invoca sentinta civila nr. 2133/1999  a Judecatoriei Viseu de Sus, dosar nr. 379/1989, prin care s-a dispus iesirea din indiviziune succesorala, partilor atribuindu-li-se loturi conform variantei 3 din raportul de expertiza. Din procesul-verbal de punere in posesie asupra loturilor,  cu prilejul executarii silite, reiese ca asupra lotului nr. 4 a fost pus in posesie B.S., iar la pozitia 3 din acest proces-verbal s-a mentionat ca suprafata atribuita reclamantului, de 1277 mp, este ocupata de constructia paratului B.N., fiul lui B.A.
Primaria orasului Borsa a comunicat faptul ca paratul a fost sanctionat contraventional in baza Legii nr.  50/1991 si  s-a emis si dispozitie de oprire a executarii lucrarilor, inca din data de 15 iunie 1991.
Se constata ca in cauza sunt intrunite prevederile art. 494 C.civ., in sensul ca aceasta constructie este ridicata de parat pe terenul reclamantului,  iar reaua-credinta rezulta din faptul ca, desi paratul a fost atentionat de executorul judecatoresc, prin adresele si procesul-verbal de contraventie emise de organele administrative, a continuat sa execute lucrari la constructie.
Autorizatia de demolare a constructiei inca nu a fost eliberata, intrucat Primaria Orasului Borsa, prin adresa nr. 10970/2002, comunica faptul ca se poate emite doar la cererea proprietarului imobilului si in baza unei documentatii prealabile.
Prin decizia civila nr. 660 din 21 noiembrie 2003 a Tribunalului Maramures, dosar nr. 4271/2003, s-a admis apelul paratului B.N., iar sentinta a fost anulata.
Evocandu-se fondul, au fost respinse exceptiile ridicate de parat si s-a respins actiunea reclamantului, ca nefondata.
In considerentele deciziei se arata ca interpretarile primei instante, ca si cele ale intimatului, in sensul ca autorizatia de demolare a constructiei poate fi obtinuta dupa pronuntarea hotararii, sunt eronate si ilegale.
La data introducerii actiunii erau in vigoare prevederile Legii nr. 453/2001 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1991, care acorda posibilitatea autoritatii administratiei publice locale, conform art. 27,  sa sesizeze instanta judecatoreasca pentru a dispune incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei sau desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
O atare sesizare nu s-a facut, iar intimatul nu se poate substitui autoritatii locale, in sensul de a solicita el desfiintarea constructiei.
Impotriva deciziei a declarat recurs, in termen legal, reclamantul B.S., solicitand modificarea acesteia in sensul respingerii apelului paratului si mentinerii sentintei data de judecatorie.
Recursul este fondat.
Tribunalul, desi pretinde ca prima instanta a retinut o stare de fapt nereala, nu stabileste, ca atare, o alta situatie de fapt decat cea desprinsa din considerentele sentintei, nu procedeaza la o noua interpretare a probelor in legatura cu sustinerile din actiune. Aceasta inseamna, evident, insusirea starii de fapt mentionata de catre prima instanta, cu privire la reaua credinta a paratului pe parcursul executarii constructiei in litigiu.
Toate imprejurarile, demonstrate prin probe, au format convingerea primei instante asupra relei-credinte a paratului, atat in momentul de inceput al executarii constructiei cat si pe parcursul realizarii acestor lucrari, in sensul ca acesta a avut cunostinta, in permanenta, ca lucrarile de constructie vizeaza un teren proprietatea unei terte persoane, in speta a reclamantului B.S.
Tribunalul este cel care a facut o gresita aplicare a legii cu prilejul rezolvarii fondului cauzei, astfel ca in cauza este prezent motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc.civ.
Rezulta ca reclamantul B.S. si-a dovedit pe deplin titlul de proprietate asupra terenului pe care paratul a executat constructia, cu rea-credinta.
Corect a stabilit prima instanta ca in speta sunt incidente dispozitiile art. 494 alin. l si 3 C.civ., reclamantul fiind indreptatit sa pretinda paratului desfiintarea constructiei, pe cheltuiala lui.
Eronat invedereaza tribunalul ca, atata timp cat autoritatile administratiei publice locale nu au sesizat instanta in vederea demolarii constructiei paratului, conform art. 27 din Legea nr.50/1991, modificata prin Legea nr. 453/2001, nu pot fi aplicate dispozitiile dreptului comun, respectiv cele care fundamenteaza actiunea reclamantului, art. 492 - 494 C.civ.
Desigur ca reclamantul nu se poate substitui vointei autoritatii administratiei publice locale, care, desi 1-a sanctionat cu amenda pe parat, nu a inteles sa-1 actioneze in instanta pentru a fi obligat sa-si desfiinteze constructia executata fara autorizatie, dar nici nu poate fi negat reclamantului dreptul de a apela la justitie pentru a-si ocroti proprietatea si a cere aplicarea prevederilor art. 494 C.civ. Actiunea a fost inaintata de B.S., in calitatea lui de proprietar asupra terenului pe care paratul a executat o constructie, fara autorizatie legala si de rea-credinta.
Lipsa autorizatiei de demolare a constructiei, impusa prin dispozitiile art. 9 din Legea nr.50/1991, nu constituie un impediment in rezolvarea favorabila a pretentiilor deduse judecatii de catre reclamant, caci omisiunea autoritatii administratiei publice locale de a elibera un astfel de act administrativ nu poate impiedica accesul la justitie al reclamantului si nu poate obstructiona infaptuirea justitiei, in caz contrar, s-ar permite imixtiunea organelor administratiei publice locale in activitatea judecatoreasca, ceea ce nu este posibil.
De altfel, insasi Primaria Borsa comunica instantei faptul ca aceasta autorizatie de demolare nu poate fi eliberata decat la cererea titularului dreptului asupra constructiei (nu se poate pretinde chiar paratului sa depuna diligente in sensul de a-si demola propria constructie).
Ramane ca, dupa ce hotararea devine irevocabila, partea interesata sa ceara aplicarea dispozitiilor art. 572, 580/2 C.proc.civ., iar organul administrativ sa emita autorizatia ceruta de lege.
in concluzie, in temeiul art. 312 alin. l C.proc.civ., recursul se va admite, iar decizia va fi modificata in parte, in sensul admiterii in parte a apelului si mentinerii sentintei in partea referitoare la actiunea intentata de B.S., in sensul ca paratul va fi obligat sa-si desfiinteze constructia amplasata pe terenul evidentiat in CF 9635 Borsa.