Actiune principala avand ca obiect evacuare. Cerere reconventionala avand ca obiect obligarea reclamantilor la plata sporului de valoare adus locuintei. Respingerea actiunii principale ca fiind ramasa fara obiect si admiterea cererii reconventionale....

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr.200/R din 29 ianuarie 2010

Prin sentinta civila nr. nr. 516/14.05.2009, a Judecatoriei Huedin  , s-a respins ca ramasa fara obiect actiunea civila, avand ca obiect evacuare, formulata de reclamantii M.A. si M.S., in contradictoriu cu paratii R.V. si R.M.; s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M., in contradictoriu cu reclamantii-parati reconventionali M.A. si M.S. si, in consecinta, a obligat reclamantii-parati reconventionali M.A. si M.S. la plata catre paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M. a sumei de 14.300 lei reprezentand spor de valoare adus imobilului; s-au respins alte pretentii ale paratilor-reclamanti reconventionali; reclamantii-parati reconventionali M.A. si M.S. au fost obligati la plata catre paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M. a sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata, compensand celelalte cheltuieli efectuate de parti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in considerentele sentintei faptul ca la data de 07.10.2001 intre paratii R.V. si R.M. si numita G.E. s-a incheiat un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la imobilul situat in loc. Aghires, jud. Cluj.
Prin decizia civila nr. 2945/R/16.12.2005 pronuntata de Curtea de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de reclamantii din prezenta cauza - M.A. si M.S. -  impotriva deciziei civile nr. 2660/23.12.2004 a Curtii de Apel Cluj si s-a admis actiunea formulata de reclamanti, dispunandu-se constatarea nulitatii absolute a antecontractului de vanzare-cumparare incheiat intre paratii cumparatori R.V. si R.M. si vanzatoarea G.E., decedata, a carei mostenitoare este C.D., cu privire la imobilul situat in loc. Aghires, jud. Cluj. Totodata, s-a dispus rectificarea in CF  in sensul radierii dreptului de proprietate al paratilor R.V. si R.M..
In CF s-au operat rectificarile cuvenite, fiind inscris dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu in favoarea reclamantilor M.A. si M.S..
Urmare a faptului ca paratii R.V. si R.M. au refuzat sa paraseasca de buna-voie imobilul in litigiu, reclamantii au promovat actiunea de fata prin care, in baza art. 480 C. civil, au solicitat evacuarea neconditionata a paratilor din imobilul proprietatea lor.
Pe cale reconventionala, paratii reclamanti-reconventionali R.V. si R.M. au invocat un drept de retentie asupra imobilului, pana la plata de catre reclamanti a sumei de 150.000.000 lei reprezentand imbunatatiri aduse imobilului.
Prin raspunsurile la interogatoriu administrat, paratii au aratat ca lucrarile de introducere a apei potabile la baie si bucatarie au fost realizate in perioada noiembrie-decembrie 2001 si pentru imbunatatirile pretinse detine inscrisuri doveditoare, dar pot proba si cu martori sustinerile lor.
Prin raspunsurile la interogatoriu administrat, reclamantii au aratat ca lucrarile pe care paratii pretind ca le-au efectuat existau la momentul mutarii acestora in imobilul in litigiu.
Din declaratia martorului N.M. rezulta ca inainte de mutarea paratilor R.V. si R.M. in imobilul in litigiu, intr-o camera situata la drum exista o soba de teracota, exista un gard de fier pe latura dinspre strada si o poarta de fier, care era defecta. De asemenea, exista o anexa compusa dintr-o incapere si o alta anexa reprezentand cotet. Martorul nu a putut preciza alte elemente care sa-i fi atras atentia la imobil.
Martorul K.I. a declarat ca in anul 2001 a efectuat la imobilul in litigiu lucrari de instalatii sanitare la imobilul in litigiu, apartinand familiei R., respectiv, a montat un caza baie cu focar, vana, wc, lavoar faianta, lavoar inox in bucatarie si a efectuat si lucrari de canalizare  de la casa pana la fosa septica sapata in spatele casei. Martorul a mai declarat ca, la acea data, baia nu era amenajata si nu existau in casa obiecte sanitare si nici canalizare, iar pentru manopera a primit de la fam. R. suma de 4.000.000 lei. De asemenea, a precizat ca fosa septica nu exista, fiind sapata personal de paratul R.V., exista doar incaperea destinata a fi baie, care nu era insa amenajata. Toate obiectele sanitare si tevi pvc au fost achizitionate de fam. R. si au costat in jur de 50.000.000 lei.
Din declaratia martorului N.D. rezulta ca in luna septembrie sau octombrie 2001 a efectuat la imobilul in litigiu, contactat fiind si platit de paratii R., urmatoarele lucrari: tencuit pereti acolo unde necesita, repararea peretilor cu ipsos si lucrari de zugravit, fiind platit cu suma de 5.000.000 lei. Martorul a aratat ca la data la care a efectuat lucrari nu exista in imobil o baie amenajata si nu existau nici sobe de teracota. La momentul efectuarii lucrarilor, in imobil s-au efectuat lucrari la instalatia electrica o alta persoana, respectiv inlocuia cabluri, schimba prize si intrerupatoare. Martorul a mai declarat ca dusumea era in multe locuri putreda, necesitand a fi inlocuita, se observau urme de fum, respectiv urme ca ar fi existat o soba doar in bucatarie, la strada exista gard metalic si o poarta metalica ce necesita reparatii, tocaria era din lemn insa necesita reparatii intrucat nici usile si nici geamurile nu se inchideau. De asemenea, trecand pe la imobilul in litigiu a observat ca s-au efectuat lucrari de sapaturi pentru un decantor/fosa septica.
Martora M.V. a declarat ca a locuit in imobilul in litigiu, inainte de anul 2000, o perioada de cateva luni si a inchiriat o singura camera din imobil, restul fiind incuiate, astfel ca nu a observat niciodata starea in care se aflau acestea. In camera inchiriata exista o soba de teracota, geamurile si usa erau din lemn, in stare buna, exista instalatie electrica, iar intrerupatoarele si prizele se puteau folosi. Martora a mentionat ca in curte exista o lemnarie, era construit un wc, pe partea dinspre strada exista gard metalic si o poarta metalica, aceasta insa nu se inchidea bine. In aceeasi perioada mai locuia in imobil o alta familie, in acea camera neexistand soba,  insa geamurile si usa erau in stare buna
Din declaratia martorului S.D. rezulta ca acesta a efectuat la imobilul in litigiu lucrari de sudura la poarta de la intrare in curte si garduri, care erau rupte, a executat un tarc la cotetul de porci si armatura de fier de la decantor. Potrivit declaratiei martorului, care cunostea imobilul inainte de mutarea fam. R., acesta a necesitat reparatii, respectiv refacerea tencuielii si zugravit, inlocuirea tiglelor in proportie de 15-20%. In imobil exista o incapere cu destinatia baie care nu era insa amenajata, toate lucrarile fiind efectuate de parati, care au cumparat si 2 sau 3 sobe de teracota, au turnat beton la poiata si au construit decantorul. Toate lucrarile precizate s-au efectuat in cursul lunilor octombrie, noiembrie 2001, pana prin anul 2002.
Prin raportul de expertiza efectuat de exp. B.V. si prin raspunsul la obiectiuni s-a stabilit ca valoare imbunatatirilor aduse la imobilul in litigiu s-a ridicat la suma totala de 14.300 lei si au constat in invelitoare din tigla profilata, montat geam simplu pe tamplarie din lemn, imprejmuire din cherestea de rasinoase, sobe din placi ceramice de teracota, soba de bucatarie cu plita din placi ceramice, teava de polietilena, montat teava PVC, teava multistrat, montare cada baie, cazan de baie pe soba de fonta, lavoar faianta, vas wc +rezervor, spalator inox, hidrofor si decantor.
Avand in vedere imbunatatirile la care s-a facut referire in raportul de expertiza, instanta a apreciat ca acestea reprezinta un spor de valoare adus imobilului in litigiu, raportat si la celelalte probe administrate in cauza, lucrarile avut in vedere prin raportul de expertiza referindu-se in cea mai mare parte la lucrari de amenajare a baii din imobil, aducere a apei potabile in casa, precum si la dotarea imobilului cu instalatii de incalzire - respectiv sobe de teracota.
In ceea ce priveste cererea principala formulata de reclamantii M.A. si M.S., respectiv evacuarea neconditionata, in baza art. 480 C. civil, a paratilor din imobilul in litigiu, instanta a respins-o ca ramasa fara obiect, raportat la sustinerile partilor prezente personal in sedinta publica din data de 05.05.2009, atat reclamantul M.A., cat si paratul R.V. sustinand ca paratii au parasit de buna-voie imobilul in litigiu, care se afla la dispozitia reclamantilor.
In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta a avut in vedere ca aceasta, la momentul formularii, a vizat doua aspecte: un drept de retentie si obligarea paratilor reconventionali la plata imbunatatirilor aduse imobilului.
Instanta a retinut ca dreptul de retentie se prezinta ca un adevarat drept real de garantie imperfect, in virtutea caruia cel care detine un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie sa-l restituie, are dreptul sa retina lucrul respectiv, sa refuze deci restituirea, pana ce creditorul titular al bunului ii va plati sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, intretinerea, ori imbunatatirea lui.
Conditia esentiala pentru invocarea dreptului de retentie este aceea ca datoria pe care detinatorul o pretinde sa se afle in conexiune si sa aiba legatura cu lucrul, sa fie prilejuita de acesta
In speta, raportat la probele administrate, vazand pozitia partilor la momentul dezbaterii cauzei pe fond, cand paratii-reclamanti reconventionali parasisera de buna-voie imobilul in litigiu, dar si pentru a evita alte litigii intre parti si a crea o imbogatire fara justa cauza in patrimoniul reclamantilor, instanta a admis in parte cererea reconventionala, sens in care a obligat reclamantii-parati reconventionali M.A. si M.S. la plata catre paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M. a sumei de 14.300 lei reprezentand spor de valoare adus imobilului, si a respins alte pretentii ale paratilor-reclamanti reconventionali.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata solicitate de paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M., instanta a constatat ca acestia au efectuat cu purtarea acestui proces urmatoarele cheltuieli: 450 lei taxa timbru, 1125 lei onorariu expert, 1500 lei onorariu avocat .
Vazand dispozitiile art. 274 C. proc. civ., art. 276 si art. 277 C. proc. civ., raportat la imprejurarea ca cererea reconventionala a fost numai in parte admisa, dar si culpa paratilor in ivirea si purtarea acestui proces, instanta a acordat in parte cheltuieli de judecata paratilor, sens in care a obligat reclamantii-parati reconventionali M.A. si M.S. la plata catre paratii-reclamanti reconventionali R.V. si R.M. a sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata, compensand celelalte cheltuieli efectuate de parti.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul M.S., care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei primei instante, in sensul de a nu fi obligat la plata sporului de valoare stabilit de expert la suma de 14.300 lei si la cheltuieli de judecata in cuantum de 1.500 lei.
Apreciaza sa sentinta primei instante este nelegala, deoarece s-a dovedit reaua credinta a paratilor R.V. si R.M. la dobandirea imobilului in anul 2001. Pe de alta parte, considera ca pretentiile solicitate de acestia in fata instantei de fond au ramas nedovedite in sensul ca nu au putut prezenta acte referitoare la investitiile pe care le-au facut in imobil. Apreciaza ca ei, respectiv reclamantii M.S. si M.A., au dovedit cu martori starea buna in care se afla imobilul in acea perioada, respectiv anul 2000-2001, fiind completa din punct de vedere al instalatiilor electrice, precum si a celor sanitare, acoperis, apa potabila, sobe de teracota etc. Mai invoca faptul ca expertiza efectuata la fondul cauzei de d-nul expert B.V. este una partinitoare si nu reflecta realitatea.
In cauza a mai declarat apel si reclamantul M.A., solicitand la randul sau admiterea apelului, respingerea cererii reconventionale formulate de R.V. si R.M.. Invoca faptul ca nu i s-a facut dreptate, iar toate lucrarile facute de familia R. sunt abuzive si pe acest considerent apreciaza ca nu trebuie sa dea nici o suma de bani familiei R..
Intimatul R.V. nu a depus intampinare, insa prezent in fata instantei de apel a declarat ca solicita respingerea apelului, fara cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 583/A/10.11.2009, pronuntata de Tribunalul Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantii M.A. si M.S., impotriva sentintei civile nr. 516/14.05.2009, a Judecatoriei Huedin.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a retinut in considerentele deciziei faptul ca au fost expuse pe larg declaratiile martorilor N.M., K.I., N.D., M.V., S.D., din declaratiile acestora, coroborate, rezultand starea de fapt, pe care, de altfel, a expus-o in mod corect prima instanta, si anume, faptul ca intimatii R. au efectuat in perioada noiembrie-decembrie 2001 lucrari la imobilul situat in localitatea Aghires, constand din invelitoare din tigla, montat geam simplu pe tamplarie de lemn, imprejmuire din cherestea de rasinoase, sobe din placi ceramice de teracota, soba de bucatarie cu plita, precum si toate lucrarile care necesitau construirea unei bai functionale. Martorii K.I. si N.D. au fost martori directi, fiind cei care au efectuat lucrarile la acest imobil si au relatat fiecare in parte ce lucrari a facut si care era starea imobilului la momentul efectuarii acestora, iar martorii N.M. si M.V., martorii apelantilor reclamanti nu au reusit sa rastoarne starea de fapt expusa de ceilalti martori, ci doar au aratat ca in aceasta casa existau anumite utilitati, insa nici unul dintre acestia nu a declarat, asa cum sustin apelantii, faptul ca imobilul era intr-o stare atat de buna incat sa nu mai necesite nici o reparatie.
Prin urmare, raportul de expertiza efectuat de expert B.V. nu a facut altceva decat sa confirme practic starea de fapt expusa de martori, acesta stabilind doar cuantumul valorii imbunatatirilor aduse acestui imobil, si raportat la aceste imbunatatiri a calculat si sporul de valoare adus imobilului.
Asa cum a retinut si prima instanta aceste cheltuieli nu pot fi incadrate decat in categoria cheltuielilor necesare si utile, deoarece au sporit valoarea imobilului, fiind vorba de lucrari de amenajare a baii din imobil, dotarea acestuia cu instalatii de incalzire, precum si aducerea apei potabile in casa, neputand fi incadrate in categoria cheltuielilor voluptorii pentru simplul considerent ca nu au transformat acest imobil intr-unul cu dotari de lux.
Asa fiind, fata de faptul ca imobilul a revenit in proprietatea apelantilor, acestia bucurandu-se de acest imobil si de confortul sau, instanta de apel a socotit ca fiind echitabil ca cheltuielile facute de intimati pentru sporirea confortului acestuia sa fie restituite acestora pe considerentul ca s-ar ajunge la o imbogatire fara justa cauza in patrimoniul apelantilor reclamanti.
Pe cale de consecinta, hotararea primei instante a fost apreciata ca legala si temeinica, cuantumul despagubirilor acordate fiind dovedit cu probele expuse anterior, iar pentru acest motiv, in temeiul art. 296 C. proc. civ., a fost respins ca nefondat apelul declarat de M.A. si M.S..
Intimatul R.V. nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs, in termen legal, reclamantii M.A. si M.S., solicitand admiterea recursului si, in consecinta, obligarea lui R.V. sa ridice si sa duca din imobilul in litigiu toate bunurile care ii apartin, reclamantii nefiind de acord sa-i plateasca acestuia suma de 150 milioane lei vechi.
In motivarea recursului s-au aratat ca reclamantul M.A. este un om in varsta, de 76 de ani, are 11 copii, este pensionar, a lucrat in mina, de unde a contractat o boala de silicoza si TBC, avand o pensie de doar 500 lei. S-a mai aratat de catre recurenti ca M.A. nu este de acord sa-i plateasca paratului R.V. suma de 150 milioane lei vechi, impunandu-se obligarea acestuia sa vina si sa-si ridice improvizatiile pe care le-a facut fara autorizatie de constructie in casa reclamantilor.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatii R.V. si R.M. au solicitat sa se mentina sentinta Judecatoriei Huedin si decizia Tribunalului Cluj.
La termenul de judecata din data de 29.01.2010 Curtea, din oficiu, in temeiul art. 306 alin. 2 C.proc.civ., rap. la art. 304 pct. 1 C.proc.civ. si art. 2821 C.proc.civ., a invocat un motiv de recurs de ordine publica, si anume, nelegala solutionare a caii de atac de catre Tribunalului Cluj, ca apel, iar nu ca recurs, avand in vedere ca raportat la valoarea obiectului litigiului calea de atac ce putea fi exercitata impotriva hotararii primei instante era exclusiv recursul.
Examinand recursul prin prisma acestui motiv de recurs de ordine publica, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru motivele ce urmeaza a fi expuse:
Obiectul cererii introductive de instanta l-a constituit evacuarea paratilor R.V. si Mariana din imobilul situat in localitatea Aghires Sat, judetul Cluj, valoarea acestui imobil nedepasind plafonul impus de art. 2821 C.proc.civ., dovada in acest sens constituind-o expertiza intocmita in fata primei instante de expert inginer B.V.
Oricum, ceea ce s-a apelat de catre reclamanti, si ulterior a constituit si obiectul recursului promovat de aceeasi reclamanti, nu a fost cererea principala in evacuare, care a ramas fara obiect intrucat paratii au parasit de buna voie imobilul in litigiu, ci cererea reconventionala.
Astfel, prin cererea reconventionala paratii au solicitat obligarea reclamantilor la plata sporului de valoare adus imobilului in litigiu ca urmare a investitiilor si lucrarilor de imbunatatire pe care paratii le-au facut la respectivul imobil, valoarea totala a acestor imbunatatiri fiind in suma de 14.300 RON.
Prin apelul pe care l-au promovat reclamantii au criticat solutia primei instante exclusiv sub aspectul solutiei de admitere in parte a cererii reconventionale a paratilor, respectiv, sub aspectul obligarii reclamantilor la plata sumei de 14.300 lei, in favoarea paratilor, cu titlu de spor de valoare adus imobilului in litigiu de catre parati, prin lucrarile de imbunatatire pe care acestia le-au facut.
In consecinta, calificarea naturii juridice a caii de atac exercitate impotriva hotararii primei instante de catre reclamanti trebuia sa fie facuta prin raportare la ceea ce s-a criticat de catre acestia, respectiv, la valoarea pretentiilor in suma de 14.300 lei.
Hotararea primei instante a fost pronuntata la data de 14.05.2009, data la care era in vigoare reglementarea adusa textului art. 2821 C.proc.civ., ca urmare a modificarilor aduse acestuia prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005, art. 282 1 C.proc.civ., in aceasta reglementare prevazand ca nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti in litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 RON, atat in materie civila cat si in materie comerciala.
Raportat asadar la valoarea de 14.300 lei care a format obiectul apelului reclamantilor si la textul art. 2821 C.proc.civ., este evident ca impotriva sentintei primei instante calea legala de atac ce putea fi exercitata era aceea a recursului, iar nu a apelului, asa cum in mod eronat s-a apreciat de catre Tribunal.
Solutionand calea de atac promovata de reclamanti ca apel, iar nu ca recurs, asa cum ar fi fost legal, Tribunalul a pronuntat o solutie nelegala, cu incalcarea prevederilor art. 2821 C.proc.civ. si ale art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicata, aceasta solutie intrand sub incidenta art. 304 pct. 1 C.proc.civ.
Asa fiind, pentru considerentele anterior expuse, in temeiul art. 304 pct. 1 C.proc.civ., se va admitere recursul reclamantilor, se va casa in intregime decizia recurata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare ca recurs, la Tribunalul Cluj.