Calea de atac impotriva sentintei. Valoarea obiectului litigiului de peste 100.000 lei. Apel, iar nu recurs

Curtea de Apel Cluj,  Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, Decizia nr. 1250 din 28 mai 2010

Prin sentinta civila nr. 1854/23.03.2009 a Judecatoriei Baia Mare, s-a admis actiunea civila formulata de reclamantul B.L. impotriva paratilor S.M. decedata in cursul procesului, avand ca mostenitori pe S.V.  (sot supravietuitor), V.V., B.A., S.E.F., S.S.M., S.Z., S.A., s-a admis in parte si cererea reconventionala formulata de paratii 4-7 impotriva reclamantului si a sotiei B.M. si in consecinta:
S-a constatat ca la data de 5 ianuarie 1962 intre P.M. in calitate de vanzator, pe de o parte, si numitii V.V. si V.A. in calitate de cumparatori, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vanzare-cumparare cu privire la terenul in suprafata de 1121 mp., situat in Baia Mare str.F. nr. 3 inscris in C.F. 21263 Baia Mare nr. cadastral 8564/1.
Au fost obligati mostenitorii paratei S.M. si pe paratii 2 si 3 sa se prezinte la un notar public in vederea incheierii contractului de vanzare-cumparare in forma autentica cu privire la terenul in suprafata de 1121 mp., situat in Baia Mare str.F. nr. 3, inscris in C.F. 21263 Baia Mare nr. cadastral nou 8564/1, in caz contrar prezenta hotarare tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.
S-a constatat ca la data de 17 III 1984 intre V.V. si V.A. in calitate de vanzatori, pe de o parte, si reclamant in calitate de cumparator, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vanzare-cumparare cu privire la casa de locuit cu 2 camere si bucatarie, bucatarie de vara si magazie de lemne, precum si suprafata de 1120 mp teren situat in Baia Mare str.F. nr. 3, identificat in C.F. 21263 Baia Mare nr. cadastral nou 8564/1.
Paratii 2 si 3 au fost obligati sa se prezinte la un notar public in vederea incheierii contractului de vanzare cumparare in forma autentica cu privire la constructiile aratate mai sus si teren in suprafata de 1121 mp., identificat in C.F. 21263 Baia Mare nr. cadastral 8564/1, in caz contrar prezenta hotarare tine loc de act autentic de vanzare-cumparare.
S-a constatat nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare nr. 6164/2007 incheiat intre parata 1 S.M. si paratii 4 si 6 cu privire la terenul in suprafata de 1121 mp. si constructia de pe teren, identificat in C.F. 21263 Baia Mare parte din nr. cadastral 8564, cu nr. cadastral nou 8564/1.
S-a dispus dezmembrarea terenului inscris in C.F. 21263 Baia Mare nr. cadastra 8564 in nr. cadastrale noi 8564/1 si 8564/2, conform planului de amplasament si delimitare intocmit de expert, care face parte integrata din prezenta sentinta.
S-a dispus inscrierea pe parcela cu nr. cadastral nou 8564/1 din C.F. 21263 Baia Mare si a urmatoarelor anexe gospodaresti: bucatarie de vara, magazie si lemnarie.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate dobandit de reclamant in C.F. conform celor de mai sus.
S-au respins cererile formulate de paratii-reclamanti in cererea reconventionala cu privire la : revendicare, constatarea dreptului de proprietate al paratilor asupra constructiilor si intabularea dreptului de proprietate in C.F. al paratilor cu privire la constructii.
Paratii au fost obligati sa plateasca reclamantului 3720 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin titlul de proprietate nr. 52945/7 din 18 XI 2002 s-a reconstituit in favoarea paratei 1 S.M. (decedata in cursul procesului) dreptul de proprietate cu privire la terenul intravilan situat la locul numit "Acasa" in suprafata totala de 3806 mp., in calitate de succesoare a defunctei P.M. Acest titlu de proprietate a fost intabulat in C.F. 2768 Baia Mare nr. top. 5259/14, 5261/7, dus apoi in C.F. 21663 Baia Mare nr. cadastral 8564. Ulterior, S.M., prin actul autentificat sub nr. 6146/12 X 2007 vinde paratilor S.E.F. si S.Z. in indiviziune suprafata de 3806 mp.
Asa cum reiese din declaratiile martorilor audiati, precum si din recunoasterile paratilor, terenul a apartinut, anterior colectivizarii, numitei P.M., bunica paratei S.M.. P.M. vinde suprafata de aproximativ 12 ari teren numitilor V.V. si sotia V.A., cu pretul de 3.000 lei, incheindu-se in acest sens actul sub semnatura privata intitulat "contract provizoriu de vanzare-cumparare". Imediat dupa cumpararea terenului, sotii V. au construit o casa pe teren si anexe gospodaresti, fara autorizatie de construire, terenul cumparat fiind delimitat prin gard construit de jur imprejur de catre V.V.. Sotii V. au folosit intregul imobil pana prin anul 1984, cand i-au vandut reclamantului B.L. cu pretul de 145.000 lei, incheindu-se in acest sens actul sub semnatura privata intitulat "contract de vanzare-cumparare". De la data cumpararii si pana in prezent reclamantul a folosit in mod continuu imobilul (teren + constructii), a inlocuit gardul vechi de lemn cu unul nou facut din plasa de sarma. Paratii S. nu au folosit niciodata portiunea de teren folosita de reclamant, acestia fiind vecini cu imobilul din litigiu.
Potrivit procesului-verbal pentru impunerea cladirilor si terenurilor-constructii) erau luate in evidentele fiscale si pentru care s-au achitat impozite. Impozit a achitat si reclamantul nu numai pentru cladiri ci si pentru suprafata de 12 ari teren. Din chitantele depuse de paratii S. Z. si S. E., nu reiese pentru ce suprafata de teren s-a achitat impozitul, stiut fiind faptul ca prin titlu de proprietate s-a reconstituit in favoarea antecesoarei dreptul de proprietate pentru o suprafata mai mare de teren intravilan decat cea revendicata, astfel ca nu se poate concluziona faptul ca paratii ar fi platit pentru suprafata de 1200 mp. teren impozit.
Nu pot fi retinute sustinerile paratilor potrivit carora P.M. s-a inscris in CAP conform cererii de inscriere facute de G.M. in 3 ian. 1962, deci la data instrainarii terenului sotilor V. in 5 ian. 1962 proprietar era CAP - ul, deoarece din cerere nu reiese cu ce suprafata de teren s-a inscris, daca cererea vizeaza si terenul in litigiu. Pe de alta parte, la vremea respectiva era de notorietate chiar si ulterior infiintarii CAP -ului de a se face instrainari de terenuri prin acte sub semnatura privata.
Cert este ca din intregul probatoriu existent la dosar, precum si din recunoasterile paratilor la interogator, reiese ca proprietara terenului P.M. a instrainat suprafata de aproximativ 12 ari teren, suprafata masurata de expert de 1121 mp., teren pe care sotii V. au construit o casa si anexe gospodaresti, pe care apoi le-au vandut reclamantului.
De la data vanzarii terenului si pana in prezent nici un membru al familiei S. nu a folosit nici terenul si nici constructiile din litigiu.
In dosarul inregistrat sub nr. 4496/2006 s-a mai purtat un litigiu intre reclamantul B.L. si parata S.M. pentru a se constata ca a dobandit drept de proprietate prin uzucapiune cu privire la acelasi teren. Inainte de finalizarea acelui proces prin sentinta civila nr.5909/29 XI 2007, S.M. incheie cu paratii S.Z. si S.E. actul autentic de vanzare cumparare notarial. Reaua credinta a acestora este evidenta, bunul vandut nu a fost predat de vanzatoare cumparatorilor deoarece nu-l poseda, cauza s-a apreciat a fi ilicita, aspect ce duce la nulitatea absoluta a actului autentic. Nu au fost retinute sustinerile paratilor 4 si 6 ca nu au avut cunostinta de procesul pe care i-a avut mama lor, parata S.M., atata timp cat toti aveau acelasi domiciliu - F. nr. 1.
Prin decizia civila nr.1046 din 18.11.2009 a Tribunalului Maramures, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de recurentii S.Z., S.A., S.F.E. si S.S..
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a constatat ca exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata de recurenti raportat la dosarul in care s-a pronuntat Sentinta civila 5909/29.XI.2007 nu poate fi retinuta.
Art. 1201 Cod civil defineste autoritatea de lucru judecat. Astfel, potrivit codului civil exista autoritate de lucru judecat in situatia in care "a doua cerere are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de el si in contra lor in aceeasi calitate".
Pentru a opera autoritatea de lucru judecat este necesar ca toate cele 3 elemente sa fie intrunite cumulativ.
In dosarul nr. 3751/182/2006 al Judecatoriei Baia Mare parti in proces au fost: B.L., intimat, Municipiul Baia Mare prin Primar, S.M., in nume propriu, Comisia Locala Baia Mare de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Judeteana Maramures de Aplicare a Legilor Fondului Funciar.
In dosar nr. 3188/182/2008 (prezentul dosar) parti in proces sunt: B.L., intimat, B.M., S.M., in calitate de mostenitoare a mamei sale P.M., la randul ei mostenitoare a mamei sale P.M.; V.V., in calitate de mostenitor al defunctilor sai parinti V.V. si V.A.; B.A., in calitate de mostenitor al defunctilor sai parinti V.V. si V.A.; S.E.F.; S.S.M.; S.Z.; S.A.; S.V., in calitate de mostenitor a recurentei S.M..
Fata de cele de mai sus este de retinut faptul ca identitatea de parti in cele doua cauze nu este indeplinita.
Apoi, un alt argument in sensul respingerii exceptiei autoritatii de lucru judecat este cel al calitatii pe care o au partile in cele doua dosare.
In primul dosar 3751/182/2006 S.M. este chemata in judecata in nume propriu.
In dosarul de fata S.M. este chemata in judecata, privitor la capatul de cerere b) din cererea initiala de chemare in judecata in calitate de mostenitoare a defunctei sale mame P.M., la randul ei mostenitoarea mamei sale P.M..
Apoi, in dosarul nr. 3751/182/2006 capatul de cerere privitor la validarea promisiunii de vanzare cumparare este respins pe cale de exceptie fara a se judeca fondul cauzei.
Ori, respingandu-se cererea de chemare in judecata pe cale de exceptie, puterea de lucru judecat nu opereaza.
Referitor la nulitatea actului intitulat "contract provizoriu de vanzare cumparare" instanta de recurs a retinut ca acest act reprezinta o promisiune bilaterala de vanzare cumparare.
"Promisiunea de vanzare poate fi nu numai unilaterala, dar si bilaterala - de a vinde si cumpara - in care caz ambele parti se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare. Promisiunea bilaterala, la fel ca si cea unilaterala, este un antecontract, cu singura deosebire ca in acest caz oricare dintre parti poate cere incheierea contractului. Daca, de exemplu, partile s-au obligat sa vanda, respectiv sa cumpere un teren, contractul de vanzare-cumparare nu este incheiat cat timp contractul nu se intocmeste in forma prevazuta de lege (autentica) si cu respectarea dreptului de preemtiune (daca este cazul). Dar solutia trebuie sa fie aceeasi, chiar daca contractul nu este solemn si nu exista nici alte conditii legale. Intrucat vanzatorul nu a vandut, iar cumparatorul nu a cumparat, ci ambii s-au obligat numai sa incheie contractul, desi s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului, vanzarea-cumpararea nu poate fi considerata incheiata. In schimb, obligatia de a incheia contractul in viitor (si cu respectarea dispozitiilor speciale, daca este cazul), este valabila".
Fata de aspectul ca actul a carei nulitate se invoca este o promisiune de vanzare cumparare nu se precizeaza care este motivul de nulitate invocat.
Mai mult, promisiunea de vanzare cumparare este semnata la rubrica martor de catre fiica promitentei vanzatoare, P.M. respectiv mama defunctei parate de randul 1, S.M..
Faptul ca promisiunea de vanzare cumparare este incheiata ulterior inscrierii in C.A.P. nu are relevanta in solutionarea prezentei cauze. Este de notorietate faptul ca si ulterior infiintarii C.A.P. se faceau instrainari de terenuri prin acte sub semnatura privata.
In ceea ce priveste critica recurentilor referitoare la constituirea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6164/2007, instanta de recurs a constatat ca in mod corect prima instanta a retinut cauza ilicita si reaua credinta a partilor contractante raportat la imprejurarea ca S.M. a fost parte in litigiul care era in curs la data vanzarii iar S.Z. si Suba Emeric, avand acelasi domiciliu cu susnumita, aveau cunostinta de litigiul care a facut obiectul dosarului 3751/182/2006.
            Impotriva acestei decizii, paratii S.Z., S.A., S.E.F. si S.S.M. au declarat recurs in termen legal, solicitand instantei admiterea acestuia, casarea deciziei si trimiterea cauzei spre o noua judecare la Tribunalul Maramures, ca instanta de apel, constatand ca sentinta primei instante este supusa caii de atac a apelului si nu a recursului asa cum a fost insusita de Tribunalul Maramures.
            In motivarea recursului, paratii au sustinut ca obiectul cauzei il constituie recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantilor B.L. si B.M., asupra terenului in suprafata de 1200 mp., situat in Baia Mare, str. F. nr.1, teren care este evaluat la suma de 120 lei/mp., conform Camerei Notarilor Publici. In acest caz, valoarea obiectului cererii fiind de 168.000 lei, cauza trebuia sa fie judecata de Tribunalul Maramures in apel si nu in recurs.
            Desi reclamantii si-au intitulat formal actiunea ca fiind o actiune in constatare, ei practic tind la realizarea dreptului respectiv la dobandirea dreptului de proprietate asupra imobilului in discutie.
            Tribunalul Maramures, a ignorat exceptia autoritatii lucrului judecat raportat la sentinta civila nr.5909/2007 a Judecatoriei Baia Mare si nu a luat in seama nici faptul ca paratii sunt proprietarii imobilului situat in Baia Mare, str. F. nr.3, inscris in CF nr.21263 Baia Mare, nr.cad.8564/1, dobandit prin contract autentic de vanzare cumparare si a admis nejustificat actiunea reclamantilor pe motivul ca acestia ar fi cumparat terenul in litigiu de la o terta persoana, teren pe care acestia au construit o casa fara autorizatie.
            Totodata, Tribunalul Maramures nu a luat in considerare prescriptia achizitiva si indeplinirea cerintelor prevazute de art.561, art.1844, art.1858 si art.480 C.civ.
            Reclamantul intimat B.L. si parata intimata B.M., prin inscrisul intitulat "concluzii scrise", depus in sedinta publica din 28 mai 2010, au solicitat respingerea recursului declarat de parati ca inadmisibil, precum si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.
            In sustinerea pozitiei procesuale, intimatii au aratat ca recursul este inadmisibil deoarece paratii au declarat recurs la o decizie pronuntata in recurs de catre Tribunalul Maramures astfel incat potrivit art.377 alin.2 C.pr.civ., raportat la art.299 C.pr.civ., dreptul la aceasta cale de atac se stinge prin exercitarea recursului intrucat sistemul roman de jurisdictie a statuat principiul unicitatii recursului.
            In prezenta cauza nu se poate retine faptul ca tribunalul a calificat gresit calea de atac deoarece valoarea indicata de catre reclamanti la momentul introducerii actiunii este mult sub 100.000 lei iar valorile indicate de reclamanti in fata primei instante nu au fost niciodata contestate de catre recurenti.
            Recurentii au sustinut in faza de recurs doar ca valoarea terenului in litigiu depaseste 100.000 lei fara a solicita administrarea vreunei probe in acest sens. Prin urmare, potrivit art.2821 C.pr.civ., hotararea pronuntata de prima instanta nu este supusa apelului, deoarece litigiul are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, astfel incat, in mod corect tribunalul a solutionat calea de atac ca instanta de recurs. In acest sens s-a pronuntat si I.C.C.J., prin decizia nr.32/2008, pronuntata in recurs in interesul legii, prin care se retine ca potrivit art.112 pct.3 C.pr.civ., reclamantului ii incumba obligatia de a preciza in genere obiectul si valoarea lui, atunci cand pretuirea este cu putinta.
            Referirile pe care recurentii le fac cu privire la evaluarea facuta de Uniunea Nationala a Notarilor Publici, sunt fara incidenta in prezenta cauza, deoarece evaluarea facuta de UNNP nu este o proba cu care sa dovedeasca valoarea unui imobil ci un instrument utilizat de catre notari in vederea stabilirii taxelor si onorariilor notariale.
            De asemenea, referirea la legislatia taxelor de timbru este irelevanta in prezenta cauza.
            In temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ, Curtea se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii recursului, exceptie invocata de reprezentanta intimatilor B.L. si B.M., in sedinta publica din 28.05.2010.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.299 C.pr.civ.: "Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzator.
 Recursul se solutioneaza de catre instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea in apel."
Totodata, dispozitiile art.2821 din acelasi cod, instituie o exceptie de la regula conform careia, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind ca: "Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.
Hotararile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel".
            Din analiza acestor norme legale rezulta ca obiectul recursului, cale extraordinara de atac, este reglementat in mod expres, fie in legea de procedura civila, fie in legi speciale.
            In acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalitatii, potrivit caruia caile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce inseamna ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege.
            Legalitatea cailor de atac este totodata si o regula cu valoare de principiu constitutional, consacrat in art.129 din Constitutia Romaniei, conform caruia: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
            Prin urmare, proclamand dreptul partilor interesate si al Ministerului Public de a ataca hotararile judecatoresti, textul constitutional arata insa, ca aceasta se poate face numai "in conditiile legii", evocand astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea insasi a acestora trebuie sa se realizeze in conditiile legii.
            Legalitatea cailor de atac implica totodata si consecinta ca mentiunea gresita facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu acorda partii o cale de atac pe care legea insasi n-a prevazut-o sau, dimpotriva, nu-i rapeste partii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
            In acest sens, calificarea gresita de catre instanta a cererii introductive ori a caii de atac exercitate si, pe cale de consecinta, pronuntarea unei hotarari judecatoresti corespunzatoare acestei calificari, nu poate rapi dreptul partii la respectiva cale de atac, intrucat caile de atac nu sunt cele mentionate in hotararea atacata, ci acelea prevazute de lege.
            Prin urmare, partea nu poate fi sanctionata pentru eroarea facuta de instanta de control judiciar in calificarea caii de atac cu care a fost investita.
            Astfel, daca prima instanta a pronuntat o hotarare judecatoreasca susceptibila a fi atacata cu apel, iar tribunalul, calificand in mod gresit calea de atac ca fiind recurs, a pronuntat in complet de trei judecatori, o hotarare irevocabila, partea poate exercita recurs impotriva acesteia.
            Aceeasi solutie se impune si in situatia in care prima instanta a pronuntat o hotarare judecatoreasca susceptibila de a fi atacata cu apel, insa, in mod eronat mentioneaza in dispozitiv calea de atac a recursului pe care partea o exercita, investind in acest sens tribunalul care o solutioneaza ca atare. Aceasta, deoarece instanta de control judiciar, in exercitiul rolului activ, facand aplicarea dispozitiilor art. 84 din Codul de procedura civila trebuia sa dea calificarea exacta a caii de atac, in functie de prevederile legii.
            In ambele cazuri, tribunalul, ca prima instanta de control judiciar, a rapit partii o cale de atac prevazuta de lege, iar aceasta greseala poate si trebuie sa fie remediata tocmai prin admiterea recursului de catre  curtea de apel.
            De altfel, este evident ca decizia pronuntata de catre tribunal in aceste circumstante incalca normele legale imperative privind compunerea instantei fiind incident motivul de casare prevazut de dispozitiile art. 304 pct.1 din Codul de procedura civila.
            In caz contrar, solutia inadmisibilitatii recursului nu intruneste exigentele impuse de art.6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, referitor la garantiile unui proces echitabil.
            Instanta europeana a decis in mod constant ca limitarile dreptului de acces la un tribunal - componenta a garantiilor mentionate - cuprinse in marja de apreciere, lasata de prevederile Conventiei si de jurisprudenta organelor sale la dispozitia statelor, cuprinde si conditiile in care poate fi atacata o hotarare a unei instante de fond.
            In masura in care neindeplinirea unei asemenea conditii nu se datoreaza culpei titularului exercitiului caii de atac, el nu poate fi decazut din posibilitatea de a o pune in realizare.
            De asemenea, desi art.6 paragraful 1 din Conventia europeana nu obliga statele ca, in materie extrapenala, sa asigure accesul la dublul grad de jurisdictie, totusi, daca asemenea jurisdictii exista, garantiile instituite de acest text trebuie respectate, in vederea asigurarii dreptului de acces efectiv la un tribunal.
            De altfel,  o interpretare extrem de riguroasa facuta de jurisdictiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecinta privarea partilor de punerea in valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilitatii intentarii unei cai de atac impotriva unei hotarari a unei instante inferioare, reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.6 paragraful 1 din Conventie.
            Pe de alta parte, solutia contrara ar insemna si crearea unui regim discriminatoriu intre partea care beneficiaza de trei grade de jurisdictie, in cauze similare si cea care, in urma calificarii gresite a caii de atac, beneficiaza doar de doua grade, fiind lipsita nejustificat de orice posibilitate de a critica masura calificarii caii de atac.
            Pentru aceste considerente Curtea, in temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ. raportat la textele legale mai sus mentionate, va respinge exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de intimati prin intampinare, ca neintemeiata.
Analizand decizia criticata prin prisma motivelor de recurs formulate si a apararilor invocate, Curtea retine urmatoarele :
            Atat actiunea principala formulata de reclamantul B.L. cat si actiunea reconventionala formulata de paratii S.M., S.E. Francisc, S.S.M. si S.Z. sunt actiuni patrimoniale, evaluabile in bani ceea ce impune stabilirea competentei si a cailor de atac in functie de valoarea obiectului litigiului.
            Astfel, ori de cate ori pe calea actiunii civile se tinde a se proteja un drept procesual evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara pentru stabilirea competentei materiale in prima instanta a litigiilor civile si a cailor de atac ce pot fi exercitate.
            La stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut in vedere valoarea obiectului litigiului in materialitatea sa, pretentia concreta, precum si dreptul subiectiv asupra fiecarui bun reclamat, sens in care a impus prin art.112 alin.1 pct.3 C.pr.civ., obligatia reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii.
            Criteriul valoric opereaza exclusiv in cazul cererilor evaluabile in bani inclusiv pentru determinarea cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de prima instanta.
            In speta, atat actiunea principala cat si cererea reconventionala vizeaza imobilul situat in Baia Mare, str. F. nr.3, jud.Maramures, inscris in CF nr.21263 Baia Mare, nr.cadastral 8564, care a facut succesiv obiectul unor antecontracte de vanzare cumparare incheiate la 05.01.1962, 17.03.1984 si al contractului de vanzare cumparare incheiat in forma autentica la data de 12.10.2007.
Contrar sustinerilor reclamantilor intimati, acestia nu au indicat niciodata pe parcursul solutionarii cauzei la instanta de fond care este valoarea obiectului litigiului, conform art.112 alin.1 pct.3 C.pr.civ. Reclamantii s-au limitat sa solicite primei instante sa oblige parata S.M. sa se prezinte la notarul public in vederea incheierii contractului de vanzare cumparare in forma autentica cu mostenitorii promitenti cumparatori, V.V. si B.A. avand ca obiect imobilul teren in suprafata de 1200 mp., situat in Baia Mare str. F. nr.3, jud.Maramures, inscris in CF 21263 Baia Mare, nr.cadastral 8564, in valoare de 3000 lei, in caz contrar hotararea sa tina loc de contract autentic; sa dispuna obligarea paratilor V.V. si B.A. sa se prezinte la notarul public in vederea incheierii cu reclamantul a contractului autentic de vanzare cumparare avand ca obiect terenul mai sus aratat si casa de locuit, bucatarie de vara si magazie de lemne, in valoare de 145.000 lei (vechi). Aceste valori reprezinta pretul de cumparare a imobilului in litigiu la momentul incheierii antecontractelor de vanzare cumparare din 05.01.1962 si 17.03.1984.
            Mai mult decat atat, reclamantul a solicitat si constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.6146/2007 avand ca obiect terenul in suprafata de 1200 mp., inscris in CF nr.21263 Baia Mare nr.cadastral 8564 fara a indica care este valoarea imobilului la momentul introducerii actiunii principale.
            Paratii S.Z., S.A., S.F.E. si S.S. prin cererea reconventionala au invocat accesiunea imobiliara asupra constructiei edificata pe terenul in suprafata de 1200 mp., inscris in CF nr.21263 Baia Mare, nr.cadastral 8564 si obligarea reclamantului la lasarea in deplina proprietate si pasnica folosinta a terenului in litigiu dobandit prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.6164/12.10.2007.
            Este real ca nici paratii reclamanti reconventionali nu au indicat valoarea obiectului cererii reconventionale in fata primei instante si nici judecatoria nu si-a manifestat rolul activ pentru determinarea valorii obiectului material al celor doua actiuni civile.
            In raportul de expertiza topografica judiciara se arata ca imobilul in litigiu, teren de natura curti, constructii si livada este situat in intravilanul loc.Baia Mare, pe str. F. nr.3 iar suprafata de 1121 mp. este folosit de reclamantul B.L. din parcela de teren cu nr.cadastral 8564, inscris in CF nr.21263 Baia Mare, cu suprafata de 3806 mp.
            Desi paratii S.Z., S.A., S.F.E. si S.S. au solicitat prin cererea de declarare a caii de atac impotriva sentintei instantei de fond calificarea acesteia ca fiind apel si nu recurs deoarece valoarea terenului in litigiu cu suprafata de 1200 mp. este de 40 euro/mp. si au depus in acest sens raportul de evaluare intocmit de expertul evaluator pentru UNNPR din care rezulta ca valoarea 1 mp teren intravilan situat in zona D a mun.Baia Mare, str. F. este de 120 lei, respectiv 35 euro, Tribunalul Maramures a statuat in mod gresit ca partile au indicat in fata instantei de fond o valoare ce nu a fost contestata, astfel incat in calea de atac a recursului aceste aspecte nu pot fi puse in discutie pentru intaia oara.
            Ori, in conditiile in care, asa cum s-a aratat, nici reclamantul si nici paratii S.Z., S.A., S.F.E. si S.S. nu au indicat valoarea obiectului litigiului la momentul inregistrarii cererii principale si, respectiv, a cererii reconventionale rezulta fara echivoc faptul ca la data introducerii actiunii principale, 08.04.2008, valoarea terenului intravilan in suprafata de 1200 mp., situat in Baia Mare str. F. nr.3 nu putea sa fie de 3000 lei (vechi) sau 145.000 lei (vechi) aceste valori fiind absolut derizorii.
            Avand in vedere ca intimatii au dovedit faptul ca valoarea obiectului litigiului, respectiv a terenului in suprafata de 1200 mp., situat in Baia Mare, str. F. nr.3, jud.Maramures, inscris in CF nr.21263 Baia Mare, nr.cadastral 8564 este de 144.000 lei (1200 mp x 120 lei) depasind plafonul de 100.000 lei prevazut de art.2821 C.pr.civ., tribunalul in mod gresit, cu incalcarea prevederilor art.298 raportat la art.129 alin.4 si 5, art.282 alin.1 si art.2821 C.pr.civ, a calificat calea de atac exercitata de parati ca fiind recurs si a solutionat-o ca atare in complet format din 3 judecatori, calea de atac la care sunt indreptatite partile fiind reglementata de lege si nu lasata la aprecierea instantei de judecata sau a partilor     .
Sustinerea reclamantilor intimati referitoare la faptul ca raportul de evaluare depus de parati nu constituie o proba care sa dovedeasca valoarea imobilului ci doar un instrument utilizat de UNNPR pentru stabilirea taxelor notariale nu poate fi retinuta de Curte, intrucat raportul mentionat are valoarea unui inscris prin care se dovedeste fara putinta de tagada valoarea de circulatie a imobilului in litigiu, in lipsa administrarii unei contraprobe de catre reclamant prin care acesta sa tinda a dovedi faptul ca terenul are o valoare mai mica de 100.000 lei.
Art.54 alin.2 din Legea nr.304/2004 stabileste ca " Apelurile se judeca in complet format din 2 judecatori, iar recursurile, in complet format din 3 judecatori, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel".
In consecinta, calea de atac exercitata de paratii S.Z., S.A., S.F.E. si S.S. impotriva sentintei civile pronuntata de Judecatoria Baia Mare a fost in mod gresit calificata de tribunal ca fiind recurs, desi acestia erau indreptatiti la exercitarea apelului si au solicitat in mod expres recalificarea caii de atac din recurs in apel si a fost solutionata, in mod nelegal, in complet format din 3 judecatori, cu incalcarea textului legal mai sus aratat, fiind incidente motivele de recurs prevazute de art.304 pct.1 si pct.9 C.pr.civ.
            Avand in vedere solutia data recursului prin prisma motivului de ordine publica invocat din oficiu, Curtea apreciaza ca analizarea celorlalte critici ale recurentilor este inutila iar acestea vor fi avute in vedere de instanta de rejudecare.
            Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul art.312 alin.1 si alin.3 raportat la art.306 alin.2 si art.304 pct.1 si pct.9 C.pr.civ, va admite recursul paratilor, va casa hotararea atacata si, in consecinta va trimite cauza pentru rejudecare ca apel la acelasi tribunal.