Minori si familie - partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial - DISJUNGERE

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Tirgu-Mures la data de 08.12.2009, sub nr. 13783/320/2009, si precizata ulterior la data de 25.02.2010, reclamanta RM-M a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, in contradictoriu cu paratul RV, sa se constate faptul ca in masa bunurilor comune partajabile se include apartamentul situat in Tirgu-Mures, str. M, nr. 15, ap.20, inscris in CF col. nr. 95687/N, CF ind. nr. 95687/N/XX, nr. cad. 2373/1/2/1/4/1/x/x, achizitionat cu plata in rate in baza contractului nr. A 3126/23.10.2007, a se stabili aportul egal al sotilor cu privire la achitarea ratelor scadente din pretul de achizitionare al imobilului si a se dispune sistarea starii de indiviziune in devalmasie prin atribuirea imobilului reclamantei, preluarea ratelor neachitate de la momentul pronuntarii hotararii si stabilirea unei sulte in favoarea paratului, cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamanta aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 29.08.1992, insa datorita anumitor motive relatiile de casatorie ale partilor nu au mai putut continua, la cererea reclamantei fiind desfacuta casatoria prin divort, conform sentintei civile nr. 8888 pronuntata la data de 03 decembrie 2009 in dosarul nr. 756/320/2009 al Judecatoriei Tirgu-Mures, din care a fost disjuns prezenta cerere privind sistarea regimului de coproprietate in devalmasie si iesirea din indiviziune asupra bunurilor comune ale fostilor soti.
In continuare, reclamanta a formulat precizarea cererii de iesire din indiviziune in sensul ca a solicitat sa se constate faptul ca in masa bunurilor partajabile se include apartamentul situat in Tirgu-Mures, str. M, nr. 15, ap.20, inscris in CF 95687/N, CF ind. nr. 95687/N/XX, nr. cad. 2373/1/2/1/4/1/x/x si suma de 45.200 lei, reprezentand drepturi salariale compensatorii, sa se stabileasca aportul egal al sotilor cu privire la achitarea ratelor scadente din pretul de achizitionare al acestui imobil, iesirea din indiviziune prin atribuirea bunului reclamantei, cu preluarea ratelor neachitate, precum si obligarea paratului la plata unei sulte reclamantei in cuantum de 1/2 din suma primita de acesta cu titlu de salarii compensatorii.
In motivare, reclamanta a aratat ca, in timpul casatoriei, partile au dobandit proprietatea apartamentului apartamentul situat in Tirgu-Mures, str. M, nr. 15, ap. 20, inscris in CF 95687/N, CF ind. nr. 95687/N/XX, nr. cad. 2373/1/2/1/4/1/x/x, in baza contractului de cumparare cu plata in rate, pretul de vanzare fiind stabilit la suma de 64.000 lei. Reclamanta a invederat ca din pretul contractului, suma de 446 lei a fost achitata la momentul incheierii contractului si suma de 500 lei a fost pretul pivnitei, sume achitate cu ajutorul parintilor reclamantei, care au ajutat-o in repetate randuri. Pentru diferenta de pret a fost stabilita obligatia de plata in 240 rate lunare, fiind instituita o ipoteca asupra imobilului, in favoarea vanzatorului. Dupa incheierea contractului, reclamanta a platit impreuna cu paratul rate in cuantum de 6.340 lei, pana la data separatiei lor in fapt, in decembrie 2008, iar incepand din luna ianuarie 2009 si pana in prezent, reclamanta a platit de una singura ratele, in cuantum de 5.850 lei.
In ce priveste sumele pe care reclamantul le-a primit ca salarii compensatorii la momentul pensionarii, in cuantum de 45.200 lei, reclamanta a aratat ca paratul a dat o parte din acesti bani fratelui paratului, insa solicita ca suma sa fie inclusa in ansamblul comunitatii de bunuri.
In drept, reclamanta nu a invocat nicio norma aplicabila in cauza.
In dovedirea sustinerilor sale, reclamanta a solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri si a probei cu martori.
In aparare, paratul, RV, a depus intampinare si cerere reconventionala la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea cererii principale si admiterea cererii reconventionale.
In motivare paratul-reclamant a aratat ca prin sentinta civila nr. 8888 din 03.12.2009 pronuntata de Judecatoria Tirgu-Mures, in dosar nr. 756/320/2009 s-a dispus desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 29.08.1992. In timpul casatoriei a dobandit ca si bun comun imobilul apartament de la adresa indicata mai sus, in baza contractului de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. A 3126 din 23.10.2007, locuinta fiind ocupata in baza contractului de inchiriere nr. 1035/14.05.2007. Contractul de vanzare-cumparare mai sus mentionat a fost incheiat in baza prevederilor Legii nr. 562/2004 privind autorizarea institutiilor publice din sistemul de aparare, ordine publica si securitate nationala de a vinde personalului propriu unele locuinte de serviciu pe care le au in administrare, cu modificarile si completarile ulterioare, avand calitatea de subofiter in cadrul M.A.N. pana la data de 29.02.2008 cand a iesit in pensie, iar atribuirea locuintei de serviciu, pe care a cumparat-o s-a facut tocmai in considerentul calitatii de personal militar in cadrul ministerului de resort.
Paratul-reclamant a invederat faptul ca pretul apartamentului, in urma evaluarii, este conform contractului de 64.000 lei, fara TVA din care la data incheierii contractului, a achitat suma de 446 lei, fara TVA cu chitanta nr. 435/26.09.2007, ramanand un rest de achitat de 63.554 lei fara TVA, care urma sa fie achitata conform desfasuratorului de rate pe o perioada de 240 luni, cu o dobanda de 5% pe an, respectiv de 419 lei/luna. Prima rata a fost achitata in data de 26.09.2007 prin chitanta nr. 435 , in total pana la data prezentei au fost achitat 26 rate a cate 419 lei, in total 10.894 lei RON.
In drept, paratul-reclamant a invocat dispozitiile art. 115 si urm. Cod procedura civila, art. 36, alin. (1) Codul familiei, art. 673 si urm. Cod procedura civila, art. 728 Cod civil, art. 274 Cod procedura civila.
In dovedirea apararilor sale paratul-reclamant a solicitat incuviintarea administrarii probei cu inscrisuri si a probei cu martori.
La data de 19.01.2011 paratul-reclamant a depuse concluzii scrise prin care a solicitat respingerea actiunii formulate si precizate de reclamanta; admiterea actiunii reconventionale in sensul celor solicitate prin petitul acesteia; cu cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru de 1.080 lei si timbru judiciar de 5 lei, invederand faptul ca isi mentine pozitia procesuala exprimata prin intampinare si cererea reconventionala.
Instanta a incuviintat, atat pentru reclamanta, cat si pentru parat, administrarea probei cu inscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei imputernicire avocatiala (f. 3, 12), Sentinta civila nr. 8888/03.12.2009 a Judecatoriei Tirgu-Mures (f. 5-6, 15-16), contract de vanzare cumparare (f. 13-14, 28-30), extras CF (f. 17-18), ordine de plata (f. 19-24), baza de calcul a pretului de vanzare al locuintei de serviciu (f. 31-33), proces verbal (f. 34), grafic de esalonare a sumelor lunare de plata pe 20 de ani (f. 35-39), Incheierea nr. 74042/18.12.2007 (f. 40), antecontract de vanzare cumparare (f. 49), situatia creditului (f. 50), foaie de varsamant (f. 53), facturi fiscale (f. 54-56), chitante (f. 57), extras conturi (f. 60-62), certificat de nastere seria NS nr. 277689 (f. 73), adeverinta (f. 82), nota de evaluare (f. 99), raport de expertiza (f. 100104), tabel nominal (f. 105), tichete recomandate (f. 106-108), plan releveu apartament (f. 109), procura speciala (f. 120); de asemenea, a incuviintat pentru parat administrarea probei cu martori, fiind audiat martorul Vlaic Petru (f. 115) si a probei cu interogatoriul reclamantei si a paratului (f. 116-117, 118-119).
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Partile, reclamanta-parata, RM-M, si paratul-reclamant, RV, s-au casatorit cu la data de 29.08.1992, insa la cererea reclamantei casatoria a fost desfacuta prin divort, conform sentintei civile nr. 8888 pronuntata la data de 03 decembrie 2009 in dosarul nr. 756/320/2009 al Judecatoriei Tirgu-Mures (f. 43-44).
Instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti, sunt de la data dobandirii lor bunuri comune ale sotilor, orice conventie contrara fiind nula, iar calitate de bun comun netrebuind sa fie dovedita, conform dispozitiilor art. 30 alin. (3) din Codul familiei.
Instanta retine ca, in timpul casatoriei, partile au dobandit dreptul de superficie asupra imobilului (apartament si teren aferent) situat in Tirgu-Mures, str. M, nr. 15, ap.20, inscris in CF 95687/N, CF ind. nr. 95687/N/XX, nr. cad. 2373/1/2/1/4/1/x/x, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare A3126 din 23.10.2007 (f. 28-30), dreptul partilor fiind inscris in cartea funciara a imobilului (f. 41-42) in temeiul incheierii nr. 74042 din 18.12.2007 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Mures (f. 40). Instanta retine ca in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare se mentioneaza expres si neechivoc ca dreptul real dobandit asupra apartamentului si terenului aferent este dobandit ca bun comun, aceasta fiind si mentiunea cu care a fost efectuata inscrierea dreptului real in carte funciara a imobilului, asa cum rezulta din extrasul de carte funciara (f. 41-42). Asadar, declaratia martorului Vlaic Petru (f. 115), nu are nicio relevanta in ce priveste regimul juridic de bun comun al apartamentului cumparat de fostii soti.
In ce priveste solicitarea reclamantei-parate de a retine in ansamblul comunitatii de bunuri care urmeaza sa fie impartite si suma de 45.200 lei pe care paratul-reclamant ar fi primit-o cu titlu de drepturi salariale compensatorii, instanta retine ca regimul juridic al sumelor de bani primite de paratul-reclamant in temeiul dispozitiilor art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii, este acela de bun comun, atat timp cat trecerea in rezerva sau direct in retragere a avut loc inainte de desfacerea casatoriei prin hotarare irevocabila. Aceasta solutie se impune in considerarea ratiunii avute in vedere de legiuitor, care a acordat sumele de bani cu titlu de ajutor neimpozabil nu in beneficiul exclusiv al personalului militar si civil din cadrul ministerelor si institutiilor centrale prevazute la art. 1 din lege, ci in beneficiul lor si al familiei, restranse sau extinse, dupa caz. Astfel, aceasta concluzie este neindoielnica si rezulta in mod clar din dispozitiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 138/1999. Astfel, potrivit acestor dispozitii, in caz de deces al beneficiarului inainte de data platii ajutorului, acesta se acorda sotiei sau sotului supravietuitor ori copiilor, iar in lipsa acestora, parintilor.
In continuare, statueaza ca in cererea de sistare a starii de coproprietate in devalmasie si de iesire din indiviziune in privinta bunurilor comune apartinand fostilor soti nu se pot partaja in materialitatea lor sume de bani existente la un moment dat dar in privinta carora nu s-a facut dovada ca exista la momentul pronuntarii hotararii. Astfel, operatiunea de partajare are ca obiect bunuri (inclusiv sume de bani) existente la momentul efectuarii operatiunii, iar nu sume de bani ce au existat candva. Instanta retine ca reclamanta-parata nu a facut dovada faptului ca sumele de bani reclamate exista la momentul de fata in patrimoniul sotilor impreuna sau in patrimoniul paratului-reclamant, sustinerea paratului-reclamant fiind in sensul ca banii au fost cheltuiti pentru nevoile familiei, asa cum rezulta si din interogatoriul paratului-reclamant (f. 116-117; punctul 6 si 7). Mai mult, din inscrisurile depuse la dosar de paratul-reclamant rezulta ca de la momentul primirii sumelor de bani acesta a efectuat mai multe achizitii de bunuri mobile de o valoare totala considerabila si ca situatia financiara a paratului-reclamant nu releva faptul ca ar avea depozitate in conturi bancare suma de bani reclamata (f. 50-62). De asemenea, paratul-reclamant a facut dovada faptului ca in perioada in care a lipsit din tara a dat fostei sale sotii, reclamanta-parata in cauza, mandat special cu puteri depline asupra contului curent unde erau virate si depozitate sumele la care paratul-reclamant avea dreptul, asa cum rezulta din procura autentica speciala data reclamantei-parate (f. 120). In consecinta, instanta va respinge cererea reclamantei-parate in aceasta privinta si nu va tine seama de aceste aspecte la stabilirea sultei compensatorii pe care o parte va fi obligata sa o plateasca celeilalte.
Instanta, tinand seama de consensul partilor, retine ca fiecare dintre fostii soti au avut o contributie egala (12 - 1/2 sau 50% - 50%) la dobandirea bunurilor comune in timpul casatoriei, asa incat va avea in vedere aceasta cota de contributie la stabilirea efectiva a drepturilor partilor.
In continuare, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 728 Cod civil, nimeni nu poate ramane in indiviziune, asa incat va face aplicarea dispozitiilor art. 6735 si 6739 Cod procedura civila si va dispune sistarea starii de coproprietate in devalmasie si iesirea din indiviziune a partilor in ce priveste bunul imobil - apartament si teren in folosinta aferent, situat in Tirgu-Mures, str. M, nr. 15, bl. D 411, etaj 4, ap. 20, judetul Mures, inscris in CF nr. 95687/N/XX Tirgu-Mures, nr. cadastral 2373/1/2/1/4/1/x/x, in valoare de 137.853 lei, asa cum rezulta din concluziile raportului de expertiza (f. 99-104).
In ce priveste modalitatea de partajare a bunului instanta statueaza ca modalitatea preferabila de realizare a partajului este prin atribuirea in natura reclamantei-parate a bunului imobil - apartament si teren in folosinta aferent, cu obligatia pentru aceasta de a platii valoarea cotei-parti cuvenite paratului-reclamant din valoarea actualizata a acestuia, cu titlu de sulta compensatoare. Atribuirea in natura a bunului imobil reclamantei-parate s-a decis in considerarea faptului ca acesteia i-a fost incredintat pentru supraveghere, ingrijire, crestere si educare copilul minor al celor doi fosti soti, minora Rosca Ana-Maria-Roxana, nascuta la data de 12.02.1994, asa cum rezulta din sentinta de divort a partilor (f. 43-44).
In continuare, instanta va stabili cuantumul sultei compensatoare pe care reclamanta-parata o va plati paratului-reclamant in considerarea cotei-parti din dreptul de superficie asupra bunului supus partajului, calculata luand in considerare principiile, regulile si algoritmii de calcul care vor fi expusi in continuare. Astfel, prin atribuirea bunului imobil - apartament si teren in folosinta aferent - in natura, in materialitatea lui, reclamantei-parate, aceasta dobandeste un drept exclusiv de superficie asupra bunului (dreptul de proprietate asupra constructiei si dreptul de folosinta asupra cotei-parti corespunzatoare din teren) cu efect retroactiv, fiind considerata titular exclusiv al dreptului inca de la momentul dobandirii dreptului - data contractului de vanzare-cumparare (f.28-30). Asadar, ca o consecinta al efectului declarativ al partajului (retroactivitatea), paratul-reclamant va fi considerat ca nu a fost niciodata titular al dreptul de superficie asupra bunului imobil, asa incat ratele de pret care au fost platite in timpul casatoriei se considera ca fiind platite in beneficiul exclusiv al reclamantei-parate, careia i s-a atribuit bunul in natura. Astfel, in aplicarea regulii acceptate de parti de contributie egala la dobandirea bunului in timpul casatoriei, instanta va stabili ca paratul-reclamant are un drept de creanta impotriva reclamantei-parate in cuantum de 1/2 din pretul bunului atribuit, platit pana la momentul desfacerii casatoriei prin divort, cand a incetat regimul de proprietate in codevalmasie dintre fostii soti. Astfel, atat timp cat nu a intervenit desfacerea casatoriei, veniturile oricaruia dintre soti sunt bunuri comune si faptul ca oricare dintre acestia achita ratele de pret cu banii proveniti din munca prestata nu schimba regimul juridic al bunului, in afara cazului in care se dovedeste ca banii au fost dobanditi ca bun propriu, conform dispozitiilor art. 31 din Codul familiei. Atat timp cat reclamanta-parata nu a facut dovada faptului ca sumele de bani cu care a achitat ratele de pret au constituit bun propriu, instanta retine ca si cu privire la acestea este aplicabila prezumtia contributiei egale, chiar si in observarea raspunsului paratului-reclamant la interogatoriu (f. 116-117; punctul 4). Instanta retine ca datorita modului echivoc in care a fost formulata intrebarea, raspunsul spre care in mod firesc si potrivit limbajului comun tindea aceasta era de a afla daca cel interogat recunoaste ca reclamanta-parata a achitat ratele de pret din veniturile proprii din salariu, iar nu daca recunoaste ca sumele de bani cu care ratele de pret au fost achitate au constituit bun propriu al reclamantei-parate. In consecinta, pentru toate sumele platite ca pret al apartamentului, pivnitei, in timpul casatoriei, este aplicabila regula contributiei egale intre fostii soti.
In ce priveste ratele de pret achitate dupa desfacerea casatoriei si cele ramase de achitat in continuare (nescadente), instanta retine ca in cazul in care pretul bunului obiect al contractului de vanzare-cumparare se plateste in intregime inainte de desfacerea casatoriei, compensarea valorica intre fostii soti se realizeaza prin dreptul la sulta compensatorie al sotului caruia nu i-a fost incredintat bunul in natura, in cuantumul care rezulta din aplicarea cotei-parti a dreptului sau asupra valorii actualizate a bunului imobil. In schimb, in cazul in care pretul bunului obiect al contractului de vanzare-cumparare a fost stabilit in rate si nu a fost achitat integral inainte de desfacerea casatoriei, compensarea valorica intre soti se realizeaza prin dreptul la sulta compensatorie al sotului caruia nu i-a fost incredintat bunul in natura in cuantumul calculat tinand seama: de partea din pret achitata in timpul casatoriei (la care, potrivit prezumtiei de contributie in cote egale, se considera ca a contribuit fiecare dintre soti, in mod egal), de restul din pret ramas de achitat sub forma de rate (la care, daca nu ar fi intervenit partajul, se prezuma ca fiecare dintre soti ar fi contribuit in mod egal) si de valoarea actualizata a bunului, in raport cu care va fi calculata cota-parte cuvenita paratului-reclamant.
Instanta retine ca pana la desfacerea casatoriei fostii soti au achitat urmatoarele sume: 446 lei - prima rata din pret, achitata la momentul incheierii contractului; 500 lei - contravaloarea pivnitei; 10.894 lei - 26 de rate de pret (3 luni din 2007, 12 luni din 2008, 11 luni din 2009) = 11.840 lei. Reclamantei-paratei i s-a atribuit bunul in natura, in consecinta paratul-reclamant are un drept de creanta impotriva reclamantei-parate in cota-parte de 1/2 din suma platita in timpul casatoriei cu titlu de pret, in beneficiul exclusiv al reclamantei-parate (prezumtia contributiei egale): 11.840 lei x 1/2 = 5.920 lei. Asadar, dintr-un numar de 240 de rate lunare, au mai ramas de achitat 214 rate lunare in valoare de 419 lei fiecare. In situatia in care bunul nu ar fi fost atribuit in natura, fiecare dintre fostii soti ar fi avut obligatia de a plati 1/2 din fiecare rata de pret, pana la achitarea integrala, adica: 214 x 419 lei = 89.666 lei x 1/2 = 44.833 lei. Reclamantei-creditoare i s-a atribuit bunul in natura, in consecinta de la data desfacerii casatoriei se considera ca a preluat (efectul declarativ al partajului) si va prelua obligatia de plata in continuare a partii paratului-reclamant din fiecare rata de pret, in total suma de 44.833 lei, care va fi compensata cu suma reprezentand valoarea cote-parti la care acesta are dreptul din valoarea actualizata a bunului. Paratul-reclamant are dreptul la cota de 1/2 din valoarea actualizata a bunului: 137.853 lei x 1/2 = 68.926,5 lei. Astfel, pentru a stabili cuantumul sultei cuvenite paratului-reclamant, vor fi compensate toate sumele la care are dreptul si pe care le datoreaza paratul-reclamant: 137.853 lei x 1/2 = 68.926,5 lei (cota-parte din valoare actualizata a bunului) - 44.833 lei (sarcina reala, constand in obligatia de plata in continuare a ratelor de pret) + 5.920 lei (creanta provenita din cota-parte achitata de paratul-reclamant in timpul casatoriei in folosul exclusiv al reclamantei-parate, careia i s-a atribuit bunul in natura) = 30.013,5 lei.
In temeiul dispozitiilor art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, avand in vedere faptul ca ambelor parti li s-a admis in parte cererile formulate, implicit, ca ambele parti au cazut partial in pretentii, instanta va compensa in intregime cheltuielile de judecata ale acestora.